1,431 matches
-
Preaînalt, omul cu cap se uită la insipid cu umilință”. Apoi se scuză, trebuia să plece. „Astă-seară sunt invitat undeva”, zise el. „O petrecere?” am Întrebat. Păru deconcertat de frivolitatea mea. „Zoharu“l, preciză el „Lekh Lekha. Pagini Încă total neînțelese. 21 Graalul... e o greutate atât de mare, Încât făpturilor aflate În prada păcatului nu le e dat să-l clintească din loc. (Wolfram von Eschenbach, Parzival, IX, 477) Colonelul nu-mi plăcuse, dar mi se păruse interesant. Poți sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spumoasă, am luat parte cu amabilitate la conversație, sperând că cineva o să-mi admire stăpânirea de sine. Singurul care mă admira eram eu. Ești laș atunci când te simți laș. Răzbunătorul mascat. Ca un Clark Kent mă Îngrijesc de tinerele genii neînțelese și ca un Superman pedepsesc bătrânele genii pe drept cuvânt neînțelese. Colaborez la exploatarea celor care n-au avut curajul meu și n-au știut să se limiteze la rolul de spectator. E posibil? Să-ți petreci viața pedepsind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o să-mi admire stăpânirea de sine. Singurul care mă admira eram eu. Ești laș atunci când te simți laș. Răzbunătorul mascat. Ca un Clark Kent mă Îngrijesc de tinerele genii neînțelese și ca un Superman pedepsesc bătrânele genii pe drept cuvânt neînțelese. Colaborez la exploatarea celor care n-au avut curajul meu și n-au știut să se limiteze la rolul de spectator. E posibil? Să-ți petreci viața pedepsind pe cine nu va ști niciodată că a fost pedepsit? Ai vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
povestea asta literal. La Început noi l-am considerat un exaltat, pe urmă ne-am dat seama că făcea aluzie, poate În sens vizionar, la o direcție ocultă a istoriei. Nu se spune că istoria e o enigmă sângeroasă și neînțeleasă? Nu e posibil, trebuie să existe un plan al ei. Trebuie să fie aici un Creier. De aceea unii oameni nu lipsiți de pregătire s-au gândit, În decursul veacurilor, la Stăpânii sau la Regele Lumii, poate nu o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
iarăși la maximum și, entuziasmat și el de ușurința și de frumusețea ideii, răbufnește: Bingo! Excepțional! Colosal! Fenomenal! Paradoxal! Pupa-te-aș! Bossule, să mor eu, dacă nu ești tu, cel mai solid geniu în mizerie! Un geniu larvar și neînțeles! Mea culpa, asule! Chapeau bas! Newton, Maradona, Einstein ticăloșit, ce-mi ești! Repede, frățiorilor! Repede, repede! "O, ce socratic daimon, mă-ndeamnă la răscruci, Cu cuiul îndoielii, să mă străpung în buci!" Jucăm hoții și vardiștii! Ulii și porumbeii! Leapșa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-și mai recunoștea glasul. Erau doisprezece și fiecare se crezu obligat să arunce în cumpănă câte o vorbă sau măcar un oftat. Miron Iuga îi privea mirat, ca și când i-ar fi văzut întîia oară sau ar fi ascultat cuvinte străine, neînțelese. Tocmai într-un târziu, după ce oamenii își epuizaseră rugămințile, întrebă clipind repede: ― Care moșie?... (își luă seama și adăugă:) Adică da... Știu. Am înțeles. Pe când spunea c-a înțeles, simțea cum i se umple sufletul de o amărăciune dureroasă. I
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întrebă contabilul iar, observând că bătrânul se plimbă prin odaie cu mâinile la spate. Nu ieșiți înaintea lor, să nu dea cumva buzna aici, peste dumneavoastră? Miron Iuga își continuă plimbarea fără a-i răspunde, mormăind numai în sine vorbe neînțelese. În realitate nici el nu știa ce să facă cu oamenii aceștia care, numai în câteva zile, au ajuns să dărâme toate zăgazurile autorității și, dintr-un sat organizat, să se transforme într-o turmă inconștientă, trasă și împinsă de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parcă în fiece clipă ar fi fost să se prăbușească. ― De ce te-a împușcat boierul, hoțule? întrebă ofițerul. Ai ridicat mâna asupra dumnealui, nu-i așa?... Ai vrut să-l omori, ai?... Tu ai fost capul ucigașilor! Trifon gemu ceva neînțeles. ― Dar plutonierului de ce i-ai smuls arma?... De ce I-ai lovit?... Spune, tîlharule! Îl plesni cu cravașa peste capul ciuruit de răni vii. Omul scoase un urlet înfiorător, ca și când i s-ar fi dezghiocat carnea, și se prăvăli ca o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mi pasă Dacă : mă privește personal ; De ce nu faci asta ? - Dacă ! Deshăimurat/ă : îmbrăcat/ă neglijent Fleorțoțină, foarfă : prostituată Forfoană : persoană care vorbește mult Frandelică : flagrant delict Golopelniță : prost îmbrăcată Hantiță : femeie mare și proastă Hendiri bendiri : limbă străină, de neînțeles Mangoliță : femeie grasă Marfuză : fată îmbrăcată fistichiu Mastofîlcă : boccea Mazdroană : fată bătrînă, femeie nesuferită Măgliseală : lingușire Neap : gol-pușcă Nevăcuit : care nu a avut relații sexuale Paciaură : femeie scîrboasă, otreapă de femeie Pantaură : femeie rea și dușmănoasă Papelcă : fată bine îmbrăcată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
wipe blade. Se uită puțin la lamă. Cât de nefamiliar îi fusese până nu demult acest obiect! O curbă ușor între degete. Scria pe ea "London Bridge" și părea că trăiește o viață proprie și foarte intensă. Dintr-un imbold neînțeles, sărută lama, apoi și-o lipi de obraz și în ochi îi veniră din nou lacrimi. O puse iarăși în aparat și ieși din baie. Nu era nimeni în apartament, ușile date de perete deschideau spre camere și holuri perspective
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de streină. Mi se părea, de altfel, că eram tot timpul observat, nu din cine știe ce bănuială, ci pentru că se temeau toți să nu fiu stingherit în noua mea locuință. Când rămâneam singur, râzând de tot ceea ce îmi apărea straniu și neînțeles, primeam la fiecare ceas prăjituri și fructe, ceai cu lapte sau nuci de cocos bine curățite. Mi le aducea un servitor, cu bustul descoperit și păros, singurul cu care puteam schimba câteva cuvinte în hindusthani. Îl observasem cum privește lacom
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fascinant în viața ei. Dacă mă gândeam adesea la Maitreyi, dacă în jurnalul meu din acei timp se găsesc notate o seamă din cuvintele și întîmplările ei, dacă, mai ales, mă turbura și mă neliniștea, aceasta se datora straniului și neînțelesului din ochii, din răspunsurile, din râsul ei. Este adevărat că spre fata aceasta mă simțeam atras. Nu știu ce farmec și ce chemare aveau până și pașii ei. Dar aș minți dacă n-aș spune că întreaga mea viață din Bhowanipore ― nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pașii ei. Dar aș minți dacă n-aș spune că întreaga mea viață din Bhowanipore ― nu numai fata ― mi se părea miraculoasă și ireală. Intrasem atât de repede și fără rezervă într-o casă în care totul mi se părea neînțeles și dubios, încît mă deșteptam câteodată din acest vis indian, mă întorceam cu gândul la viața mea, la viața noastră, și-mi venea să zâmbesc. Ceva se schimbase, desigur. Nu mai mă interesa aproape nimic din vechea mea lume, nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
viața pe care o duc europenii și eurasienii din acest oraș, viață pe care am dus-o și eu atât timp. Mărturisirea aceasta a mea i-a desfătat. Femeile mă sorbeau cu ochii și mă tot lăudau în argot-ul lor neînțeles, iar Mantu îmi strângea mâinile și închidea ochii, după obiceiul lui. Numai inginerul, după ce îmi atrase atenția asupra zelului meu prea entuziast, se retrase să-și citească nelipsitul său roman polițist. M-am dus cu Maitreyi, cu Khokha și cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ezitam înainte de a mă rezema comod de parapet. Auzii atunci pe Lilu vorbind ceva în șoaptă Maîtreyiei. ― Spune că ai un picior foarte frumos, un picior alb, de alabastru, mă lămuri Maitreyi, fără să-și poată ascunde o privire de neînțeleasă invidie și necaz. Roșii, și de plăcere (căci, urât fiind, mă încîntă peste fire orice laudă adusă ființei mele fizice), și de timiditate; nu știam cum să tâlcuiesc privirile Maitreyiei. Îmi fixa picioarele cu un zâmbet disprețuitor, rău, umilit. Eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nimic... Cu mult înainte, vorbiserăm o dată împreună despre voluptate, și îi spusei că cineva care știe iubi cu adevărat poate experimenta voluptatea oricât de neînsemnată ar fi atingerea trupului celuilalt. Îi explicasem atunci că, pentru mine, posesiunea e mult mai neînțeleasa și mai complicată decât se pare. E foarte greu să ai ceva cu adevărat, să-l capeți sau să-l cucerești. Mai mult ne închipuim că posedăm decât posedăm. Banalitățile acestea, pe care i le spuneam în treacăt, sigur fiind
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
noi, civilizații. Că oamenii aceșlia, pe care îi iubeam atât de mult, încît aș fi voit să ajung unul din ei, ascund fiecare o istorie și o mitologie peste, putință de străbătut, că ei sunt stufoși și adânci, complicați și neînțeleși. Mă dureau cele ce spunea Maitreyi. Mă dureau cu atât mai mult, cu cât o simțeam în stare să iubească totul cu aceeași pasiune, în timp ce eu voiam să mă iubească veșnic numai pe mine. O ființă care iubește întruna, pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cât de puternică și de nepieritoare este această Indie, care rabdă și înghite totul fără să-i pese de năvălitori și de stăpâni. Alergam într-o mașină a secolului al XX-lea și alături de mine aveam un suflet nepătruns și neînțeles, tot atât de himeric și de sfânt ca și al celeilalte Maitreyi, sihastra din Upanishade. I-am atins brațul ca să mă deștept. Fata aceasta mă iubește pe mine? La Belur-Math, în askram-ul lui Swami Vivekanahda, veneam de cele mai multe ori, mai ales sărbătorile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zilele următoare că logodna aceasta îi redase liniștea și patima ei de joc, de liberă bucurie. Din ceasul în care a mărturisit unirea noastră, teama i-a pierit, obsesia păcatului n-a mai chinuit-o. Regăseam în ea pe aceeași neînțeleasă Maitreyi, pe care o priveam la început cu stupoare și admirație și care îmi intrase pe nesimțite în suflet, în timpul jocului, prin acele curse de o desăvârșită platitudine intelectuală pe care credeam că i le-am întins eu. A trebuit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
interzise în mintea mea; de pildă, zona de dincoace și de dincolo de 13 septembrie... *** Pe la începutul lui februarie a sosit, în plin miez de noapte, o necunoscută, care a deșteptat paznicul, cerând o cameră, dar într-o limbă atât de neînțeleasă, încît omul a venit la mine să-l descurc. Am ieșit cu pelerina aceea îmblănită, himalayană, care îmi dă un aspect de muntean mongol. Pe un chaise-longue din verandă se trântise, istovită, o femeie, din care n-am văzut la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atunci, după război. - Păcat, vorbi absent Cladova fără să-l privească. Păcat că a renunțat la vioară. Mi-ar fi plăcut s-o văd și eu... - Dar mai era și altceva. Era farmecul ei, melancolia aceea atât de discretă, aproape neînțeleasă. Te întrebai: Leana asta, de unde o fi venit, din ce mediu? Nimeni nu știa unde locuiește, și nici dacă are sau nu familie: nu știa de ce dispărea așa, pe neașteptate, și nu mai da pe la " Floarea-soarelui" cu săptămânile și nici
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și punîndu-i mâna pe frunte. Ai înțeles ce te rugasem. Binecuvîntează-ne!... -Bénis-nous, Ivan! izbucni cu fervoare Darie. Bénis-nous, bless our hearts! Tu t'envoles au Ciel. Au Paradis, Ivan, auprès du Dieu Père. Auprès de la Vierge, adăugă cu o bruscă, neînțeleasă oboseală în glas. Maica Preacurată și pururea Fecioară Maria... Rănitul îl ascultase tremurând ușor. Apoi își roti ochii de la unul la altul. Nu mai îndrăzni să-și ridice capul, dar își mișca acum degetele, parcă ar fi încercat să arate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
băltoacele care, la câțiva pași în fața lui, acopereau în bună parte bulevardul. Ochiul roșu se stinse, și în clipa următoare îl orbi, zguduindu-l, explozia luminii albe, incandescente. Parcă ar fi fost aspirat de un ciclon fierbinte izbucnit, în chip neînțeles, chiar în creștetul capului. "A trăsnit pe aproape", își spuse clipind cu greu ca să-și dezlipească pleoapele. Nu înțelegea de ce strânge cu atâta putere mânerul umbrelei. Ploaia îl lovea sălbătecită, din toate părțile deodată, și totuși nu simțea nimic. Atunci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
poeme de Ungaretti, de Ion Barbu și Dan Botta, texte pe care nici nu știuse că le învățase vreodată pe dinafară... Cât despre Paradiso, de multe zile și nopți adormea recitîndu-și terținele lui favorite. Fu cuprins deodată de o spaimă neînțeleasă, căci izvora parcă din chiar bucuria descoperirii pe care o făcuse. "Să nu mă mai gîndesc! își ordonă. Să mă gândesc la altceva!..." Și, totuși, de atâta timp, nu face altceva decât să recite poeme și să-și repovestească cărțile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că e semn rău, că am putea avea un accident, adăugă. - Eu nu sunt superstițios, rosti rar, sentențios, doctorul Chirilă, deschizând portiera. În orice caz, suntem așteptați... Când mașina se îndreptă spre bulevard, simți o liniște stranie, întreruptă, în chip neînțeles, de izbucniri aproape violente de bucurie. - Să deschideți fereastra, spuse, că în curând vom trece pe sub teii în floare. Acum ne apropiem de Șosea, adăugă după câtva timp. Și mai tîrziu: Să vedeți ce clădire frumoasă, cu arbori înalți și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]