2,380 matches
-
exuberanța vieții, alții trăiesc propriile lor drame. Fiecare individ privindu-l din exterior, nu-ți dai seama că poate ascunde o enigmă greu de descifrat, cum poate fi și acest Giacomo. Ce enigmă ascunde el de o atrage atât de nefiresc de mult? Nu putea concepe cum în această frumoasă zi de toamnă, ea aleargă într-o țară ce nu-i aparține ca origini, după dorința efemeră că va întâlni iubirea paradisului pierdut și că va păși pe cărarea care duce
ROMAN ÎN LUCRU, CAPITOLUL XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365648_a_366977]
-
cada s-a umplut cu apă, a bătut în ușă: -Hai Crina, vino, baia e gata! -nu a primit nici un răspuns, a mai bătut de câteva ori, apoi a intrat în sufragerie, femeia era întinsă pe canapea într-o poziție nefirească, avea piciorul stâng îndoit sub ea, o mână îi atârna inertă în afara patului, la fel și capul. Nu a mai stat pe gânduri a început să-i desfacă nasturii de la bluză, cu mișcări febrile a continuat cu sutienul apoi fusta
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
până atunci, Albert a căutat să revadă cât mai multe locuri ce îi aminteau de ființa Ericăi resimțind cu nesaț tot ceea ce îl fermecase, jinduind după prezența iubitei lui. Această stare, oricât de acut se manifestase, oricât ar părea de nefiresc, avusese darul de a-l maturiza, de a-l face să simtă, petru ... Citește mai mult Parcul din centrul orașului, țigăncile căreia Ericăi îi inspirau o anume teamă, atmosfera orașului de provincie își pierduseră farmecul. Părea să fi plecat Erica
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
până atunci, Albert a căutat să revadă cât mai multe locuri ce îi aminteau de ființa Ericăi resimțind cu nesaț tot ceea ce îl fermecase, jinduind după prezența iubitei lui. Această stare, oricât de acut se manifestase, oricât ar părea de nefiresc, avusese darul de a-l maturiza, de a-l face să simtă, petru ... XXXI. III. ECOU RĂTĂCIT, de Adrian Lițu, publicat în Ediția nr. 2070 din 31 august 2016. Revenirea Ericăi, a colegelor și colegilor la liceu a fost asemenea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
să identifice îi revenise și-i circula cu viteză prin vene. Ar fi dorit să audă sunetul ceasului deșteptător, să își deschidă ochii și să dispară totul: și sârmele ghimpate, și gardul înalt, și plopii a căror prezență acolo părea nefirească, ... Citește mai mult CAPITOLUL 6După nici douăzeci de minute cei doi ajunseseră în fața unui gard înalt, din plăci de ciment. Deasupra plăcilor, două fire de sârmă ghimpată. În spatele gardului, plopi deși împungeau cerul cu vârfurile lor.Liniște! Era atâta liniște
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
să identifice îi revenise și-i circula cu viteză prin vene. Ar fi dorit să audă sunetul ceasului deșteptător, să își deschidă ochii și să dispară totul: și sârmele ghimpate, și gardul înalt, și plopii a căror prezență acolo părea nefirească, ... XVIII. DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU), de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1156 din 01 martie 2014. CAPITOLUL 5 Maria își deschise ochii și își surprinse soțul zâmbind. Instinctul ei de femeie îi spunea că Șerban călătorește în
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
seren, nu se schimbase mare lucru pentru mine. Nu scosese niciun sunet suspect, nu pierduse lichid pe nicăieri, părea să aibă situația sub control și să se amuze copios în sinea sa, imperturbabil și imun la starea noastră de agitație nefirească. L-am stropit cu apă, dar nu i-am făcut respirație artificială. Știu că sună pervers, dar mâncasem usturoi crud chiar în ziua aceea, deși nu era deloc obiceiul meu. Cred ca emanam prin toți porii aburi care i-ar
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
culoare, simbolizând evoluția de la întuneric spre lumină, de la pământesc spre Dumnezeu. Realizează icoane pe lemn, în stil bizantin numit hieratică, ce reprezintă o altă lume, cum ar fi lumea lui Dumnezeu, personajele sunt spiritualizate, sfinții sunt mai slabi, gesturile par nefirești, perspectiva este inversă, lucrurile din prim-plan sunt mici și cele din planul depărtat din ce în ce mai mari, de exemplu Mântuitorul este cel mai mare, urmează Maica Domnului, iar sfinții sunt din ce în ce mai mici, animalele nu au corespondent în realitate, de exemplu se
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
dintre toate aceste mult jinduite bunuri, care - ne spune Epicur - ajută la satisfacerea celor trei categorii de trebuințe omenești ( a)cele firești și necesare - hrana, îmbrăcămintea și adăpostul, b)cele firești dar nenecesare - trebuința sexuală, c)cele care sunt și nefirești și nenecesare - trebuințele de lux, fală și strălucire), puterea - fie că-i directă (puterea politică sau cea militară), fie că-i ocultă, dar întărită și evidențiată cu ajutorul banilor -, puterea, deci, a exercitat și continuă să exercite o asemenea influență asupra
DRUMUL BUN ÎN VIAŢĂ NU ESTE APANAJUL EXCLUSIV AL NENOROCOŞILOR! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351800_a_353129]
-
dintre cei mai renumiți doctori ce-i are Texasul în momentul de față. Lucrul acesta să nu-l uiți niciodată, Nora. Domnul Forest plângea de-a binelea. - Ți s-a promis un ajutor din partea familiei Forest. Primește-l. Ce găsești nefiresc în treaba asta? Eu, cum am spus mai înainte, sunt tot pe drumuri, nu am timp să mă ocup de dumneata. Altfel, aș face-o din toată inima. Te rog să primești oferta. „ Omul acesta trebuie să fi suferit enorm
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
februarie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-e sufletul îngenunchiat pe la răscruci Și pietrele-mi răstălmăcesc cuvântul-dar Pe care l-am lăsat să plângă-n calendar Cu-n semn de întrebare-n cuib de cuci... Și dacă plouă într-o parte nefiresc Și-n alta ninge cu-ntuneric și uituc În mine alte întrebări se nasc și cresc Și mă desfac în molecule și mă duc... O parte pleacă înspre ceruri și ce greu E amalgamul dintre sânge și păreri! O alta
POEM ÎNGENUNCHEAT PE LA RĂSCRUCI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352038_a_353367]
-
regrete în cele din urmă lipsa de control. “Ce naiba ai vrut de la mine?” - urla în creierul ei disperarea, “De ce ai intrat cu picioarele în viața mea?”. De pe buzele rămase brusc fără culoare, nu ieși, însă nici un sunet. Trupul îi pulsa nefiresc, își simțea sângele învolburat în gât și, pentru a se reechilibra, se retrase în mica seră de lângă terasă. Se așeză pe băncuță și privi orhideele aflate în diverse stadii de înflorire. O dureau toate, dar nu știa dacă o durea
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
peretele nordic al salonului japonez.. - Ce credeai tu, Theo? Nu ai de unde să îmi cunoști gândurile, nu ai cum să îmi citești sentimentele, așa că, te rog, cel puțin nu te hazarda la speculașii pe această temă! - Înțelege-mă! Strigătul răsună nefiresc prin casa liniștită. Te rog! Pentru mine! Nu trebuie să lași copilul acesta! Diana dădu din cap, abia reținându-și lacrimile: - Nu am să renunț la copil pentru nimeni și pentru nimic în lumea aceasta! Și, orice ai crede tu, pot
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
facă din ce în ce mai mult timp pentru astfel de lucruri. O încântă sesiunea de cumpărături și o relaxă, așa încât, când se întoarse acasă, era binedispusă. Încă nu era amiază. Zâmbi, privind cum razele palide ale soarelui scăldau casa în culorile vitraliilor. Cam nefiresc pentru ea să fie acasă la o astfel de oră, dar era minunat! În curând, toată ziua o va petrece acasă, cu puiul ei. I se păru că aude apa în baie. Interesant. Probabil că Theo revenise acasă, sau probabil
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
de furie șuierătoare. - În acest moment mă abțin cu greu să nu vă spintec pe amândoi! Glasul îi sună înghețat, aspru și mai amenințător decât l-ar fi crezut ea în stare. - Vreau să divorțăm, strigă Theo. - Acum? Întrebarea suna nefiresc de detașată. Se pare că au fost întrunite oarece condiții pentru solicitarea unui divorț. Până una, alta, în casa mea nu vor mai avea loc asemenea incidente! - Tu! Casa ta! Mașina ta! Afacerile tale! Theo urla părând gata să se
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
câmpul de bătălie cerințele militare de expansiune îl făcură să o uite. Numai că după fiecare cucerire devenea din ce în ce mai încrezător în doctrinele acelei femei și uită până și cine fusese proclamându-se zeu. Aroganța-i creștea alimentată din plin datorită nefireștilor izbânzi și în scurt timp lungile popasuri departe de casă împreună cu inflexibila ideea de a merge mereu înainte făcură să cadă în disgrația propriilor lui generali. Probabil de asta au și hotărât să mă ucidă! Constatarea faptului că deși devenise
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
inimii sugrumând-o Am început să alerg și să cânt prea multă sfâșiere într-un singur trup înveșmântat în tăcerea orelor îndoliate Noaptea hienelor mă ajunsese din urmă și era ziuă o zi plină de promisiuni ... și dintr-o dată strigătul nefiresc acuzator... Lângă steagul răvășit al înfrângerii zăcea o inimă - ce-și abandonase firul de sânge și nisip și-ndoiala... în brațele absurdului necuprinsului... Referință Bibliografică: În brațele absurdului... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1015, Anul III, 11
ÎN BRAŢELE ABSURDULUI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352407_a_353736]
-
nimeni nu va fi s-o poarte. Povara asta naște întuneric, Doar orbii și nebunii mai încearcă Să-și schimbe soarta rătăcind pe-o arcă, Spre Araaratul binelui himeric. Povara asta m-a adus la tine, Orb și nebun, din nefirescul vaier, Am descâlcit al gândurilor caer Din labirintul vieții-mi anodine. Povara asta ... cui de ea-i mai pasă? Am alte griji: să sting flămând trecutul Hrănindu-mă, cu nestemat sărutul, Cât sânul tău pe pieptu-mi mă apasă. *** Volumul "Ucenic
POVARA ASTA … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352567_a_353896]
-
Poeme > Constiinta > STÂNGĂCII Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1244 din 28 mai 2014 Toate Articolele Autorului STÂNGĂCII O râmă-și croiește drum printre frunze urmată de-un melc, codobelc... În sfârșit ploaia s-a oprit și soarele pripește nefiresc, ponciș se uită un nor, cu siguranță se va răzbuna curând... și dacă stai să te gândești lumea-i o ciupercă pân’ la urmă, căci suprasaturat de apă se umflă, se crapă, se scufundă pământ Ctrl/Cmd+V Referință Bibliografică
STÂNGĂCII de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350582_a_351911]
-
Nu este de mirare deci ca primii creștini ca și cei din secolele urmatoare aveau Psaltirea nu doar în memorie ci și pe buze, rostind-o permanent când se dedicau ocupațiilor lor cotidiene, zilnice. Sfântul Ambrozie găsea că este ceva nefiresc și necuviincios ca un creștin să lase să treacă o zi fără să fi recitat din psaltire. Cu cântarea psalmilor își întăreau sufletele și martirii în mijlocul suferințelor și batjocurilor la care erau supuși. În Biserica Ortodoxă, cei 150 de psalmi
CATEVA REFERINTE DESPRE CARTEA PSALMILOR IN SPIRITUALITATEA ORTODOXA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350503_a_351832]
-
în: Ediția nr. 688 din 18 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Umbre animate Cobor în game grele, nu mai știu să cânt Și nici măcar un zâmbet nu-mi mai amintesc. Străbate anotimpuri gândul meu înfrânt Și-ntrebări născute de-atâta nefiresc. Umbre animate în joc actoricesc, Crispate, sub bagheta Unui-Nevăzut; Luminei robi vom fi ce se aerisesc Cu zboruri bănuite în necunoscut. Nu peste mult purtând păcatul peste mări, Cum păsările miresme de bucate, Încremeniți în viscole de abdicări, Vom fi
UMBRE ANIMATE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351317_a_352646]
-
fi temperat furiile după refuzul mireanului (cineva i-a spus că jocul la două capete nu este agreat nici de Prea Înaltul și Milostivul, iar „întâistătorul” de la palat avea el însuși astfel de apucături !) adoptase „smerenia” printr-o „iluminare” silită, nefirească și tremurată, făcea la repezeală „semnul Crucii” la orice trecere prin fața așezămintelor ecleziastice - de orice cult ar fi fost, inclusiv troițe, cruci, cimitire ... Adesea, din prea multă zeloșenie - și din goana limuzinei - le confunda pe acestea cu ... bornele de la marginea
BI(ZI)GOTUL POLITIC... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351345_a_352674]
-
când atinge starea de întreg, el piere. Ce vrea să zică, aici? Așa se întâmplă și cu geniul. De ce nu poate întregul să supraviețuiască ? Pentru că în clipa în care devine întreg, el piere din alt întreg, sau el se simte nefiresc în fața lui Dumnezeu. (după un timp în care trăiește iluminarea) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Cred că am găsit. În clipa când devine întreg, el devine Unul, ori Unul este unul singur de la început. Nu pot exista doi de Unul în Univers, și
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Parcă ar fi vocea tatălui meu! (își șterge sudoarea de pe frunte) Să mă judeci? Dar cine ești tu ? VOCEA : (ecou îndepărtat) Sunt chipul Domnului, iar în mine e duhul Lui... Și am venit să te judec... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (are ochii nefiresc de mari) Ai venit să mă judeci? Dar nu m-am judecat eu singur toată viața... Și mai e celălalt judecător, mai aspru și mai neîndurător decât mine, opera. (este epuizat, vorbește cu mare greutate) Nu mă judecă ea oare
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (oftând) Cât îi sunt de dator! Oare o fi cineva...dar nu mai sunt sigur. Oricât îi vei dărui de mult unui pământ niciodată nu îi va fi de ajuns. (tace din nou) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (cu ochii măriți nefiresc, privind în fața lui ) Acum văd asta foarte clar. Și mai văd la fel de clar, că un artist când moare, moare vinovat. Artistul murind, fie el geniu, și pentru ceilalți cu atât mai mult, el moare vinovat. (se gândește un timp) De
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]