1,009 matches
-
Îndrăznesc să-i spun lui Superman că n-a trecut audiția!? Nu se temea de riscuri - zburase peste Atlantic de unul singur, pilotându-și propriul avion relaxat și calm -, totuși, de câte ori intra pe scenă În Figaro, avea un trac de nedescris. Era În special panicat să nu-și uite textul atunci când Îl Încolțeau Cherubino, ca un spiriduș pe patine cu rotile, Împreună cu Figaro și acoliții lui, alunecând și patinând și ei din toate direcțiile ca să-l prindă pe picior greșit În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
poți vedea o minune. Am văzut o frumusețe atât de măreață, că n-o pot povești așa cum arată în splendoarea ei: o grădină. în grădina sunt diferiți pomi: curmali, portocali, lamai, bananieri, platani și alții nemaivăzuți, nemaiîntâlniți, o frumusețe de nedescris. Flori atât de frumoase că nu pot reda în cuvinte. Am văzut copăcei - 1.70 m înălțime cred că aveau - dar erau tot numai flori corai, ceva nemaivăzut. Doar în Răi pot fi. Ălei frumos îngrijite. Pe marginea aleilor era
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
am plecat. Urc treptele Golgotei. Sunt cam multișoare. Aveam emoții mari și nu le-am numărat. Azi îmi pare rău că nu leam numărat. Ajung sus pe trepte la Golgota. Acolo te cuprinde o sfiala, o tristețe, o durere de nedescris. Vezi Locul unde L-au pironit pe Cruce pe Domnul. Îngenunchezi, săruți Mâinile întinse, îți spui tainic ce ai pe suflet și lași în Mână Domnului toate. Îți spui durerile și dorințele, pomenești pe toți cei din familie, pe prieteni
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de cât, atât cât să intru într-un șuvoi emoțional. Asta poate muzica, sau privirea specială asupra unui desen făcut cu mâna liberă, bine exersată, care a uitat că știe să deseneze, lăsându-se în contact cu acel fluviu de nedescris din care vin toate formele. Cum și când mă voi elibera de acești așa-ziși prieteni a căror stare depresivă e contaminantă? Scuturându-te de ei cu o singură mișcare, spune cineva din mine. E greu pentru că eu am slăbiciunea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
intrigi între membrii echipajului etc., dar nimic de luat în serios decât angoase venind parcă de la sufletele celor care și-au pierdut viața. Familiile înecaților fac demonstrații violente în fața Parlamentului, pentru recuperarea corpurilor celor înecați. E o isterie colectivă de nedescris. Se aruncă flori în apă, coroane cu lumânări aprinse, se strigă pe nume preotul cu studenții de la teologie, morți în rugăciune, în așteptarea elicopterului salvator. Cei mai mulți au murit de frig, în apă. Viața pare derizorie, moartea a câștigat un pas
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vieții sociale din Stockholm. Am vorbit despre drama ei intimă, cunoscută însă de toată lumea: fiica ei care se droghează din adolescență și pentru care nu se poate face nimic. Am văzut durerea într-un corp sănătos, frumos, iradiant, ceva de nedescris decât prin imaginea unei plante parazitare suind pe trunchiul unui arbore puternic. Oare această durere să fie chiar cauza frumuseții, a vigorii mamei?; ca un arc devenind frumos în îndoire grație rezistenței exercitate de forțele contrarii. La sărbătoarea Evei se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cine știe ce mobilier, piesele auto au ocupat în întregime spațiul său locativ. Face de mâncare pe carburator, iar lichidele, când se întrerupe apa, le ține într-unui din rezervoarele sale de benzină, special afectat acestei noi funcții. E o harababură de nedescris, motocicleta pare să fi născut între timp încă două motociclete mai mici (motocicluțe). Hardughia, pentru că e o motocicletă mare, dezafectată de piesele care ar putea s-o facă victima unui furt, a fixat-o pe un suport, ca o scenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
adeverire. Drumurile, înțesate de fugarii împinși de invadatori, convergeau spre singurele trei poduri disponibile neoferind vreo altă ieșire trupelor din armata ducelui de Aosta, ce se repliau în ordine fără a fi fost bătute și zbătîndu-se într-o învălmășeală de nedescris. Un general italian a avut curajul atroce de a pune tunurile să tragă la orizontală, din plin, în masa de căruțe țărănești, femei și copii, spre a păstra liber podul de la Latisana pentru retragerea acestei armate a lui Aosta. Italia
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a așezat să privească. A observat cum furnicile, ca niște soldățeii bine instruiți, se chinuiau să care foarte repede cocoloașele albe-sidefii în galeriile interioare ale mușuroiului, pentru ca soarele și lumina să nu omoare puiuții din interior. Era o forfotă de nedescris. În câteva minute nici un ouț nu se mai vedea la suprafața mușuroiului.Dar furnicile nu și-au oprit truda până nu au acoperit totul cu pământ moale . Abia atunci s-au retras în interior să-și rostuiască viața după
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
fost retușate nici la negativ nici la pozitiv. Prima este o reproducere din a doua jumătate a lunii Septembrie 1889, după ce fusesem concediat, și anume ca deplin sănătos, din sanatoriul alopatie al doctorului K. din U., În urma unei cure de nedescris, care a durat timp de 4 luni. De altfel, cine mă consideră sănătos, după această fotografie, trebuie să fie nebun, și ar trebui să râzi, dacă nu ar fi atât de trist Încât să plângi. A doua fotografie este făcută
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
mormînt de foc". Maria friendless / Maria cea făr' de prieteni - "ruina unui orfan"; "durerile amintirii"; "încruntăturile unei lumi nemiloase". The false step / Pasul greșit - "mîndrie de copil"; "umbre ale oamenilor"; "adîncul suferinței/restriștii"; "veacuri de căință"; "existență negativă"; "agonii de nedescris"; "un iad etern al reflecției" ce-i așteaptă pe cei vinovați. Memoirs of a sad dog / Memoriile unui cățel trist - "zvîrlit încoace și-n colo de nenorociri, precum șuvoiul morii cei de apă"; "munții cei negri"; "bărăganul brun-întunecat"; "nori negri
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
ref> * „Persoanele creatoare (în arhitectură) sunt mai introvertite, mai intuitive și mai independente în gândire.” <ref>D.W. MacKinnon, The Nature and Nurture of Creative Talent, 1962</ref> * „Indivizii creativi au: „Capacitatea de a exprima experiențele neexprimate încă și fenomenele nedescrise, intuițiile lor. Sunt buni observatori. Ei simt o mai mare complexitate în lume decât simt alții, fac sinteze mai bogate și observă propriile lor impulsuri mai mult.” <ref>C.W. Taylor, Creativity. Progress and Potential, New York, 1964</ref> * „A fost
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
o cultură deosebită... Era singurul băiat la părinți și și-a făcut studiile În țară, dar era foarte bine pregătit. A făcut artrită la ambele picioare și i le-au tăiat, și-am auzit că trăia Într-o mizerie de nedescris În București până s-a stins din viață. Și vreau să vă mai spun de unu’, care mi-a trezit dorința de a face Facultatea de Drept, un profesor universitar tot din București, Tanoviceanu 2, care fusese profesor de drept
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
miros, o mizerie... Mi-e și greu să-mi mai imaginez acuma. Nu-mi vine să cred că au fost asemenea condiții. Asta nu o fost crimă Împotriva umanității, o fost ceva și mai grav, ceva pur și simplu de nedescris. Și, pe urmă, orice mișcare, dacă li s-o părut că te-ai uitat un pic mai urât, imediat te-o pocnit În cap cu bâtele alea. Din cauza asta, unii mai sensibili, mai delicați, au clacat. Pentru mulți a fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
jos și erai direct pe el. Și era apă, eram uzi... Nici nu vreau să-mi amintesc, pentru că mă doare pur și simplu... Nu-mi vine să cred că am trecut pe acolo, mi se pare o poveste... Este de nedescris. La Văcărești cum a fost? La Văcărești a fost... mai decent, În sensul În care o fost o Închisoare mai veche, la suprafață, dar acolo am fost În trecere, n-am stat decât vreo săptămână și ceva. Dar, totuși, era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Gheorghiu-Dej) avea telefonul la secret. M-a Întrebat Într-una din zile: „Cum ți se pare aici?”, la care i-am răspuns: „Parcă-i iadul pe pământ!”. La ora 12, când oamenii trebuiau să ridice actele, era o hărmălaie de nedescris! Aveam salar de 500 de lei. În jumătate de lună cât am stat acolo, am făcut venit (la mașina de scris) de 7.000 lei. M-au transferat apoi la Ministerul Justiției, intrarea B, pe Bulevardul 6 Martie, unde am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sâmbăta. Dar, în loc de înțelegere, s-au luat măsuri drastice împotriva mea: din prima săptămână de armată deja: cinci zile de arest, și aceasta împotriva regulamentului, care interzice pedepsirea soldaților înainte de depunerea jurământului. După aceea au urmat chinuri și suferințe de nedescris: de la arest și bătaie la tuns de nouă-zece ori, doar ca bătaie de joc. Am fost bătut și cu picioarele de către tov. căpitan Mohora de la Unitatea Militară 0731, subunitatea Oțelul Roșu și adus în starea unuia tratat mai rău decât
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
multe de spus în această scrisoare care v-o adresăm, dar ținem neapărat să vă facem cunoscute și situația în care trăim și muncim și, mai ales, unde locuim noi. Locuim în niște barăci din lemn într-o mizerie de nedescris, câte 4-5-6 sau mai mulți într-o cameră, fiecare baracă a fost prevăzută cu o bucătărie sau două mai mici care, la rândul lor, trebuiau dotate cu cele necesare, adică cu câte un aragaz și butelii, dar aceste bucătării sunt
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
populației hămesite, carne proaspătă de vițel. Certificatele sanitare eliberate de medicii complexului atestau o sacrificare de necesitate datorită unui meteorism rezolvat la timp sau o fractură datorată grătarelor. Spectacolul dezolant al animalelor slabe și flămânde, moarte în boxe, murdăria de nedescris din cauza imposibilității evacuării dejecțiilor, leafa diminuată lună de lună etc. le știam numai noi, cei ce lucram acolo. Inspecțiile de la eșalonul superior Bacău se terminau numai cu penalizări, pentru că nu fuseseră distruse cuiburile de vrăbii care, chipurile, puteau deveni surse
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
delicată și nu poate fi asemuită cu mersul la cumpărături, duminica. Nu te duci la magazin să-ți iei pur și simplu un termos. Cu unele tinere grase și frumoase mă simt bine, altele mă lasă într-o ceață de nedescris. Depinde de modul în care s-au îngrășat. Partidele de sex cu femei grase sunt adevărate provocări. Fiecare se îngrașă în felul lui, așa cum fiecare moare în felul lui. Cam la asta mă gândeam pe când mergeam pe coridor, în spatele tinerei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și verticale din fier, înaltă de patru sau cinci metri, iar în vârf prevăzută cu sârmă ghimpată. Nu exista ființă umană care să o poată escalada. Paznicul a tras spre el partea dreaptă a porții masive cu o ușurință de nedescris și a lăsat animalele să treacă. Am aflat că partea stângă nu se deschidea niciodată. Pe vremuri se deschideau ambele, dar Paznicul acesta a decis să folosească doar una. După ce au trecut toate animalele, până la ultimul, a încuiat-o cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Dar erau lucruri de care nici măcar nu s-au atins: calculatorul, sistemul de comunicații, dispozitivul de scoatere a sunetelor, generatorul electric. Le-au băgat în priză și le-au folosit civilizat. Și următoarea încăpere era răvășită. Era un haos de nedescris, dar se operase cu discernământ. Craniile de pe rafturi nu fuseseră atinse, instrumentele necesare cercetării erau intacte. Distruseseră doar aparatele ieftine, care puteau fi oricând înlocuite fără probleme. Fata s-a îndreptat spre seiful din perete și a deschis ușița. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
același timp nimic. Îți poți imagina o astfel de lume? mă întrebă Profesorul. — Nu pot. Dar conștiința ta a creat-o. Nimeni n-ar fi putut face asta în locul tău. Alții ar fi bâjbâit la nesfârșit într-un haos de nedescris. Tu ești cu totul altfel. Ești tipul de om potrivit pentru eternitate. — Când o să aibă loc mutarea? întrebă fata. Profesorul s-a uitat la ceas. M-am uitat și eu. Șase și douăzeci și cinci de minute. S-a făcut lumină afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Știu, zise ea. — Știi? — Da, am făcut puțină ordine acolo. Nu-ți place? — Tu ai făcut curățenie? — Da, am trecut pe la tine azi dimineață să-ți duc o carte. Ușa era scoasă din țâțâni, pe jos era o jale de nedescris... așa că m-am apucat și-am strâns. Am întârziat eu puțin de la serviciu, dar mă simțeam datoare pentru cina aceea splendidă. Te deranjează că am făcut puțină ordine? — Nu, deloc. Îți mulțumesc din tot sufletul. — Vii să mă iei de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
memorabile personajele nuvelei, în special personajul feminin central, Pepa al Cărăvidă. Soțul ei i-a cumpărat un loz, ale cărui numere i le-a dictat într-o dimineață, încă somnoros fiind. Pepa ajungând la Agenție, constată cu o bucurie de nedescris că lozul ieșise câștigător. De aici încep și drama, frământarea, neliniștea ei înnebunitoare: dacă bărbatul îi dictase greșit numărul ori poate că nici nu cumpărase lozul, i-a zis doar așa, de gura ei, că îl tot îmboldise să joace
CEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]