7,611 matches
-
că suficiente aspecte ale acestuia îl pot contraria, îndurera. Printr-o prismă îndrăzneț naturalistă, ajunge a se spovedi astfel: Am furat păsări. Am vorbit urît. Am preacurvit în pușcărie,/ într-o electricitate sordidă, locuind într-un așternut/ cu o fată nebună. Am umblat prin locurile/ unde varsă bețivanii./ Am batjocorit sufletul, Doamne./ Eu și neamul meu nu reușim să ieșim din trecut. Ne/ cufundăm tot mai mult în gramatică și în matematică,/ în etimologii, în astronomie, în bălegarul filosofiei" (Psalmul 4
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
calului jumătate alb, jumătate negru al lui Ucsnit Sedescu (onomastica din F e un capitol aparte), la moartea Mariei, este de o remarcabilă complementaritate realist-fantastică; și anunță, totodată, finalul lui Tică și al cărții. De fiecare dată când acest cal "nebun", straniu își bate copitele de caldarâm, nechezând, moartea dă târcoale, sfârșitul unui om este iminent. Moise știe cum să povestească trecutul, astfel încât să diminueze, în el, participarea sa malefică. Dorința lui imperioasă e să se facă ascultat (acum, când nu
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
Constantin Țoiu Parahodul, vasul fluvial, plutea în amonte pe Obi, îndărăt, spre locul de unde porniserăm. Un chef strașnic se încinsese și-o sete nebună de împerechere. Eram Le bateau ivre, corabia beată criță. Dar nu mai era vremea plăcerilor, era vremea meditației. Cu Omicron împreună, ne îndreptarăm spre pupa vasului. Era trei dimineața. Noaptea albă ostenise. Părea așa, pe înserat; dar, se vedea încă
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
Victor a constatat după mai multe Încercări că: Marie, Marie, are puls, trăiește, poate scapă! Doamne, ce-ar mai fi și minunea asta! Omule, nu ti grăghi, omu-i mort de-a ghinilea! Ești proastă! Pușchea pe limba ta cât ...! Ești nebun șî gata! Dacî trăiești el, murim noi! Ci-ai făcut, Vasâli? Ne-ai ninorocit! Doamni, ci ni facim, ai grijî din noi! Gata cu văicăreala! Ziua se Îngâna cu noaptea care părea a nu dori să părăsească lacul cel mare
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
repetă vocea cu și mai multă încredere și autoritate. Fii bun și deschide ușa, prietene, și lasă-mă să intru. — Cine e? întrebă fata care se oprise la jumătatea scării. Inima lui Charlot se umplu de un val de speranță nebună, și-i răspunse în același timp ușurat, amuzat și cu teamă. —Chavel. Zice că e Chavel. Acum, își spuse el, sunt în sfârșit Charlot cu adevărat. Ura se poate răsfrânge asupra altuia. Lasă-l să intre, zise ea, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
lucrat pe cont propriu. E mai puțin important. Cine i-a dat lovitura de grație marelui gazetar? Cine l-a ucis cu adevărat? Lăcomia? Oamenii din jurul sau? Noul anturaj? Ar fi prea banal și incomplet să spunem că o goană nebună după bani l-a rupt complet de realitate. În tot cazul, omul s-a transformat în ceva nefrecventabil. Dar ce anume l-a schimbat atât de radical? Cum și de ce a abandonat un om inteligent, excesiv preocupat de sine și
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
a produs solidarizarea cu cei pe care, până ieri, îi detestau profund. Povestea începe în urmă cu trei ani, când economia duduia, bani erau destui și mogulii prosperau. Tot cam pe atunci a început licitația de jurnaliști buni, o vânătoare nebună după nume capabile să le aducă trusturilor mai multă legitimitate, credibilitate, audiență. Așa s-a ajuns la salarii amețitoare în presă, însă complet nerealiste pentru orice afacere sănătoasă. Cam de prin 2006, când Sorin Ovidiu Vântu a recunoscut public că
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
gheboșat sub apăsarea norilor adunați deasupra lui. In hodorogitul carelor grele, au intrat pe ulița magaziilor lui Aizic. Să vezi ce ochi are să facă Aizic când ne-o vedea. Uite că ulița îi goală - a deschis vorba Pâcu. Cine îi nebun ca noi să umble cu încărcătură pe o vreme ca asta? a întrebat moș Dumitru. Iaca noi, moș Dumitre - a răspuns Vasile Hliboceanu. Au oprit convoiul în poarta magaziilor. Uite că Aizic nu-i aici - a observat Pâcu. Stați, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pot fi reperate, după care mai ia o dușcă de șampanie. Se relaxează. Se descheie la haină și își scoate cravata. Liliane, care s-a abțiguit bine, îi ia cravata și și-o leagă în jurul frunții, ca la petrecerile din nebunii ani ’30. Lionel se descalță. Își scoate ciorapii și își suflecă pantalonii până la genunchi. Ia frapiera, o pune sub masă și varsă în ea restul din sticla de șampanie. I se adresează lui Robert: — Să ne mai aducă o sticlă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Naționalului bucureștean apare o muziciană - fata lui Pristanda, care cîntă la vioară (primește și un dolar de la Cațavencu, pe chestia asta!). Aici, bietul prefect este victima tuturor nebunilor, În frunte cu Zoe, căci doar deaia și recunoaște aceasta,”da, sunt nebună!”(drept care aruncă-n el cu pantofi, apoi Îl amenință cu arma)... În același an (1999), la Satu-Mare, doamna Trahanache stă Într-o cadă transparentă, mascată-n ...sirenă, și trage cu urechea la ce discută Fănică și Cațavencu. Peste un an
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
10-lea bobocel În buchetul vieții, realizați că nu poate fi vorba aici de amintiri propriu-zise; ci de fabulații pe teme cețoase, coroborate cu experiențe de viață clare, ale vîrstnicilor din jur. Important e că autorul scrie cu un haz nebun, rememorînd (?) și inventînd, atacînd și ingenuizînd, Îngîndurîndu se și voioșindu-se, alternativ. Vecinii, proletarii, milițienii, dascălii, funcționarii micului oraș În care se petrece acțiunea, compun un puzzle uimitor prin vivacitate și incredibil prin observarea detaliilor. Lozincile epocii, programul tv idiotizant, poncifele
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Candid Stoica. Dar, cum știm, cărțile din cărți se fac!... Revin asupra cărții actorului & diaristului de excepție care este Candid. Vreau să spun că sunt În volumul lui Acele lucruri aiuritoare care se petrec În spatele scenei, Întîmplări de un umor nebun. Și, prin compensație, altele de un dramatism tulburător. Cum trebuie să fie Într-un jurnal serios. Nu vreau să impietez asupra memoriei vreunui mare artist, dar iertați-mi pofta de rîs, fraților, și lăsați-mă să vă povestesc, cu gura
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de cocori o escadrilă de pe vremea lui Homer... * B2: Cine-ar putea să spună câți secoli au trecut de-o lună, de când nu te-am văzut? Iubito, fără tine începe-o nouă zi... Dar cine le poate socoti? Iubirea mea nebună, de-abia trezită-n zori, adună mănunchiuri mari de flori. Se-ntreabă ce să facă? Și, făr-a pregeta, ea pleacă întins la casa ta. Târziu, când peste lanuri coboară pe câmpii noianuri de umbre argintii, iubirea mea fugară de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
grădinii și cumpăna de la fântână, ce străpunge pânza de fum de parcă-i un răzlog învechit uitat în zare.” În jocul de umbre nedeslușite, Costăchel răscolea priveliștea cu privirea înfrigurată. Când și-a descoperit casa, inima i-a tresărit cu zvâcnet nebun și o lacrimă - lacrima pe care o purta în suflet - a pornit să se rostogolească pe obrazul ars de soare... „Doamne Dumnezeule! Am ajuns, în sfârșit!” Era primul lui gând, sprijinit pe imaginea satului din vale. Plumbul cuibărit în mădularele
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Era primul lui gând, sprijinit pe imaginea satului din vale. Plumbul cuibărit în mădularele vlăguite parcă începuse să se topească. A pornit cu pași mari, nefirești, dezarticulați... Era de mirare cum de se mai ținea pe picioare după o goană nebună de peste trei luni de zile prin locuri vrăjmașe, urmărit tot timpul de gândul: „Oare am reușit să scap cu adevărat din infernul lagărului sau... Dar dacă mă întâlnesc cu vreo poteră?” Acum mergea ca un lunatic. Nici nu și-a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Uite ce înseamnă să fii mare și să n-ai glagorie... Despre cine vorbești, nașule? Despre nemți. Despre cine altcineva? Nemții, Costăchele, sunt un popor mare și nu-i lipsesc calitățile: talentat, inteligent și muncitor. Dar are parte de conducători nebuni. În loc să-și vadă de neamul și de țara lor, pornesc nebunește împotriva altor nații... Dacă nu se vor astâmpăra, tare mă bate gândul că au s-o sfârșească taman ca în primul război mondial... Vinovați nu sunt doar ei, nașule
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de luptă - față-n față cu dușmanul - ci prin fugă. Și nu-i tot una... În acest răspuns văd luptătorul din dumneata. Însă, pentru a scăpa din ghearele dușmanului în condițiile date - adică din lagăr - era nevoie de un curaj nebun. Și l-ai dovedit cu prisosință - a continuat să lămurească lucrurile agronomul. Cu fața întunecată, Costăchel părea că a îmbrăcat din nou haina celui hăituit, dar hotărât să nu fie o pradă ușoară... Au rămas tăcuți cu toții, neîndrăznind parcă să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
trecerea Prutului, peste calvarul drumului a căzut ca o lespede chinul sufletesc... „Adică cum? În țara mea să rabd de foame și de sete, ascuns într-un marfar sau mărșăluind cu tălpile însângerate?”... Eu cred că ați avut un curaj nebun. Cum să pornești la drum știind bine cât amar de cale ai de străbătut și în ce condiții... Foamea, setea și pericole la tot pasul” - a apreciat inginerul Cicoare. Nu am putut accepta temnița rusească, pe care o făceam pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
soția lui. Drept să-ți spun, nu-mi era drag. Părinții nu bănuiau situația în care mă aflam, dar m-am simțit nevoită ca într-o zi să-i spun mamei: Mamă, eu mă mărit cu Costache! Doar să fii nebună, mi-a zis tata, până acum spuneai câte și mai câte și acum te-ai hotărât așa, deodată, să te măriți cu el! M-am convins că e un băiat bun. Să știți că dacă cineva a greșit în privința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
poate fi un enorm semn de întrebare, vopsit în negru. În schimb eu nu văd decât lumina, un drum însorit la capătul căruia mă așteaptă un copil cu brațele deschise. Îl și aud cum mă strigă: mamă, mamă! Ești nebună! Nebună, da! Sunt nebună! Nu-și termină fraza că deodată, pe neașteptate, dădu la o parte cearșaful, lăsând privilor doctorului un corp bine proporționat pe care tronau doi sâni bogați, bine copți, pe un bust creionat cu linii armonioase, ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
enorm semn de întrebare, vopsit în negru. În schimb eu nu văd decât lumina, un drum însorit la capătul căruia mă așteaptă un copil cu brațele deschise. Îl și aud cum mă strigă: mamă, mamă! Ești nebună! Nebună, da! Sunt nebună! Nu-și termină fraza că deodată, pe neașteptate, dădu la o parte cearșaful, lăsând privilor doctorului un corp bine proporționat pe care tronau doi sâni bogați, bine copți, pe un bust creionat cu linii armonioase, ce putea fi râvnit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Cum să fii fericită fără tată la copil, un soț în casă, un sprijin în viață? Ori eu am îmbătrânit în așa hal, de nu mai înțeleg lumea asta care s-a întors cu fundu'n sus, ori tu ești nebună!? Tată, încearcă să mă înțelegi! Ce e de înțeles? Că ești o nenorocită? O nelegiută? Oooo... Ce să înțeleg? De ce ai venit? Te așteptai să te primim cu flori și fanfara regimentului? Maria, mama Simonei, voi să-l potolească, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
precum bănuiești, nu va rămâne, nu poate să rămână fără urmări... Știi că-i dă telefoane și fetei? Și mai știi ce-i spune? Ei bine, zice că și copilul ei trebuie să aibă tată... Ți-am spus că e nebună! Teo, căsătoria noastră nu poate continua așa. Să ai un copil în afara căminului e un lucru mai mult decât deplorabil. Sunt dezolată. Suntem doi oameni civilizați. Aici, chiar din această clipă, drumurile noastre se despart. Și Doina izbucni într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
petrecut cu mândra lui!?" Acest gând îl simți ca un vârf de lance ce i se răsuci dureros în suflet, fără a-i aduce răspunsul căutat. Toată duminica sporovăise cu Natalia, ajungând în finalul discuției la concluzia: Divorțez! Tu ești nebună!? Sunt! Nu pot suporta gândul că soțul meu m-a înșelat, mi-a zdruncinat încrederea, găsind ca parteneră o femeie cu care nu și-ar fi irosit timpul nici cel din urmă bărbat, chiar de ar fi fost singuri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
furie. Își descărcase însă toți nervii. Îi păru nespus de rău. Nici mai târziu nu reuși să-și explice starea prin care trecuse, faptul că îl lovise cu atâta cruzime. Nu-și dădea seama ce se întâmplase cu ea. Fusese nebună. Avea certitudinea că nu își va ierta niciodată această ieșire. După câteva momente, când receptă cu adevărat spusele copilului, îi veni să râdă, dar se abținu. Îl privi cu duioșie și din nou își reproșă maniera în care acționase. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]