859 matches
-
eram și mai masochistă decât acum. Mă tot gândeam, ca adolescentul îndrăgostit de citate celebre, la începutul de pomină al unui roman tolstoian care zice îți amintești? că toate familiile fericite seamănă una cu alta, dar fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei. Flagelându-mă, crezând că este de la sine înțeles că voi avea o familie etern fericită, mă rugam să-mi fie satisfăcută repede curiozitatea aceasta: din ce pricină familia mea, fericita fericitelor, va fi... nefericită? Ruga mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ei Începu să se teamă. De la tată, de la ramura olandeză a familiei, Annabelle moștenea desigur ochii mari, albaștri, și părul blond, bogat; dar numai o Întâmplare morfogenetică rară putuse zămisli tulburătoarea puritate a chipului ei. Fără frumusețe, tânăra fată este nefericită, căci pierde orice șansă de a fi iubită. Nimeni, la drept vorbind, n-o ia peste picior, nici n-o tratează cu cruzime; dar este ca și transparentă, nici o privire nu-i Însoțește pașii. Toți se simt stingheriți În prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cehă, comanda unui radar reprezenta apogeul carierei lui militare”). Nu-i venea greu să transpună la propriul său caz fraza următoare: „Ca tehnician specialist, format Într-o academie reputată, Pavel ar fi trebuit să guste existența. Cu toate astea, era nefericit, mereu În căutarea unei rațiuni de a trăi.” În schimb, catalogul 3 Suisses părea să dea o interpretare mai istorică angoasei europene. Implicită Încă de la primele pagini, conștiința unei viitoare mutații de civilizație era formulată explicit la pagina 17; Michel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vedeți, vara e foarte vesel, vin turiști, vin o mulțime de tineri la festivalul de muzică barocă.” Muzică barocă?... Am Înțeles imediat că sunt blestemat. Nu că mi-ar fi lipsit „viața de la Paris”, nu asta mă deranja, Întotdeauna fusesem nefericit la Paris. Pur și simplu, doream toate femeile, În afară de-a mea. La Dijon, ca În toate orașele de provincie, sunt multe puștoaice, e mai rău ca la Paris. În anii aceia, moda devenea din ce În ce mai sexy. Era insuportabil, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
după sosirea lor, Îi spuse Christianei: — Cred că sunt fericit. Ea se opri brusc, cu mâna Încleștată pe vasul cu gheață, și scoase un oftat prelung. El continuă: — Aș vrea să trăim Împreună. Cred că ajunge, că am fost destul de nefericiți până acum, prea mult timp. Mai târziu vor veni boala, infirmitatea și moartea. Cred Însă că putem fi fericiți, Împreună, până la capăt. În orice caz, aș vrea să Încerc. Cred că te iubesc. Christiane Începu să plângă. Mai târziu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Bruno avea să-și petreacă restul zilelor, avu loc o mică petrecere - pentru bolnavi și personalul medical. S-a băut șampanie și s-au mâncat cartofi prăjiți condimentați cu boia. Mai târziu, noaptea, Bruno dansă cu o infirmieră. Nu era nefericit; medicamentele Își făceau efectul și orice dorință murise În el. Îi plăcea să mănânce, Îi plăceau jocurile televizate privite În comun, Înainte de cină. Nu mai aștepta nimic de la succesiunea zilelor, iar această ultimă seară a celui de-al doilea mileniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lui Sophie. Sophie pur și simplu l‑a dat gata. Sunt cazuri când unui bărbat sau unei femei li se întâmplă așa ceva o singură dată în viață, iar atunci n‑au voie să rateze ocazia, căci altfel urmările vor fi nefericite. Rainer se lasă cu bună știință pătruns de sentimente până în străfundurile ființei, însă de acolo sila față de aceste sentimente iese din nou la suprafață și se concretizează într‑o poezie. Rainer s‑a săturat de toate ideile astea despre trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
om de radio care și-a început cariera fiind corespondent politic la BBC și apoi și-a făcut un nume ca producător inovator în anii șaizeci și șaptezeci, continuînd să apară din cînd în cînd la televizor. După o perioadă nefericită de colaborare cu o televiziune independentă, s-a retras brusc din activitate în 1990. Derick Heathcoat Amory (1899-1981), ulterior vicontele Amory, parlamentar conervator pentru Tiverton și ministru de finanțe între 1958-1960. În zorii zilei de 14 iulie, Radio Bagdad a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Domnului R., și se întreabă ce anume îl atrage la ea. Nu este simplă curiozitate, ne asigură scriitorul. Teodora speră că nu îl incită doar cu vizibila „neîncredere în bărbați”, firească la orice femeie, care va fi avut vreo experiență nefericită în dragoste, căsătorie sau prietenie. Nu este exclus ca Teodora să fi încercat așa ceva, deși nu a făcut vreo confesiune (și nici atotștiutorul autor nu-și „dă drumul la gură” în această chestiune. Cel puțin până la această pagină.) „- Ce vei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
niciodată la acel mod de acțiune la care îl îndemna firea lui. Închei, deci, spunînd că, dacă soarta se schimbă iar oamenii rămîn neschimbați în atitudinile lor, ei sînt fericiți numai atîta timp cît sînt în acord cu ea și nefericiți de îndată ce nu-i mai sînt potriviți. Consider, de asemenea, că este mai bine să fii violent decît precaut, deoarece soarta este ca și o femeie: dacă vrei s-o stăpînești, trebuie s-o bați și să i te împotrivești. De
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
au acceptat pe loc. — Au pierdut... Au pierdut... Antonius sări în picioare, scotoci printre haine și găsi o scrisoare, pe care o aruncă pe masă. Furia pe care încercase s-o stăpânească până în clipa aceea explodă. — Otho! izbucni. După întâlnirea nefericită cu Vitellius de la Augusta, i-am scris și m-am oferit să mă duc cu legiunea mea la miazăzi de Pad și să ne întâlnim acolo. Eu și soldații mei am fi fost rapizi, nu ne-am fi târât ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cele mai mici nuanțe ale clipei." Iubirea a transfigurat-o ca și pe Fred, trăind și simțind la cotele cele mai înalte ale lucidității și sensibilității interioare sentimentul deplin al iubirii: Scrisorile Doamnei T., în care își povestește iubirea ei nefericită pentru Fred arată o capacitate puternică de iubire, caracteristică lui Camil Petrescu. Lăcrămioara Petrescu sublinia: <ref id="23"> 23 Petrescu, Lăcrămioara, Poetica personaju lui în romanul lui Camil Petrescu, Editura Junimea, Iași , 2000, p .71. </ref> George Călinescu<ref id
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
fantastic. Nici un cuvințel nu ajungea În revistă fără a beneficia de aprobarea ei explicită și greu de obținut și nu pregeta să taie ceva și să pornească Întreg procesul de editare de la capăt, indiferent câte neplăceri provoca sau cât de nefericiți Îi făcea pe toți cei din jur. Deși diverșii redactori de modă ofereau haine pentru ședințele foto, ea era singura persoană care alegea concepția și fotomodelul ce avea să poarte fiecare articol vestimentar; redactorii de serviciu erau, ce‑i drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o asistentă nemaipomenită, că ea e norocoasă să aibă pe cineva care lucrează atât de mult pentru ea, pe cineva atât de serios ca tine. Aș vrea doar să‑ți dai seama că nu e vina ta dacă ceva o nefericește. Așa e ea, o persoană nefericită. N‑ai fi putut face nimic mai mult decât ai făcut deja. — Știu. Zău că știu. Dar nu o apreciezi destul, Andy. Gândește‑te numai. Gândește‑te bine. Are incredibil de multe realizări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
modă. O tăcere Încărcată de deferență s‑a lăsat peste grupul super‑șic de über‑tocători când am trecut pe lângă el, cu Miranda la doi pași Înaintea mea, cu silueta ei zveltă și elegantă și cu o expresie foarte, foarte nefericită pe chip. Aproape că a trebuit să alerg ca să țin pasul cu ea, deși era cu vreo cincisprezece centimetri mai scundă decât mine, apoi am așteptat până când mi‑a aruncat o privire de genul: „Ce dracu’ mai aștepți?“, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am Început să urlu, fără să spun un cuvânt, când sora mea a susținut că am spart oglinda ca să văd ce era dincolo de ea; Într-un fel, avea dreptate, numai că nu o spărsesem cu intenție, ci, dimpotrivă, eram total nefericit că mi se răpise această poartă de evaziune și visare. Am pedepsit-o tăcând. Din Încercările ei repetate de a mă face să vorbesc, am Înțeles câtă putere Îți dă tăcerea, reținând din această experiență o regulă pentru comportarea viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Știrile acestea trebuiesc primite cu multă rezervă. Trecând din om în om, toate se deformează și se exagerează. ― Nu e nevoie de exagerări când adevărul adevărat e mai mult decât îngrozitor! urmă colonelul. Parcă trebuie să te omoare, ca să te nefericească? Iacă eu, dacă nu m-aș fi gândit la bietele fete, care rămâneau singure în lume, m-aș fi luat de piept cu bestiile... Reluă povestea suferințelor sale, întrerupt des de Cosma Buruiană, care încerca să-și istorisească din nou
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de la vremea ceaiului, de care s-a ocupat Su Shun și care se desfășoară în apartamentul lui Nuharoo. Spre dezamăgirea mea, Tung Chih nu vrea să fie cu tatăl său. Se plânge de „privirea înfricoșătoare“ și de „răsuflarea mirositoare“. E nefericit când îl împing spre patul bolnavului. Își numește tatăl o pacoste și o dată îndrăznește chiar să-i strige: „Hei, om gol pe dinăuntru!“, Trage de cearșafurile lui Hsien Feng și aruncă în el cu perne. Vrea să se joace de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
efort emancipativ al popoarelor din Orientul european, Leonid Boicu a observat și evidențiat - pe temeiul unei atente cercetări a corespondenței diplomatice emise sau primite de cabinetul Imperial de la Petersburg - mulțime de nuanțe în atitudinea Rusiei față de „chestiunea românească” după încheierea, nefericită pentru ea, a războiului Crimeii. Imperiul țarist a sprijinit Franța, constata istoricul ieșean, „nu ca secondant docil, depersonalizat, ci ca un partener cu inițiativă, uzînd de motivații și cultivînd țeluri proprii”. În noua conjunctură internațională deschisă prin Congresul de pace
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
amară: "Prințul i-a arestat pe majoritatea sărmanilor diavoli care s-au dus la Iași pentru a da o mînă de ajutor. Alții fug și se ascund. E trist și ridicol... Sufăr atîta, inima-mi sîngerează de furie și sînt nefericit atît cît poate fi un om care își iubește țara și o vede compromisă". Noul avînt valah apare deci cîteva luni mai tîrziu ca o revanșă, în timp ce însușirea revoluției valahe de către tinerii moldoveni este un pas spre fraternizarea națională moldo-valahă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
clasă socială, la conflictul tradițiilor, asimilare și neadaptare, teme reluate ulterior în majoritatea romanelor lui Roth. La revedere, Columbus! este și prima relatare a scriitorului despre pierderea dorinței erotice sub influența autorității subversive a mediului social, dar și despre intersecția nefericită dintre politicile sexuale din America anilor '50 și normele culturale și religioase ale diasporei evreiești. Nunta fratelui Brendei, Ron, cu Harriett, este un moment de reafirmare a valorilor stabile ale evreității, de care Neil se simte înstrăinat. Philip Roth acroșează
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
care transcende față de ceva care este depășit. În chestiunea universului, ființa umană este și transcendentă, întrucât ființa umană face parte din univers, și depășită, întrucât ea este subiect de cunoaștere. Conștiința modernă este antinomică, potrivit gândirii kantiene; chiar dacă opozițiile sunt nefericite, simțul filosofului pentru caracterul antinomic al rațiunii este de o precizie și de o tărie clasică. Rațiunea fragmenteză universul; ea desface și despică totul, vindecarea existenței fiind realizată de gândirea ascetică, cea purtătoare de Dumnezeu. Deci, antinomia este rezultatul fragmentării
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
acolo raiul lui și-l găsește”; „Mai multă fericire e În bordeiul săracului, decât În palatul bogatului”.) „A fost cineva nedrept cu voi, ați fost criticați, calomniați? Bine, am Înțeles, dar de ce să rămâneți cu gândul acolo și să fiți nefericiți zile În șir? Spuneți-vă: Chiar dacă unii nu mă iubesc, mulți alții mă iubesc; Dumnezeu Însuși mă iubește!». Astfel, vă veți gândi la prietenii voștri, la Lumea divină, la Dumnezeu, care a creat atâtea lucruri bune și frumoase de care
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
seama de adevărata valoare a unui lucru numai atunci când trăim regretul faptului că l-am pierdut; sau prețuim cu adevărat valoarea unei prietenii numai atunci când ne dăm seama că n-am știut-o păstra. Μ Am fi, desigur, mai puțin nefericiți dacă am putea fi mai puțin invidioși pe fericirea altora. Μ Când trăirea unei mari dureri sufletești - cum ar fi, de exemplu, pierderea unei persoane apropiate - nu duce la Îmbolnăvire, ea se preschimbă În valoare, pentru că ne face să fim
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Își cere În felul acesta iertare pentru misoginismul prostesc din Extinderea domeniului luptei. Valérie cîștigă mult mai mult decît Michel, dar muncește mai mult și are o funcție de răspundere În concernul turistic Aurore. Ea are și aici un șef, Jean-Yves. Nefericit În căsnicie (ca probă irefutabilă, soția lui apare Într-un club sado-maso Împielițată În negru din cap pînă-n picioare), Jean-Yves apare ca unul dintre mulții alter ego ai lui Michel care presară romanele houllebecqiene, bărbați ratați din cauza incompatibilității cu sexul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]