1,973 matches
-
degringolada Începută cu În marea trecere și continuată În volumele de pînă la Nebănuitele trepte, unde Întreaga lume e Într-o perpetuă destrămare, iar eul autorului, tăgăduindu-și dreptul și vocația existențială, nu ostenește să se dezică de o viață nedemnă, Haiducul pare să vestească o posibilă soluție mîntuitoare. Paradoxală În sine, ea este asumată de nevoie doar de cei proscriși și osîndiți la o virilă Însingurare și la un veșnic anonimat. Conștient sau nu de asumarea ei, poate ezitantă Încă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
celor aflați În mizerie. Compasiunea noastră nu merge pînă acolo Încît să ne asumăm cu adevărat ameliorarea condiției celor loviți de soartă. Iar cu mentalitatea de astăzi, ne vine greu să Înțelegem că În alte vremuri cerșetoria nu era deloc nedemnă. Așa cum nu era nici sărăcia și alegerea de a te dedica strădaniilor spirituale, ignorîndu-le pe cele materiale și acceptînd cu umilitate să trăiești din mila semenilor. Ordine de călugări cerșetori au fost destule și-n lumea creștină și vrednicia monahilor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
imaginea are sens deplin numai în timpul cvasi-imobil al religiilor, foarte departe de dramaturgia scurtă a stilurilor și școlilor. Nu destul, fiindcă devenirea ei se clarifică printr-o foarte umilă istorie a materialelor, mecanismelor și procedeelor de creație, expunere și difuzare, nedemnă de un estet. Într-adevăr, e de ajuns să se schimbe dispozitivul pentru a se schimba conceptul. Benjamin: "S-a irosit multă energie în subtilități inutile pentru a decide dacă fotografia este sau nu o artă, dar nu s-a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lucrătorilor manuali. Chiar și Aristotel tinde să-i excludă pe artizani de la dreptul de cetățenie. Ei atacă materia cu trupul lor, în timp ce omul nu este liber decât prin spirit și cuvânt. Acest lucrător exercită deci o meserie prin natură servilă, nedemnă de un om liber. Plasticianul este un sclav. Un cetățean poate, la rigoare, să aprecieze lucrarea, dar niciodată să-l invidieze pe lucrător. Spune Plutarh: Niciun tânăr de viță nobilă, văzând pe Zeus din Pisa [adică statuia criselefantină a lui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 127) „Însă ce va deveni nefericitul care disprețuiește, care-și râde, care refuză cu nerușinare să creadă? Vai! Acest nefericit este pierdut. El refuză toată mântuirea, el respinge orice nădejde, el se arată nedemn de orice iertare. Cine nu crede, este judecat. El este pierdut, chiar înainte de venirea dreptății; el este pierdut în plinul ocean de milă; el este pierdut pentru că nu vrea mântuirea pe care i-o prezintă Dumnezeu, și de la sine însuși
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
o libertatea individuală a cetățenilor, a presei și a cuvântului; toate aceste drepturi au fost încălcate sistematic în timpul regimului comunist. -conținea o serie de restricții: o nu aveau drept de vot “persoanele interzise, lipsite de drepturi civile și politice și nedemne, declarate ca atare de organele în drept, conform legii” (art.18 ). în baza acestui articol au fost privați de drepturi politice numeroși cetățeni, adversari ai regimului, acuzați că desfășoară activitate fascistă, hitleristă, ostilă Uniunii Sovietice. -nu respecta principiul separării puterilor
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
fără ca aceasta să fie nevrednic de El. „Dacă pentru Dumnezeunu este nevrednic să se îngrijească de lucruri atât de neînsemnate,de un fir de păr din cap, de o vrabie (Matei 10, 29) și de iarba câmpu-lui, atunci nu era nedemn pentru Sine să le și creeze pe toate acestea”<footnote Ibidem, II, 24-25 PG, XXVI, col. 201 A. footnote>.3. Unitatea lui Dumnezeu este o învățătură de bază a Revelației. Dumnezeu este unul, monadă indivizibilă; nu există decâtun principiu suprem
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
acelea destul de ilustre și destul de extraordinare pentru a merita acest lucru, iar istoria le-ar trata cu suficient interes pentru a ni le comunica. Scédase nu era decât un țăran din Leuctres, și nu aș considera-o pe a sa nedemnă de a apărea, dacă puritatea scenei noastre ar putea suporta să se vorbească de violarea efectivă a celor două fiice ale sale, după ce ideea de prostituție nu a putut fi suportată aici în persoana unei sfinte care i-a fost
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în persoana Ifigeniei?" Euriphile, dimpotrivă, care păcătuiește prin gelozie, poate fi sacrificată. "(...) ajungând în nenorocirea în care această amantă geloasă voia să o împingă pe a ei rivală, (ea) merită să fie cumva pedepsită, fără ca prin asta să fie complet nedemnă de compasiune." În schimb, Corneille contestă excluderea din scena tragică a personajelor "foarte virtuoase" sau "foarte rele". "El (Aristotel) nu vrea ca un om complet inocent să ajungă în nenorocire, pentru că, acest lucru fiind abominabil, trezește mai mult indignarea împotriva
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai mult decât verosimilul, cotidianul mai mult decât excepționalul, particularul mai mult decât universalul. "Orice Dramă care nu zugrăvește natura, scrie Mercier în Noul Eseu (v. supra) la capitolul 10 ("Despre noi subiecte dramatice care ar putea fi tratate"), este nedemnă de atenția unui om normal: este un portret care nu seamănă. Cu cât va fi mai fidel poetul zugrăvirii evenimentelor așa cum se înlănțuie, cu atât mai mult se va putea lăuda că-și merită succesele." Personajul trebuie cuprins în banala
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru a se emoționa mai tare. Numele sacre de prieten, tată, amant, soț, fiu, mamă, frate, soră, de om, în fine, cu moravuri interesante, iată elementele patetice. Ce contează rangul, numele, obârșia nefericitului pe care atitudinea înțelegătoare față de niște prieteni nedemni și atracția exemplului l-au angrenat în capcanele jocului, iar acum geme în închisori, mistuit de remușcare și de rușine? Dacă mă întrebați cine este, vă răspund: A fost un om de bine, iar din nefericire pentru el este soț
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ce invențiune! Ce concepere! Ce originalitate! Ce noi resorturi literare!... Și să nu turbezi când cugeți că sunt guri rele, invidioși și ignoranți cari spun că romanurile lui istorice și sociali sunt niște nefericite traducțiuni, schiloade plagiaturi?! Au inventat fabule nedemne ca să-l discrediteze; au spus că este ieșit din sărite, că-i lipsește ceva, că pare a fi capiu; și toate astea, pentru ce? Pentru că umblă cu gâtul cam stâmb și privește cu ochii jumătate închiși, clipindu-i cam prea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-se pe terenul comicului prin creionarea deformată a unei lumi pe care, îngroșându-i trăsăturile negative și neopunându-i nici o valoare cu semn schimbat, o transferă planului "absurd-fantastic"184. Lui Eugen Ionescu, lumea lui Caragiale i se pare a fi nedemnă de statutul existenței: "personajele reale sunt exemplare umane în așa măsură degradate, că nu ne lasă nici o speranță. Fără sentimentul culpabilității, fără ideea sacrificiului, lipsite de orice idee, aceste personaje cu conștiința uluitor de liniștită, sunt cele mai josnice din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
secțiunile următoare, pe lângă expunerea unor puncte de vedere relevante, chiar dacă (ori poate tocmai prin aceasta) contradictorii, discuția va fi punctată și printr-o disecție tematică, de la miturile istorice, politice, la cele ale divertismentului, prea adesea și prea facil ignorate ca nedemne de atenția privirilor "serioase", ca producții ale unei culturi de masă, irelevante, perisabile. Dar ceea ce pentru un anumit grup într-un anumit moment face parte din "nucleul dur" al identității culturale, pentru alt grup, ori chiar pentru același, dar în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Poate că mă simt bine când are cineva nevoie de mine. N-are nevoie de tine! exclamă Darcey. Se descurcă și singur. În ultimii zece ani s-a descurcat și fără tine! E la fel ca toți bărbații. Profitor. Egoist. Nedemn de încredere. Gata să se folosească de orice slăbiciune. Minette își privi fiica gânditoare. —Asta crezi tu cu adevărat? o întrebă. Despre toți bărbații? Darcey suspină. —Bine, poate că exagerez un pic. Dar nu foarte mult. Îmi pare rău dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
iubise: Aemilius Lepidus. Gândurile i se blocară. Închise ochii și răsuflă adânc. Încet-încet, mintea i se limpezi după respirația aceea prea lungă. Cuibul absurdei conjurații era familia lui. Pentru a deveni legitim, văduvul Lepidus plănuia să se căsătorească cu sora nedemnă a celei moarte, cu Agrippina, cea care se plânsese în legătură cu moștenirea. Pentru că în ea curgeau câteva picături din sângele lui Augustus, vanitosul Lepidus credea că va găsi complici. „Școala lui Sertorius Macro: orice patrician care are un străbun istoric este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
averea și influența. Nimeni nu a avut curajul să-i amintească faptul că fusese un apropiat al lui Gajus Caesar cel ucis. A reușit să ocolească până și cărțile de istorie, pentru că istoricii nu au luat în seamă biografia sa nedemnă: era rușinos ca un împărat să ajungă la putere cu ajutorul unui fost sclav. Însă Puterea, care se servise întotdeauna de niște executori abili, hotărî cu cinism că a-i lăsa în viață pe regicizi însemna a da un prost exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spun că voi putea vreodată să te iert, doar un sfânt ar putea promite așa ceva, dar știu că putem rezolva situația și poate chiar să ne împăcăm dacă stăm de vorbă. Dar tăcerea și această... această dispariție sunt crude și nedemne de tine. Hristoase - tu nu-ți mai aduci aminte cum vorbeai despre efectele teribile pe care despărțirea oamenilor o are asupra familiilor lor? Când ne comparam noi notițele despre copiii pe care îi întâlneam în munca noastră și despre cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dar cu omul pe care ea avea obligația să-l editeze...dar Russell...logodnicul ei...ea încă purta frumosul inel pe care el i-l pusese pe deget cu doar cinci luni în urmă. Era o târfă mizerabilă și dezgustătoare, nedemnă de ei. — Arăți de parcă te chinuie un groaznic atac de panică, îi șopti Jesse în ureche. O trase și mai mult lângă el, dar într-un gest protector care n-avea nimic senzual. — Sunt o târfă mizerabilă, dezgustătoare și demnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la Londra. Septembrie era prima dată posibilă, pentru că trupa avea angajamente să joace În provincie până În luna iulie. Nu se mai ostenea să Își ascundă față de prieteni legătura cu lumea teatrului, dar pretindea că o disprețuiește ca pe o „ocupație nedemnă“, pe care era obligat să o practice din motive financiare. Realitatea era Însă că noul mediu de expresie Îl acaparase complet, fascinându-l cu obstacolele ridicate În calea inventivității sale auctoriale și seducându-l cu imagini vagi ale gloriei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În glumă luminozitatea așteptată: „Lampions anticléricaux. Spécialité d’éclairage moral. Nudité - chasteté etc. etc. voir Trilby“. Henry simți un mic junghi de invidie - nici un redactor de carte nu Întâmpinase vreodată lucrările sale cu atâtea efuziuni -, dar Îl izgoni imediat, ca nedemn și absurd. Îi răspunse rapid lui Du Maurier, felicitându-l. „Brava Trilby - bravo redactorului de la Harper & Harper, lui McIlvaine de la Harper & Harper & bravi tutti! Mărețul verdict Îmi umple inima de bucurie.“ Acum era curios să citească romanul, dar Du Maurier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl Împresionase În mod deosebit pe Henry era faptul că Pinero, Împreună cu Alexander, obținuseră succesul la public cu o piesă care Își provoca spectatorii printr-un sfârșit neîndoielnic „nefericit“, ba chiar tragic. Tanqueray știa că soția lui avea un trecut nedemn Încă de când se căsătorise cu ea, dar credea că el putea fi răscumpărat prin dragoste, numai pentru a descoperi că prejudecățile din societate și contradicțiile din firea Însăși a femeii Îi subminau toate bunele intenții, Împingând-o În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
invitase pe Du Maurier la prânz mâine nu fusese teama de a nu-l incomoda, ci faptul că, dacă avea să fie și el prezent, cu siguranță aveau să vorbească mai mult despre Trilby decât despre Guy Domville. Un motiv nedemn, dar pe care trebuia să Îl recunoască, măcar față de sine Însuși. Se duse la masa rotundă pe care stăteau grămadă cărțile citite de curând, citite doar pe jumătate sau care așteptau să fie citite, și luă cele trei volume cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
recomande. Era dispus să dezvăluie prietenilor adevărata profunzime a disperării care Îl Învăluia? Era dispus să recunoască În fața lumii că jocul era prea greu de jucat? Probabil că nu. Oricum, era o binecuvântare faptul că Alice nu trăise să vadă nedemna prăbușire a tuturor ambițiilor sale teatrale, căci ar fi resimțit dezamăgirea aproape la fel de greu ca și el. Dădu filele jurnalului, căutând referiri la Încercările lui dramatice. Prima mențiune a Americanului data din 25 martie 1890. „H. pare vesel din pricina piesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unde se descria felul În care nefericitul fusese purtat prin fața a trei mii de soldați și o mulțime de spectatori civili, lipiți de gardul care Înconjura cazarma, pentru a asculta sentința declamată cu voce tare de generalul Darras: — Dreyfus, ești nedemn să porți armă, de aceea te degradăm! Apoi, un aghiotant Îi smulsese epoleții, Însemnele și tresele roșii, și Îi rupsese În două sabia, sub călcâi (după ce fusese În prealabil tăiată). Iată un spectacol care punea În perspectivă propria umilință, suferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]