1,262 matches
-
un drum nou, de negare, nu numai de abandonare a reformelor totalitar-comuniste. Începe o tranziție nouă prin procedeul, deja comun, de negare a tranziției anterioare, fapt confirmat de evoluția românească. Istoria modernă a României apare ca o succesiune de tranziții neîmplinite care se neagă reciproc. Pare să fie o suită de exoduri fără Moise, fără lideri politici capabili să scoată poporul din pustiu. Țara Făgăduinței a existat mai mult într-un mediu confuz-ideatic decât ca imagine credibilă sau realitate la capăt
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
este potrivită o cale unică, cu atât mai puțin această indigență i-ar fi suficientă unei întreprinderi sofiologice. Vocația peratologică a matematicilortc " Vocația peratologică a matematicilor" Pledoaria lui Gadamer este o chemare la chenoză, fără de care mintea, abătută de promisiunile neîmplinite ale Iluminismului, nu poate restitui demnitatea paradoxului în geografia vastă a ființei 2. Pe lângă deconstrucția radicală operată de hermeneutica fenomenologică, Louth așază o nouă stație filozofică: opera epistemologului Michael Polanyi. În acest context, ne este reamintit „principiul indeterminării”, al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Dumnezeu și veritabilă transfigurare a firii. În sens biblic, creația este asemănătoare bobului de grău care produce însutit și încă pe atăta: “Tatăl Meu pînă acum lucrează; și Eu lucrez” (loan 5, 17). Lumea a fost creată în timp, adică neîmplinită germinal, în scopul de a ridica de-a lungul istoriei profeții și “lucrătorii cei buni” și de a perpetua conlucrarea dintre fapta divină și fapta umană, pănă în Ziua cănd germenele va atinge maturitatea ultimă. Iată de ce porunca inițială de
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
ansamblu, cu complexitatea acestui sens, dacă omul nu îl ratează, ci și-l apropie în cea mai mare măsură, el poate fi, de regulă, în linii mari, fericit, dar, mai detaliat, se va simți împlinit și fericit în unele privințe, neîmplinit și nefericit în altele. În plus, fericirea ca rezonanță afectivă a stării de repaus, de împlinire, trebuie corelată și cu cerințele și aspirațiile satisfăcute. În speță, cerințele corporale saturate, ca și cele spirituale minimale, tangibile căt se poate de lesnicios
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
pp. 254-255)37. Fricile normale ne ascultă simțurile; ele fac totul pentru a ne asigura protecția. Cine trăiește însă cu teamă intensă și prelungită, nu trăiește deloc. Este mort. El este sclavul temerii sale. Viața lui este deformată, schilodită, sufocantă, neîmplinită, alterată 38. Teama intensă și prelungită este la fel ca întunericul. Este imposibil să facem ceva cu acesta, la modul direct. Nu putem să-l aruncăm, nu putem să renunțăm la el. Singurul mod în care putem scăpa de întuneric
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
noi ne definim neîncetat prin felul în care, hotărîndu-ne și hotărând, ne dăm și dăm de fiecare dată hotare. Despre un om nu se poate spune ce este decât după ce el a fost, la capătul tuturor hotărârilor sale, împlinite și neîmplinite, când suma reușitelor și eșecurilor sale poate fi făcută. Desigur, în măsura în care a primit deja hotare, omul este "de mai înainte", el este voraus-bestimmt, este "predeterminat", "hotărît de mai înainte". Dar în felul acesta el nu este încă în întregime, ba
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
expresia "destin împlinit" nu se opune decât în mod aparent expresiei "destin tragic", deoarece "tragic" nu are în vedere neîmplinirea, ci o împlinire realizată prin sacrificiul suprem. * În chip simetric cu expresia "destin împlinit", care este tautologică, aceea de "destin neîmplinit" reprezintă o contradicție în termeni. Ea nu se justifică, după cum vom vedea, decât în raport cu ratarea, deci în raport cu un posibil actual căruia i se refuză actualitatea. Între "destinul frînt" prin accident și "destinul neîmplinit" al ratării se află distanța care desparte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
împlinit", care este tautologică, aceea de "destin neîmplinit" reprezintă o contradicție în termeni. Ea nu se justifică, după cum vom vedea, decât în raport cu ratarea, deci în raport cu un posibil actual căruia i se refuză actualitatea. Între "destinul frînt" prin accident și "destinul neîmplinit" al ratării se află distanța care desparte exterioritatea evenimentului (ex-venio) de interioritatea răspunderii, deci de existența libertății ca domeniu închis și autonom. * Dat fiind că realizarea oricărui destin se bazează pe conflictul dintre natură și libertate (a cărui expresie cantitativă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ți-o poate oferi vidul sau plinul ființei proprii. Iată de ce un ratat se poate oricând sinucide, dar un leneș, niciodată. Și cum ar putea fi leneșul nefericit? El nu are proiecte, pentru a cunoaște neliniștea care se cască între neîmplinit și împlinire. El nu are dorințe, pentru că lenea îl desparte de împlinirea oricărei dorințe contingente: dat fiind că esența lenei este inerția infinită și dat fiind că această inerție devine scopul suprem, nici o dorință întîmplătoare (care ar tulbura-o) nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și ratat, sânt condamnați de către ceilalți, dar numai ratatul preia, o dată cu prejudecata lumii, și condamnarea ei. Nedepășirea limitei interioare e însoțită în cazul lui de o mustrare permanentă - a lui și a celorlalți. A celorlalți: căci promisiunea (care va rămâne neîmplinită) a fost făcută pe scenă și așteptarea împlinirii ei a devenit la rândul ei publică. Și poate că tocmai proclamarea solemnă a unei depășiri ce ar urma să se producă ajunge să împiedice realizarea ei. Ratatul rămâne sub limita lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este carent). Măsura, limita, forma și împlinirea aparțin deci ființei, iar în plan etic, binelui; opusele lor aparțin neființei, iar în plan etic, răului. Iar ceea ce nu cunoaște limită și măsură și, ca atare, nu are o formă și este neîmplinit în sine rămâne "mereu nedeterminat", "cu totul instabil", "niciodată sătul" și este de o "precaritate absolută". Acest mod de a gândi, formulat în amurgul gândirii eline, este identic cu cel care, la începuturile ei, îl întîlnim exprimat prin intermediul imaginii sferei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
are forța indicativă din alte limbi (care de altfel nici nu l-au suportat și nu l-au creat pe "dacă nu ar fi nu s-ar povesti"), ci toată gama mlădierilor care-l plimbă pe "a fi" de la posibilul neîmplinit la realitatea suspendată a lui "stă să se petreacă". Deci: "tot ce se povestește a fost să fie, era să fie sau va fi fiind"." Miercuri, 21 februarie 1979 Dimineața, la micul dejun, îi reproduc lui Noica obiecția pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cercul de interese al lui Noica. Nereușind să-l confiște definitiv pentru "idee" și "cultura mare" și punîndu-i pesemne toată activitatea sub specia "frivolității", Noica se despărțea în chip firesc de el. Pentru unul, anii aceia deveneau un simplu episod neîmplinit, dintr-un lung scenariu didactic urmărit în chipuri variate de-a lungul întregii vieți, pentru celălalt, ei reprezentau o moștenire grea care, nerezolvîndu-se într-o operă, trebuia asimilată și consemnată doar exterior, la nivelul unui act public. Dezmințiți într-un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de pragul sfârșitului. Dacă e așa, tot ar trebui să ne bucurăm. Este oare puțin lucru să fii ultima generație a omenirii?" octombrie - decembrie 1980 3 octombrie 1980 Meditez mereu, de câte ori îmi vine în minte cazul lui Petru, la destinele neîmplinite din cultura noastră. De câte elemente ține o asemenea neîmplinire? Dacă lăsăm deoparte problema condițiilor, a marilor factori inhibitivi externi, și ținem seama numai de natura interioară a individului confruntat cu o sarcină culturală - pe care el și-o asumă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
apăruse (din corespondența aceea s-a născut apoi Epistolarul), să citesc cărțile interzise în țară despre istoria sumbră a veacului și să mă gândesc la altfel de a scrie cartea despre limită, care nu-mi dădea pace, ca o promisiune neîmplinită. Mai târziu, când a apărut, purta în ea urma răzvrătirii mele de atunci: în nici o pagină a ei nu puteai afla un citat, un nume de autor sau de operă. Pe scurt, nici o referință culturală. Tonul continua să fie al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Orice înzestrare poate fi înecată în incapacitatea de a compune cu tine. Cauza acestei incapacități nici nu mai contează. Că ea se exprimă prin lene, destrămare interioară sau prin restriște istorică și neașezare socială, rezultatul e mereu același: o așteptare neîmplinită, o promisiune făcută praf. miercuri, 19 septembrie Așa cum nu ne putem trăi moartea prin "moartea celorlalți" decât într-un sens vag și discutabil, nu ne putem reprezenta vârstele pe care nu le-am avut prin vârsta celorlalți. Anii pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Horia sperase să-l vadă încheiat și tipărit înaintea plecării lui la Paris, în urmă cu un an: Roma, capul mundi. "Lasă, i-am spus atunci, ai să-l vezi când ai să te întorci." Cum te pot urmări dorințele neîmplinite cu care cei apropiați nouă ies din viață! Fiindcă îi iubim, sîntem dispuși să credem că pentru tot ce își doreau și nu s-a întîmplat sîntem până la urmă răspunzători. Răsfoiesc paginile albumului roman. Suita și combinația imaginilor îi aparțin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
an. A plâns apoi pe peronul gării Băneasa, când tatăl său era pe treptele trenului care urma să-l ducă în exil. L-a rugat să-l ia cu el și să nu-l lase singur la cei 18 ani neîmpliniți, cu Antonescu, cu legionarii lui Sima și cu destinul neclar al țării. Scena are loc la 7 septembrie 1940, la ora 4 dimineața. "Plîngea ca un cățelandru", va nota mai târziu Fabricius, ambasadorul Germaniei la București, în sfârșit, în Convorbirile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care folosesc mijloace anticoncepționale, care se bucură de fiecare răspundere creștină ca de moarte; oameni sexuali fără răspundere sexuală. Trebuie să găsești mijloace ca să croiești drumuri în care asemenea oameni să își adune limba, cât să-și povestească viața lor neîmplinită și fără valoare și să remarce că viețuiesc o viață rea. Bineînțeles că duc o viață prost condusă, care își ajunge ei înseși, așa cum un munte își este singur de ajuns, nici un patiotism, iresponsabili ca marea sau ca o pădure
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
reușit să controleze lupta pentru putere - dar nu să o elimine. Dorința de putere, nesatisfăcută la acest nivel, a fost exportată pe plan internațional. "Nereușind să-și satisfacă pe deplin dorința de putere în interiorul granițelor naționale, oamenii își transferă aspirațiile neîmplinite pe scena internațională" (Morgenthau 1948: 74). Prin urmare, statele, în lupta lor pentru putere, puteau fi tratate ca indivizi, fără a fi reduse totuși la un actor unitar (deși uneori Morgenthau trece brusc de la nivelul individual la statul unitar, vezi
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
10 angajați americani căutau noi oportunități de locuri de muncă în 2001. Aceste statistici indică un grad mare de insatisfacție față de locul de muncă. Pe de altă parte, este acceptabil și de dorit acum ca atunci când ești nefericit, plictisit sau neîmplinit pe plan profesional, să poți și să vrei să cauți altceva. În februarie 2001, revista Working Woman a publicat un articol al Lisei Belkin intitulat „Reinvent Yourself”, care susținea: Are loc o revoluție la locul de muncă, iar în centru
Managementul carierei. Ghid practic by Julie Jansen () [Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
inteligență vătămată. De multe ori este dificil să distingem Între o inteligență vătămată și una eșuată, pentru că amândouă duc la aceleași rezultate dureroase. Este vorba de fenomene complexe, greu de definit. Să ne gândim la Franz Kafka. Se considera un neîmplinit, și nu din cauza lipsei succesului literar, ci a dificultății de a trăi. În unele rânduri vorbește despre eșec ca fiind „destinul său fatal”, În altele ca fiind „o acțiune intenționată”. „Ceea ce doream eu era să trăiesc fără să fiu deranjat
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Franței", dar care târâse în luptă mai târziu "întreaga Europă și Asia". Manualul glosa, la adăpostul posterității: "se simțea că la sfârșitul răsboiului se va crea altă soartă popoarelor și că generațiunea noastră, sau va avea norocul să izbândească "visul neîmplinit" sau va fi martora prăbușirii noastre sub cele două colosuri, Slavismul și Germanismul (s.n. C.M.)"287. Pe nesimțite, povestitorul revenea la propriile amintiri și la încercările prin care trecuseră contemporanii săi. Subtitlul "Triumful" dezvăluia urmașilor marea speranță a anului 1918
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
comunal Boțești și Filialei Arhivelor Statului Vaslui - ca document peste veacuri. Deosebit, Ioan Costache Enache are și preocup ări poetice - salba acestora fiind prezentă în multe publicații dar și în mapele personale în așteptare. Iată câteva din versurile autorului: Vis neîmplinit Iubesc poezia Dar îmi cer iertare Când exprim prin versuri Câte-o cugetare. Bucurii, durere Le transmit prin versuri, Unele mai bune, Altele - eresuri. Rima-i excelentă, Versu-i deslușit. Totuși îmi rămâne Visul neîmplinit. Vârsta a treia Celor de vârsta
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Iată câteva din versurile autorului: Vis neîmplinit Iubesc poezia Dar îmi cer iertare Când exprim prin versuri Câte-o cugetare. Bucurii, durere Le transmit prin versuri, Unele mai bune, Altele - eresuri. Rima-i excelentă, Versu-i deslușit. Totuși îmi rămâne Visul neîmplinit. Vârsta a treia Celor de vârsta a treia Li s-a blegit pălăria, Li s-a-ntunecat vizorul, Nu mai tremură fiorul, Căci s-a terminat umorul Și s-a șubrezit piciorul. Vorbesc tare, merg încet, Se-nțeleg prin interpret
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]