1,073 matches
-
deasupra buricului și, mai jos, pantalonii albi, bufanți pînă la genunchi, strîngîndu-se la gleznă și cu șlițul umflat, ca la niște muzicanți de bordel. Celso și Daniel nu știau ce atitudine să adopte: tăcerea, autograful sau rîsul sănătos de țărani neștiutori. Au optat pentru tăcere, văzînd că Țanțoșa trecea serioasă, spunînd bună seara, respectînd profesia de muzicant și În schimb cei nouă profesori Îi răspunseră foarte obraznic, unul din ei sunînd din maracas În ritmul legănării sinului enorm și unic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poate, totuși, mi-a fost ursit mie să-l îndrept pe drumul adevăratului său destin (I 3). Eroina își presimte sfârșitul apropiat și îl acceptă pentru că îi înțelege semnificația adâncă. La început, Ifigenia lui Euripide e o copilă tandră și neștiutoare, grăbită să-și salute cea dintâi tatăl iubit, iar dialogul dintre ea și Agamemnon, purtătorul unui secret apăsător, devine ambiguu tocmai prin contrastul dintre ignoranța ei nevinovată și cunoașterea lui nefastă. Ifigenia lui Eliade știe însă mult mai multe decât
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
celor mulți, Agamemnon o crede incapabilă să realizeze oroarea sfârșitului : nu știi ce vorbești ! Și e mai grozavă durerea pentru noi... martori ai nevinovăției tale (II 2). Zadarnic protestează Ifigenia că acționează în deplină cunoștință de cauză : De ce mă credeți neștiutoare ? (II 2). Ca și Clitemnestra, regele socotește că bucuria fetei de a-și împlini existența printr-o moarte dăruită cu sens izvorăște din rătăcirea spiritului ce-i anulează instinctul de conservare : Opriți-o, căci mintea i s-a întunecat de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
asemenea glorie ?... Cum aș putea plânge pe pragul desăvârșirii mele ? ! (II 2). Ea face apel la înțelegerea pătrunzătorului Agamemnon (Tu, care te înțelegi atât de bine pe tine, cum de nu poți privi și în sufletul meu ? De ce mă credeți neștiutoare, pentru că am ales ceea ce e veșnic și neîntinat, întorcându-mi ochii de la ceea ce este trecător și amestecat cu durere ? !), ca și la intuiția afectivă a îndrăgostitului Ahile, el însuși un erou netămător de moarte (Aș cunoaște într-adevăr tristețea, dacă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dialogul celor de pe scenă sunt inserate firesc date din cronica liviană, de la desființarea Adunării poporului și închiderea senatului (I 49) la aducerea prorocilor etrusci (I 56) ca să bage spaima în oameni cu prevestirile lor (I, p. 25). Prezența unui orfan neștiutor, cu caș la gură (I, p. 21), furnizează pretextul dramatic pentru istorisirea unor întâmplări mai mult sau mai puțin recente. Cei din jur, cu conștiința încărcată de faptul că au asistat în tăcere la josniciile și crimele regelui, se simt
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să le ascunzi nimic sub pretextul că sunt încă mici și e prea devreme pentru ei să știe ceva. Ce idee tristă și nefericită! Și ce bine își dau seama copiii că părinții lor îi cred prea mici și prea neștiutori, când ei, în realitate, înțeleg totul. Adultul nu știe că, până și în chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate da un sfat util. O, Doamne! Doar atunci când păsărica asta frumoasă te privește încrezătoare și fericită, îți e rușine s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de ruble, adică toată suma care, după calculele mele, ar fi putut s-o cheltuiască Pavlișcev pentru mine... — Cum? Numai zece mii? strigă Ippolit. — Ei, prințe, nu sunteți prea tare la aritmetică sau, dimpotrivă sunteți foarte tare, dar o faceți pe neștiutorul! strigă nepotul lui Lebedev. — Cu zece mii nu sunt de acord, spuse Burdovski. — Antip! Acceptă! îi șopti boxerul, vorbind repede și deslușit, aplecându-se din spate peste spătarul scaunului lui Ippolit. Acceptă și pe urmă mai vedem noi! — Stați puțin, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
investigații, să vă etalați față de noi și față de prinț în toată strălucirea dumneavoastră de anchetator, de detectiv? Sau veți fi având cumva intenția să-l scuzați și să-l absolviți de greșeală pe Burdovski în virtutea faptului că s-a amestecat neștiutor în această chestiune? Dar asta e o impertinență, stimate domn! Burdovski n-are nevoie de justificările și scuzele dumneavoastră, asta trebuie s-o știți! E mâhnit și îi e greu și fără asta, se află într-o situație penibilă, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ne facem cu el? exclamă Lizaveta Prokofievna, se repezi la el, îi luă capul și i-l strânse tare-tare la piept. Ippolit plângea convulsiv. Gata-gata! Hai, nu mai plânge, ți-ajunge, ești băiat bun, Dumnezeu o să te ierte, căci ești neștiutor; hai, gata, fii bărbat... Pe deasupra, o să-ți fie rușine... — Am acolo, spuse Ippolit, încercând să-și ridice puțin capul, am un frate și niște surori, care-s copii mici, sărmani, nevinovați... Ea o să-i depraveze! Sunteți sfântă, sunteți... un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
obiele, petice de stofă, de pânză, le aducea câteodată cărți pentru mântuirea sufletului și le împărțea celor care știau să citească, fiind pe deplin convins că le vor citi pe drum și că știutorii de carte le vor citi celor neștiutori. Îi întreba rar despre crimă, doar asculta, dacă ucigașul începea singur să-i povestească. Toți criminalii erau pentru el pe picior de egalitate, nu făcea nici o deosebire între ei. Le vorbea ca și cum i-ar fi fost fii, așa că până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plecăciune. Să le spun să plece? întreabă umil. Își plimbă ochii de la Augustus la Livia. — Să i las să intre? Așteaptă, dar nu primește nici un răspuns: — Pe rând? Toți deodată? Principele îi aruncă o privire speculativă și ridică din umeri, neștiutor. — Mulți au venit să te salute împreună cu soțiile și copiii, îndrăznește servitorul. Augustus aprobă din cap în tăcere. Senatorii trebuie întâm pinați cu un sărut. Așa e obiceiul. Să-i refuzi unuia sărutul e semn de dizgrație imperială. Suspină cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pon tif și Regele Sacrificiilor. Totuși, nici măcar n-au voie să se gândească la căsătorie înainte de a fi împlinit aproape patruzeci de ani, când e deja prea târziu. Își simte genele umede. Se șterge discret. Atât se angajează fetița asta neștiutoare să servească Zeiței. E drept că fiind mititică nu prea știe ce pierde. Schițează o ușoară mișcare a buzelor, după care oftează. Nu e vorba numai de bani. De mult timp a constatat că aristocrația nu se mai învoiește bucuroasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a convins să se întoarcă. Ca să-și ascundă lacrimile, încearcă să glumească: — M-am ploconit în fața preotesei lui Apollo, i-am oferit laur și am sărutat pământul din fața ei. Mormăie posac: — Știi cu ce m-am ales? Iulius Agrippa ridică neștiutor din umeri, deși bănuiește. — Am avut parte de cel mai josnic și dezgustător spectacol din viața mea. Am stat eu - om sobru și respectabil - să mă uit prostit cum dă pe gât pahar după pahar de apă, chipurile sfântă, și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și al pompelor de apă, care fac materia grea să devină ușoară, al filosofiei, care amăgește și Înșală... Și știi unde e pus astăzi Hermes? Aici, l-ați văzut la ușă, Îl numesc Exu, acest mesager al zeilor, mediator, comerciant, neștiutor de deosebirea dintre bine și rău”. Se uită la noi cu o neîncredere amuzată. „Dumneavoastră credeți că, așa cum face Hermes cu mărfurile, sunt și eu prea ușuratic Împărțind astfel zeii. Uitați-vă la cărțulia pe care am cumpărat-o azi-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ar fi ghicit că o să se dea tocmai la bărbatu-său. Linda. Biata de ea. Orice urmă de animozitate pe care o mai simțeam față de ea s-a topit și, dintr-odată, o văd pe Linda În postura de victimă neștiutoare, o victimă a trădării, În condițiile În care ea nu a greșit cu nimic. Recunosc că sînt prima care o să afirme că se poartă ca un satrap, că e Încăpățînată și dificilă și că, probabil, există momente În care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
existente privește comportamente mai generale ale actorilor. Gherea intră și el în discuția foarte veche după care unul dintre factorii înapoierii societății românești s-ar datora unor trăsături negative ale țăranilor, „firii” acestora: țăranii români sunt leneși, indolenți, bețivi, nesocotiți, neștiutori etc. Rădăcinile unei explicații de acest fel pot fi căutate mult în urmă. Acum 300 de ani (în 1714), D. Cantemir scria în Descrierea Moldovei: Eu i-aș socoti, desigur, pe țăranii moldoveni că sunt cei mai nenorociți țărani din
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
atunci, demult: ,,mi-aduc aminte, de parcă acum mi se întâmplă.” Din ,,vremurile acelea săpate-n amintiri”, Nicolae Labiș reconstituie portretul mamei grijulii, ocrotind bunătatea și liniștea căminului său. Aidoma unei zâne din poveste, mama este aproape de sufletul și imaginația copiilor neștiutori de suișurile și coborâșurile existenței. Pe fondul poetic al semnificațiilor, substantivele: masa, vinul, dezvăluie un sensibil univers al copilăriei fericite, apărate de imprevizibilul vieții: ,, Cred că pe masă vinul așteaptăn adormire.” Sub ochii uimiți ai copiilor, stârnindu-le imaginația, Smaranda
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
156 al „Suplimentului“, despre setul de discuri dirijat de Constantin Silvestri. Folosind atunci concertografia lui Octavian Lazăr Cosma și neinițiat în relațiile matrimoniale ale artiștilor români, mă întrebam dacă Emilia Petrescu este aceeași persoană cu Emilia Cironeanu. Pentru cei la fel de neștiutori ca mine, este aceeași! Un argument în plus în favoarea editării, cândva, în secolul al XXI-lea dacă se poate, a unui dicționar serios al artiștilor lirici. Și să adaug o surpriză, Marea Missă de Mozart a fost deja reeditată pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
pădure și vin Rușii și mă mănâncă - și gata! Ea plânge. Că ea nu vrea mâncată. Că ea e orfană și vrea acasă, la mamițica ei. Și la surioara ei cea dragă! - Și la abricoasele tale!, zic. Ea face pe neștiutoarea: - Ce-i cu abricoasele? N-am chef de discuții cu copiii mici. O ocolesc și o iau Încolo, unde-o fi. Merg ce merg și dau Într-un luminiș. Nu-i mare, dar numai bun pentru noi: iarba-i cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să ieși din astfel de situații. C.S.: Eu m-am blocat prima dată în prima mea săptămână de live-uri la ProTV. Am dat vreo trei zile și în a patra zi am comis-o. Fiind la început, tânăr și neștiutor eram în formula clasică, aveam live-ul scris... Bine, la ProTV așa se și poartă, cu live-ul scris și recitat. Evident că am uitat ce aveam de spus. Era un live despre un mistreț care scăpase liber prin stațiunea
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
se pregătea să plece cu șareta la gară și eu, scai după el. De cum a coborât din tren am avut impresia că îl cunosc. Zâmbetul lui trist, pe când îmi întindea "Robinson Crusoe", m-a cucerit. Cât eram de mic și neștiutor am înțeles pe dată că era prietenul tatei cu care fusese în lagăr la ruși. De altfel, atunci când s-au îmbrățișat ca niște frați l-am și auzit pe tata spunându-i: "Simioane, dragul meu !" Îl auzisem adeseori pe tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mare și negru, pe care la început îl privise cu neîncredere, iar el rămânea țintuit pe scaun, cu Dragoș așezat pe genunchi. Nu știe nici azi de unde venea vraja acelor clipe. Nu știa nimic despre muzică, iar azi este la fel de neștiutor ca și atunci. I se părea că, deși țintuit pe scaun, devenea un fluture ușor care își lua zborul de pe degetele subțiratece ale doamnei și se avânta în văzduh în căutarea sunetelor pe care nu le putea ajunge niciodată fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la ei acasă după lăsarea serii, însoțit de un alt domn ce nu era din părțile locului. Cei doi bărbați cu școli, care trecuseră prin multe în viață, au stat de vorbă până după miezul nopții cu el, cu tânărul neștiutor care era el atunci. Războiul, prizonieratul... Atanasie ar fi ascultat, ar fi întrebat și iar ar fi ascultat. Dar, după o scurtă pauză, domnul Ovidiu a spus niște vorbe cam seci, cam ca de la carte : că viața e grea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tatăl care gândea fără încetare la copilul și la familia lui. Era amantul cel mai tandru și mai senzual care poate să existe. Era un prieten sincer pe care se putea conta în orice împrejurare. În fața lui femeia din mine, neștiutoare și slabă, se simțea ocrotită. Dora își recheamă din nou tatăl în memorie. "Cu tristețe trebuie să admit că l-am cunoscut puțin, mult prea puțin. Ușor iritabil, veșnic ocupat și trist, de o tristețe pe care nimeni și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu zi, arhicunoscută de toți, poseda atâtea disponibilități sufletești neexplorate, atâtea resurse sentimentale îngropate, ferecate cu șapte lacăte, pur și simplu era un adevărat izvor, mocnind în interior, fără putința de a ieși la suprafață. Era de fapt așa de neștiutoare, de inocentă, ca un fruct bine pârguit, marile decepții suferite încă din primii ani de căsnicie o făcuseră să se închisteze, ea rămăsese, ce mai la deal la vale, rămăsese sufletește virgină. Uite, spunea ea, m-am trezit că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]