8,720 matches
-
interesează așa de tare itinerarul, se îndură cineva din nou să-i satisfacă curiozitatea băgîndu-i o lanternă în ochi, am să ți-o spun și pe asta. Dar promite-mi c-o să-ți ții gura și n-o să ne faci necazuri. Drept cine mă iei? se simți ispitit pentru o clipă să-i răspundă, dar se abținu, mulțumindu-se doar să-i apuce încheietura mîinii și să-l oblige să-și îndrepte spotul luminos în altă direcție. Ei las că știu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Da, dar să profite din plin de libertatea care a urmat, asta au știut! se enervează Roja. — E normal să fie așa, spune Dendé, astea sînt noile reguli după care se fac jocurile. Dacă aș fi știut, spune Roja cu necaz, măcar pe femei să le fi lăsat deoparte, ca să nu complice și mai tare situația, se gîndește. înainte de a trece la acțiuni concrete trebuia să se mai gîndească, să pună totul în balanță încă o dată, ca orice ființă rațională. Nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Roja îl pufnește rîsul în plină stradă, pe Bulevardul Țării, își scotocește buzunarele după niscaiva lovele, te-au lăsat lefter prostuțule, începe să se gîndească, ai făcut o prostie mai mare decît tine, acum în ce o să-ți mai îneci necazul? Nu ți-a mai rămas o lețcaie, nici măcar atît cît să poți lua un taxi pînă acasă, dacă află Delfina pe unde umbli tu la ora asta din noapte o să-ți smulgă părul din cap, plimbărețule, se gîndește. — Aici v-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vedem, își aruncă ochii cînd la ecranul colorat, cînd la talonul lui Roja, pufnește din piept, iar n-aveți noroc, dom’ Căpitan, îl vestește. — Mare pagubă, spune Roja cu gîndul aiurea, uitîndu-se în ochii celuilalt fără să-și dea seama. Necazuri în dragoste, în carieră? începe să turuie Patru Ace ca la interogatoriu, leafă mică, nu vă mai ajung banii, șomaj, v-au călcat hoții, vi s-a stricat mașina? Trebuie să fie ceva la mijloc, altfel n-ați avea motiv
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
decît în imaginația unor naivi ca tine. Revoluția înseamnă politică. Viața însăși nu e altceva decît politică. Citește-i pe Machiavelli, Morus și Campanella. N-o să poți schimba nimic din mizeria asta nici dacă ai avea zece vieți. Fericirea și necazul, sărăcia și prosperitatea, speranța, deznădejdea, religia, credința, educația, etica, familia, societatea, totul nu e altceva decît politică. Atîta timp cît oamenii vor face politică, nici una dintre valorile astea nu vor putea fi cultivate așa cum se cuvine, din simplul motiv că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zis, Îi spunem: — Te iubesc. — Pe bune? O abordare imparțială. Mărește credibilitatea și În politică și În relații! — Ți-am spus. Am plecat. Pa. — Pa. Pun receptorul jos. Ce-o vrea vaca asta bulangioaică de la mine? Avem și așa destule necazuri de rahat. Mă duc la ceainic, unde Gillman și Ray Lennox stau la discuții. — Gascoigne a avut dreptate, pînă și Best a spus-o. Nu egzistă niciun bărbat adevărat care să nui fi tras o palmă nevestisi. Toate porcăriile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pare Împăcat și senin. ,, Iubesc pe Domnul, pentru că a auzit glasul meu, cererile mele. Pentru că Și-a plecat urechea spre mine, de aceea Îl voi chema În timpul zilelor mele. Legăturile morții mă Înconjuraseră și mă ajunseseră spaimele Locuinței morților; găsisem necaz și Întristare dar am chemat numele Domnului: Te rog, Doamne, scapă-mi sufletul! Domnul păzește pe cei simpli; eram doborât și El m-a salvat. Întoarece-te, suflete al meu, la odihna ta, pentru că Domnul ți-a făcut bine!,, -Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
află că bătrânul lui tovarăș s-a născut În 1934. Dedesuptul numelui adaugă:1934-2008. Dacă ploile și zăpezile n-o vor șterge, va fi singura cruce de ,,Neidentificat,, care va avea un nume scris pe ea. ,,O să crape Uniunea Europeană, de necaz, când o să vadă ce cruce frumoasă ai. Cruce cu nume, nu un simplu lemn chior, căzut Într-o rână. Salută Îngerii, din partea mea, bătrân netrebnic! N-ai avut altceva mai bun de făcut, decât să mori ca un laș, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
natură să stârnească în jurul ei un val de forțe emoționale centripete care oferă astfel o verificare imediată și pragmatică a teoriei înseși; și, mai ales în primele zile, oamenii se îndrăgosteau de Antonia și erau veșnic dispuși să-și mărturisească necazurile în fața ei. Nu aveam nimic împotriva acestui lucru întrucât îmi mai liniștea îngrijorările legate de starea ei de spirit, ea fiind astfel mult mai fericită decât dacă nu ar fi intrat în comuniune cu nici un alt spirit în afară de al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și cochete și ne-am urcat în automobilul Sunbeam Rapier al lui Alexander. — Vești mizerabile, am spus. Nu-i nimic. Ce faci tu, ce face Alexander? — Bine, atât de bine cât putem fi, răspunse Rosemary. După glas părea copleșită de necazurile mele. Îmi pare atât de rău, Martin! — Și mie, am spus. Îmi place pălăriuța ta, Rosemary. E nouă? — Dragul meu Martin, nu juca teatru cu mine, zise Rosemary. Mergeam cu mașina pe strada St. Giles. Zăpada cădea constant din cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe dinăuntru. Când mi-am revenit m-am simțit ca o impostoare, spuse Georgie, și mi-am spus că toate femeile din saloanele astea sunt aici pentru că sunt cu adevărat bolnave iar eu nu sunt în stare decât să fac necazuri altora. Dar, știți ceva, toate sunt de fapt aici pentru același motiv ca și mine! Femeia din salonul de la capătul culoarului e tare mândră pentru că a luat cantitatea cea mai mare! Am râs toți. Alexander murmură aproape fără glas: „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu? Ea și-ar rupe și bucățica de la gură numai ca să-mi dea mie de mâncare, n-am aflat asta până acum? Dar eu nu vreau să-și rupă bucățica de la gură. Nu vreau nici măcar bucățica din farfurie - ăsta-i necazul. Poftim! Un copil așa deștept! Așa înzestrat! Cu așa viitor! Cu toate harurile pe care le-a revărsat Dumnezeu asupra mea, frumusețe, inteligență, îmi este oare mie îngăduit să cred că pot să mă las să mor de foame așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bună de mâncat. Probabil că încurc lucrurile - parcă aș fi unul din fiii lui Atreu 1, cu toată discuția asta despre sânge -, dar o văd cum stă lângă chiuvetă și sărează carnea, ca să scoată sângele din ea, când accesul de „necazuri femeiești“ o face să zbughească, cu un geamăt de-a dreptul alarmant, în dormitor. N-aveam mai mult de patru-cinci ani, dar până azi îmi reapar dinaintea ochilor cei doi stropi de sânge pe care i-am zărit pe podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la farmacie! Adu-mi o cutie de tampoane! Imediat! Și câtă panică răzbătea din glasul ei. Am alergat mâncând pământul! Întorcându-mă acasă cu sufletul la gură, am întins cutia spre degetele albe ițite prin ușa băii, discret crăpată... Deși necazurile ei menstruale au trebuit rezolvate, până la urmă, printr-o operație, îmi vine greu să-i iert faptul că m-a trimis în misiunea aceea de grație. Mai bine lăsa să curgă tot sângele din ea pe dușumeaua rece a băii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se smiorcăie doamna Nimkin... Ah, nu știu, zău, ce mi-o fi venit s-o țin pe-a mea una și bună? Poate că are intenții bune, sigur că da - la ce să mă aștept din partea unor oameni simpli la necaz? Toate astea se întâmplă doar din pricină că, în durerea ei, nu e-n stare să zică altceva decât tâmpenia aia cumplită, cu banii cheltuiți pentru cineva care acum e cadavru. Ce sunt, la urma urmei, aceste evreice care ne-au crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
când vine vorba de viitor, ei bine, e treaba ei - n-are încotro! Nu e cazul, desigur, și nu-i o scuză pentru nimeni să mă amenințe cu sinuciderea numai pentru că sunt suficient de înțelept ca să-mi dau seama câte necazuri și reproșuri reciproce se întrezăresc la orizont... Scumpo, te rog, nu mai urla așa, o să mai creadă cineva că te-am luat la gâtuit. Ah, scumpo (mă aud pledând anul trecut, anul ăsta, în toți anii!), ai să-ți revii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de aici și până la a mă însura cu ea, hai să fim serioși. Știi, cu toată eleganța și cu toate parfumurile ei franțuzești, are o părere foarte proastă despre sine și, totodată - or tocmai de-aici se trag multe din necazurile noastre - o părere ridicol de bună despre mine. Și, în același timp, o părere foarte proastă despre mine! E o Maimuță buimacă rău de tot și mă tem că nici prea isteață nu-i de felul ei. — Halal intelectual! zbiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se întâmple ție. Or să crape de râs și-or să-ți dea cu tifla - și, ce-i mai rău, or să te mai și poreclească Goldberg, și-or să te trimită la plimbare roșu ca racu’ de furie și necaz. De cine crezi că râd ele întruna pe înfundate? De tine! De jidănașul cel sfrijit, cu ditai trompa, care se ține după ele pe gheață în fiecare după-amiază - și care nu e în stare să deschidă gura. — Te rog, Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de autor - n. red.). Mațe. 1 Tineri neevrei (singular: șeigheț). 1 Băuturi de proastă calitate. 1 O negresă (șvarț: negru). 3 Rahat, excremente. 1 Lactate. 2 Pentru mâncărurile cu carne. 1 Porcărie, cocină. 2 Pișăcios, țânc, mucos. 1 Tăticule. 2 Necaz, nenorocire. 3 Marșul Bănuților, principalul mijloc de finanțare a Fundației Naționale pentru Paralizie Infantilă, care a sprijinit cercetările ce au dus, în 1955, la descoperirea, de către Jonas Salk, a vaccinului antipoliomielitic. 1 Mâncăruri din carne. 2 Nebune (meșughe: nebun, smintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ne mișcăm, spuse fata. Mi-e frig. — Nu poți dormi? — Nu, după traversarea aceea. E prea rece și tipul acela mă mângâie tot timpul pe picioare. — De ce nu-l pocnești peste față? — Înainte de-a ajunge la Köln? Nu caut necazuri. Trebuie să ne suportăm până la Budapesta. — Acolo te duci? — El se duce acolo. Eu merg până la capăt. Și eu, spuse Myatt. Cu afaceri. — Nici unul din noi nu voiajează de plăcere, nu-i așa? spuse ea, cu o notă puțin sumbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
unei soții care Îl acuzase pe soțul ei de păcatul marital cel mai grav. Mă simțeam Îngrozitor, mi-era rușine de mine Însămi. Panicată și nerăbdătoare, simțeam cum plămânii mei pompau aer din ce În ce mai repede: simțeam că o să mă sufoc de necaz și de jenă. Când, În sfârșit, am ajuns pe One Fifth, i-am plătit șoferului cursa și am alergat spre clădirea În care locuiam. Începuse să plouă puternic, cu stropi reci ca gheața, și, până am intrat Înăuntru, eram pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
negre Înfășurat Într-o plasă delicată. Chestia e că, dacă Îmi cumpăr un colier, trebuie să Îmi iau și inelul, și brățara, și cerceii. Nu sunt În stare niciodată să-mi iau doar colierul. Nici nu vă puteți imagina ce necazuri am cu mine Însămi pe tema asta, pufni ea. Ador rochia ta. — Voiam să stau pur și simplu sub plapumă În seara asta, așa că asta e cămașa mea de noapte, replică Valerie. Această remarcă a lui Valerie fu puțin inspirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
voci. N-am plecat să ne-ntoarcem! Tovarăși! spune scurt șoferul în microfon, acoperind cu vocea sa rumoarea iscată. Cursa nu mai poate înainta. Nu mai poți dumneata! i-o taie profesorul. Dacă te știai incapabil să dai piept cu necazul, nu trebuia să urci la volan. Tovarășe, se înfurie șoferul, lăsînd deoparte microfonul, întorcîndu-se de-a binelea spre interior te rog să mă lași să-mi fac meseria! Fă-ți-o! Du-ne la destinație! Asta-i bună! Cum ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
artistice, că dac-oi ajunge să mă tem și pentru scriitorașul ăla... Te pomenești că Aura e din piatră se aude rîsul înfundat al Paulei, însoțit de zgomotul ceștilor de cafea. Cît mai stăm? întreabă cineva pe culoar. Aici avem necaz mereu cînd viscolește răspunde conductorul. Poate vor trimite înaintea noastră un plug. Aura face ochii mari, îngrozită de gîndul că va trebui să stea aici mai mult, poate chiar o noapte întreagă. "Și doar l-am rugat pe Radu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întreabă studenta. Întreabă-mă peste vreun an, cînd o să am deja un an vechime în meseria de tată; nevastă-mea-i în ultima lună răspunde Lazăr jucîndu-se cu ceasul. Nu-l vînd că-i scump și bun. Vine copilul, vin necazurile... Îți plac? Am crescut deja unul. Învățam pentru bacalaureat și legănam. Zău?! îi aruncă Lazăr o privire ca o măsurătoare fugară. Și-acum unde-i? Cu mama. A. E bine să ți-l crească mama... Cum să nu-l crească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]