2,311 matches
-
chiar acum simt o cangrenă în partea stângărozând cu satisfacție dintr-un mușchi pretențios și romanticîmhm...să vorbim ... XX. PUSTIU, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 751 din 20 ianuarie 2013. nu mai am amintiri privesc în jur nedumerită și nu te mai văd cu ochii cu care te -am văzut odată te căut disperată în adâncul inimii mele acolo unde te păstrez de obicei răscolesc în spatele retinei unde credeam că pot ascunde chipul tău pentru totdeauna dar nu
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
se poate, am încercat să îi întorc gândurile din bălăriile în care voia iar să se afunde. Aliana m- a împins însă brutal, respingându-mă cu o hotărâre de fiară rănită. Lumea se uita la noi ca la doi nebuni, nedumerită de ce se întâplă. Mi-a fost iarăși rușine și am plecat amețit împiedicându-mă de gardul acela de fier ce înconjura jardiniera farmaciei. Aliana s-a așezat iar pe pietrele ei și mă privea cu dispreț cum dispăream fără a
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
-ți vine să crezi ... Să vezi ce pasăre ciudată!... Puștiul îl duse într-o cămară, unde-i arătă ceva misterios, un fel de pasăre, căreia îi și găsise loc să o așeze într-o colivie de porumbei. Tudor de uită nedumerit la ce-i vedeau ochii și nu înțelegea nimic: era o fosilă, părea un soi de ființă ciudată, cu pene multe și late cât palma, ca niște aripi numeroase lipite toate pe un fel de muchie aducând ca o șiră
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
la cine apelez”. Într‑o clipă de răgaz, după ce a rezolvat cu toate comenzile, a trecut în revistă toate numerele de pe mobil. În timp ce era cufundată în gânduri a simțit o mână care o bătea prietenește pe umăr. S‑a întors nedumerită să vadă cine este și a rămas uimită. - Hei, salut, frumoaso! Ce te holbezi așa la mine, dragă? Parcă ai văzut o stafie. Mă sperii. Ce ai? - Vai de mine! Iartă‑mă Octav, nu ești tu de vină! Mă gândeam
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]
-
cameră? - Cam greu de găsit, dar trebuie să-i cazez. Au contract și m-au anunțat din timp. Domnul Trifan ce mai face? Dar fiica? - Ce să facă? Tocmai ne-a alungat din casă pe amândouă. - Cum asta doamnă? întrebă nedumerit Ștef. - Vrea să plecăm pe litoral, la mare... - Aaa, de ce nu spune-ți așa? M-ați speriat. Și doriți să veniți la mine? - Păi așa ziceam. Să dăm curs invitației de luna trecută. Ce, ați uitat de ea? - Eu? Cum
ZBOR SPRE STELE FRAG. 5 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359128_a_360457]
-
Ștef, lucru ce nu-i scăpă din vedere Ginei. - Ce te-a bine dispus dintr-o dată șefu'? Parcă tunai și fulgerai acum câteva minute. Ai câștigat la loto? - Aa, nimic deosebit. Ce să mă bine dispună? o făcu el pe nedumeritul. - Eu știu? De unde să știu ce vești ai primit? - Păi ce vesti? Că trebuie să cazăm clujenii care sosesc din clipă în clipă... și că mai vine și soția cu fiica domnului Trifan de la Focșani. Asta-i tot. Ce altceva
ZBOR SPRE STELE FRAG. 5 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359128_a_360457]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > PUSTIU Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 751 din 20 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului nu mai am amintiri privesc în jur nedumerită și nu te mai văd cu ochii cu care te -am văzut odată te căut disperată în adâncul inimii mele acolo unde te păstrez de obicei răscolesc în spatele retinei unde credeam că pot ascunde chipul tău pentru totdeauna dar nu
PUSTIU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359245_a_360574]
-
gânditoare opera. Apoi, hotărâtă, lăsa jos creionul, așteptând ca și ceilalți să-și termine lucrarea. - Ei, sunteți gata? Cine dorește să ne prezinte conceptul său de revistă?....Irina? Se apropiase de ea și după ce aruncă o privire curioasă și oarecum nedumerită desenului, îl arătă și celorlalți. - O să te rog să ne prezinți conceptul tău de revistă. - Păi...începu aceasta, străduindu-se să-și ordoneze gândurile, revista mea, nu este concepută ca o revistă exclusivistă și ca atare este eliminată din start
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
situația de a rezolva un diferend între trei persoane care au venit la divanul său regesc a făcut următoarea afirmație: ,,Și tu ai dreptate și tu ai dreptate și tu ai dreptatea'', uimindu-i pe cei trei care au rămas nedumeriți, dar au înțeles apoi că regele îi îndemnă la clemență și la bună conviețuire. În Dobrogea, regiune locuită de români, rromi, turci, tătari, greci, lipoveni, ucrainieni, italieni, evrei s.a. este binecunoscut faptul că nu au existat de-a lungul istoriei
DOBROGEA-MODEL DE COLABORARE MULTIETNICĂ DE-A LUNGUL SECOLELOR -STUDIU DE CAZ: COMUNITATEA TURCO-TĂTARĂ ŞI CEA A LIPOVENILOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345194_a_346523]
-
dat seama, oamenii nu au reacționat, nu știau ce s-a întâmplat. Eu am auzit ceva lovituri, am crezut că au fost loviți niște bicicliști. Ieșind pe zona de carosabil, am crezut că a fost un accident. Și oamenii era nedumeriți, nu știau ce se întâmplă. După ce camionul a intrat din nou pe zona pietonala, oamenii au început să se agite, să fugă, să țipe și atunci ne-am dat și noi seama că este ceva în neregulă”, a continuat Florin
„Aici nu se prea încalcă regulile de circulație, ca în România, lumea era relaxată. Cine s-a gândit că intră un tâmpit și omoară oameni?!” () [Corola-blog/BlogPost/338680_a_340009]
-
când am aflat că cenzura comunistă stătea ascunsă, ca un răvaș, într-o turtă dulce. „Dacă mai spui la toată lumea că îți aduc dulciuri de la fabrică, o să mă prindă și o să mă închidă", îmi spunea îngrijorată mama, în anii '80. Nedumerită, am întrebat-o cu o crudă candoare: „Pentru cât timp?" Aveam șaptesprezece ani când Revoluția din 1989 a dărâmat un dictator, dar nu și un regim. Ca mulți oameni ai acelor vremuri tulburi, am crezut, am sperat, am îmbrățișat visul
Te-am iubit ca o puștoaică () [Corola-blog/BlogPost/338695_a_340024]
-
cheamă Valentin Ionescu și mi-a cerut numărul de telefon ca să mă sune și să-mi înapoieze banii după ce va ajunge acasă. Apoi mi-a dat un bip ca să îi salvez numărul. I-am urat sănătate și am plecat. Confuză. Nedumerită. Intrigată. Nu am povestit nimic acasă pentru că nu voiam să aud ceea ce începusem să-mi repet singură. „Ești așa de naivă, așa de ușor de dus de nas...”. Și dacă mă sună și o să am dreptate? A doua zi pe la
„A fi luat de prost”. Cum mi-a scos tânărul Valentin banii din portofel cu o poveste în autobuzul 331 () [Corola-blog/BlogPost/338275_a_339604]
-
care trebuie să mă bucur la unison, de parcă aș fi la Revelion. Știrea ca Google a vizitat 13 țări și a vorbit cu 337 de femei pentru a crea un video despre țelurile lor („their goals”) m-a lăsat mai nedumerită decât eram. N-am înțeles de ce era nevoie de un astfel de exercițiu de inspirație forțată. Dar, ca să nu mă pierd în valul ipocriziilor generalizate despre cât de frumoase, bune, minunate sunt 3,52 de miliarde de femei câte sunt
Ce știu la 40 și nu știam la 20 () [Corola-blog/BlogPost/338295_a_339624]
-
at will.” Pe înțelesul tuturor: președintele te numește; tot președintele te destituie - menționându-ți ori nu motivul. Punctum. (de citit) În realitate, când sunt numiți, prea mulți nu se întreabă de ce au fost tocmai ei cei aleși, dar sunt foarte nedumeriți când sunt destituiți. James Comey, proaspăt-destituitul Director al FBI, nu pare a se plasa în această categorie: “I have long believed that a President can fire an FBI Director for any reason, or for no reason at all.” 2. Pe
cazul demiterii directorului FBI, dincolo de propagandă () [Corola-blog/BlogPost/338917_a_340246]
-
a murit!”. Ei sunt cele zece procente din sondajele ultimelor decenii. De când s-au rupt de socialiști, par mai curând o sectă multicoloră, fără direcție și lideri. Doi angajați de la salubritate stau în mașinuțele lor noi și lucioase și privesc nedumeriți grupul de agitatori. I-ar goni mai încolo să-și poată face treaba și apoi să plecesă se răcorească la Berăria Gambrinus de pe Bulevardul Regina Elisabeta. Liberalii și țărăniștii par destul de absenți din peisaj. Sunt iar ocupați cu vechile lor
Regele Mihai împlinește azi 95 de ani. Ce-ar fi fost dacă...? () [Corola-blog/BlogPost/338461_a_339790]
-
pe un scaun și au început discuția. Tot vorbind ei, a sosit ora 8, așa că secretara a intrat și l-a anunțat că cei convocați au sosit! - Să aștepte! Nu mă mai deranjați până nu vă chem eu! Secretara, foarte nedumerită, a ieșit de-a-ndărătelea. Niciodată directorul general nu începuse vreo ședință mai târziu de ora fixată. Și niciodată nu țipase la ea! Cei ce așteptau, o grămadă de șefi, au fost și ei contrariați. Adică să facă ei anticameră? - Și, mă
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
puternic miros de tămâie. Hm! Mi-am zis. De când miroase la mine în garaj, a tămâie?! Niciodată nu păstrasem acolo, așa ceva. Mirosul a fost brusc, pătrunzator, plin de cea mai curată aromă. Am luat bicicleta de coarne, și am ieșit nedumerit, afară. Interesant! Mi-am zis. Simțurile noastre... Nu poți stabili întotodeauna o cauză... Continuă să citești → Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
REVISTA DE RECENZII - Part 35 [Corola-blog/BlogPost/339907_a_341236]
-
trecută am fost pe Muntele Athos împreună cu un prieten care a făcut parte din acea delegație din Transnistria, iar la chilia unui pustnic basarabean am fost abordați de un părinte. - Nu mă mai cunoașteți? - ne-a întrebat. L-am privit nedumerit, căci nu știam dacă și de unde-l cunoaștem. Sunt părintele Vasile, duhovnicul măicuței Ana din Dubăsari. Vă mai aduceți aminte de ea? Azi se împlinesc 18 ani de la înălțarea ei la Domnul. Am rememorat împreună ziua morții ei, uimit de
Măicuţa Ana () [Corola-blog/BlogPost/339977_a_341306]
-
aplicați o pedeapsă cuiva, chiar fără ca să aibă cineva vreo vină--- aplicati-mi-o mie! Altfel, dați-mi voie să raportez domnului ministru de război ! De astădată, locotenentul din roșu deveni livid. Privi întrebător la plutonier și acesta, deopotrivă de nedumerit, ridică ușor din umeri. Trecură alte câteva clipe grele. În cele din urmă hotăra: ---Intrați în rânduri! De astădată va iert ! Și către cel care l-a înfruntat: ---Dumneata să vii în cancelarie! Lumea s-a raspandit, echipele s-au
O SCENĂ LA ZĂPADĂ ( FRAGMENT DE ROMAN) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340126_a_341455]
-
puternic miros de tămâie. Hm! Mi-am zis. De când miroase la mine în garaj, a tămâie?! Niciodată nu păstrasem acolo, așa ceva. Mirosul a fost brusc, pătrunzator, plin de cea mai curată aromă. Am luat bicicleta de coarne, și am ieșit nedumerit, afară. Interesant! Mi-am zis. Simțurile noastre... Nu poți stabili întotodeauna o cauză... Dar constatam. Niciodată, la mine, în garaj, de când mă știam intrând in el, stând, sau ieșind, nu a mirosit a tămâie. Și în acea dimineață, m-a
Liviu Florian Jianu: TĂMÂIA BUCURIEI () [Corola-blog/BlogPost/339274_a_340603]
-
care să o redea. Și nici nu se poate scrie. Și pe drum - mă bate gândul să mă opresc în Biserica Toți Sfinții - de pe Nanterre. Că tot aveam, parcă un măr, în buzunar. Intru în curtea largă, descalec, și rămân nedumerit. Afară, scaune multe, goale. Amândouă Bisericile, deschise. Se aștepta adunare. Dacă nu mare, cel puțin de 30 de oameni, poate, pe scaune. Se vedeau și două racle. Și întreb paznicul: Ale cui sunt? Ale Sfintei Maria Magdalena! Interesant! Spun. Mă
Liviu Florian Jianu: TĂMÂIA BUCURIEI () [Corola-blog/BlogPost/339274_a_340603]
-
mele, sunt ale dv... Puteți să îmi dați și prime... Și gradații... și decorații... numai san u afle în familie... să știe, accept... se vor însănătoși... brusc... să afle că vi le-am restituit... vor fi aproape de colaps... - Sunt total nedumerit de ceea ce aud. Să mai există în societatea noastră cerească - asemenea mentalități - a căror culoare nici măcar nu pot să o definesc? - Viața, tovarășe... domnule ... Dumnezeu... ne tocește pe toți... Ce copiii eram, și ce figuranți, triști, și cu lăncile vânând
ABSENT NEMOTIVAT. Teatru absurd, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339262_a_340591]
-
Cere-i-le mata, ca să nu mai intru eu pe-aci! - Dar profesorul Grozavu nu este aici, a răspuns, de data asta, directorul școlii, care se apropiase. - Mai mulți spuseră că îl văzură împreună cu Sara când coborau încoace, a spus nedumerit Dinu Marinache. - Aici nu ajunseră, a roșit Tudor. Marinache a plecat înapoi mai posomorât ca la început: „O să zică al Cârciumăresei că nu sunt în stare de nimic!” I-au ieșit în cale tocmai cei doi verișori, Gelu și Costinel
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
o pot avea vreodată. Nu voiam să-i spun ce simțeam și totuși nu voiam să-i spun nimic altceva. Așa că i-am scris mai multe scrisori și am întrebat-o dacă ar vrea să le descifreze. La început era nedumerita, credea că era un fel de joc. Așa că i-am dat un indiciu. Un singur indiciu. Primii doi de Ț, i-am spus, sunt de la tinerețea ta. Atât i-am spus. Și atunci...s-a întâmplat cea mai mare minune
Jay Parini: Ultima gară. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339500_a_340829]
-
șofer Andrei Codrescu ajungea cu atât mai mult mândru de a fi fost născut în Transilvania, mândru de românitatea sa și, paralel, cu atât mai mult american. Am zice că e o gândire confuză. Nu, este o adevărată gândire înțeleaptă, nedumerită (nu spunea oare Aristotel că filosofia a început cu mirarea!?). Este vorba aici de a pune problema românității și americanității profesorului Andrei Codrescu în termenii unei „logici dinamice a contradictoriului” (cum o numea Ștefan Lupașcu) ori a logicii paraconsistente fundamentată
ANDREI CODRESCU: Transparenţa S.U.A./U.S.A. transparence (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339585_a_340914]