1,600 matches
-
mă veselesc: dar nu-i asa cu mine". Auzi Vaierul Ahania, iute Vibrație 420 Se răspîndi prin trupul său de Aur. Se deștepta nainte de revărsatul zorilor Cînd Urizen dormea pe așternutu-i: trasă prin spațiu necuprins Pîn' la hotarul Neființei ajunse Femeia luminoasă. Văzu acolo în Neant Spectrala-nfățișare a lui Enion, Și niciodată de atunci nu mai găsi odihnă pe-a să pernă. Sfîrșitul Nopții a Doua VALA Noaptea a Treia 106 Acum șezu-n înalt Regele Luminii pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mi-am pus plugul, și-acolo caii mi-am hrănit: 125 Și răsărit-ai tu cu revenele-ți plete într-o vedenie de apă Răsfrîngînd întreaga-mi nepăsare, slăbiciune, moarte, Ca să mă tragi împovărat în jos pe sub mormînt pînă în neFiință Unde Luváh se lúptă, disprețuit de Vala, cea vreme după vreme rătăcind, Strîngîndu-se și iar strîngîndu-se în sine departe de la Domnul ei, zicînd că e Ispititorul. 130 Și-ai devenit și tu că Vala? astfel te-azvîrl afară!" Astfel vorbit-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
trăsnetul în hotărîtul loc Jos a căzut, jos repezindu-se, făcînd ravagii 114, tunînd, cutremurîndu-se, În Grotele Mormîntului și-ale Seminței Omenești Ținuturi Unde impresiile Deznădejdii și Speranței prind rădăcini în veci: O lume a-Întunericului. Ahania căzu departe-n Neființă. 145 Ea Nu-ncetă să cadă. Și Bubuitul cel puternic nu-încetă, puternic, Aspru. Din Bubuit se auzi mugind o vîlvătaie-albastră de pucioasa, din vîlvătaie-un Geamăt de durere care făcu să amuțească-întreaga-nvălmășeală, Zarva îngrozitoare înghițind-o în agonie peste agonie. Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Veci temîndu-se că nu cumva să cadă în nedeslușire 118, Căci luminoșii-i ochi privesc Abisul. Și uneori un somn ușor 210 Pleoapele-i închide; atunci cade; atuncea tresărind, înfricoșata se trezește, Si rătăcește-n jur neadormita, respinsă la hotarul Neființei 119. Sfîrșitul Nopții a Treia VALA Noaptea a Patra 120 Dar Tharmas pluti pe negura Abisului; glasul lui Tharmas bubui Peste potopul ce-și umflă apele; văzu pe Los și Enitharmon cum se Iviră-n Strălucire și putere din Abis
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Los și Enitharmon Ierusalimul îl zidiră, plîngînd Peste Mormînt și pește trupul Răstignit pe Cruce Care, pentru-ai lor Fantomatici Ochi, încă-n Mormînt se arătă; Însă Iisus statu în spirit lîngă ei, despărțindu-le 5 Spiritul de trup. De Neființă îngroziți, Căci astfel socoteau moartea trupeasca, Los vegetale mîinile Și le-întinse; mîna să dreapta, dînd ramuri viguroase, Apucắ Soarele; mîna Să stingă, ca niște-ntunecate rădăcini, acoperi Luna, Și-i doborî 308, de-a curmezișul cerurile despicîndu-le din infinit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se cască. Ei se scufundă în Stihii; Stihiile nainte îi aruncă Ori mistuie părelnicele chipuri ale lor care-s ca niște umbre. Și totuși ei, desi îndurerați La nebunie, cu încăpăținare strigă, " O lasă-ne să Existăm! căci Astă-ngrozitoare Neființă este mai rea decît dureri ale Eternei Nașteri: 740 Moartea de veci cine s-o-Îndure poate? lasă-ne-n focuri să ne mistuim, În ape sufocîndu-ne, ori destrămîndu-ne-n văzduh, ori în pămînt închiși. Durerile Eternei nașteri mai bune sînt decît Durerile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lines drawn by their predecessors, and their works prove themselves contemptible dis-arranged imitations and blundering misapplied copies."]. Astfel, pentru Blake linia certitudinii este un fundament al realității și pierderea acesteia echivalează cu o întoarcere în haos. 119 (III, 211) hotarul Neființei: situația lui Ahania (Ziua) și a lui Enion (Pămîntul) definesc bine natură romantică, si anume aceea de a se află întotdeauna pe muchia fină dintre ordine și haos, cum just arată F. Cramer într-o cercetare din 1988. Blake descrie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
V, 215) Aurul și-argintul: Acestea sînt metalele exemplare ale lui Urizen și, respectiv, Luvah, simbolizînd forță intelectuală (a rațiunii) și, respectiv, forța emoțională (a iubirii). 150 (V, 217) din străfunduri m-a chemat: Avem ideea de creație-"chemare" din neființă în ființă; adică rostire făcută de Dumnezeu, care cheamă la viață; însă Blake se pare ca afirmă o tainica "preexistenta" a conștiințelor (create) în Veșnicie, în con-știința-străfundurile lui Tharmas-Dumnezeu-Tatăl (Ungrund-ul lui Böhme). 151 (V, 220) sceptru de argint: simbol al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
atare reverberație o fac, și cu plăcute amintiri și cu satisfacțiile pe care le încerc cu acest prilej. Privind fotografiile din timpul acestei acțiuni, încerc un sentiment de tristețe, când mă gândesc că, probabil, ceilalți colegi au trecut deja în neființă; port vie încă, în memoria mea, amintiri despre ei și diversele momente (uneori de confruntare de opinii), precum și recunoștința pe care le-o datorez, ca oameni și ca reprezentanți ai României. 1. Imperativul stabilirii relațiilor diplomatice cu Republica Federală a
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
asigurând coerența întregului: feminitatea, în varii ipostaze - fecioara inocentă, dar întunecat voluptuoasă, mama cu pruncul, femeia blestemată (nefecundă), o mitică Mumă sau Crăiasă -, fiecare întruchipând o fantasmă a dorinței de împlinire. Sentimentul dominant amalgamează religiozitate, spaimă metafizică și elan spre neființă. Spațiul alcovului este înecat, eminescian, de paingi, dar ei țes veșminte funebre, senzualitatea se stinge într-un fior macabru, alcovul devine casă a spaimei. Somnul e asimilat morții, inerției, opririi sterpe a vieții. Erosul e guvernat de un cer în
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
îi poate arăta câteva fotografii sau imagini din primele clipe de viață, dar nu se va recunoaște în ele și va spune că seamănă cu toți ceilalți. De asemenea, ființa umană nu are, de la natură, conștiența clipei de trecere în neființă. De aceea, "moartea este un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător", cum frumos se exprima Marin Preda. În aceleași cadre, ale unui întuneric primar, se plasează și începuturile vieții sociale . Nu știm când au apărut primele forme
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
intrarea În rândul ființelor, social consacrate ca membri ai unei colectivități „umane” (riturile de naștere), trecerea de la stadiul infantil (fără drepturi sociale) la cel de persoană matură (riturile de inițiere), Întemeierea unei noi familii (riturile de căsătorie) și trecerea În neființă (riturile funerare). În formula lui Malinowski, ...dintr-un eveniment natural, ele fac o tranziție socială, maturității corporale Îi adaugă o concepție asupra intrării În bărbăție, cu datoriile, privilegiile, responsabilitățile ei, și, mai presus de orice, cunoașterea tradiției și comuniunea cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
schemelor rituale. În schimb, riturile funerare au oferit politicului un teren bogat pentru puneri În scenă ale Puterii, În ansambluri simbolice care afirmau continuitatea acesteia (și, prin ea, a Întregului edificiu social). Ceremonii fastuoase au fost organizate la trecerea În neființă a unor lideri politici de anvergură precum W. Churchill, J. Kennedy, V.I. Lenin, F. Mitterand, Aldo Moro. După asasinarea prim-ministrului Indiei, Indira Ghandi, de către una dintre gărzile sale, de religie sikh (ca o răzbunare pentru ordinul dat armatei de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
version de Jean Poncet est construite sur un manque de logique, tandis que Paul Villard omet de traduire la figure de départ, simplifiant en même temps le sémantisme du poème. El caută apă/din care curcubeul/își bea frumusețea și neființă. " " Să quête c'est l'eau où l'arc-en-ciel vient boire/La froide beauté et l'immortalité. " (Autoportret/Autoportrait) (Romanescu, 1998 : 58). Cette version contient un contresens : le nom " neființă " (" le non-être ") désigne la mort, l'absence d'existence et
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
El caută apă/din care curcubeul/își bea frumusețea și neființă. " " Să quête c'est l'eau où l'arc-en-ciel vient boire/La froide beauté et l'immortalité. " (Autoportret/Autoportrait) (Romanescu, 1998 : 58). Cette version contient un contresens : le nom " neființă " (" le non-être ") désigne la mort, l'absence d'existence et, par extension, le néant ; îl s'oppose donc à " l'immortalité " évoquée par la traductrice. " [...] dobitoace în trecere/își privesc fără de spaimă umbră în albii. " " Sous l'ombre de la peur
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
respirației, TR, 1991, 37; Eugen Simion, Promoția ’90, L, 1991, 6; Sebastian Vlad Popa, 1 + 3, CC, 1991, 10-12; Andreea Deciu, Practica și teoria, RL, 1994, 42; Ioana Pârvulescu, Un romancier promițător, RL, 1995, 6; Cristina Necula, Poetica textelor de neființă, CC, 1995, 1-2; Ovidiu Moceanu, Experiența lecturii, Brașov, 1997, 60-61; Dan C. Mihăilescu, Eseul inconfortabil, „22”, 1998, 38, 39; Marian Victor Buciu, O carte vrea să bântuie prin cultura română, R, 1999, 4; Luminița Marcu, De-a poezia, RL, 1999
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
exterior, de culoare industrială și proletariană, i se substituie dialogul cu sine însuși, elegia autumnală a sufletului invadat de nevroze, de aspirații nelămurite, de vise interzise, de miragii proiectate, cum stă bine oricărei poezii adolescente, în ostroavele închipuirii și ale neființei.” Scriind în limba română, în care fiorul liric este „atât de manifest, dar cu atâta luciditate temperat” (Perpessicius), C. este o voce remarcabilă, nu mai puțin înzestrată și printre poeții în grai aromân. Nu foarte interesat de performanța prozodică, el
CUTOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286613_a_287942]
-
Îndărătnicia pietrei, Chișinău, 1967; Versuri, Chișinău, 1969; Feciorii, Chișinău, 1971; Portret în piatră, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1978; Piatra de citire, Chișinău, 1980; Mitul personal, Chișinău, 1986; Bolta cuvântului, Chișinău, 1997; Întâmplarea mirării, pref. Arcadie Suceveanu, Chișinău, 1998; Ruperea din neființă, pref. Ion Ciocanu, Chișinău, 1999. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 182-186; Ion Ciocanu, Dincolo de stihia metaforică, LA, 1981, 5 martie; Anatol Ciobanu, Obsesia valențelor majore, LA, 1986, 1 mai; Mihail Dolgan, Poezia: adevăr artistic și angajare socială
CODRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286320_a_287649]
-
marea lumină necreată a spiritului pur, poetul s-a oprit de câteva ori pe granița care desparte creatul de increat. Nu cunoaștem în întreaga literatură un alt poet care să fi îndrăznit a-și propune dificila temă a trecerii de la neființă la viață, vraja magică a desfacerii din adâncurile mobile ale posibilului. TUDOR VIANU SCRIERI: După melci, cu ilustrații de M. Teișanu, București, 1921; Joc secund, cu portretul autorului desenat și gravat în lemn de Marcel Iancu, București, 1930; îngr. și
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Viața ei este un spasmu lung, Totul e mărginit - durerea nu. Un singur lucru e mai bun ca viața, Pentru că nu-i nimic, nimic chiar; moartea. Ah, cum nu sintem pe atunci pe când {EminescuOpVIII 45} Nici ființă nu era, nici neființă, Nu marea aerului, nu azurul, Nimic cuprinzător, nimic cuprins, Nu era moarte, nemurire nu Și fără suflet răsufla în sine Un ce unic ce poate nici n-a fost! Dar vai! un sâmbure în acel caos, Mișcîndu-se rebel, a nimicit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cum nu pot scăpa de umbră). Cerul visează stele, oamenii amoruri... vântul, care muge ziua, cântă noaptea și se frământă prin valuri cu lungi, cu lungi țipete de amor... Somnul e surâsul morții. Noaptea, ea surâde tuturor, nu numai oaselor neființei... dar mie nu... căci acuma tu chemi stafia mea printre zidurile ruinei. ca să asculte giniile zburînde, glasul oaselor și a umbrelor - păcate... T[OMA] Și al meu b TOMA, MAGDALINA M[AGDALINA] Neci noaptea nu-i a mea... Cerul visează
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sufletul lumei - forma fără ideea de Eu nu are esistință, cadavrul fără suflet nu are esistință, lumea fără Eu nu are esistință. 5 2258 a {EminescuOpVIII 255} 6 2257 Zeea-morții: al mormintelor amin, zeea pământurilor și a stelelor stinse, Zeea neființei // sau a ființei fără cunoștiință. Zeea-viață: albă și zâmbitoare, zeea stelelor aprinse, a pământurilor împopulate, a valurilor proaspete și repezi, a munților plini de turme, păstori și cântece. Zeea-nimic: zeea pustiurilor fără adânc și fără înălțime, fără lumină. 7 2254
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-ți în valuri ca să mă joc cu ele?... O, vin-a mea iubită! Eu în genunchi mă-nchin, Eu te ador cu moartea în suflet CHIPUL Vin! eu vin. Sufletul în vecia-i, atras de-a ta chemare, Din noaptea neființei înfiorat apare... Acolo el, de veacuri, de îngeri salutat Trecea - un basmu palid - cu stele coronat. Dar auzi o rugă, o dulce rug': -a ta! La al tău glas de jale lumina tremura; Chiar Dumnezeu, ce-adie în ceru-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nerozi am fost? Apoi bine: ăla uriaș era? Mic de-un stat de palmă și nu era bun de nimic. Critilo însă zise: - Ce mare deosebire de se vorbește de un om pe când trăiește sau după ce-a murit. Cum neființa de față schimbă opinia! Ce mare e depărtarea între: deasupra capului nostru și sub picioarele noastre! Dar înșelătoriile acelui Sinon modern nu erau pe sfârșit. El întoarse foaia i aduse acum oameni escelenți, adevărați uriași, de cari pretindea că sânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Multitudine Totalitate 2. Ale calității Realitate Negațiune Limitațiune 3. Ale relațiunei a inerenței și subzistenței (substantia et accidens) ale cauzalității și dependenței (cauză și efect) ale comunității (influința reciprocă între cele active și pasive) 4. Ale modalității Putință - neputință Ființă - neființă Necesitate - cazualitate Aceasta este lista tuturor noțiunilor primordial-pure ale sintezei pe care inteligența le conține apriori în ea și în respectul cărora numai ea este inteligență pură; de vreme ce numai prin ele ea poate să priceapă ceva în diversitatea intuițiunei, adică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]