9,132 matches
-
era decât aceeași tăcere, suavă și infinită, la fel ca singurătatea sau ca iubirea. Stătea pe canapea și nu voia să gândească mai departe, dar, de vreme ce și-a amintit deja, era copilăresc gestul său de-a se ascunde în prezent, negând tot ce a fost ieri, sperând că așa va uita sau cel puțin va amâna amintirea câtorva ore ce i-au umplut sfârșitul zilei de ieri. Ce ciudat pare totul acum, parcă s-ar fi scurs o lună sau cel
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dreptului. Ar fi foarte greu de conceput un Stat nepozitiv, subliniază Mircea Djuvara În exegeza sa. Dar pozitivitatea dreptului - adaugă filosoful român -, ca și aceea a moralei, nu trebuie confundată cu „idealitatea” lor, care singură le justifică. „Numai acei care neagă validitatea transcendentă a Eticii și confundă, cu mai multă sau mai puțină conștiință, fenomenul și ideea, fapta și norma, forța și dreptul, pot să atribuie oricărui stat existent, pentru simplul motiv ca există o rațiune de a fi absolută și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
lor. În ambele forme ale socialității există o lege absolută a cărei validitate deontologică se Întinde mai presus de sfera empirismului. Ar fi logic inadmisibil a se admite În morală un raport transcendental de acest gen, și de a-i nega existența În drept, atunci când ele au, și una și alta, aceeași bază și aceeași natură. Morala pozitivă cu caracterul ei de pozitivitate și cu variabilitatea sa depinzând de diversitatea popoarelor și epocilor, Își afirmă și Își realizează, validitatea În istorie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
lege care afirma nemurirea sufletului: „Le peuple français reconnaît l'existence de l'être supreme et l’immortalite de l’âme” (legea din 18 Floreal anul II, 7 Mai 1794). Dar, astfel de povestiri sau enunțări fără conținut imperativ, nu neagă cu nimic ceea ce s-a spus despre natura imperativă a normei juridice, tocmai pentru că nu au Înțeles juridic și nu aparțin În mod propriu dreptului. Pentru a ne asigura dacă Într-adevăr toate normele juridice au caracter imperativ și pentru
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mod, o natură imperativă. Câteva exemple dintre cele mai caracteristice date de G. del Vecchio și Mircea Djuvara vor lămuri și mai bine faptul. Când Codul civ. italian (art. 1761) Îngăduie mandatarului să renunțe la mandat, nu face decât să nege pentru acest caz (În condițiile indicate), imperativul inerent Încheierii contractului (cfr. În special art. 1123), interzice uneia din părți de a renunța la contract din propria sa voință. Tot astfel, permisiunea juridică de a nu plăti datoriile rezultate din jocul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cugetarea unele de altele În serii de același fel. Fenomenele naturale, Întocmai ca și obligațiile etice sunt recunoscute ca adevărate În existenta lor numai prin legătură stabilită Între ele sub formă de cunoștință sistematică și necontradictorie. Dacă, prin urmare, am nega orice posibilitate de a afirma adevărul În materie etică, atunci pentru același motiv, chiar și În ceea ce privește fenomenele naturale: În acest caz, orice explicare genetică-cauzală ar dispărea și ea ar fi imposibil a explica obligațiile existente, chiar pe cale psihologică sau sociologică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau În epoca guvernămintelor despotice a fost proclamată, „nu fără riscuri și dificultăți pentru apărătorii ei”. Mai aproape de noi, școlile filosofice - observa filosoful italian de secol XX - au considerat, pe nedrept, pozitivitatea drept un caracter esențial al dreptului și au negat „antiteza clasică dintre dreptul natural și dreptul pozitiv. Dar erorile de acest gen nu au slăbit această convingere care are profunde rădăcini În natura Însăși a spiritului uman”. Aceasta s-a văzut, cu toată claritatea, În perioadele critice ale vieții
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
superioare omului au legile lor, animalele au legile lor, omul are legile sale (Ă). Există, așadar, o rațiune primordială; iar legile sunt raporturile dintre ea și diferitele entități precum și raporturile dintre aceste entități.” În esență, Montesquieu observă absurditatea celor care neagă obiectivitatea legilor; el spune definitoriu că: „Înainte de a exista legi făcute, existau raporturi de justiție posibile. A spune că nu este drept sau nedrept nimic altceva În afară de ceea ce ordonă sau interzic legile pozitive, este tot una cu a spune că
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
juridic preponderent pentru un mediu dat, În mod formal exclusiv, În rațiunea logicii propriei sale construcții interne; ceea ce nu Împiedică, totodată, ca alte organizații juridice, mai mult sau mai puțin dezvoltate, să fie posibile, cărora nu li s-ar putea nega, deloc, caracterul intrinsec al legalității lor, după logica de principiu pe care ele le exprimă, și asta chiar dacă nu le-ar recunoaște, În cazul În care ele nu ar fi, În fapt, preponderente, „caracterul Statului”. Statul nu este ceva material
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legii prin faptul unui acord precedent.” Astfel, a fost sesizată o „dificultate de logică În construcția sistemului juridic pozitiv”. Presupunerea care stă la baza sistemului juridic pozitiv nu rezistă. Și totuși, observă pe drept cuvânt filosoful italian, nu poate fi negat faptul că el „are un caracter juridic”. Giorgio del Vecchio explica această situație de fapt (deși este antinomică): „El impune, Într adevăr, În mod imperativ, o anumită coordonare Între subiect și obiect: stabilește o pretenție, căreia Îi corespunde pe de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al Dreptului, se afirmă Într adevăr ca atare numai atunci când Statul nu reneagă presupunerea sa, cu alte cuvinte calitatea sa de membru al unei Societăți posibile de State, pe care nu poate să o nesocotească, fără ca prin aceasta să-și nege Însăși natura sa.” Așadar, există, În ordinea rațională, o Societate necesară a Statelor, constituită din obligația reciprocă de recunoaștere și coordonare. „Există, de asemenea, În ordinea istorică sau empirică o convingere general răspândită a acestei necesități, cu alte cuvinte un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
produs. Cine știe? Poate chiar acum sau mai târziu, peste o oră, o patrulă de gardieni beți va veni să mă aresteze. N-am nici cea mai mică intenție să-mi salvez hoitul. De altfel, mi-ar fi imposibil să neg, chiar dacă aș șterge urmele de sânge. Dar înainte de a cădea în mâinile lor, am să beau o cupă de vin, din sticla pe care am primit-o ca moștenire și pe care am pus-o acolo, pe etajeră. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
termos. Îl cercetează, aruncându-și ochii în interiorul lui. Iar oftează. De data asta parcă mai cu amărăciune. Întreabă retoric: "Știi tu, bă, Vijulie, ce era în termosu' ăsta?". Bărbatul își suge un picuț gingiile, măcar aparent la modul meditativ, apoi neagă, dând scurt din cap. "Era apă dă la o mânăstire. Mi-o adusese coana Ivenița. O știi? Aia dă șade în colț, lângă frizeria dă câini. Mda... Tare și afacerea asta! Cică tre' să te programezi acolo. Dacă vii cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din mările tropicale. Comentariile ei de femeie cu școala vieții, cam de curs seral, mă scoteau din sărite. Pe lângă ea, dom' profesor Cuzbășean era un lord. Pare o fată studioasă și la locul ei", observă Băși. "Măi, de studioasă, nu neg, e studioasă. Da' e cam tută. Nu știu cum să-ți spun, da' n-are, dom'le, zvâc, nu-i și ea un pic fâșneață. N-are nerv, nu sesizează cum se mișcă treburile, nu nimic. O fraieră! O să treacă viața pe lângă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să zic prea sigur, că Sofica a vorbit cu nevastă-sa. 'Icea că are o boală cu un nume ciudat rău dă tot: cistită, cinstită, mă-sa-n cur. Da. Parcă cistită la ficat." "Nu poa' să aibă, bre, cinstită!", negă vehement Petrică. "Cinstită a avut nevastă-mea d-a doua. Asta-i boală dă femei..." "Ca să vezi! Nu știu, vere, dacă Sofica a mâncat un rahat, atunci, poftim, și io-l mănânc tot p-ăla." " Poate colecinstită, adică o boală
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ce-ai pățit, bre?" Gazda zâmbi cu un aer obosit: "Băi, Vergile, dacă ți-aș zicea că toată beleaua asta mi să trage dă la o ușă, m-ai crede?" Partenerul se uită la el cu îndoială, dar nici nu negă, nici nu spuse că da. Se mulțumi doar să dea din cap, într-un gest care ar fi putut însemna orice. Cam cu lehamite, însă până la urmă cu din ce în ce mai multă însuflețire, portarul îi povesti cum i se întâmplase toată tărășenia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lucrare. Nimeni al'cineva. Poți să te juri tu și pă mă-ta și pă tac-tu, că nu te cred. Acum mi-e din ce în ce mai clar: te-a lovit damblaua când m-ai văzut ieri în Lăptărie cu Simona. Nu nega! O vorbă să nu scoți, că te joc în picioare, pocnitoareo ce ești! Apăruseși și tu, așa, la 'șto, din întâmplare p-acolo și ți-a căzut fața când m-ai observat în colț cu fata aia..." "Era și greu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă ce vi s-a pus așa pata pă mine. În fond, n-am fost cel mai bunlangiu tip din câți să ezistă pă lumea asta. Ziceți dă mine că sunt arogant și că mă țiu dă chestii nasoale. Nu neg, am mai exagerat și io, pă undeva. Da' acuma, pă bune, credeți că o veni altu' mai breaz în locu' meu? Ă?" M-am îndurat până la urmă de el și băieții i-au scris: "ÎȚI MULȚUMIM! NOI, SPRE DEOSEBIRE DE ALȚII, NE
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un sentiment de neputință și oboseală, ne simțim penibili și incapabili de a înțelege acea stare. În acele momente, este indicat să nu apelăm la mintea rațională dezvoltată mecanic pe parcursul vieții, care nu va face altceva decât să excludă, să nege sau pur și simplu să ignore toate argumentele explicative. Aș putea spune că în momente mai delicate din viața noastră, să apelăm la energia emoțională sau pe scurt spus, să gândim cu inima nu cu creierul. Liniștea sufletească (pacea interioară
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Napoleon se dezumflă și el, apoi Își trase un scaun lângă pat și se așeză. — Ia să vedem, care-i problema? Descartes ridică din umeri, oftând. — Tot spaima de-a te vedea transformat Într-o bilă uriașă de ceară? Descartes negă. — Atunci? — În momentul ăsta, știu doar că nu știu nimic. — Aha! sări Napoleon de pe scaun. Iar ai vorbit cu Socrate. Toată ziua, pisălogul ăla bătrân oprește oamenii pe hol și-i chinuie cu Întrebările. „Ce vrei să spui?“, „De ce așa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cerșetoria, sărăcia, robia. În Austria, unde însuși poetul e definit ca "țigan" ( Kugler, Lenau), iar "țiganii" sunt văzuți ca maeștri ai muzicii și ai vieții, în Elveția și Germania, unde genialitatea artistică putea fi garantul includerii sociale (efectul inclusiv fiind negat totuși prin nevalabilitate politică), clișeele dezvoltate au fost cu totul altele decât în literaturile Europei de Sud-Est. Asemenea clișee semnalează Anca Rădulescu analizând și traducând totodată din }iganiada. Prezentarea pe care i-o face lui Budai-Deleanu în contextul mișcărilor iluministe
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
virusuri hepatice au contribuit la dezvoltarea cirozei. Atât sindromul de colestază cât și cel de citoliză sunt secundare steatohepatitei. Terapia se adresează atât steatohepatitei cât și complicațiilor cirozei. Pacientul SV în vârstă de 41 de ani, din mediul rural, care neagă consumul de alcool, este internat pe data de 9 februarie în clinica noastră pentru: edeme gambiere bilateral, icter sclerotegumentar. ANTECEDENTELE PATOLOGICE ALE PACIENTULUI. ISTORIC Din antecedentele patologice ale pacientului reținem cumulul de afecțiuni endocrine, astfel: în 1991 când pacientul avea
Revista Spitalului Elias by ANA MARIA BUCUR () [Corola-journal/Journalistic/92055_a_92550]
-
la modul categoric, trebuie să încriminăm în egală măsură societatea românească care l-a adulat. Ar fi poate de făcut o critică constructivă dacă prelegerile lui ar fi luate în discuție în cadrul unor ore de seminar. Nu i se pot nega lui Nae anumite calități, fără de care autoritatea de care dispunea în epocă s-ar reduce la o manipulare de prost gust. Trebuie recunoscut că Nae Ionescu avea tact pedagogic. Prelegerile nu sunt complicate, sunt bine dozate, formularea este ușoară și
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
spun... De fapt, e pensionar. Răspunsul nu o satisfăcu. Marychka Își umplu gura cu mult aer, pînă cînd obrajii i se umflară, gata să plesnească, apoi Îl suflă cu putere afară. Asta nu Însemna nimic altceva decît că era dezamăgită. Negă scurt, dar hotărît: — Nț! — Stai puțin, de ce te pripești? Căsătoria e un lucru cît se poate de serios. — Cu un boșorog? — Dar nu e boșorog! protestă Christina, aproape țipînd. Arată foarte bine, are o sănătate perfectă, e un domn foarte
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
capacități paranormale, deci nu avea cum să mute Polul Sud, dar fiindcă intrase În criză de bani, s-a gîndit că ar putea totuși Încerca. La Întrebarea dacă a dat celor prezenți să bea o băutură care conținea droguri, a negat, arătînd că soluția aceea fusese preparată de ea Însăși, din urină cu zahăr, busuioc și un pic de parfum. La Întrebarea dacă o anumită persoană din grup s-a ridicat și a plutit În aer, a răspuns afirmativ, adăugînd că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]