901 matches
-
în mod special slujirea sacră, mai ales în practica de a catehiza și de a ține omilia, în exercitarea cultului divin și, îndeosebi, în celebrarea sacramentelor, în modul de a trata cu oamenii, chiar cu cei necatolici sau cu cei necredincioși, în modul de a administra parohia și de a îndeplini și celelalte îndatoriri. § 2. Seminariștii să fie astfel instruiți cu privire la nevoile Bisericii universale încât să fie profund preocupați de promovarea vocațiilor, de problemele misionare și ecumenice și de toate celelalte
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
să fie vestit și acelor credincioși care, din cauza condițiilor lor de viață, nu beneficiază suficient de îngrijirea pastorală comună și obișnuită sau sunt lipsiți total de ea. § 2. De asemenea, să prevadă ca vestirea Evangheliei să ajungă și la cei necredincioși, care trăiesc pe teritoriul respectiv, deoarece grija față de suflete trebuie să-i cuprindă și pe aceștia, așa cum îi cuprinde pe cei credincioși. Can. 772 - § 1. În ce privește îndeplinirea funcției de a predica, toți trebuie să respecte normele stabilite de Episcopul diecezan
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206544_a_207873]
-
în mod special slujirea sacră, mai ales în practica de a catehiza și de a ține omilia, în exercitarea cultului divin și, îndeosebi, în celebrarea sacramentelor, în modul de a trata cu oamenii, chiar cu cei necatolici sau cu cei necredincioși, în modul de a administra parohia și de a îndeplini și celelalte îndatoriri. § 2. - Can. 257 - § 1. Seminariștii să fie educați în așa fel încât să aibă o grijă deosebită nu numai față de Biserica particulară în slujba căreia vor fi
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
tot belșugul, dar și fără ziduri și cetățuie.”" Din Catagrafia din anul 1835 rezultă existența a 1653 de familii -"ctrștini i dajnici"-, deci un număr aproximativ de 10-11.000 de locuitori creștini. La aceștia trebuie adăugați, tot cu aproximație, străinii, necredincioșii ortodocși, slugile și alte categorii. Se obține astfel o populație totală de circa 16.000 de locuitori. Considerând drept bun numărul de 9.000 de locuitori ai Craiovei în 1821, se poate aproxima în același fel o populație totală de
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
fost recunoscută domnia. Iustinian consideră că goții au pus stăpânire cu forță pe Italia. Se consideră suzeranul firesc al tututor conducătorilor din interiorul granițelor Imperiului Roman, și avea misiunea, ca împărat creștin, de a răspândi creștinismul, singura credință adevărată, printre necredincioși, printre păgâni și eretici. În Africa, era văzut de autohtoni ca un protector ce îi va scoate de sub stăpânirea persecutorilor arieni barbari. Episcopii ortodocși, refugiați și exilați din Africa, au sosit la Constantinopol pentru a-l implora pe împărat să
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
despre ideea că, fără intervenția providențială, ea nu ar înclina către bine. Există două niveluri ale grației: a) grația virtuților naturale, darul universal al providenței, care pregătește motivațiile eficiente ale voinței; aceasta este grația acordată tuturor oamenilor, chiar și celor necredincioși ("gratia filii concubinarum"); b) grația virtuților supranaturale, dată odată cu credința. Aceasta din urmă este grația fiilor ("gratia filiorum"), adică a oamenilor lui Dumnezeu. În al doilea rând, Augustin afirmă că libertatea oamenilor rămâne intactă. Augustin nu renunță niciodată la principiul
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
pe Iisus Hristos drept un profet foarte important, la fel ca Moise. Din acest punct de vedere mulți exegeți susțin că "acest cuvânt simplu al adevărului despre mântuire și despre viața veșnică a devenit tot mai greu de răspândit printre necredincioși datorită acestei dogme, din punct de vedere logic, complicate a trinității". Sociologi ai religiei, precum protestantul Max Weber, consideră învățătura Sfintei Treimi a fi o formă timpurie și imatură a teologiei creștine, fantasmagorice și iraționale în caracter; pentru că credințele trinitariene
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
o obligație militară". Rădăcina cuvântului - JHD - înseamnă „a se strădui, a se zbate, a se sili”. În Coran (قرآن), cuvântul se regăsește în contexte diverse, traduse de obicei de Silvestru Octavian Isopescul, prin sintagma „luptă cu”: - „Nu asculta de cei necredincioși, ci te luptă (jahid) împotriva lor împreună cu el (Coranul) cu luptă mare.” (XXV, 54) - „Și luptați-vă (jahidu) pentru Dumnezeu (Allah) cu lupta (jihadihi) dreaptă.” (XXII, 77) - „Și cel ce se luptă (se străduie, jahada), se luptă (yujahidu) numai pentru
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
Dumnezeu! Acesta este cuvântul lor în gurile lor... Bată-i Dumnezeu. Cât sunt de proști!” (IX, 30) În ce privește pe "mushrikun", aici lucrurile sunt ceva mai dure, aceștia având cel mult trei alternative - îmbrățișarea credinței musulmane, sclavia sau moartea. „Dacă întâlniți necredincioși, jos cu gâturile, până ce i-ați măcelărit, și legați tare cătușele lor! Și după aceea sau îndurare, sau răscumpărare, până ce a depus războiul sarcina sa.” (XLVII, 4 sq.). Acestea toate sunt consecințele implicării religiei în domeniile politic și social, implicare
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
este Dumnezeu»”. (XXII, 40 sq.) b). A doua este tendința "activistă", ca să nu o numim altfel, al cărei exponent de vârf este Ibn Taymiya (1268-1328). Acesta îi considera până și pe moslemii care nu-și duceau viața în credință drept necredincioși și recomanda disidența ca formă de jihad împotriva conducătorilor musulmani care nu impuneau shari’a sub toate aspectele. El și discipolul său condamnau și sufismul, iar hadith-ul care vorbea despre jihadul major îl considerau drept o invenție a sufiților.. c
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
trădătorilor: „și dacă te temi de viclenie din partea unui popor, poartă-te cu ei întocmai așa; Dumnezeu nu-i iubește pe cei vicleni”(VIII, 60) etc. Sistematizând aceste nuanțări, un hadith pune în gura Profetului Mahomed cuvintele: „Luptați (jahidu) împotriva necredincioșilor cu mâinile și cu limbile”. Sheikh Abdullah bin Muhammad bin Humaid afirmă că „Allah a decretat Jihadul (lupta sfântă pentru cauza lui Allah) cu inima (intențiile și senzațiile), cu mâna (armele etc.), și cu limba (cuvintele etc.)” Dificultatea pe care
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
își află chinurile. Cel de-al treilea registru este "Etimasia Sfântului Duh", simbolizat în forma unui porumbel, "Sfânta Evanghelie" și Protopărinții neamului românesc - având spre nord un grup de credincioși călăuziți de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioși care primesc dojana lui Moise. În registrul al patrulea, la mijloc, apare "cumpăna" care cântarește faptele bune și pe cele rele, lupta dintre îngeri și demoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar în cea de sud iadul. O
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
a stat adjectivul grecesc "atheos", format din particula privativă ἀ- "a-" (fără) și θεός "theos" (zeu), care însemna inițial "fără zei" sau "fără credință în zei", pentru ca începând din seculul al V-lea î.Hr. să capete conotația „care neagă zeii”, "necredincios", "păcătos". Karen Armstrong scria: "În timpul secolelor XVI și XVII, cuvântul 'ateu', era rezervat exclusiv pentru polemici...Termenul de 'ateu' era o insultă. Nimeni nu visa să se considere un ateu." În secolul XX, globalizarea a contribuit la clarificarea termenului, acesta
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
fortărețele gemene ale monarhiei și Bisericii constituiau opusul a tot ceea ce reprezentau aceste valori. Voltaire și-a dedicat o mare parte din timp atacului împotriva elementelor fundamentale ale religiei creștine: inspirația din Biblie, încarnarea lui Dumnezeu în Iisus Hristos, damnarea necredincioșilor. Kant a situat punctul forte al Iluminismului în principal în chestiunile ce țin de religie, întrucât conducătorii săi, așa cum a spus, "nu au nici un interes să joace rolul gardianului cu privire la arte și științe și, întrucât incompetența de ordin religios nu
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
mai vestit domnitor al Moldovei, Ștefan cel Mare. De la primele povești copiii foarte numeroși ai Cajvanei, află că la umbra stejarului multisecular din localitate a poposit Ștefan de Mare, trecând pe aici într-o vară când țara era cotropită de necredincioși, probabil prin 1476. A fost surprins să audă sunete de trâmbiță, de parcă cineva se pregătea să-l atace. S-a oprit cu ostașii ce-l însoțeau sub acest stejar, gata să facă față unui eventual atac dușman. Nu erau însă
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
anul 1225 a fost întemeiat primul ordin (al teutonilor) de călugări germani, prin ordinul regelui Boemiei Ottokar II, ce a cucerit cetatea existentă de lemn, înlocuind-o cu o cetate construită din piatră ,"Königsberg", ce folosea călugărilor ca fortăreață împotriva necredincioșilor "pruți". În regiunea cetății apar trei orașe germane Altsstadt, Löbenicht, Kneiphof, fiecare cu o administrație proprie. După distrugerea cetății de către pruți, în 1263, comunitatea germană din jurul cetății a fost refăcută. În anul 1286 comunitatea aparținea de Hansa, cu drepturi depline
Kaliningrad () [Corola-website/Science/299245_a_300574]
-
în Croația) iar după 8 ani ""Collegium Maroniticum"", pentru credincioșii de confesiune maronită (din Liban). În 1622 lucrarea acestor colegii, încă nu îndeajuns eficientă printre ortodocși, este completată de înființarea organizației „"Sacra Congregatio de Propaganda Fide"”. Rolul ei era aducerea „necredincioșilor schismatici, eretici ori păgâni” în ascultare față de scaunul Romei. Ea a fost întârită în 1627 de "Collegium Urbanum", destinat în mod global pregătirii clerului provenit din teritoriile orientale, dar nu numai. Realizatorul acestora au fost Papa Grigore al XV-lea
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
islamice care au numit un Comitet al Ierusalimului prezidat de regele Marocului. Conducători musulmani extremiști din regiune, ca de pildă fostul dictator al Irakului, Saddam Hussein, și organizații paramilitare fanatice ca Al-Qaida au lansat apeluri pentru recucerirea Ierusalimului din mâinile „necredincioșilor” uneori și ca pretext sau lozincă de luptă pentru inițiative militare sau teroriste având cu obiective diferite sau cu mult mai largi. În prezent orașul are o populație de 850.000 de locuitori (estimare din 2016); aglomerarea urbană totalizează aproximativ
Ierusalim () [Corola-website/Science/297829_a_299158]
-
al-Omari, un terorist de pe zborul 11 cu Mohamed Atta, a spus în testamentul său video, „lucrarea mea e un mesaj adresat celor ce m-au auzit și celor ce m-au văzut și în același timp este un mesaj adresat necredincioșilor să părăsească peninsula Arabă învinși și să înceteze să-i mai ajute pe lașii evrei în Palestina.” Khalid Sheikh Mohammed a consiliat și a susținut financiar atentatul din 1993 de la World Trade Center. El este și unchiul lui Ramzi Yousef
Atentatele din 11 septembrie 2001 () [Corola-website/Science/297889_a_299218]
-
hairéseōn" ("Despre erezie"). Printre cele mai importante teme ale criticii islamului se situează: moralitatea vieții lui Mahomed, presupusele contradicții din Coran, respectarea drepturilor omului și condiția femeii în statele islamice, dar și radicalismul religios al învățăturilor islamice care susțin conversia necredincioșilor prin Jihad (război sfânt) și moartea pentru încercarea de renunțare la religie. În Angola, islamul este catalogat ca "sectă periculoasă" și este interzis prin lege. În urma acestei hotărâri luate în 2013 au fost închise și demolate 78 de moschei. Dimitrie
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
acestor reguli în viața politică, au trebuit veacuri de lupte politice, câteodată violente. Lupta politică împotriva conservatorilor, a fost lungă și durează încă, pentru a ajunge la neutralitatea statului față de religii ("laicitatea", necesară libertății de conștiință pentru orice credincios sau necredincios, indiferent de convingerile sale), la egalitatea de drepturi între bărbați și femei, între oamenii sănătoși și cei handicapați, între heterosexuali și homosexuali, între albi, negri și orice alte neamuri, între diferitele clase sociale. Conservatorii nu admit astfel de reforme, fie
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
d.p.d.v. clanic un lakmid (din tribul lakhm). El afirma că Profetul ar fi spus: "Religia asta (islamul) va ajunge peste tot în lume; va pătrunde în casele sedentarilor și-n corturile nomazilor, până când Alah va slăvi islamul și va umili necredincioșii." El (Tamim adică) adăuga: "Știu asta din chiar experiența a familiei mele: acei dintre ai mei care au aderat la islam au câștigat bunuri, onoare și glorie, iar cei care au persistat în necredință au cunoscut umilința (dhull), statutul de
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
la islam au câștigat bunuri, onoare și glorie, iar cei care au persistat în necredință au cunoscut umilința (dhull), statutul de inferioritate (saghar) și capitația (jizya)." De Prémare comentează: "Membrii familiei lui Tamim care au rămas creștini sunt taxați drept necredincioși (kufr). Ei trebuie să plătească capitația (jizya), ca semn al inferiorității lor și ca semn al înjosirii (saghar) lor. Regăsim în această relatare aceeași asociere de termeni (din - religie, jizya - capitație și saghar - stare de inferioritate, înjosire) ca în versetul
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
este greu să admită secularismul, adică să asculte de legi ne-inspirate din religie. Pe de altă parte, religia musulmană admite ca Șaria să le fie aplicată numai musulmanilor sau celor care au păgubit un musulman, pe când ceilalți credincioși, sau necredincioșii, pot, într-o oarecare măsură, trăi după propriile lor legi, separat de Uma (conform principiului despărțirii denumit "miliet", evreii și creștinii având, pe deasupra, statutul de dhimmi, adică de minoritate ocrotită, deoarece au ca și musulmanii, "Cărți sfinte"). Șaria acoperă toate
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
este incompatibil cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, care stipulează, printre multe alte precizări contrare Șariei, libertatea deplină de a crede sau de a nu crede într-o divinitate, egalitatea între toți credincioșii de orice religie, precum și între credincioși și necredincioși, egalitatea între bărbați și femei, ș.a. Această incompatibilitate aste fățiș exprimată în "Declarația de la Cairo" care afirmă lămurit că "islamul este unica religie adevărată" și că "în principiu nimeni nu are dreptul să suspende sau să-i ignore poruncile, întrucât
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]