910 matches
-
În icoană reprezentând Judecata de Apoi, lângă care Îngenunchea babulea Tatiana În fiecare seară, rugându-se atât pentru cei vii, cât și pentru cei morți. Granița, În mintea ei copilărească, Îi separa pe cei buni de ce răi. Pe credincioși de necredincioși. Aici era raiul, dincolo iadul, plin de cazane de smoală, În jurul cărora roiau oameni În pufoaice și căciuli cu urechi, cu ochi arzând de foame, agitând linguroaie mari de lemn deasupra unor bliduri goale. Dincolo de fâșia de pământ arată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
războinicul devotat lui Allah, ocupă locul central în această ficțiune a deșertului din Cornul Africii. Cush este, ca și Rasputin, un om pe care ordinea burgheză a legilor scrise nu îl poate domestici. Închinându-se doar Profetului și disprețuind pe necredincioși, el este una cu ritmul acestui tărâm arid în care europeanul este doar un intrus. Întâlnirea cu Cush, implacabil și sălbatic, este întâlnirea cu acest Corn al Africii care se întinde de la Aden până în ținutul Dankali. Ca și Pratt, Corto
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
repetă Bikinski. „Da”, spuse inginerul, „o bucată de carton, pe care, la o adică, se poate și picta...” „Faceți sofistică ieftină”, ridică glasul pictorul. „Poate că fac și sofistică”, zise inginerul Edward. „Dumneavoastră, În schimb, faceți cu mine pe Toma necredinciosul. Dacă vreți să vedeți bucata de carton, v-o pot arăta. Ați putea picta pe ea chipul Maicii Domnului ținându-l În brațe pe Iisus...” Pictorul sări ars de pe locul său, apucându-l pe inginer de guler. „Nu cumva vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Sfârșit Sfârșitul nu trebuie așteptat sau chemat, el vine inevitabil. Crezare Cine limbă lungă are Multă crezare nu are. Cod Codul mimico-gestual devine un prețios auxiliar al comunicării verbale dacă este cunoscut și utilizat de către toți participanții la dialog. Păcate Necredinciosul poartă un păcat: cel al necredinței. Fariseul care mimează credința și se fălește cu acest lucru săvârșește două păcate. Mari. Amatorism Amatorismul politic, practicat pe scară largă în România, poate avea urmări dezastruoase atunci când este însoțit de incompetență și corupție
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
au răsfirat puterea atrăgând mulțimea credincioșilor, s‑au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vârându‑le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde‑i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se arăta tot mai cucernică, iar ei blagosloveau pe evlavioși și‑i afuriseau pe nesupuși. În acest moment Își va face apariția Simon zis Magul. El propovăduia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
așa spune, fiule. Acum am înțeles de ce vorbeai de unul singur și priveai în gol... Adică cum, părinte, în altă viață am fost diac domnesc? Nu pot să cred așa ceva. Nu-i nevoie să crezi, fiule. Poți să fii Toma necredinciosul, dar... Călugărul nu și a sfârșit vorba, căutându-și ceva de treabă pe vatra din chilioară. Abia acum am început să cred că bătrânul călugăr nu este deloc străin de câte mi s-au întâmplat... Uite aici ceva de-ale
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o luare În considerare globală, nepersonalizată, o țară Întreagă beneficiind, ca să spunem așa, de elixirul nemuririi, și nu numai credincioșii, care evident se așteaptă să fie aleși În mod special, dar și ateii, agnosticii, ereticii, cei care recad În erezie, necredincioșii de tot felul, adepții altor religii, cei buni, cei răi și cei și mai răi, virtuoșii și maphioții, călăii și victimele, polițiștii și hoții, asasinii și donatorii de sânge, nebunii și cei cu judecata sănătoasă, toți, toți fără excepție, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
exprime într-un text scris. Mahomed o știa și i-a lăsat scribului privilegiul cu care era investit Și-a pierdut credința în Allah, pentru că îi lipsea credința în scris și în sine însuși ca mânuitor al scrisului. Dacă unui necredincios i-ar fi permis să născocească variante la legendele Profetului, aș propune-o pe următoarea: Abdullah își pierde credința pentru că, scriind după dictare, îi scapă o eroare și Mahomed, deși a observat-o, decide să n-o corecteze, considerând preferabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor. Eu cînd discut cu un ateu e ca și cum aș discuta cu ușa. Între un credincios și un necredincios, nu exista nici o legătură. Ăla e mort, sufletește mort, iar celalalt e viu și Între un viu și un mort nu există nici o legătura. Credinciosul creștin e viu. Gore și Gicu se privesc unul pe celălalt ca și cum ar fi dejà
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
despre care el vorbise. Nu trebuia nici să ne gândim să ne asemănăm cu ciumații persani care își zvârleau zdrențele asupra pichetelor sanitare creștine, invocând cu glas tare cerul pentru a-l ruga să-i lovească cu ciuma pe acești necredincioși care voiau să combată răul trimis de Dumnezeu. Și nici, dimpotrivă, să fie imitați călugării din Cairo care, în timpul epidemiilor din secolul trecut, dădeau împărtășania ținând azima cu un clește spre a evita contactul cu gurile umede și calde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
greoi de intrus proțăpindu-se În fața lui. O cicatrice adâncă Îi străbate barba, de la urechea dreaptă până În capătul bărbiei, și tocmai partea aceea, partea brăzdată, o Întinde spre interlocutorul său, rostind ca o sentință: — Omul acesta este un bețiv, un necredincios, un filassouf 1! A șuierat ultimul cuvânt ca pe o invectivă. — Nu mai avem nevoie de nici un filassouf la Samarkand! Un murmur aprobator În mulțime. Pentru acești oameni, termenul „filozof“ desemnează orice persoană care se interesează prea Îndeaproape de științele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
i se relaxează. Se desprinde de străjile care, la un gest al cadiului, nu-l mai opresc. Apoi merge să se așeze, fără să fi fost poftit. Judecătorul zâmbește cu cumsecădenie, dar Își reia fără păsuire iscodeala: — Ești tu oare necredinciosul pe care-l zugrăvesc unii? Mai mult decât o Întrebare, e un strigăt disperat de ajutor, pe care Khayyam nu-l respinge: — Pun la Îndoială zelul bigoților, dar n-am spus niciodată că Unul Înseamnă doi. Ai gândit-o vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un singur cuvânt: teama. Orice violență este, aici, odrasla fricii. Credința noastră este asediată din toate părțile, de karmații din Bahrein, de imamiștii din Kom, care așteaptă ceasul răzbunării, de șaptezeci și două de secte, de romeii de la Constantinopole, de necredincioșii de toate confesiunile și, Îndeosebi, de ismaeliții din Egipt, ai căror adepți sunt puzderie, până În inima Bagdadului și până și aici, la Samarkand. Nu uita niciodată ce Înseamnă orașele noastre, ale Islamului, Mecca, Medina, Isfahan, Bagdad, Damasc, Buhara, Merv, Cairo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
când marele cadiu din Merv, care n-a prețuit niciodată prezența lui Khayyam În cetatea sa, nici, mai ales, considerația cu care acesta e mereu Înconjurat, sare de la locul său, Îndreptând către Omar un deget acuzator. — Nu știam că un necredincios Își poate da cu părerea În pricini de credință! Omar schițează un zâmbet obosit, dar Îngrijorat. — Ce-ți dă dreptul să mă numești necredincios? Așteaptă măcar să mă auzi! — N-am nevoie să te aud. Nu ție ți se pune oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
te aud. Nu ție ți se pune oare În seamă versul: „Dacă, pentru că fac rău, Tu cu răul mă pedepsești, spune-mi, / Între Tine și mine, unde-i diferența, Îmi spui?”? Omul care proferează astfel de cuvinte nu este un necredincios? Omar ridică din umeri. Dacă n-aș crede că Dumnezeu există, l-aș vorbi! — Pe ce ton? rânjește cadiul. — Sultanilor și cadiilor trebuie să le vorbești cu ocolișuri. Nu și Creatorului. Dumnezeu e mare, El n-are ce face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a se lansa Într-o explicație pătimașă, legată Îndeaproape de notele sale: — Când șahul a venit În Europa să asiste la Expoziția Universală din 1889, Îi propuse lui Djamaledin să se Întoarcă În Persia „În loc să-și petreacă restul vieții În mijlocul necredincioșilor”, dându-i de Înțeles că l-ar numi Într-o funcție Înaltă. Exilatul Îi puse condiții: să fie promulgată o Constituție, să fie organizate alegeri, să fie recunoscută egalitatea tuturor În fața legii, „ca În toate țările civilizate” și, În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
șahul a poruncit să fie alungat. Se spune că a șovăit mult Înainte de a comite mișelia, dar vizirul său, educat, totuși, În Europa, Îl convinse că Djamaledin n-avea dreptul la imunitatea sanctuarului pentru că nu era decât un filozof, un necredincios notoriu. Soldații pătrunseră, așadar, cu armele În acel loc de cult, Își croiră drum printre numeroșii vizitatori și puseră mâna pe Djamaledin, pe care-l despuiară de tot ce poseda, Înainte de a-l târî, pe jumătate gol, până la frontieră. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Turcia e și mai rău. Nu sunt oare oaspetele oficial al lui Abdul Hamid, sultan și calif? Nu mi-a trimis el o scrisoare după alta, reproșându-mi, așa cum o făcuse și șahul, faptul de a-mi petrece viața printre necredincioși? Ar fi trebuit să mă mulțumesc să-i răspund: dacă n-ați fi transformat frumoasele noastre ținuturi În pușcării, n-am fi avut nevoie să ne găsim refugiu la europeni! Dar m-am muiat și m-am lăsat Înșelat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lume, a acelui elan de solidaritate care salvă Tabrizul de soarta cruntă care-l amenința. Prezența activă a străinilor constitui, pentru anumiți clerici ai orașului, un argument Împotriva apărătorilor Constituției, „o adunătură - citez - de europeni, de armeni, de babi, de necredincioși de toate soiurile”. Populația rămânea, totuși, opacă la această propagandă, ne Înconjura cu o afecțiune plină de recunoștință, fiecare bărbat ne era ca un frate, fiecare femeie ca, o soră sau ca o mamă. Să mai fie oare nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
amice. Trebuie prețuite, să știi. Bucuria adevărată este o forță intangibilă. Clevetiri stupide. Doamna bucură. Nu te lua după prostime... — Ba da, ba mă iau. Îl cunoști pe Toma, pe administratorul Toma A. Toma? — Care Toma? Sfântu’ Toma sau ălălaltul, necredinciosul... Nu-i glumă, doctore. Toma, surdomutul exemplar! Care vede și aude și află totul, dar nu spune decât cui și când trebuie. Un referent, un informator cu experiență și simț practic. Nu dă doi bani pe concetățenii noștri, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de rele și să-i poarte noroc în noul an școlar. Mai târziu, când bunica o pieptăna și-i împletea părul pentru noapte, Angelina o întrebă: Bunico, de ce unii oameni spun că omul se trage din maimuță? Așa spun cei necredincioși, ca să-și apere păcatele. Dar tu nu trebuie să-i iei în seamă, ci să rămâi neclintită în credința ta. Acum închină-te și hai la culcare, mâine mergi la școală. Angelina plecă la culcare, fremătând de gânduri pentru ziua
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
de ani, ai spus? Nu, nu. Imposibil. Avusese partea lui de relații în colegiu, și chiar și în facultate. Dar se căsătorise cu Emily cu aproape treizeci de ani în urmă, iar de atunci, singurele ocazii în care îi fusese necredincios fuseseră conferințele medicale. Era adevărat, asta însemna cel puțin de două ori pe an, în Cancún, în Elveția, în locuri exotice. Dar începuse cu asta cam cu zece, cincisprezece ani în urmă. Nu credea că era posibil să aibă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
al luptelor lor. Împăratul Constantinopolului, pentru a se împotrivi vecinilor lui, a adus în Grecia zece mii de turci, iar când războiul s-a sfârșit ei n-au mai vrut să plece de aici, și astfel a început înrobirea Greciei de către necredincioși. Prin urmare, acela care nu vrea să învingă să se folosească de asemenea armate, pentru că ele sunt cu mult mai primejdioase decât cele mercenare. Într-adevăr, prin însăși natura lor, ele aduc cu sine pieirea, deoarece sunt strâns unite între
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
nedreaptă! Vecinii cloșardului, Antoniu și Kawabata, cloșarzi ca și el, au privit neputincioși Înălțarea la cer a vecinului Ben, sub formă unui fum mlădios, ș. a. m. d. Antoniu râde, după ce a literaturizat ipoteticul sfârșit al lui Ben. -Kawabata, după ce că ești necredincios, mai ai și gânduri sinistre. Amintește-ți de focul Gheenei, nu dori sfârșitul bietului Ben. Dincolo vei mânca numai tocană de legume, până când ți se va apleca, și-l vei plânge pe Ben cu lacrimi de crocodil. -Văd că apelezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bunul simț să asculți, să mai Înveți și tu câte ceva. -La vârsta mea nu-mi mai trebuie decât lopata, care să arunce pământ peste mine la o margine de cimitir. Ți-am mai spus, știu că sunt un nemernic, un necredincios lăsat de Dumnezeu pe pământ să-i Încurce pe alții. -De aproape cinci ani, te-ai cumințit totuși, pari spășit. -Ei, pe dracu par spășit! Sunt obosit, nu mai am forță. Când strâng În pumn un bănuț, mă doare carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]