1,352 matches
-
Băncilă Frunză verde, dragele linele colinele strâng de sus luminile. Ape cântă, largele. Trec pe drum copitele și prin gând ispitele. Pasărea din iniște sparge bolți de liniște. Chiparoși ca fusele 'n toate cimitirele ne abat privirile către inimi - dusele. Neclintite-s morile, gândul, sarcofagele, frunza și catargele. Ard în lume orele. [1938] * ÎNTOARCERE Lângă sat iată-mă iarăși, prins cu umbrele tovarăș. Regăsescu-mă pe drumul începutului, străbunul. Cîte-s altfel - omul, leatul! Neschimbat e numai satul, dup-atîți Prieri și toamne neschimbat
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
viața - atâta s-a stins de-ar fi fost, vai, tocmai de-ajuns ca duhul să prindă trup pe pământ. Poetul, cu numele șters și pierdut, s-a retras sub pavăza muntelui, făcîndu-se prieten înaltelor piscuri de piatră. Și neajuns, neclintit, a rămas în jurul destinului flancat de albe și negre solstiții mare și singur. Nu l-a ucis amarnica grijă din vale, nici gândul că Dumnezeu răpitu-și-a singur putința-ntrupării. Nu l-au răzbit nici tunetul din depărtări, nici tenebrele. Și nu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
din poveste mi-ai vorbi. În spinii de-aici arată-te Doamne, să știu ce-aștepți de la mine. Să prind din văzduh sulița veninoasă din adânc azvârlită de altul să te rănească sub aripi? Ori nu dorești nimic? Ești mută, neclintită identitate (rotunjit în sine a este a) nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea. Iată stelele întră în lume deodată cu întrebătoarele mele tristeți. Iată o noapte fără ferestre-n afară. Dumnezeule, de-acum ce mă fac? În mijlocul tău mă dezbrac
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și, În cazul că au știut, cum anume au procedat, dar eu, personal, habar n-am. SÎnt zile În care mă trezesc cu sentimentul copleșitor că voi avea un băiat, dar sînt de asemenea zile În care convingerea mea de neclintit este că va fi o fetiță. CÎnd ajung În luna a șaptea, mă lovește instinctul de cuibărire, așa că, dintr-odată, n-aș mai face altceva toată ziua decît să decorez casa. Am o energie extraordinară și petrec nenumărate ore la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă mai opresc, iar râsul acela continua batjocoritor... Am visat, după aceea, un șarpe imens care mânca fluturi. Deschidea gura, limba i se transforma în floare și aștepta nemișcat în iarbă. Fluturii se opreau uneori foarte aproape, dar el stătea neclintit, cu ochii rigizi, ca ai unui mort. Numai floarea din gură, tremurând ușor, îi trăda nerăbdarea. În acest timp, cineva îmi explica: "Știi ce se povestește, Galilei, despre sângerosul Tiberiu? Că figura în fruntea listei celor proscriși, listă pe care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-mi răcoresc mintea cu secrețiile unei femei. După care izbuteam să mă strecor în ungherele întunecate ale unor inimi orfane. Deveneam stăpân peste suflete slăbite de viciu, vulnerabile din pricina pierderii locului lor printre oameni. Mă simțeam regele celor disperați. Cel Neclintit să mă ierte pentru cât eram de rău. Și de neghiob: mă agățam trufaș de o pală de vânt care, ducându-mă departe de Izvorul meu, mă stingea, în vreme ce mă bucuram că sunt un licăr iluzoriu în noapte. Acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de mine. Era mare și lungă de peste trei picioare. Ridicase capul și pipăia cu limba despicată aerul, cumpănind dacă să fugă sau să atace. Încet, am pus mâna pe o bucată de statuie, un braț fără mână. Vipera mă țintuia neclintită. Tocmai când eram gata să o lovesc cu piatra, cineva în spatele meu mi s-a adresat într-o latină rudimentară: - Dacă faci asta, ești un om mort. Am încremenit în ingrata poziție a celui care se află sub imperiul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
discrete și zâmbete imperceptibile. După ce a omagiat femeile, Kakko a părut că mă vede și pe mine. S-a uitat țintă la mine cu mâinile la spate și mi-a dat ocol, măsurându-mă din cap până-n picioare. Eu stăteam neclintit și fără să scot o vorbă. - Cine e tipul ăsta? a întrebat, postându-mi-se dinainte. Este cumva un longobard care și-a dat cu funingine sau un intrus care vrea să se dea drept unul de-al nostru? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Banchetul a fost la înălțime în privința mâncărurilor și a vinurilor, a felului cum erau aranjate mesele, precum și datorită amabilității lui Gregorio și a nobilimii din Oderzo. Andras, pe care nu-l slăbeam din ochi, stătea în picioare într-un colț, neclintit, dar atent la tot ce se petrecea acolo. După ce m-am întors la episcopat să mă culc, mi-am spus că o luasem razna cu teama și cu bănuielile. Poate că, dacă n-aș fi sărit calul cu băutura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
păr. Picura încă sânge din ele. Le-a pus pe băncuța din fața solului. Acesta, după un hohot nerușinat care a înfiorat întreaga suită, a continuat: - Am promis să rad barba acestor doi indivizi, și o voi face. Lângă el stătea neclintit Andras, cu mâinile încrucișate la piept. Privirea lui mă țintuia, având pe față o expresie ce continuu mă îngrozea din ce în ce mai tare. Un om cu desăvârșire lipsit de emoții. Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost briciul care reteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
având pe față o expresie ce continuu mă îngrozea din ce în ce mai tare. Un om cu desăvârșire lipsit de emoții. Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost briciul care reteza barba blondă a lui Taso, în timp ce călăul îi ținea capul neclintit. Din pricina lacrimilor, n-am mai putut să văd nimic, sau poate că am leșinat. Nu-mi mai amintesc. Știu doar că m-am trezit pe când eram tras de subsuori pe o podea de cărămizi arse pe care o mânjeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu greu în rumoarea făcută de ploaie, și n-am înțeles dacă era bărbat sau femeie. - Tu ești cel care vorbește grecește? Am scos puțin capul pe fereastră. - Ce vrei de la mine? Din păcate, nu mai avem mâncare. Am rămas neclintit, fața conturându-i-se doar ca o pată în beznă. - Vreau să te-ntreb ceva, mi-a răspuns. Ceea ce m-a întrebat m-a uluit pur și simplu. - Ce cuvinte mi-ai spune, dacă ai vrea să mă consolezi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
având pereții îmbrăcați în prețioase covoare de Persia și cam douăzeci de gigantice candelabre de aur. Tronul însuși era în întregime de aur, încrustat cu pietre prețioase și flancat de doi lei din același metal prețios. Înăuntru erau doar gărzile neclintite ca niște statui și slujitorii însărcinați cu curățenia. Giuliano ne-a spus să așteptăm și, în scurt timp, un servitor a venit să ne ia. Grădini cu fântâni de marmură și arbori seculari împrejmuiau un hipodrom acoperit și un bazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
folosit mucegaiul verde de cedru sau de măr? a întrebat Garibaldo. Auzindu-l, l-au privit mai atenți, făcând semne de aprobare. Garibaldo a intrat în odaie. Abia am putut să zăresc un pat înconjurat de femei. Am rămas afară, neclintiți și tăcuți, așteptând rezultatul. N-a durat mult. Călugărul a ieșit împreună cu împărăteasa Martina. Am îngenuncheat, și tânăra femeie, abia stăpânindu-și mânia, a poruncit: - Toată lumea să-l asculte pe acest om! Garibaldo a spus, adresându-li-se medicilor: - Fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tău te implorăm să vii cu noi și să aduci cu tine primăvara în negura înghețată din Pavia. Rotari își așteaptă nerăbdător grădina în floare. Pentru prima oară am văzut împreunate în ochii unei ființe umane disperarea iubirii și hotărârea neclintită de a-și lipsi de ea iubitul. S-a adresat fiului ei: - Rodoald, du-l de-aici pe Stiliano, căci m-ar putea abate de la hotărârea mea. Tatălui tău spune-i că nimic nu s-a schimbat în inima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au reușit doar să împuțineze numărul victimelor. S-a făcut simțită apoi, chiar dacă pentru scurt timp, lipsa bucatelor, pricinuită de stagnarea comerțului, căci libera circulație era stăvilită de frica molipsirii. Atenția lui Rotari s-a concentrat atunci asupra Gailei. Rămăsese neclintită în hotărârea ei de a nu se-ntoarce la Pavia, dar mă silea totuși să-i spun totul despre soțul ei. Iar atunci când se vedea cu el, purtarea rebelă a fiului le ocupa cea mai mare parte a timpului. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
probabil. Kevin Începu să cânte, ignorându-l. Nici un pic de respect pentru tatăl său. — Du-te să-l iei, Îi spuse Valentinei, care Întârzia Încântată În centrul salonului, cu nasul pe sus. Plecăm. — Nu vin, spuse Kevin către sora lui, neclintit. Când făcea astfel, Valentina ar fi vrut să fie fiică unică. Ei nu i se permisese niciodată să facă mofturi. Mama se aștepta ca ea să fie ascultătoare și Înțeleaptă, iar ea fusese atât de proastă Încât se conformase. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dusese vestea pentru desenele lui și, cu mintea lui Zogru și mâinile popii, s-a chinuit câteva ceasuri să facă un desen care s-o reprezinte pe Zoe. Nu era mulțumit, dar îl emoționa eșarfa subțire și ochii rotunzi și neclintiți. Mai vedea încă floricelele mici cusute pe eșarfă, deși pe hârtia lui nu erau decât niște ghemotoace negre, desenate cu cărbunele. A ascuns desenul acesta, făcut pe un petec de hârtie, într-o firidă din salonașul lui Ianache și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și se rătăcise. După ce înotase în valuri de nămol care i se păreau fără sfârșit, ajunsese aici. Dar de unde exact venise nu știa să spună. - Cum te chemă? - Nu am încă un nume, răspunsese copilul negru, ținându-și mereu buzele neclintite. I se păruse jenat că nu știe cum îl chemă, așa că Zogru schimbase vorba: - Nu cumva ai trecut pe lângă biserica aia? - Glumești! Nici nu pot să ies din apă. Întâlnirea cu Omul Negru îi deschisese pofta de investigații. Știa acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o cameristă, apoi s-a instalat lejer în sângele lui Josh. Camera era mobilată cu obiecte subțiri și dantelate, din lemn alb și catifea verde. Pe ferestrele mari se vedeau strada și scările de la Cercul Militar. În colțul camerei stătea neclintit și speriat un general rus, cu uniformă din primul război mondial. Zogru i-a făcut semn să plece și, pentru că nu se clintea, l-a împins peste pervazul ferestrei deschise. Atingerea l-a făcut să vibreze și să cadă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spumă de peruzea, Marea e ancora mea! Mihnea Claudia-Denisa, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr.1 „Nicolae Mantu” Galați profesor îndrumător Ciobanu Gabriela Povestea florii Pe un deal, în depărtare, Locuia un pom și-o floare, Pomul drept și neclintit, Floarea, trup blajin și mic. Pomul grijă îi purta Și de vânt o apăra, Dulce umbră îi ținea Și de soare-o proteja. Floarea drag îi mulțumea, Cu parfum îl răsplătea, Fluturi mii la ea veneau Și pe pom îl
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
descriu tot ceea ce am trăit. Așa că vă rog să priviți alături de mine în oglindă. În spatele fetiței cu ochii de azur, fluturași cu aripi îmbrăcate în bumbac selenar duceau în zbor gândurile copilăriei uitate. În mâna copilei se cuibarea o stea neclintită furată din magia cerului. Când am înălțat o spre soare, am simțit că mirosul florilor de liliac era ca o ispită ce-și aștepta prada în casa părintească. Un dor imens mi-a încălzit trupul și o chemare dureroasă mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și sfâșietoare ale lunii, stăruie încă pe boltă. Chiar și vântul părea să tremure în tăcerea ca de mormânt, ascunzându-se prin scorburile palmierilor de pe plajă sau prin scoici. Pescărușii albi luminau bolta întunecoasă, umbrele lor înotau în mare. Stăteam neclintită, surdă, oarbă, cu privirea ascunsă, urmărind orizontul. Era prea întuneric pentru a înota. M-am desprins din lumea reală. Mi-am pus placa de surf pe nisip și prosopul pe ea alcătuind un pat. Ce-i drept, mai puțin confortabil
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
neprețuită pentru recolte. Au fost cele mai liniștite și mai senine zile din viața ei. De cum femeile și-au terminat ritualul lunar, Rahela a vrut să fie stabilită data nunții. Dar oricât a bătut ea din picior, Ada a rămas neclintită. Obiceiul cerea să se aștepte șapte luni de la prima sângerare. Era limpede. Iacob, deși își împlinise anul, îi datora încă șapte luni lui Laban. Înțelegerea era pecetluită. CAPITOLUL DOI Lunile care au urmat n-au fost ușoare. Rahela era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
erau înțepenite, dar mă consideram norocoasă, pentru că nu eram nici neputincioasă, nici cu mințile duse. Aveam destulă putere să mă ocup de casă și de Benia. El rămăsese la fel de puternic și de sigur, cu ochii la fel de limpezi, cu aceeași dragoste neclintită și neschimbată ca soarele pentru munca lui și pentru mine. Ultimii mei ani au fost buni. Kiya a mai avut doi copii, încă un băiat și o fată, care i-au umplut inima și casa soțului meu. Am primit sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]