2,115 matches
-
situații, insensibili și egogocentrici etc.), precum și cel al infractorilor ocazionali (nerecidiviști, destul de bine integrați în sistemul social, acești indivizi pot fi catalogați fie criminali pasionali, fie pseudocriminali, cei care comit delicte în mod involuntar, prin neatenție, ignoranță etc.); c2. tipurile nedefinite de politropi care vizează categoria caracterialilor (indivizi cu tulburări de conduită de natură educațională, psihopatică sau neuropatică), a perverșilor (lipsiți de afectivitate, de intimitate și de moralitate, acești indivizi manifestă tendințe antisociale însemnate, egocentrism, orgoliu nemărginit și tendințe de gelozie
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
nici unul s-o vedeți?" Zâmbeau. Intrarea era păzită de un zdrahon mut care, cu siguranță, nu le-ar fi îngăduit să pătrundă; și nu țineau să forțeze lucrurile, să riște un afront sau chiar o pedeapsă. Exista chiar un reproș nedefinit în zâmbetul lor. Cum, nu înțelegeam că Bătrânul era partea de noapte a azilului? Și că, deci, nu puteau să împingă lucrurile dincolo de ceea ce era îngăduit? Mai târziu, aveam să le pricep eu pe toate. În orice caz, puteam să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pentru bilete la un spectacol și apoi să nu-ți cumperi locul etc." Dar imediat după aceste digresiuni de limbaj sau de gândire, carnetele pornesc o descriere amănunțită a tramvaielor orașului nostru, a formei lor de luntre, a culorii lor nedefinite, a murdăriei lor obișnuite și termină aceste considerații printr-un "e remarcabil" care nu explică nimic. Iată în orice caz indicațiile date de Tarrou asupra istoriei cu șobolanii: "Astăzi bătrânelul de vizavi este descumpănit. Nu mai sunt pisici. Au dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a sa. Cum putea să-i vorbească la ureche în același timp? Atunci înțelese. Mai era un bărbat, ascuns în întuneric, care o ținea lipită de perete dintr-o parte. — Știi la ce ne referim, Maggie Costello. Vocea era ciudată, nedefinită. Părea a unui străin, dar Maggie nu putea să-și dea seama din ce zonă. Era a cuiva din Orientul Mijlociu? Sau a unui european? Și câți astfel de bărbați erau acolo? Mai era și un al treilea agresor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și aici. Ce e, Uri? Ce e? —Uită-te la asta. Poți vedea forma acelei insule? Uite-te la formă. Arăta spre pixelii galbeni de pe ecran. Maggie își dădea seama că era ceva neobișnuit. Nu zărea pata circulară, cu margini nedefinite, preferată de majoritatea proprietarilor de insule private din Second Life, ci niște linii în zigzag, cu un pătrat mare, ieșit în afară în partea dreaptă. Aveau un design cumva ostentativ. Dar nu însemnau mare lucru pentru Maggie. Ce e, Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fereastră și ridică lampa pentru a se uita afară. Încercă fereastra și o găsi încuiată. Ciudat. ă Poate că s-a coborât pe balustradă, spuse Salitov încruntându-se în întuneric. Adu lumina aici, adăugă brusc, uitându-se la o formă nedefinită plutind la înălțimea umărului. Dă-mi aia! Luă lampa și lăsă lumina să treacă peste forma care se dovedi a fi o cameră pe tripod. Așadar, ăsta e locul unde face fotografiile, mormăi Salitov. Îl ura groaznic pe Govorov în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
uneori arată imagini de familii fericite, soțul de treizeci și cinci de ani, soția de treizeci și patru, un fiu de unsprezece, o fiică de nouă, și de asemenea, dar nu întotdeauna, un bunic și o bunică cu părul alb, câteva riduri și vârstă nedefinită, toți punându-și să zâmbească respectivele danturi, perfecte, albe, sclipitoare. Lui Cipriano Algor i se păru de rău augur invitația, parcă își auzea ginerele anunțând pentru a suta oară că vor merge să trăiască în Centru de îndată ce va fi promovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
imaginat sentimente care probabil nu există, și, dacă există, nu trebuie să mă bag unde nu-mi fierbe oala, Ce poveste mai e și asta, ce vrei să spui, întrebă Cipriano Algor, dar tonul vocii se schimbase, aluzia la niște nedefinite sentimente de a căror existență Marta ba se îndoia, ba credea în ele, îl tulburase, Mă refer la Isaura Estudiosa, rosti Marta de parcă s-ar fi aruncat într-o baie cu apă rece, Poftim, exclamă tatăl, M-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
când genunchiul drept se lovi de ceva tare care îl făcu să scoată un geamăt. Din pricina șocului, lumina oscilă, în fața ochilor se ivi, într-o clipă, ceea ce părea o bancă de piatră, și imediat, în momentul următor, aliniate, niște siluete nedefinite apărură și dispărură. Un tremur violent zgudui membrele lui Cipriano Algor, curajul lui slăbi ca o frânghie din care se rupeau ultimele fire, dar înăuntrul său auzi un țipăt care îl chema la ordine, Amintește-ți, chiar dacă mori. Lumina tremurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nici unul s-o vedeți?” Zâmbeau. Intrarea era păzită de un zdrahon mut care, cu siguranță, nu le-ar fi îngăduit să pătrundă; și nu țineau să forțeze lucrurile, să riște un afront sau chiar o pedeapsă. Exista chiar un reproș nedefinit în zâmbetul lor. Cum, nu înțelegeam că Bătrânul era partea de noapte a azilului? Și că, deci, nu puteau să împingă lucrurile dincolo de ceea ce era îngăduit? Mai târziu, aveam să le pricep eu pe toate. În orice caz, puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de sete. Agentul principal sună pe interior, la 27. Privește, chiorându-se, plăcuța de alamă: literele BUONOCORE sunt șterse, roase de patina timpului. — Ce facem? Ăsta nu răspunde, murmură agentul simplu. Din apartamentul 27 se aud voci - ca un bâzâit nedefinit. Cine-i Înăuntru? Mai demult, aici locuiau toți, a spus vecinul - copiii făceau o gălăgie infernală, mergeau cu patinele pe terasă, era inutil să protestezi cu Buonocore, un tip Îngâmfat care se credea Dumnezeu pe pământ, dar apoi mama Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
noaptea asta. a doua oră — Totul e filozofie, decretă bărbatul pistruiat, cu părul roșu, țeapăn În umbra oblonului de tablă tras peste intrarea unei săli ce părea a fi un club sau o magazie. Un bărbat fără vârstă, cu trăsături nedefinite, sumare, ca ale unui fetus, pe care Elio avea impresia că-l cunoaște de undeva, dar nu-și amintea de unde. — Trebuie să fii gata să pierzi totul - doar așa se vede cât de adevărată și de profundă este dragostea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șine... Își pierduse simțul orientării. Intraseră pe aceeași galerie pe care veniseră? Ori s-au rătăcit? Acum, chiar dacă se Întorcea nu mai reușea să distingă vagoanele Însemnate de Zero. Și nu mai reușea să distingă nimic În față. Doar contururile nedefinite ale unei galerii Întunecate, un tavan neregulat și Îngust, un felinar palid, acolo În capăt - dar cine știe unde... — Ți-e teamă? o Întrebă Zero, strângându-i brațul cu putere. Maja Închise ochii și privi lumina Îndepărtată din capătul Întunericului și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Între noapte și dimineață, contururile nu se deslușeau prea limpede la Lands’en, insula și oceanul se confundau. Cei bătrîni spuneau că În acel ceas, la fel ca În amurg, lumea celor vii și lumea morților comunicau. În acele clipe nedefinite și fugare, spiritele, zînele și vîrcolacii se amestecau printre cei vii, cei care Își Încrucișau atunci pașii cu Ankou cel cu glugă neagră și cu coasa pe umăr alunecau fără Întoarcere În lumea de dincolo. O rază palidă redesenă marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În timp ce Lucas Îi transmitea informația mai departe lui Morineau, pentru ca el să ceară ajutorul scafandrilor militari de la CPEOM spre a căuta corpul scriitorului, Superfrelonul se ridica, vira la 180° și zbura spre Lands’en În lumina asfințitului, la acea oră nedefinită cînd soarele se scufundă În ocean. Chiar dacă aruncaseră anatema asupra ei, pînă și cei mai duri dintre insulari se bucuraseră că fata lui Milic fusese găsită teafără și nevătămată, iar acum serbau vestea bună la un pahar la cafeneaua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aceasta este singura noastră cale spre a putea ieși din categoria maselor, este singura cale spre fericire. I. P. Culianu, Reflecții asupra puterii După cum arată I.P. Culianu în eseul său intitulat Reflecții asupra puterii, elementele care se află la originea multiplicării nedefinite a normelor sunt: manipularea totală a maselor prin mass-media; reificarea individului în angrenajul de consum; sentimentul precarității existențiale într-o lume care a devenit un butoi cu pulbere gata să sară în aer în orice clipă; stresul demografic amenințător. În
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
despre moartea subită, cât de departe își întinde plasa și cum îi poate trage și pe alții la fund; cum frica naște monștri, cum începi să vezi pericole peste tot, care te secătuiesc strecurându-ți-se pe sub piele; o neliniște nedefinită, care crește cu fiecare gură de aer pe care o iei. În acel teatru erau oameni îngroziți. O simțeam. Și groaza lor îi putea face periculoși. Capitolul treisprezecetc "Capitolul treisprezece" —Shirley Lowell? zise Janey, pe un ton vag. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
s-o așeze pe jumătate în poala ei, cu spatele către ea. Cineva aprinse luminile de exterior și gazonul fu inundat de un val ciudat de verde fosforescent, care făcea ca rondurile de flori din jur să pară niște pete nedefinite de culoare. Porțiunea pavată de sub terasă rămase, totuși, neluminată, astfel că pielea lui Violet avea o paloare ireală pe fundalul întunecat, cu fața și cu umerii care păreau că plutesc printre umbre, asemenea unor buchete de crini. Ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care a văzut-o goală nu semăna deloc cu fata pe care o avea dinaintea lui. Și asta era adultă, dar diferența o dădea rasa. O rasă cu piele prea lucioasă, prea netedă. O piele aproape vâscoasă, cu o nuanță nedefinită, ciudată, indescriptibilă. Fu uimit să descopere că se simțea rasist. Albe, negre, cu părul roșcat, chinezoaice, vietnameze, japoneze... Se culcase cu toate și n-a simțit niciodată nici cea mai mică repulsie; nu i-a trecut niciodată prin cap gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să ne întoarcem la valorile eterne, la pământ și produsele lui, la industria aproape artizanală a obiectelor care durează, la automobile pe care să nu trebuiască să le schimbăm la fiecare doi ani, la frigidere care să funcționeze pe termen nedefinit și care să se poată repara fără probleme... Ne vom întoarce, de asemenea, la o planificare demografică precum cea a acestor indieni, care nu permit niciodată tribului să crească atât de mult, încât să pună în pericol bunăstarea comună. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Soarele nevăzut, se prăbușea în noapte. Era ceasul magic în care nălucele sunt gata să țâșnească din sufletul amărât de suferință, nemișcat și amorțit. Tăcere... o tăcere cu spaime... Iorgu nu-și deslușea decât zvâcnetul arterelor. Il cuprinse o teamă nedefinită. -Fata, Fata mea dragă... unde ești, Fata?!.. se tângui el. -Rând pe rând, fiecare urcă Golgota de veacuri... Fiecare străbate aceleași chinuri!.. îi șopti un gând. Fiecare află deznădăjduita speranță a veacurilor... Fiecare își alătură pașii celor ce au fost
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să limiteze folosirea becurilor noaptea - și Începeam să pictez. Pictam gros, cu multe culori, direct din tub, ore În șir, febril. Alteori cântam la muzicuță sau pur și simplu lingeam o bucățică de zahăr cubic, simțind acut lipsa a ceva nedefinit. 97 5 iubirea Pe la sfârșitul lui martie am Început să colind barurile din București În căutarea lui Ștefan. Auzisem că se mutase la București. Ștefan era cel mai frumos băiat pe care Îl văzusem vreodată În viața mea. Era Înalt
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nebun ești ! am realizat eu atunci Într-o străfulgerare. — Da, sunt nebun, a recunoscut el, plin de mândrie. Dar tu ? Eu, trebuie să recunosc, când venea vorba de nevastă-sa, deveneam puțin altfel... parcă altceva pe lângă nebunia mea obișnuită, ceva nedefinit, să-i spunem vinovăție sau ar fi prea puțin, Începea să se insinueze Între noi - dar era prea devreme și prea ireal totul ca să știu. — Ești sigur totuși că ești Însurat ? Șaman 137 la cocktail, Jean-Claude mă prezintă tuturor drept
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
românia, un duh căruia Îi plăcea să stoarcă bucuria din oameni și care se amuza făcându-i să se chinuiască unii pe alții. mai era, bineînțeles, Jean-Claude, În preajma căruia totul devenea intens. Dar mai era ceva care Îmi scăpa, ceva nedefinit, care mă făcea să simt că, oriunde aș fi fost, cerul cu stelele era tot ce Îmi trebuia ca acoperiș deasupra capului, iar acel ceva era În sfârșit satisfăcut, după anii În care Șaman 143 Bucureștiul Îmi devenise o cămașă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să limiteze folosirea becurilor noaptea - și începeam să pictez. Pictam gros, cu multe culori, direct din tub, ore în șir, febril. Alteori cântam la muzicuță sau pur și simplu lingeam o bucățică de zahăr cubic, simțind acut lipsa a ceva nedefinit. Iubirea Pe la sfârșitul lui martie am început să colind barurile din București în căutarea lui Ștefan. Auzisem că se mutase la București. Ștefan era cel mai frumos băiat pe care îl văzusem vreodată în viața mea. Era înalt, bine făcut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]