2,174 matches
-
nori îngăduiau zilei să-și trimită solii vestitori mai sus, tot mai sus pe bolta cerească. Fâșii de roz și mov, foarte subțiri, crestau cerul întunecat. Noaptea, care până acum veghease asupra orașului și a lumii noastre cu o autoritate neîndoielnică, începea să-și piardă tronul. Domeniile soarelui deveneau din ce în ce mai extinse cu fiecare moment care trecea și umbrele nopții, ca niște degete leneșe, se agățau cu o disperare calmă de fiecare relief, de fiecare stâlp, de fiecare casă și de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Și nu pot decât să-mi exprim cele mai profunde condoleanțe și indignarea unui roman pentru această crimă oribilă. Sunt sigur că acum, mai mult ca oricând, vorbesc în numele lui Magister militum și al lui Augustus însuși, care vor fi neîndoielnic îndurerați la aflarea acestei vești. Oricum - adăugă, coborând vocea - trebuie să știi că o împrejurare norocoasă mi-a dat posibilitatea să cunosc numele vinovatului. Ochii lui Gundovek sclipiră. Aruncă în jur o privire fugară, apoi, prefăcându-se că îl îmbrățișează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
face în acest moment ar fi să trimiți un alt curier la Etius și să-i spui să se grăbească. Sebastianus făcu, hotărât, semn lui Vitalius să se apropie și îl urmă pe principele burgund către scară. — O s-o fac, neîndoielnic, imediat ce mă voi convinge că lucrurile la Vesontio stau chiar așa, spuse. între timp, îmi adun iute oamenii și vin cu tine. începând să coboare treptele de piatră, Chilperic obiectă: — Ești un ambasador, nu ar trebui să te expui personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
găsi în apropierea lui Etius, se bucura de o poziție avantajoasă. Pentru care era cu siguranță mult invidiat de ceilalți ofițeri mai puțin norocoși, prinși în ultimul rând. Cea mai însemnată dintre căpeteniile aliate era Theodoric, atât pentru stirpea sa neîndoielnic de rang, cât și pentru că vizigoții săi reprezentau ei singuri aproape jumătate din întreaga armată. Se afla alături de Etius, pe care îl depășea în statură cu mai bine de o palmă, și îl avea cu sine pe fiul său Thorismund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fost ales din alte rațiuni, mult mai puțin poetice. Era anul 1942. Aveam douăzeci și trei de ani și fusesem de curând recrutat în armată. Am certitudinea că numai vârsta, uniforma și inconfundabila mea aură livid-verzuie de serviabilitate au contribuit, neîndoielnic, la eligibilitatea mea pe post de ușier. Nu numai că aveam douăzeci și trei de ani, dar arătam în mod evident ca un om de douăzeci și trei de ani întârziat. Îmi aduc aminte că încărcam fără nici un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
când Seymour și cu mine eram vedetele spectacolului. Locotenentul s-a întors spre mine. — Ce fel de spectacol era? Nu l-am ascultat niciodată. O chestie din alea bășcălioase pentru copii? Întrebări și răspunsuri, și alte chestii de genul ăsta? Neîndoielnic, în glasul lui se strecurase o undă de rang militar, neostentativă, dar insidioasă. Mi-am scos în sfârșit chipiul și am răspuns: — Nu tocmai. M-am simțit invadat de o doză de mândrie familială. Așa era înainte ca fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
le va folosi, le va scoate repede la iveală, într-un moment de criză va face un gest drastic cu ele, ca, de pildă, să menționeze nepoetic, în mijlocul unui poem, că pisica i-a mușcat mâna stângă - și poezia e, neîndoielnic, o criză, poate că singura criză pe care o putem considera a noastră proprie. (Îmi cer scuze pentru acest verbiaj. Din nefericire, probabil că va mai continua.) Al doilea motiv pentru care cred că acest anume poem poate prezenta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
rostit cuvintele mi-a și părut rău, dar le spusesem. Seymour n-a răspuns nimic, dar imediat a început să-și facă griji. Starea s-a agravat în drum spre casă, când traversam străzile fără să ne spunem o vorbă; neîndoielnic, încerca să găsească o cale de a interzice părului său să cadă peste fratele lui, la frizerie. Cel mai rău a fost pe 110th Street, lungul interval dintre Broadway și casa noastră, colț cu malul apei. Nimeni din familie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dintre cei aleși într-un joc, pentru că avea mișcări elastice și arăta ca un purtător de minge înnăscut. Dacă, pe teren, când purta mingea, nu-i venea subit să-și dăruiască inima unui atacant care-i ieșea în față, era, neîndoielnic, o găselniță pentru echipă. Dar, așa cum am mai spus, nu puteai ști niciodată dacă o să susțină sau o să zădărnicească planurile echipei. Odată, într-unul din momentele foarte rare și savuroase când partenerii mei de echipă mi-au dat voie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ani...? Dece nu...? Însfârșit, sperând să mai fie În viață, Închise și deschise ochii...! La câțiva pași În față Nando la braț cu anteprenorul discutau cu Însuflețire. Contrariat, privi cu teamă luciul gheții. Nu mică Îi fu mirarea Însă, constatând neîndoielnic, uriașa Înghețată carapace era nemișcată! Neâncrezător, Îi Încercă rezistența prin câteva balansări precaute observând’o cu atenție mărită. Cum nimic nu se Întâmplă se liniști grăbind mersul dorind să-i ajungă din urmă pe cei trei colaboratori cărora le auzi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sting. Nu va trece mult... trebuie să mai aștept... și o să-mi revin... pentru că aveam convingerea că dincolo de curbă se Întindea platoul cu orașul lui și În el... propria mea casă. Deși incapabil să mi-l reamintesc, existența lui era neîndoielnică. Cerul se acoperise cu o pătură subțire de nori cenușii, tipici pentru anotimpul respectiv... Ora 4.28 după ceasul meu... Se lăsa Întunericul ciudat de devreme... Strada era suficient de luminată ca să disting șănțulețele dispuse la zece centimetri, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o clipă, o secundă, atât. E o duminică luminoasă domnul Pavel și-a sumes mânecile cămeșii, stă aplecat peste răsaduri, acum s-a îndreptat de șale, în toată arătarea făpturii lui înalte. Au trecut ani peste el, existența acestora este neîndoielnică pe fața lui, dar nu întotdeauna, uneori ființa dovedindu-și pentru el, ca-ntr-un miracol, la fel și pentru alții (aidoma și mie, câteodată, care scriu aceste rânduri) secrete refugii în tinerețe. Aceste performanțe aparțin bineînțeles spiritului, arătându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
interesate". (s.n) Prin conținutul lor realist și echilibrat, lipsite de considerații cu tentă ideologică, mesajele liderilor români s-au bucurat de aprecierea participanților la cele trei colocvii. Contribuția lor la climatul constructiv care a caracterizat desfășurarea discuțiilor a fost neîndoielnic una semnificativă. Participare prestigioasă. O notă distinctivă comună a celor trei colocvii a constituit-o participarea unor personalități și experți proeminenți din domeniul relațiilor internaționale diplomați, politologi, economiști, juriști, parlamentari, ziariști din Europa, Canada și S.U.A. De asemenea, au fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
închise în harem, vești și zvonuri legate de cele o mie și unul de scandaluri din oraș și din regat. Sara se jură în fața maică-mii că o găsea cu adevărat urâțită, ceea ce îi făcu mare plăcere, căci era semnul neîndoielnic că avea băiat; în schimb, o lăudă plină de milă pe Warda pentru prospețimea încântătoare a chipului ei. Salma era atât de încrezătoare în justețea previziunii medicale, că nu se putu abține să nu-i spună chiar în seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
amenința. — Sultanul Kansoh e un om bătrân, bolnav și nehotărât, care va continua să plece blajin urechea la promisiunile de prietenie ale lui Selim până când sabia otomană îi va fi tăiat beregata, ca de altfel tuturor circazienilor lui. A fost neîndoielnic un brav soldat în tinerețe, dar, deocamdată, nu-l preocupă nimic altceva decât să-și proteguiască pleoapele și să-și stoarcă supușii de aur. Trebuie să-l avertizăm asupra intențiilor celor de la Constantinopol; numai noi o putem face deoarece doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un împărat demn. De la Roma am primit vești sinistre... Poporul și Senatul îi cer un succesor. — Știu, exclamă Antonius încruntat. Galba l-ar vrea pe Piso, urmașul lui Crassus și al lui Pompeius, nobil așadar, tânăr și de o moralitate neîndoielnică. Dar Piso, adăugă indignat, Piso nu e un soldat. Nu știe nimic despre armată, iar soldații nu-l cunosc. Într-un moment ca acesta, succesorul lui Galba trebuie să fie un om de arme, iubit de soldați... Un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
extraordinară, spuse Antonius și-și frecă gânditor bărbia, studiindu-i pe cei doi din fața lui; ochii săi întunecați se îmbunară. O epocă în care, pentru întâia oară în istoria Romei, împărații sunt aleși de armată, iar acest lucru are o neîndoielnică însemnătate politică, după cum veți fi știind. Galba, Vitellius, Vespasianus... În cel din urmă noi recunoaștem autoritatea care trebuie să conducă Imperiul. Vitellius al vostru e un despot care distruge Imperiul, se poartă ca și cum n-ar fi război, ca și cum Vespasianus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
șarlatan. El nici n-are ce căuta în oraș. Gribb era de-acum de-a binelea furios. Un pitic roșu. — Iubitule, interveni Elfrida, sunt sigură că pentru tine ar putea fi interesant să-l lași pe un om cu experiența neîndoielnică a domnului Vultur să investigheze problema. Gribb își reveni. Da, sigur, rosti el. Doamne, Doamne, Doamne! O să fie... foarte amuzant. Vultur-în-Zbor se gândea intens: în mod cert nimeni din K nu părea să fi fost înfrânt de febra dimensiunii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Ce altceva era asta, dacă nu semnul că, În curînd, ea avea să pătrundă În societate? Următorul pas nu putea fi decît o invitație de a lua un ceai și prăjituri Împreună cu doamna Aldaya și cu alte dame de o neîndoielnică distincție. Prin urmare, doña Yvonne ridică economiile pe care le tot punea deoparte, cu zgîrcenie, din salariul bărbatului ei și Îi cumpără copilului un costum de marinar. La vremea aceea, Francisco Javier Împlinise deja șaptesprezece ani, iar costumul acela albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o mână. Un bărbat tras la față începe să recite un poem într-un dialect urdu, elevat și precis. „De ce a trebuit să-mi dai uitării lăcașul sfânt al inimii De ce a trebuit să zbori din ea, din raiul tău neîndoielnic?“ — Acela este nababul, căruia îi aparții de acum, șoptește Khwaja-sara. Pran îi observă privirea melancolică, gesturile aproape păsărești ale mâinii pe care o agită în timp ce vorbește. Recită versuri pline de tristețe unul după altul, iar Khwaja-sara murmură a aprobare: — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
liniști pe pală de vânt, trecătore. Strâng mâinile mele în rugă de ploaie amară, ridic edificii în seara de taină să-mi crească din ele altare. Teama de ferestre Adulmec lacrima pe obrazul icoanei și simt a lumii visare. Descopăr neîndoielnica frumusețe în aripa îngerului dăinuitoare ce-și prelungește zborul pe pământ. Prin fereastra abruptă a vântului infinit un fluture alb bate din palme pentru steaua care-și cheamă razele spre alte apusuri. Azi, îmi strig îngerii aproape și demonii mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
bestecăitul ciungilor și al paraliticilor, care singuri prin numărul lor ofereau o imagine infernală; mi-a rămas însă în minte mulțimea de mii de oameni, adunată pe o câmpie lângă Dunăre să-l aștepte pe vestitul cioban. Un fapt era neîndoielnic: tânărul om fusese mut și povestea că în urma unei vedenii, a apariției unui "moș" în singurătatea sa de păstor, își recăpătase graiul. Că i s-a sugerat că acest "moș" era Dumnezeu n-are acum nici o importanță. Mulți au avut
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vremea egiptenilor și asirienilor. Aveam cincisprezece ani, dar îmi simțeam gândirea milenară (sentiment miraculos, care se micșorează pe măsură ce începem să trăim) și îmi dădeam seama că la capătul viu al acestui fluviu care înainta spre necunoscut eram eu. Asta era neîndoielnic: nu eu eram punctul la care ajunsese până atunci istoria? Cine altcineva? Cei dinaintea mea erau bătrâni și vedeam până unde o aduseseră. Era acum rândul meu. Stăteam rezemat de bancă și mă uitam, în timpul orelor, la profesori fără să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
întoarse spre un vasal, întrebându-l: — Mai ai scrisoarea pe care ți-am dat-o adineaori? — Este în deplină siguranță, stăpâne. — Conține un mesaj secret de mare importanță. Du-i-o direct Seniorului Nobunaga. I-o voi înmâna fără zăbavă. Neîndoielnic, acel vasal al clanului Mori a plecat cu comisionul său întru totul la fel de hotărât ca tine. Dar a fost capturat și în mâinile mele a ajuns o scrisoare care conține intențiile ale lui Muneharu precum și cele ale lui Kikkawa. Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
principal al cetății. — Mă bucur că ați venit, le spuse el. Ei, haideți înăuntru. Răsucindu-se pe călcâie, Hideyoshi își conduse oaspeții într-o cameră. — Bine-am mai râs aseară. Mulțumită vouă, în dimineața asta am dormit până târziu. Și, neîndoielnic, arăta de parcă tocmai s-ar fi sculat din pat și abia s-ar fi spălat pe față. În dimineața aceea, însă, fiecare dintre trimiși arăta puțin cam altfel - ca și cum s-ar fi trezit amândoi alți oameni. Ați fost mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]