6,250 matches
-
maghia rizeze, apoi pentru că părinții lor fuseseră instruiți deja În maghiară În era dualismului chezaro-crăiesc și deoarece aparțineau unei mentalități apusene, comună pînă la un punct cu a ungurilor. Iar În 1945, cînd a Început deportarea În Uniunea Sovietică a nemților de prin toate statele Europei călcate de Armata Roșie, unii oameni, mai slabi de Înger ori Întrezărind vreo șansă În plus, fugeau de condiția de german spre orice ieșire posibilă. Maghiaritatea li s-a părut multor șvabi sătmăreni o povară
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la alta total opusă și asta cu aceeași forță inte ri oară făcută să mute munții din loc. A pornit procesul resedentarizării populației În ținutul Sătmarului prin colonizarea cu șvabi. Totuși, nu i-a prea răsfățat norocul pe cei dintîi nemți aduși de el să se stabilească pe noile sale latifundii. Lădoaiele din Ulm i-au coborît cumva pe oameni pe Dunăre pînă la Pesta. De aici i-au preluat călăuzele pentru un drum de o lună de zile cu căruțele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
neau mai tîrziu că prima generație de coloniști a avut parte de Tod (moarte), a doua de Not (mizerie) și abia a treia de Brot (pîine). Contele Károlyi, obișnuit cu confruntările ma jore, nici de data asta nu a dezarmat. „Neamțul e ca salcia - avea să afirme peste mai bine de două veacuri Aleksandr Soljeni țîn -, unde-l pui, prinde rădăcini.“ Inima contelui, la vremea aceea, trebuie că simțea asemenea scriitorului rus. În plus, voia să și răsădească populație catolică pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de șvabi din Sătmar au sporit ca număr, au apărut coloni zările in terne de la un sat mai populat la altul mai sărac În suflete ori pe cîte un loc primitor, fără case. Károlyi a Început să-i așeze pe nemți și alături de români, fructificînd avan tajul absenței tensiunilor religioase dintre cele două etnii, Întrucît coloniștii erau catolici de rit roman, iar ceilalți tot catolici, dar de rit oriental grec. De fapt, garda contelui la castelul din Carei era alcătuită din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
seamă mai multe cîrciumi, iar În interbelic aici funcționase pretura plasei. La recensămîntul din 2002, Înainte de a fi ridicat la rangul de oraș, număra peste 6.400 de locuitori: români, germani, maghiari, șvabi, țigani, rromi și un japonez. De vreme ce unii nemți s-au declarat germani, alții șvabi, iar minoritarii de obîrșie indică au simțit că sînt fie țigani, fie rromi, nu Înțeleg de ce japonezul nu și-a promovat și el condiția de nipon!... După Înțelepciunea recensămîntului, putea s-o facă liniștit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
papă, ce credință-n Dumnezeu? O bestie! El a fost cu ideea tronului de fier Încins pentru tortura lui Gheorghe Doja, de astea-i umblau lui prin cap, nu iubirea aproapelui! Un sadic!... Consilierii români, deși surprinși, zîmbeau. Ungurii și nemții rămăseseră șocați. Alături de Francisc Rákóczi și de soția poetului Petőfi, era cea mai Însemnată personalitate cu rădăcini În Ardud și prima În ordine cronologică. — Credeți că, dacă era s-ajungă papă..., Îndrăzni un localnic. — Dărîmați-o, arătă nervos udemeristul către statuie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la vremea aceea, le-a mînat dintr-un loc Într-altul În căutarea firelor răzlețe. În perindarea asta, a ajuns lîngă o grămadă de pietre. Se găseau mai multe asemenea movile Înșirate În linie dreaptă Încă din timpul războiului, cînd nemții plănuiseră să construiască o cale ferată Între Brad și Deva, pesemne pentru transportul minereurilor de aur. LÎngă acele pietre, i-a sărit În ochi o cutie lunguiață și roșiatică de tablă. Ridicînd-o și deschizînd-o, a dat de un fel de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și ju mătate să se stabilească la Opfenbach, cu lucrul la un azil de bătrîni ca, nici ea nu Înțelegea ce, infirmieră sau soră de caritate. În nici un caz asistentă medicală ca la Baia Mare. Era mulțumită Însă. Se găsea printre nemții ei, se scuturase de zgura trecutului. Dădea din cînd În cînd cîte un telefon: — Dacă spui că fața mea de copil o Împrumută și alte femei pe care le cunoști, corpurile ălora cum arată? — Știu eu, dacă nu le ating
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
rămas să-i mai Încurce pe atacatori. Atunci, un soldat a primit ordin să urce În turlă și să-l anihileze. Era o misiune de linia Întîi, cu puține șanse de scăpare. Băiatul a pornit să urce trăgînd În susul scării. Neamțul Însă a lansat și el o grenadă rănindu-și adversarul la cap. Se pare că și el era convins că nu mai poate rezista mult timp la postul lui oricît avantaj Îi oferea Înălțimea. Ar fi urmat luarea cu asalt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de două-trei frînturi de peliculă din istorisirile sale. Astfel, știu că În Germania, unde a ajuns În ’43, s-a ocupat de aprovizionarea trupelor. Avea la dispoziție un atelaj cu care transporta alimente, muniții, combustibil, efecte militare. În țara lor, nemții recurgeau deja curent la transportul cu căruțele, ținte mai greu de nimerit de avioane. Primăvara lui ’45 l-a găsit mereu pe fugă. Alături de vreo doi-trei camarazi alerga dintr-un land Într altul, ferindu-se de bombe și de ruși
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spună povești În sara asta. Cred că de multă vreme eram oale și ulcele. ― Dacă luăm În seamă spusele lui Bismark privind efectul diferitelor băuturi asupra omului, cred că ai dreptate, tată Toadere - a apreciat profesorul. ― Da’ ce a spus neamțul, Nicule? - a Întrebat Petrică. ― La prima vedere, pare o glumă, dar vorbele lui exprimă adevărul. ― Cum? ― El spunea că dacă consumi bere, aceasta te duce la... gard... rachiul la... cimitir, iar vinul bun... la o fată frumoasă. ― Să nu credeți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
La prima vedere, pare o glumă, dar vorbele lui exprimă adevărul. ― Cum? ― El spunea că dacă consumi bere, aceasta te duce la... gard... rachiul la... cimitir, iar vinul bun... la o fată frumoasă. ― Să nu credeți că nu are dreptate neamțul - a apreciat Petrică cele reproduse de Nicu. La auzul acestor vorbe, musafirii au izbucnit În râs. Femeile, cu oarecare purpuriu În obraji și o anume lumină În ochi, aruncau priviri scurte către bărbații lor... ― Cât despre vorbele Dochiței, eu l-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de suferit de pe urma războiului. E ciudat că de lagărele astea lumea n-a știut nimic mai înainte de sfârșitul războiului, remarcă Ticu. Lumea a crezut că doar Stalin era în stare să închidă oamenii în lagăre și să-i extermine... Despre nemți toți și-au închipuit că sunt oameni civilizați și că nu sunt în stare de asemenea fapte... Dar dumneavoastră ce credeți?... întrebă medicul Gutman, săgetându-l cu o privire ușor ostilă pe Ticu prin lentilele rotunde și groase ale ochelarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
statuia unui Hercule înarmat cu măciucă în spate împreună cu un grup de pensionari, mai mult sau mai puțin întineriți și revigorați de tratament, ale căror nume și semnături autografe erau înscrise pe verso. Totul era în poză "ganz richtig", vorba neamțului. Să mai zică cineva că statul comunist nu se îngrijea ca un bun părinte de soarta cetățenilor de vârsta a treia, cărora le asigura, iată, minunate condiții pentru a se trata de reumatism, gută, artrită și de câte și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
copil... Un băiat, bineînțeles, întări el, pe care de mult hotărâse să-l boteze Ovidiu, că orice român adevărat era musai să-și boteze toți urmașii cu numele iluștrilor strămoși de la Roma! Asta fără nici o discuție. Să știe tot omul, neamț, ungur sau de altă nație, cu cine are de-a face... Virgil zâmbi aflând toate aceste lucruri și se apucă la rându-i să se fălească, evocându-l pe bunicul său matern, un bărbat de toată isprava, cu chimirul doldora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
baterie antiaeriană germană, care încercase, fără prea mult succes, să țină piept nesfârșitelor valuri de avioane anglo-americane de bombardament, în primăvara și în vara anului 1944. Mai târziu, din apele lacului fusese recuperată o cantitate importantă de armament, abandonată de nemți în timpul retragerii precipitate care urmase fatidicului 23 august. Dată neagră pentru nemți, dar și pentru români, care în acea zi istorică nu reușiseră decât să schimbe o dictatură cu alta, în timp ce adevărata eliberare se petrecea ceva mai la vest, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nesfârșitelor valuri de avioane anglo-americane de bombardament, în primăvara și în vara anului 1944. Mai târziu, din apele lacului fusese recuperată o cantitate importantă de armament, abandonată de nemți în timpul retragerii precipitate care urmase fatidicului 23 august. Dată neagră pentru nemți, dar și pentru români, care în acea zi istorică nu reușiseră decât să schimbe o dictatură cu alta, în timp ce adevărata eliberare se petrecea ceva mai la vest, pe pământul Franței, zicea Lazăr Popescu. Virgil avea o părere ceva mai nuanțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ascultă și interpretează în gând vorbele mormăite de artizanului priceput în timp ce lucrează : "Ce tip de aparat să fi fost folosit oare ? Iată, reușesc să descifrez și anul marcat pe spatele fotografiei cu grupul de bărbați : 1948 ! Pe vremea aceea doar nemții aveau aparate de fotografiat portabile cu care puteau să facă astfel de fotografii... Cred că a fost folosit unul din primele aparate din seria nemțească. Cred că se numea "Leica". Aparate desigur depășite azi, dar bune, solide, fiabile și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
auzi ecouri sau clopote și versetele vor fi primite de fibra ființei tale, abia atunci vei fi pregătită să te iau cu mine în lumea sufletelor, până atunci o să depăn istoria care te interesează. * * * Eram sub nevolnică ocupație rusească de când nemții se înțeleseseră cu temutul Molotov, omul lui Stalin, să ciuntească România, să ia Basarabia și să taie în două Bucovina. Opresiunile și deportările de români care nu se supuneau noilor stăpâni începuseră. Țăranii sufereau cel mai mult. Ei nu acceptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nerăbdătoare, Dora. Universitatea din Cernăuți, unde eram studentă în anul trei la farmacie, s-a închis. Frământările prin care a trecut de-a lungul timpului acest pământ a făcut ca aici să trăiască în bună pace un amalgam de români, nemți, evrei, polonezi, ruteni... Profesorii, ca și marea parte a intelectualilor locului, plecaseră care încotro : cei de origine germană spre Vest, românii spre Sud, evreii spre Est. Bineînțeles că am plecat și eu cu părinții mei spre Sud, spre România. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
eu nu căutam decât chipul lui. Eram obsedată de gândul că este foarte posibil să îl găsesc printre răniți. Mutilat, estropiat, îl doream oricum, numai să îl știu în viață. Dar în locul lui veneau știri tot mai rele de pe front. Nemții dădeau înapoi, zeci de mii de ostași români căzuți la datorie. Bătăliile de la Odesa, de la Cahul, ecoul marii bătălii de la Stalingrad... Răniți, tot mai mulți răniți, nemți și români de-a valma. Apoi o tăcere de moarte de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
știu în viață. Dar în locul lui veneau știri tot mai rele de pe front. Nemții dădeau înapoi, zeci de mii de ostași români căzuți la datorie. Bătăliile de la Odesa, de la Cahul, ecoul marii bătălii de la Stalingrad... Răniți, tot mai mulți răniți, nemți și români de-a valma. Apoi o tăcere de moarte de câteva zile după care am auzit cuvântul "armistițiu", care nu aducea cu el bucuria pe care ar fi trebuit s-o aducă pacea mult dorită. Armata Română, obosită, decimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cât suferă din cauza acestei duplicități. Povestea lor, a celor trei fugari care au bătut în plină noapte la geamul unei slugi a bolșevicilor era o poveste obișnuită pentru vremurile tulburi în care trăiam. Doi prizonieri din Armata Română și unul neamț, rătăcit nu se știe cum printre ei, eliberați dintr-un lagăr de muncă forțată la patru ani după încheierea păcii. Toți trei slabi, zdrențăroși, murdari, dar în viață. Simion trăia ! Fără nici un răgaz și fără ca ei să ceară ceva, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
prietenul bun al tatălui tău, s-a grăbit să plece spre ai lui care îl așteptau "dincolo", la numai câțiva kilometri de noua graniță. Cunoștea locurile, cunoștea oamenii. A plecat într-o noapte și dus a fost. Cu Dither, cu neamțul, a fost greu. Era foarte suferind ; mă îngrijora mult că vomita tot ce reușeam să-l fac să înghită. Gura fără dinți părea o sângerândă hrubă neagră care își uitase de multă vreme funcțiile. Simion, care și el era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dora nu mai este surprinsă; se aștepta parcă ca după prenu-mele Alindora să urmeze, pe parcursul povestirii Teodorei, și numele Bosch. Și totuși, înainte ca Teodora să continue, o întrebare logică care o intrigă îi trece prin minte : Oare doctorul ăsta neamț, oare el a violat-o pe Minodora ? Oare el este tatăl Alindorei Bosch de la spitalul din Strasbourg ? Răbdare ! O să afli până la urmă răspunsul." După plecarea lor, la căderea serii, am mai primit o vizită : un alt fugar a găsit refugiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]