1,466 matches
-
rumănă a lucirilor asfințitului, se arătă și obrazul alb ca spuma laptelui, și ochii mai neguroși și mai plini de taină sub sprâncenele arcate, fin încondeiate, și gura rumănă, crestătură sângerată, gură care rostea sub bolțile reci ale bisericilor rugăciuni neînțelese, pe când gândurile cu dorurile pribegeau spre înflorirea altor plaiuri. Flăcăul Aron se opri fermecat în locul lui, îndărătul mănăstirii. Și noaptea nu putu închide ochii, și la slujba miezului de noapte coborât în grabă, furișat la vale, stătu cu ochii spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
veche prin celebrul Non liquet, nu-i clar. Discipolii lui, exagerând doctrina maestrului, o ruinară. Unul din ei, Arcesilas, zicea că în filosofie poți să negi ce se afirmă și să afirmi ce se neagă; că totul e neexplicabil și neînțeles. Cousin e mai moderat în scepticismul său. Kant, prin Critica rațiunii pure a îngropat filosofia speculativă și a intonat pe mormântul ei un De profundis. Cousin a pronunțat discursul funebru. La méthode Baconienne est une des quatre ou cinq découvertes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nouă? /Eu îi desfac cu mîinile amîndouă! / Descîntecul meu / Leacul de la Dumnezeu.» După terminarea descîntecului, vrăjitoarea taie găina neagră și stropește jăraticul cu sîngele ei. Ia apoi nouă cărbuni, îi pune în oala cu apă neîncepută pronunțînd în șoaptă cuvinte neînțelese. Se apucă amîndouă de mîini și dănțuiesc goale în jurul focului pînă ce aud primul cîntat de cocoș, semn că vraja s-a terminat. Din clipa aceea, fug să iasă cît mai repede din pădure, să nu le apuce ziua. Fata
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se transmite două lucrări din Cenaclul Alexandru Vlahuță din BÎrlad, a tovarășilor I.C. Negru și C. Clisu”. Cei doi „suspecți”, greșiseră astfel: „Prima (poezie, compl.ns.) intitulată <<Lumini peste o amintire veche>> de I.C. Negru Întrucît este foarte greoaie și neînțeleasă iar a doua <<De toamnă>> de C. Clisu care, deși este accesibilă, din cauză că În versurile sale se exprimă <<...or nouă nu ne pasă, toamna asta are/ Multe <argumente> puse În hambare>>”. De fapt, se justifica Radu Costache față de precursorii Suzanei
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
la Cernigov, spre a-i cere sfatul. Cu binecuvântarea acestuia, intră frate la mănăstirea Liubetski. Deși repartizat la treburile bucătăriei, Petru își urmează și aici pasiunea pentru Cărțile Sfinte. Descoperă aici, citește și își copie integral cartea Sfântului Ioan Scărarul. Neînțeles însă de un egumen care, deși învățat, prea brutal pentru sensibilitatea lui Petru, fuge din mănăstire, alegând să treacă granița, râul Nipru, spre Ucraina ocupată de poloni. În drumul său spre necunoscut îl cunoaște pe călugărul Isihie, sihastru în Munții
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
nemți, nici pe țigani, nici pe evrei, că rău va fi chiar de aceia care nu au milă de animale; era încredințată că așa stă scris în Cărțile Sfinte și, de aceea, când rostea cuvinte din Scriptură, chiar din acelea neînțelese, fața ei exprima milă, bunătate și se lumina toată” . Pentru a găsi o scuză lipsei de credință, oamenii din povestirile lui Cehov o pun pe seama sărăciei. Sărăcia este cea care nu le dă voie să se gândească la Dumnezeu și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
și discreție, a nu ține seamă de indiferența și ironiile ce întâlnești, câteodată chiar la cei ce profită uneori de munca ta, e mai greu! A reuși să nu banalizezi, să nu expui la ridicol o mișcare nouă, nedorită și neînțeleasă chiar de acei în folosul cărora s-a creat, s-a dezvoltat și a dat roadele expuse la începutul acestui raport, nu e foarte greu, dar e eroic. Însuflețite de acest gând exprimat la sfârșitul cuvântării imediat mai sus, vom
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
Procopie Dumitrescu, care a susținut activitatea noastră cu toată convingerea și care ne-a adăpostit cu serviciul chiar într-una din încăperile serviciului D-sale, reușind întotdeauna să ne susțină munca față de opozițiile inerente oricărui lucru de început și încă neînțeles. Mult sprijin a avut școala în acest domeniu și prin D-l Sescioreanu, secretar general al Ministerului de Justiție. D-sa a susținut munca noastră ori de câte ori s-a simțit nevoia, contribuind și la înființarea și înzestrarea laboratorului de psihologie, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
din două." Cred că Ada noastră e dezlegătorul din textul lui Paler. Hieroglifele au acum frunți senine fiindcă Actrița le-a domesticit și toate sensurile vieții și morții, norului și cucului cântând, stau aliniate frumos și dau samă de prăpăstiile neînțelesului. Departe de stihiile care-i macină pe cei care nu vor să vadă suflet și miez, Ada și-a așternut culcuș cald de cuvânt în sufletele noastre și din cînd în cînd își înfoaie tandră gîndurile peste noi. Bine-ai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de un sistem pervers, ci pentru că nu pot face altfel, dacă vor să își păstreze autonomia. Astfel devin de înțeles o serie de opoziții evidente și rezistente pasive din viața cotidiană, pe care le judecăm prea des ca fiind "de neînțeles" sau, pur și simplu, "nebunești". În fapt, orice comportament are o explicație, iar nebunia poate fi și un răspuns mai puțin obișnuit la constrângerile jocului social, așa cum au arătat-o Paul Watzlawick și ceilalți membri ai Școlii de la Palo Alto
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
cu succesul de public, „se știe”, spun cu ifos tot felul de fals și Înțelepți În enigmatica știință sau psihologie a succesului. Succesul social, recunoașterea publică „nu are legătură” cu valoarea; „marii creatori au fost totdeauna niște singuratici și niște neînțeleși ai timpului lor!” (E ușor de demontat falsitatea acestei ipocrite aserțiuni, care de altfel face mult rău celor care vor să intre sub cupola templului numit Literatură; majoritatea majoritatea a creatorilor din istoria literelor și artelor europene au fost nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Maya... „Singurătatea scribului, a scriitorului”, insula sa tiranică plutind pe apele oricărei și eternei mări triviale a prezentului, acea „reîntoarcere la sine” cu Încăpățânată și adeseori sfidătoare aroganță; de fapt... o valorizare a persoanei, a celei mai străfunde, a celei „neînțelese” de ceilalți sau a celei care nu se poate „arăta” decât astfel: ca o iluminare bruscă a unei umbre ce, astfel, prinde corp și relief! Singurătatea, blestemată secole la rând și de legiuni de scriitori de misive, memorii sau cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care s-a rupt de congenerii săi, prin nu știm ce accident fizic sau cosmic, prin nu știm ce „aruncătură de zar a zeilor, a lui Zeus”, cum credea Heraclit?!...Ă 8 Ceea ce nu Înțelegem!... Și această spaimă teribilă a „neînțelesului”, de parcă am fugi, ca În medievalitatea timpurie, de taifunurile holerei ce Înainta victorioasă pustiind satele, cetățile, holdele și căminele. Nu este cumva, această „isterică nesiguranță” față de ceea ce e „neînțeles”, una dintre ultimele consecințe, nu ale victoriei raționalului și legicului, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
obligație sau de o promisiune majoră uitată, deci de o „vinovăție”. Și această „figură” tenace, aș zice aproape amenințătoare prin regularitatea terifiantă a aparițiilor În fiecare noapte, ani, decenii la rând, ca și prin „masca” Întunecată, plină de un reproș neînțeles, a fost - și este! - cu siguranță Tatăl, „autorul” zilelor mele, cum se spunea În romanele lui Dickens. Dar, rareori, dezamăgitor de rar, visele mele m-au Învățat ceva, atât cât am fost eu În stare să le descifrez, stângaci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
animale și plante - multe dintre ele Încă nedescoperite, ha, ha! -, ziduri, verdeață, cupole, sentimente și rime, dezordine și viziuni, confuzii agreabile sau nu, neînțelegeri care au dus la multe drame, dar și exaltări puține, ce au produs câteva rare și neînțelese, ne-apreciate tragedii!... Da, mi-amintesc, În iarna acelor ani, ’57-’58, Întorcându-mă seara acasă, călcând voinicește pe zăpada albă, muzicală, dezamăgit, deoarece la iubita mea se afla un altul, mi-am pus destul de serios chestiunea dacă nu ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se cer exorcizate de vreun preot abilitat sau de vreo meșteră rurală, altădată supusă rigorilor Inchiziției. Fantoma - care la un moment dat ia forma mai umilă, strecurătoare, a unui sobol! - dispare, lăsându-l pe „rătăcitul” prinț În plină „criză interioară”, neînțeleasă sau prost interpretată de cei din jur, iar el, pentru a o ascunde, preferă să poarte masca unui nebun. Eul ca o formă a nebuniei acceptate, oricum, expuse, exhibate; iată, după părerea mea, primele semne clare ale psihologiei moderne În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
plutim cu capul În jos - ca unii piloți de avioane supersonice -, nu cumva atunci, sub acel Eu, atât de cunoscut, de Îndrăgit și disprețuit În același timp, apare un... alt Eu? Numit cu felurite nume, printre care: panică, nebunie, lașitate neînțeleasă sau, pe dos, curaj nebunesc, curaj pur și simplu, cel care face din risc o armă?! Eul familiar și ubicuu este pur și simplu dat la o parte și intervin alte forțe, care, cu decizia și răceala zeilor, desăvârșesc opera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și lumi În perpetuă mișcare, creație și distrugere - și toate acestea, brusc, cu o surpare iute și nedureroasă, ciudată, ni se interiorizează! „Ele” sau „ei”, cosmosul și universurile glaciale și aproape infinite ne devin viscere, iar Misterul, din depărtat, din neînțeles și inexistent, ne devine intim, ca o pulsiune gravă, aproape de neîndurat și din ființele cele mai umile și umilite ale cerurilor boltite deasupra conștiinței noastre devenim regi, zei, având obscura, persuasiva senzație - instinct, aproape! - a unei bruște Întronări! De parcă toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
credința populară și „romantică” conform căreia „geniile se nasc după moarte”, statistic vorbind, marea majoritate a creatorilor de geniu au fost recunoscuți și sărbătoriți, fiecare altfel, încă în timpul vieții, deși nouă ne place să cităm mai ales exemplele spectaculoase ale „neînțeleșilor”! Nichita Stănescu. Ce să mai adăugăm după ce am spus „atâtea”? Dar... poate fi epuizat un geniu? Da, am spus „geniu”, cântărindu-mi cuvintele, geniu, ceea ce îndeobște înțelegem prin aceasta: un „inovator” în arta sa și care, spre deosebire de alți „inovatori” mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a rezistenței lor la abuzurile tot mai frecvente ale ceaușismului, în ciuda propriilor lor suferințe politice, sociale, profesionale provocate de același regim?! Voi reveni mai încolo la ce s-a petrecut pe „scena elitei” românești după revoluție, schimbarea radicală și de neînțeles a „unora” dintre foștii prietenii și complici intelectuali, fapt ce a produs fisuri și grave neînțelegeri, dușmănii chiar în câmpul literar, slăbindu-ne încă o dată capacitatea noastră de a rezista la noile presiuni politice și financiare. Trebuie să recunosc însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cumintele, mai mult sau mai puțin nuanțat, maniheism pe care, un secol și mai bine după el, nu puțini autori gravi îl folosesc, o știință a personajelor absolut revoluționară, pe care amintitul Fiodor Mihailovici o duce la culme! El însuși neînțeles și, din această pricină, acceptat de critica de prestigiu nu numai în România, dar și în Franța abia după al doilea război... Fac această amplă digresiune pentru a vă face să înțelegeți temperamentul și ideile „discordante”, dar și poziția oarecum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu am fost niciodată și nu sunt ceea ce se cheamă un om nefericit! Nu ignor faptul că au existat în literele noastre moderne destule destine și autori nefericiți realmente și curajoși în soarta lor ingrată. De la Macedonski, stângaciul, până la Holban, neînțeles, sau Blecher, țintuit la pat și omorât tânăr de o boală teribilă!... Dar... m-a apărat, poate, de „chinurile nefericirii” - care, bine „pozate”, fac bine și întregesc, uneori, chipul artistului pentru „lumea din afară”! - o anume inconștiență, în tinerețe, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se făceau Budihale, mascându-se în draci, urși, capre sau alte lighioane și cu muzica după ei mergeau din casă în casă unde dansau jocuri sălbatice, de tradiție păgână, provenind din perioade de dinaintea apariției creștinismului, cu semnificații de cele mai multe ori neînțelese. Blanele rămase din stânjenii de lemne, primite la început în dar de la primar, se valorificau la diverși oameni ai satului, iar cele ce mai rămâneau se dădeau muzicantului care tot timpul a fost alături de ceată. Plata gazdei cetei se va
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care se păstra cândva, tutunul hăhăi(a)a râde cu poftă hâlticăi(a) a face zgomot cu apa într-un vas care se mișcă hârșău hârleț, cazma hencleș cozonac hibă boală, defect hibaș bolnav, bolnăvicios hondromoni (a) a vorbi vorbe neînțelese horneciu coș de evacuare a fumului, făcut lângă cuptorul din casă horșăi(a) a freca hotar moșie, proprietate, dar și linie despărțitoare între două proprietăți hulă drum, cale în pantă hurduzău frânghie de cânepă cu care se leagă fânul în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
munții sunt complet albi de zăpadă. Ce frumos va fi pe dealul „Cotenilor” ! Vă îmbrățișăm cu toată dragostea, familia N. Stoica. Și acum, altă scrisoare, tot din Făgăraș, la 22 mai 1971, dar de la un membru al familiei, cu semnătura neînțeleasă, însă semnificativă prin conținut cu momentele vieții: Dragii noștri, Vă mulțumesc foarte mult pentru scrisoarea trimisă de mult șimi exprim regretul că nu v-am răspuns chiar la timp. O altă scrisoare nu a ajuns încă la Bârlad. Am scris
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]