1,029 matches
-
restul lumii nu mai conta. De dorul ei am făcut eu primii pași spre poezie. Toată viața am fost amorezată de ceva, de cineva sau poate numai de dragoste, nu știu bine nici astăzi, mărturisi Ioana cu un zâmbet de nedescris. — Unde îți compuneai poemele? — Îmi era drag să visez în copacul din spatele cona cului. Acolo, sus, îmi clădisem între două crengi mai solide un fel de cabană. În singurătate, ca tânărul Werther, îmi sufeream idilele. La patru ani eram praf
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
o stea. Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Codrul - (pastel) Pe o splendoare de cărare, Pe o alee surprinzătoare Cu copaci care de care Ce se-ntind pân’ la o intrare... Vezi o ramă, o pictură; și e de nedescris! Ce verde din natură! Și-i aprins! Vietăți cu aripioare Și altele excepționale ! Cucu’ cântă bucuros, falnic, și-i lăudăros ! O albină muncitoare zumzăie din floare-n floare ; Pe-o pășune sar grămadă, Țopăind în ascunziș, greieri negri lustruiți; Ziua
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
mea, eu mă rog în fiecare seară la Dumnezeu să îmi mai trimită un copilaș, dar știu că trebuie să aștept. Așteptarea e grea, dar altă cale nu avem. Angelica tresări și îi spuse mamei, plină de o fericire de nedescris: - Mami, mami, dar dacă te ajut și eu în rugăciune, Dumnezeu nu va răspunde mai repede?! Vreau să mă rog și eu pentru un frățior sau o surioară... Vrei, mami? Mama zâmbea cu ochii strălucind. Minunea asta de copil o
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
vorbească în fiecare seară. Fetița a dat din cap zâmbind, a luat îngerașul și l-a arătat prietenelor, apoi l-a pus în ghiozdan. Zilele treceau și Lavinia tot nu voia să vorbească, în schimb era de o voioșie de nedescris; zâmbea când o vedea pe doamna Irina, îi făcea cu mânuțele un semn, un fel de fluturaș. Atunci doamnei Irina îi veni ideea să îi arate și ea un semn, o inimioară realizată din alipirea degetelor mari și arătător de la
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
mă îngrămădesc odată cu ei, să-i simt mai aproape, să le simt durerile, bucuria, împlinirile, eșecurile, lipsurile, să le simt viața. Am urcat liniștit, tremurând, transpirând, cu capul sus, dar în același timp, plecat. O mulțime de sentimente nemaiîntâlnite, nedescrise, au trecut prin inima mea. Eram eu fizic, psihic, și în același timp mă descompuneam ușor în zeci și zeci de particule ce se împrăștiau în fiecare om din autobuz. Eram lipiți unul de altul fără să ne dăm seama
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
care cine știe prin ce vrăjitorie a fermecat-o pe frumoasa Zână. Însă când au auzit că este vorba de Făt-Frumos, au sărit ca arse, au Început să țipe, să se certe Între ele și au făcut o zarvă de nedescris. Dacă ar fi fost vorba de vrăjitorul cel bătrân, ar fi știut ele ce au de făcut, Însă cu FătFrumos era altă poveste: ele știau că este tânăr, chipeș, voinic, viteaz și cinstit. Și mai știau că Zâna cea Bună
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
autoritățile din România. Și tot atâtea motive de tristețe...” În fine, multe din afirmații alcătuiesc adevărate didascalii și înțelegem că ne aflăm în fața unui spectacol de teatru. Dialogurile devin flashuri sonore, aparent independente: „A fost un accident groaznic, ceva de nedescris, cred că n-a supraviețuit nimeni!” „Ai văzut cum i-au mințit, cu locurile de muncă, până s-au văzut sus?” „Știai că pe vecinul de la etajul patru l-a părăsit soția? Iar vecina de la trei, știi, e grav bolnavă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
auzise o voce. Oare strigase el? Posibil, poate chiar el... În amintirea clipelor dulci, ale unei iubiri venite... la apus. Blestemată să fii, dragoste târzie! FLASH 14 (Noi și partea plină a paharului) „A fost un accident groaznic, ceva de nedescris, cred că n-a supraviețuit nimeni!” „Ai văzut cum i-au mințit, cu locurile de muncă, până s-au văzut sus?” „Știai că pe vecinul de la etajul patru l-a părăsit soția? Iar vecina de la trei, știi, e grav bolnavă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
comentat, pe blogul personal, tragedia aviatică și amprenta politică pe care o lasă. Șeful interimar al TVR a scris că "Ieri am citit un pomelnic de demiteri și demisii. Lucru normal într-o țară europeană după haosul și brambureala de nedescris in operațiunea căutarii avionului căzut în Apuseni. Chiar mă mir că s-a tăiat chirurgical și prompt, că nu s-au așteptat alte analize și ședințe de guvern. Faptele (mai curînd lipsa lor ) au fost strigătoare la cer și decizia
Stelian Tănase, despre amprenta politică a accidentului aviatic by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/48455_a_49780]
-
singurul instrument de mare precizie pe claviatură, pe care ar fi trebuit să interpreteze o partitură celebră, pentru că el tot fals a ,,cântat”. A reușit în schimb performanța, desigur ajutat de orchestră și dirijor să producă o aiureală auditiva de nedescris. Publicul, bine crescut și politicos a aplaudat. În fond erau oaspeți ai festivalului nostru. Cum au ajuns aici, rămâne un mister pentru mine. Ce să mai zic, nu mi-am putut închipui că la Stockholm se face muzică altfel decât
R?t?cit ?n festival by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83432_a_84757]
-
De 1 iunie nu se țineau cursuri. Eram în culmea fericirii pentru că mergeam cu toți colegii în parc să ne jucăm. Uneori mai prindeam și perioada când, de la 1 iunie, intrăm în vacanța de vară și era o veselie de nedescris în școala noastră”. În aceeași notă de veselie, Criști Văduva, bucătarul emisiunii, a evocat și el care era darul perfect pe care-l primea de 1 iunie: “Când eram copil îmi doream cu ardoare să devin fotbalist. Părinții mei știau
Gabriela Cristea Toader s-a metamorfozat, de Ziua Copilului () [Corola-journal/Journalistic/22753_a_24078]
-
de 1 iunie: “Când eram copil îmi doream cu ardoare să devin fotbalist. Părinții mei știau ce cadou mă face fericit și de fiecare dată, de Ziua Copilului, primeam ghete noi și o minge de fotbal. Era o bucurie de nedescris pentru mine!”. Urmăriți “Draga mea prietena”, cu Gabriela Cristea Toader, de luni până vineri de la ora 10:00, numai la Kanal D.
Gabriela Cristea Toader s-a metamorfozat, de Ziua Copilului () [Corola-journal/Journalistic/22753_a_24078]
-
spus deja, nu știu de ce dispare lumea. Dar dacă aș fi fost în dormitor și... și aș fi dispărut, cum v-ați fi dat seama? — Vai, dar apare un semn de obicei. Ultimul meu chiriaș a lăsat o mizerie de nedescris în urmă, cearșafuri peste tot, ușile garderobului date în lături, jumătate din tencuiala tavanului căzută - de atunci n-am mai putut închiria camera. Și urletele lui! înfiorătoare. Dar știam că tu n-o să pleci așa, Lanark. Tu ești un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bărbat din dormitor, și bărbatul lipit de ușă aude-n curând țipete-năbușite și vocea străină spunând din când în când "Mai încet, că se-aude, mă nenorocești! Mai rabdă un pic!" Și când bărbatul intră-n sfârșit vede ceva de nedescris, ce nu va putea uita toată viața, ligheanul în care, ghemuit pe o bucată de placentă, străveziu mormoloc cu ochi negru catifelat, plutește în sânge cel ce-ar fi trebuit să-i ducă speranțele și tristețile mai departe. Iar pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
seară când ajunseră pe țărmul acelei mări. Lunile de pe cer se-ngălbeniseră și păreau acum niște sloiuri înconjurate de o țesătură fină de raze. Urcară-ntr-o joncă de lemn stacojiu, ce porni ca fulgerul pe apele negre. Uimitoare, de nedescris panoramă! Căci sute, mii de alte jonci cu pânza roză-n amurg porniseră și ele pe apa fără de valuri, sub bolovanii de lumină ai lunilor ce se reflectau în ocean. Copilul stătea la prova, nemișcat ca o figură sculptată acolo
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Alaana, din botul navetei izbucni o descărcare laser verzuie. Xtyn se puse însă la adăpost mai repede decât puteau să sesizeze ochii clonelor sau ai dușmanilor săi. Razele loviră pământul, ridicând un nor de praf și stârnind un vacarm de nedescris. A doua salvă lovi în plin un grup de războinici Porro, omorând cel puțin zece dintre ei. Pentru o clipă, Xtyn zări îngrozit cum pâlpâie viziunea preotului cel blazat, semn că tribul Porro se pregătea de luptă. Localiză imediat nucleul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de panică se revărsau în stradă. Peste strigătele lor de groază se suprapuneau, precum răgetele unei fiare ce și-a înșfăcat prada, urletele amenințătoare ale invadatorilor. Cenabum Aureliana era pierdută. 18 în scurtă vreme, străzile căzură pradă unui haos de nedescris. Vestea că hunii intraseră de acum în cetate alerga de la un colț la celălalt al cetății cu o repeziciune mai mare decât aceea cu care se puteau mișca Sebastianus și tovarășii săi, care zadarnic speraseră la început să întâlnească vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ciudat pe care nu-l pot exprima, era o atmosferă apăsătoare. Nu aveam nici o idee despre ceea ce vroiau să fabrice acolo. Plafonul era la fel de înalt cât o clădire cu două etaje, rezervoarele erau așezate în rând. Și mirosul era de nedescris, un fel de amestecătură de detergenți industriali. Și mai era și acea lumină ciudată. Metalul era ruginit tot și podeaua era umedă. Împrejur plutea un fel de fum alb. Toți care au muncit acolo s-au îmbolnăvit. Se clătinau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am fost șocat când am auzit asta, dar în același timp am avut un sentiment de pace sufletească. E greu să-mi descriu trăirile din acea perioadă. Cum să explic? Am crezut că era sfârșitul sectei Aum - un sentiment de nedescris. Cred că am fost paralizat, fără nici o reacție. Chiar dacă n-am realizat la momentul respectiv, chiar vroiam să ies de acolo. Dar n-am avut puterea s-o fac și am încercat să mă adaptez la atmosfera respectivă. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și intra pe fereastră. Femeie tânără și nechibzuită, neglija casa, nu făcea altceva decât să stea la bârfă cu altele câteva de teapa ei, iar tânărul soț când venea de la lucru, nu găsea nimic de mâncare și o dezordine de nedescris. S-a așezat la pânda Într-o noapte, a prins-o cu iubitul ei Într-o căpiță de fân. A strigat un vecin ca să aibă martor și a divorțat de femeia care nu a știut să aprecieze nimic la el
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
vlăguit de boală, de nemișcare prelungită, era ca al unui copil. Toate persecuțiile la care fusese supusă, nu lăsaseră nici o urmă. Doar rănile de pe spate, aminteau de asta. O priveam printre lacrimi, pe femeia caremi povestea cu o jale de nedescris. Nu-și mai ștergea lacrimile, le lăsa să curgă În voie, la picioarele ei lângă banca pe care stăteam amândouă. Mai spusese doar că, la Înmormântare, venise tot satul și că sora ei, pe care mulți săteni nu o mai
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pe care stăteam amândouă. Mai spusese doar că, la Înmormântare, venise tot satul și că sora ei, pe care mulți săteni nu o mai văzuseră de mulți ani, era așa de frumoasă, avea un zâmbet pe față, o seninătate de nedescris. În jurul ei, totul mirosea a mir. Trupul l-a lăsat să se coboare În groapă, dar sufletul ei curat, și l-a Încredințat Bunului Dumnezeu și se pare că chiar a fost primit. A plecat spre cer, cu zâmbetul pe
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
atenția asupra animalelor care se speriau ușor, Daniel spuse: —Pentru fratele tău. Parc-ar fi fost telepatie. Apoi își aduse aminte: era un oraș mic. Se afundă în întrebările lui delicate. Eliberarea pe care o simțea răspunzându-i era de nedescris. Se contrazicea la fiecare frază: Mark își revenea văzând cu ochii; era mai rău decât o cauză pierdută. Gândea, identifica obiectele și chiar putea vorbi; era blocat încă în avarie, mergând ca un urs dresat și trăncănind ca un papagal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în vorbă și unchiul, dar nimeni nu i-a dat vreo atenție. Mie unchiul mi-era simpatic, așa că am spus: „Desigur, unchiule, desigur.” „Prin urmare, de ce, Marius?” a stăruit bunicul pentru a doua oară. „În America domnește un haos de nedescris. N-a fost zi când să mă simt cu adevărat în siguranță. Nici măcar una.” „Mai bine decât în mormântul ăsta”, s-a împotrivit mama și apoi a repetat ce spusese. Își ținea amândouă mâinile în poală, iar fața ei arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ajungi În comuna Pui, undeva lângă Ohaba de sub piatră și ceri ajutor unui prieten să-ți pună o vorbă bună la Petroșani, la mină. Cobori cu puțul În adâncuri, ți-au promis ceva pe la Protecția Muncii, Însă o spaimă de nedescris Îți vâră În oase aceste adâncuri negre În care mergi ore În șir ca să ajungi la un punct de lucru. Praful negru ți se pune ca o mâzgă pe față, e cald și e frig, apa curge Încontinuu din tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]