9,682 matches
-
zarva invitaților, cele patru zâne așteptau la masa împodobită sosirea lui Petruș, nădăjduind fiecare ca ea să fie aleasa, în timp ce păsările îl căutau în toate colțurile pe stăpânul lor. Numai cucul, cocoțat în vârful unui turn, privea râzând la toată nebunia iscată în palat. Prima care îl zări fu ciocănitoarea, care îi atrase imediat atenția bufniței care, la rândul ei, îi spuse corbului și vulturului. Nu trecu mult și cucul se trezi înconjurat de o grămadă de păsăret. - Ia spune, jupâne
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
deloc, sau, dacă e neapărat nevoie, pe apucate, la schimb, printre picături, în puținele răstimpuri dintre asurzitoarele parade și focuri de artificii, care oricum mențin poporul alert. 300 de orchestre ambulate iau parte la spectacol! Un factor important în reușita nebuniei generale rămâne clima blândă a Mediteranei, aptă să primească generos masele de entuziaști, fără frică de îngheț. Ghidurile turistice respectabile somează amatorii să nu subestimeze zgomotul infernal al pocnitorilor de toate calibrele, îndemnând la purtarea obligatorie de dopuri în urechi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
Petcu și-a și spus cuvântul în notația « Represiunea ceaușistă ca spirit al moralei stăpânilor » (publicat în revista Agero-Stuttgart - n.n.), - dându-i astfel colegei sale de redacție datele de care, se pare, ducea mare lipsă, venim și noi să diminuăm nebunia asta de a căina pe cineva care ne-a făcut atâta rău Neamului.” (Prof. octogenar T.B.Ș.). Mesajul prezentat mai sus a însoțit un text scris cu „mânie proletar-capitalistă” - destinatarii fiind două publicații on-line (ART-EMIS este una dintre ele), unde
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
Prof. octogenar T.B.Ș.: „...Tudor Petcu și-a și spus cuvântul în notația « Represiunea ceaușistă ca spirit al moralei stăpânilor », - dându-i astfel colegei sale de redacție datele de care, se pare, ducea mare lipsă, venim și noi să diminuăm nebunia asta de a căina pe cineva care ne-a făcut atâta rău”.[1] Ion Măldărescu: Domnul Tudor Petcu și-a spus o părere într-un articol, dar asta nu însemnă că domnia sa este deținătorul adevărului absolut, iar opinia sa este
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
Amman Articol de Maria-Camelia Manea - UZPR/AJSTR „A fost odată ca niciodată...” - așa încep poveștile și (de ce să nu recunoaștem?) fiecare dintre noi speră copilărește să mai trăiască, „măcar o dată-n viață”, o întâmplare de poveste... Mie îmi plac la nebunie călătoriile. ...De la spații exotice - pline de oameni, fapte și întâmplări inedite, încărcate de arome, ierburi, esențe și culori indescriptibile - până la locuri cu totul izolate, aruncate undeva... la capătul lumii: deșerturi aride, peșteri inaccesibile, munți cu nume de legendă, dar aproape
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93216_a_94508]
-
puțin drept, neputincios să stea în picioare, decorul e-o figură din ape. Penitent, cum îl arată numele, rabdă lacrimi și ploi, și amintirea chinuitoare a călătoriilor pe toate mările veacurilor: "Trei vraci din Nord cu-ocheane și cărți cât nebunia/ îmi dezlegau istoria destinului acesta - / navigator pe-oceane din zori și până-n noapte/ înfrigurat la provă ceteam din Zend-Avesta." (Călătorie veche) " Împleticit pe scenă și mândru ca un rege", leul din cușca acestui fast găurit e captivul în care se
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
deși cartea din fața mea e subliniată în trei culori. Însă a te recunoaște în cuvinte nu-i totuna cu a te recunoaște în simțiri, iar a diseca, precis ca bisturiul care dezbracă un nerv, emoțiile și temeiurile lor e-o nebunie pe care vremea noastră n-o mai poate menține la nivel teoretic. Tentativele de experiment social, prin care, din popoare lîncede, mediocre, s-ar putea scoate, lăsîndu-le să sufere îndelung, cavalerii și cete de sfinți sînt simple ipoteze pe care
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
sau tragic-pompier și cu un comic versatil închise în retorica hamletiană ca un mesaj aruncat într-o sticlă. Filmul reușește să redea dimensiunea complexă a ceea ce înseamnă film, de la ideea curajoasă la riscul total al realizării ei, mergînd pînă la nebunia unui spirit faustic, precum cel al lui Leon Negrescu amintind de Aviatorul (The Aviator, 2004) lui Martin Scorsese. Aș zice că cinematografia modernă înseamnă deopotrivă și obiectivitate, și calcul, însă marea cinematografie nu se poate despărți de "nebunia" celui care
Festivalul IPIFF 2008 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8247_a_9572]
-
pînă la nebunia unui spirit faustic, precum cel al lui Leon Negrescu amintind de Aviatorul (The Aviator, 2004) lui Martin Scorsese. Aș zice că cinematografia modernă înseamnă deopotrivă și obiectivitate, și calcul, însă marea cinematografie nu se poate despărți de "nebunia" celui care a văzut idei și care le urmează pînă la capăt cu riscul de a sombra în neant. Într-un fel, festivalul IPIFF reprezintă un mod de a concilia cele două lumi, a producătorului și a regizorului, a căror
Festivalul IPIFF 2008 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8247_a_9572]
-
operei îl găsește pe Iago, ca invingător absolut, în aceeași lojă, sunt „găselnițe” ce pot provoca impresie. După cum, „ploaia” de batiste din tabloul sosirii oaspeților venețieni este emoționantă și de efect. Aici și trăirile obsedatului și „cocârjatului” Otello, ajuns aproape de nebunie, au o atenție meritorie din partea regizoarei. Latura umană e speculată cu atenție. Ce simbol modern poate aduce însă, un duet de dragoste finalizat într-un pat matrimonial concretizat într-o barcă pneumatică, sau scenă în care Desdemona și Emilia cară
OTELLO, în anul bicentenarului Verdi by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
se încheie nenumibile alianțe contra firii și se pun la cale potlogării de zeci și sute de milioane de euro. Dacă la începutul anilor '90 demarcația dintre ticăloșie și onorabilitate era limpede trasată, astăzi lucrurile s-au amestecat până în pragul nebuniei. Înțelegerile transpartinice și cârdășiile nerușinate paralizează orice speranță că lucrurile se vor îndrepta. Oamenii onești din generațiile mature s-au ținut departe de poltitică, având în minte funestul model comunist. Tânăra generație s-a prins, însă, cât ai clipi, că
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
să cînte cucuriguu sufletului rătăcit pe pustie, să cotcodăcească și să-l cheme precum cloșca puii. Exorcismul fetei amiralului Tihonov, fostul tovarăș de arme sculat din morți este impresionat, una dintre întîlnirile dostoievskiene între sfinți și scelerați, în toate lucește nebunia și ruga cea mai adîncă, sfiala serafimilor și versatilitatea demonului. Rîsul neliniștitor al fetei se preschimbă în teroare și lacrimile spală rana proaspătă cusută pe viu. Regizorul a reușit să creeze impresia de dinamism cu o intrigă aproape convențională, cu
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
regim care caută să combată preventiv apariția eroilor și a personalităților providențiale, cultivînd gustul pentru mediocritate, confort și plăceri lesnicioase. Iar erou e cel care, respingînd comoditățile vulgului, poate să-și supună carnea idealurilor în care crede. "Să facem din nebunia noastră o lume de carne. Să coborîm valorile duhului nostru în viață, și să luptăm veșnic alături de ele. Vom vedea atunci uriași în morile de vînt și castelane în slujnicele cîrciumilor. Viața decolorată, monotonă, veștedă va ajunge frămîntată de diavolești
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
în lume. Artiști de prim plan și de prim rang, recunoscuți de oamenii de teatru de oriunde. Artiști despre care s-a scris mult și consistent, și pro, și contra, care au fost și sînt adulați, care lucrează cu aceeași nebunie, despre care unii doar au citit și au rîvnit să le vadă spectacolele pe viu. Cum a reușit Boroghină treaba asta? Aici e ceva mister... Lîngă el au fost foarte puțini oameni, și aceia fără experiență explicită în conceperea și
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
influențați de droguri, s-au săturat să cânte aceleași lucruri, au început să-și plimbe degetele pe instrumente. Coltrane a fost unul dintre ei care, însă, a reușit să pună o «îmbrăcăminte» acceptabilă, chiar frumoasă la ceea ce cânta. Momentele de nebunii ale lui Coltrane erau cu totul altceva decât nebuniile altor zeci de muzicanți americani, care nu știau ce făcea el în momentul acela. Dar impresarii au profitat de ocazie, le-au dat droguri, alcool și toate alea, și i-au
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
lucruri, au început să-și plimbe degetele pe instrumente. Coltrane a fost unul dintre ei care, însă, a reușit să pună o «îmbrăcăminte» acceptabilă, chiar frumoasă la ceea ce cânta. Momentele de nebunii ale lui Coltrane erau cu totul altceva decât nebuniile altor zeci de muzicanți americani, care nu știau ce făcea el în momentul acela. Dar impresarii au profitat de ocazie, le-au dat droguri, alcool și toate alea, și i-au lăsat să cânte ce voiau. Și s-a pus
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
al împlinirii dragostei platonice. Este unul dintre paradoxurile neîndeajuns exploatate în film, bărăbatul cu o reputație de virgin sau chiar mai rău, trăind cu discreție o tumultoasă viață amoroasă, păstrîndu-se totuși sufletește virgin pentru momentul scontat al morții soțului Ferminei, nebunia și frumusețea acestei situații transpare prea puțin, notele sublim-absurdiste ale poveștii sub pierdute făcînd loc unui tipizat de cultură latino în versiune victoriană cum spuneam. Unele cadre riscă să devină interesante, precum unul care decupează doar o parte din chipuri
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
al marilor poeți." Aceleași cuvinte, ca-ntr-un dans de iele, umplu paginile prin acumulare, delir maniacal bîntuit de presimțiri de Casandră, de speranțe pierdute în ultima clipă, între inutil de devreme și regretabil de tîrziu: "fecioară galbenă rudă cu nebunia, cu sinuciderea și cu celelalte privilegii violente/ ale dragostei și ale biologiei/ așa cum ochii măriți de groază ai marinarilor, sunt rudă cu valul uriaș care în/ ultima clipă le înghite corabia." Imagini voalate cu vitriol care, în loc să le dea tărie
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
reprezentând disperatul convoi al refugiaților: "Ca și cum orașul lichefiat de frică se scurgea, se arunca unde vedea înaintea ochilor, împins de uraganul panicii, ridicând în urmă vârtejuri de praf care te orbeau și-ți transmiteau spaima acestei populații cuprinse de o nebunie colectivă. Fug fără să știe încotro, fără să-și dea seama exact unde se duc, în mașină, în trăsură sau în căruță cu boi; coloane de oameni revărsându-se până pe câmp, dincolo de șanțurile pline de noroi. Bătrâni în papuci, cu
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
tehnică și artistică. M-au făcut fericit și i-am felicitat pentru acest act I, perfect executat, în stilul academic ce se cere la Giselle. Alina m-a subjugat prin sinceritatea jocului ei, care a ajuns la apogeu în scena nebuniei și a morții, rezolvate fără inutile exagerări. în viața mea artistică, am văzut mari interprete în acest rol și am dansat cu multe stele, dar nici una n-a aprins în mine emoțiile ce mi le-a dăruit "la Cojocaru"! Nu
Baletul Operei Române la Madrid by Gelu BARBU () [Corola-journal/Journalistic/8587_a_9912]
-
vrea să înțeleagă ce gândește fotograful, ce înseamnă pe el simpla apăsare a declanșatorului. Întâlnirile tot mai lungi, dialogurile tot mai dese și dense îi transformă pe cei doi, pe Faulques fotograful și pe Ivo Markovic soldatul, în martori ai nebuniei în care se încheie secolul al XX-lea. Pare o luptă pe viață și pe moarte într-un loc închis (turnul sau orașul) între doi bărbați care au pierdut tot, și de aceea chiar nu mai au nimic de pierdut
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
ăla, cât e de când a plecat? Un ceas? Iapa mea, Grégoire. E frântă. Ce contează. Trusa mea de scris. Venea dinspre Angers? O căruță pe drumul dinspre sud, o ajung eu până la lăsarea serii. Lambert nu reușește să-l rețină. Nebunia stăpânului nu mai are margini. Nu-l mai vede nimeni până seara următoare. E radios: l-a ajuns din urmă pe om, și-a pus trusa de scris pe fundul căruței și așa i-a răspuns lui Victor Hugo, anunțându
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
pe hârtie albuminată, spune Duplessis. Baronul este entuziasmat. Comandă un astfel de aparat englezesc, oferă chiar și un aconto. Duplessis promite să i-l livreze la următorul drum. Lambert își zice că se prea poate ca asta să devină noua nebunie a stăpânului său. Duplessis nu uită de ultima scrisoare prin care baronul confirmă acordul pentru vizită. Despărțirea e un alt prilej de fericire. Dar după plecarea republicanului fotograf, lucrurile se schimbă. Trebuie să revenim la adevăr; Lambert se vrea om
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
care ne amintește de Closer (Ispita, 2004) al lui Mike Nichols, filmul suportă o cădere de tensiune generată de o notă tot mai pregnantă de artificialitate, amplificată de dificultatea cîntăreței Norah Jones de a susține partitura încredințată. Există o anumită nebunie a acestui spațiu, o frumusețe a descreieraților care închid în ei vizionari pe care o regăsim în romanele lui Norman Mailer sau cele ale lui Scott Fitzgerald sau Doctorow, un fel de a te droga cu eter și cred că
Chagrin d'amour cu gust de afine by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8387_a_9712]
-
foarte scurtă de mișcare, traiul mizer și sănătatea precară au făcut parte din meniul zilnic. Dar să mă opresc aici." Și eu Și eu am fost o rază sonoră printre lichide, fluieram doar să-mi aduc aminte, doar să-nchid nebunia în forma gândului - să caut extazul în frumusețea acelei nebunii. cel mai turbat era valul din spatele mării, eu mă avântam turbionar cu sufletul adulmecat de raze și spațiul meu exista în alt spațiu, pentru veșnicia ce n-avea să urmeze
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]