1,139 matches
-
luîndu-mă de braț. Nu avem planuri diabolice. Ești prietena noastră, la fel ca Charlie, și ar fi tare drăguț, atîta tot. Dacă ești și tu pregătită, adaugă ea grăbită. Și știm amîndouă că nu e cazul. — Deci, nu mă mai necăjiți cu Charlie Dutton? Întreb eu. — Bine, ridică Marcus din umeri. Dacă Fran Încetează, termin și eu. — Bine, spune Fran. Soțul meu, În vîrstă de patru anișori, și cu mine promitem să nu te mai necăjim În legătură cu Charlie Dutton. SÎnt obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cazul. — Deci, nu mă mai necăjiți cu Charlie Dutton? Întreb eu. — Bine, ridică Marcus din umeri. Dacă Fran Încetează, termin și eu. — Bine, spune Fran. Soțul meu, În vîrstă de patru anișori, și cu mine promitem să nu te mai necăjim În legătură cu Charlie Dutton. SÎnt obișnuită să fiu a cincea roată la căruță În compania celor doi, căci ne-am cunoscut cu mult timp Înainte de apariția lui Dan În scenă, așa că revenim rapid la relațiile relaxate de prietenie pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pregătirea umililor săi studenți. Totul era doar o prefăcătorie, o farsă - dar apelul acela o demascase, Îi demascase și asta nu putea s-o admită. Trebuia să-l pedepsească. Zero Își dădu seama că avea să fie respins. Ideea Îl necăji, căci Își dorise să meargă la Barcelona mulțumit de el, atât cât putea - În orice caz, nu-i plăcea să meargă Împovărat de gândul că aruncase pe fereastră un semestru Întreg, dar tristețea aceasta fu superficială și dură mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era Într-un stadiu de descompunere avansat: nu mai avea voce, toropit de oboseală și de transpirație, cu nasul lucios și cu stomacul chinuit - deprimat de acel fiasco din periferie, supărat de primirea glacială pe care i-o făcuse Maja, necăjit de Întârzierea lui impardonabilă, de toate. Dar zâmbea răbdător În dreapta și În stânga, așa cum Îi cereau fotografii și ridică mâna În semn de dezinvoltă binecuvântare. Îi respecta pe muncitori. De altfel, ăsta era aspectul cel mai plăcut al popularității. În ciuda zâmbetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din fire, blând cu copiii, dar pe Simon și pe Levi îi ocoleam de departe, pentru că își băteau mereu joc de noi și mai ales de gemenii Tali și Issa. - De unde știți care-i unul și care-i celălalt? îi necăjea Levi. Simon era și mai rău: - Dacă o să moară unu din voi, mama voastră n-o să plângă după el pentru c-o să-i rămână unu exact la fel. Asta îl făcea de fiecare dată pe Tali să plângă în hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am înghițit în sec, și-n timpul ăsta auzeam că la concursul de trageri a ieșit câștigătoare școala trei, cu una sută șapte puncte, și atunci Vasököl m-a bătut ușor pe umăr, și mi-a spus să nu mă necăjesc, pentru că în viață trebuie să știi să pierzi. Cadoul De câte ori îl vedeam pe bunicul meu, avea pieptul plin de decorații, avea atât de multe, că nu-i mai încăpeau pe haină, și în afară de cele pe care le purta, mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
apucat căscatul, bunicul a început să vorbească din nou, spunându-mi că vede el bine cât sunt de stingher, se pare că acum, că am mai crescut, nu prea-mi convine să-i mai zic dumneavoastră, dar să nu mă necăjesc, în curând o să fim pertu și-o să bem bruderșaft. Na, asta m-a mirat și mai mult, iar când m-a întrebat dacă sunt de acord, atunci i-am spus că da, foarte de acord, tovarășe secretar, dar bunicul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nuanță de regret, aceea de a nu se fi priceput să-i cîștige dragostea. Toți rîseseră, Marie ceva mai tare ca ceilalți. Avea buze cărnoase, obraji bucălați, un ten ca de fată. La treizeci de ani, locotenenul Franck Caradec se necăjea că are un chip copilăros, lipsit, după părerea lui, În mod ciudat de virilitate, și pe care-l făcea responsabil de un celibat care devenise apăsător. Deși mai tînăr ca ea cu cinci ani și inferior ierarhic, avusese o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru studenții lui. Dacă nu‑i trezeai interes, nici nu se sinchisea de tine. Dar dacă te numărai printre prietenii lui, socotea că ar fi o idee greșită să te lase să‑ți iei soarta În mâna ta. Și‑l necăjea foarte tare dacă prietenii lui Îi ascundeau ceva - mai ales cei pe care‑i vedea zilnic. Ambulanța care‑l transporta pe Ravelstein de la spital a tras, Încet, la bordura trotuarului, iar Rosamund și cu mine ne‑am ridicat. Am Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a-mpărțit. Și muzică, cu luminație! N-o asculta. O urmărea doar, gândindu-se cum o fi arătat atunci, puștoaică, în docar lângă taică-su. O și vedea, slăbuță, firavă, cu ochii ei mari, ochi bouleni cum îi plăcea s-o necăjească, strângându-l speriată de picior pe tatăl ei ridicat, cu biciul în mână. Zâmbi înduioșat. - Am văzut și eu multe de-astea de când m-am întors. Știam că au fost cândva și... Unde mai sunt? Cel mult au rămas niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trecea aproape în fiecare zi pe acolo și Kristine, deși nu-l observa conștient, devenea iritată dacă nu venea. I se părea că ceva nu e în regulă, fără să poată preciza ce anume. Întoarsă acasă, în asemenea momente își necăjea soțul și-l certa. Într-o zi de plimbare pe faleză, Kristine a văzut marea și avionul. În mod normal, ar fi trebuit să fie calmă, cu reflexele amorțite, ca atunci când asculta romanțe și vorbea cu Trüdchen despre croieli. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ploaia este o binecuvântare și pentru animale, și pentru oameni, atunci când vine domoală. Dar se întâmplă să vină și cu furie mare și atunci devine distrugătoare. Face râurile să crească, să se reverse peste maluri. Atunci provoacă inundații și-i necăjește rău pe oameni. De aceea, să ne rugăm ca Sf. Ilie să ne trimită ploaie fără urgie, ca lacrimile din cer să se transforme pe pământ în bucurie. Bunico, bunico, unde ești... cu vorbele tale ca ploaia?...
Lacrimile cerului. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
că niciodată nu mai fusese în situația în care se găsea acum. Adică niciodată nu mai fusese obosită, deznădăjduită și, mai presus de toate, disperată. Nici o formă de ajutor nu putea fi exclusă. Perspectiva unui profesionist asupra problemelor care-i necăjeau putea fi chiar utilă. Dacă se ajungea la tribunal, faptul că ședințele de consiliere fuseseră ideea ei avea să dovedească dorința lui Alice de a lupta pentru căsnicie, ba chiar și capacitatea ei de a-și recunoaște greșelile. Cu toate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vascular cerebral. Se înnoptase demult. Iorgu stătea, nu mai știa de când, neclintit cu fața în sus și cu privirea ațintită în tavan, frământat de gânduri... pășind în trecut... Gândul îl purtă în dupăamiaza aceea de Sf. Maria, când el a necăjit-o, fără să-și dea seama, de față cu străinii. Acum regreta din adâncul sufletului său, dar era prea târziu. Cuvintele ei... Să mă faci de rușine, în fața unor străini” nu le putea uita. Tonul ei cald, liniștit, fără nicio
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o presimțire rea, pândea zorile. ”- Facă-se Voia lui Dumnezeu!” Se rugă el în gând și o frică cumplită se innămoli în ochii lui. În minte îi reveniră cuvintele ei... Chiar în fața unor străini, să mă faci de rușine?!. A necăjit-o fără să-și dea seama. Ea a plâns... Nu putea accepta ușor ce i-a spus. El nu putea îndura s-o vadă plângând... și, și-a cerut iertare. Nu le face pe femei să plângă, toate necazurile încep
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lui George; aprindea lumânări și tămâie și, de primăvara până toamna târziu, îngrijea florile pe care le sădise pe cele două morminte. Aici era liniștea ei sufletească, aici putea să-și descarce sufletul prin lacrimi, acasă nu voia să-l necăjească pe tatăl ei, să o vadă tristă. De multe ori se întâlnea și cu mama lui George la cimitir și, amândouă își descărcau sufletele îndoliate și îndurerate, la mormântul lui. Petre arăta din ce în ce mai rău. Slăbise mult
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
avea chiloți pe ea. Duse repede mâna În portofel, șio umplu cu bilete de câte jumătate de milion, și prinse a i le Îndesa Între buzele de jos. Ea Îi apucă teancul. Dă-l Încoa! Nu te mai obosi și necăji! Că eu mă pricep, unde și cum să mi le bag, mai bine. Vocea o trădă. El Încercă să-și retragă mâna, rostind: cum, tu, aici, așa? Hai, lasă bancnotele, și taci!, că, distracția se plătește; artiștii trebuie Încurajați. Și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pentru a repopula pămîntul. Și așa, ar fi fost prea bătrîni. Dar sfîrșitul lumii tot nu ar fi venit, de vreme ce mai scăpaseră și ceva maimuțe agățate prin copaci; Thomas vroia să-i zică asta Antoniei, mai mult pentru a o necăji, În glumă, spunîndu i totodată că omul precis se trăgea din maimuță, că prea era nesimțit, avusese dreptate chelosul ăla de Darwin! Ce mai dansa, la anii ei, Rusoaica foxtrot, cînd avea prilejul! Și cha-cha-cha, rumba, Îi plăceau ritmurile latino
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dincolo de paravan și era conștientă că nu are voie să mai zăbovească acolo. Îi era greu să-și lase fratele singur, dar felul în care medicii își făcuseră datoria până în acest moment îi dădu fetei încredere și forță. Ceea ce o necăjea și mai tare era felul în care va spune mamei despre starea fratelui și asta îi provoca o mare neliniște. Simțea că o lasă nervii și o nevoie acută de a se așeza pe ceva o zăpăcea și mai tare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu este chiar un adolescent cum crezuse ea la început. Totodată observă că acel bărbat avea un zâmbet extrem de amabil și de cuceritor în colțul buzelor și regretă imediat că el își exprimă intenția de a se depărta. - Nu vă necăjiți, doamnă! o sfătui el. Se întâmplă și la profesioniști uneori. Tratați totul ca fiind o joacă... Îmi permiteți, vă rog, să mă retrag! Distracție plăcută! - Da... este o joacă, aveți dreptate! Distracție este, dar nu chiar plăcută... de una singură
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
serviciu. Răspunsurile la acestea, mai mult intuite ori fabricate tendențios la bârfa de pe la colțuri, te pot pune, de regulă, într-o lumină urâtă, deloc avantajoasă poziției tale sociale... A fost o luptă crâncenă... Dar tu cunoști toate astea. De ce mă necăjești, amintindu-le adeseori? - Uite, așa! Să te întăresc, draga mea Laura... Acum, când copila ta se apropie de trei ani, regreți toate cele întâmplate în vreun fel? - Să regret? Doamne ferește! Nu am regretat și nu voi regreta niciodată că am
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de mare valoare, pentru că era pensie de invaliditate, dar, cel puțin, exista și prin ea contribuia la cheltuielile zilnice din casă. Periodic trebuia să prezinte acte după controale medicale, care să ateste că starea de invaliditate persistă. Acest aspect îl necăjea foarte mult. Nu înțelegea cum de se poate crede că și-ar putea recăpăta vederea peste noapte... Cum timpul tace și se scurge liniștit în infinita-i dimensiune, viața își urmează cursul ei firesc, antrenând oamenii într-o diversitate de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
am supărat vreunul cu ceva, nu lua în seamă, căci bătrânii sunt totdeauna mai cu necazuri. Moș Costache nu spune, dar suferă fără tine. Felix, ca tinerii, are cu ce se distra, el uită mai repede. Noi am fost foarte necăjiți cu moș Simion, care e tot bolnav. De acum, cu bătrânii nu te poți aștepta la altceva. Să veniți cu bine, căci vă așteaptă cu dor ai voștri Stănică, Aglae, Olimpia, Aurica, Titi" Stănică puse pe toți să iscălească. Dinadins
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nasurile fine, grecești, lăsîndu-se conduși de plasatori silențioși ce adulmecau spinările curbate ale fotoliilor cu boturile unor lanterne aprinse și le dezvăluiau numerele caligrafiate pe obrajii unor lamele de fildeș. Afară, în coasta unor dozatoare de aramă, se potrivise de necăjea o pereche de zaruri un alt mare înger decăzut, un gogîltan de primă linie, cel ce se lansase, excelând, în teribila înscenare de la En-Dor, interpretîndu-l înaintea întregului Univers și, mai ales, înaintea Regelui Saul, pe defunctul prooroc Samuel, imitat ca și cum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
format în carcasa de tablă a jgheaburilor acoperișului. Sau, dimpotrivă, de dimensiuni omenești, dar îmbîrligat și acoperit de solzi ca un pește, după cum mărturiseau, cu cel mai gălăgios patos, vreo două ucenice. Neuitând să adauge nici cât de mult le necăjise sămânța de gheață a Ispititorului. Care aproape că le congelase uretrele. Sau cât de însîngerate sau de ferfelițite, pe dinăuntru, se întorseseră de la Sabat. Erau toate dulci și fără Stăpân, lătrătoare și pofticioase ca niște cățele. Adevărate abisuri de spermă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]