818 matches
-
public, eu m-am așezat vizavi pe geamantan la vreo zece metri de ea, și-n timp ce tot forma numărul gazdelor noastre despre care Începeam să am mari Îndoieli că există, am zărit În sfîrșit doi oameni, doi tineri negricioși, albanezi sau marocani, care au trecut agale prin dreptul fetei concentrate pe receptor părînd că pe mine nu m-au băgat În seamă și În mai puțin de 30 de secunde am văzut un fum subțire Înălțîndu-se din buzunarul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Rarița la popă și l-o rugat să-i citească pentru dezlegarea de vraja rusoaicei...Da’ ce credeți voi că popa o vrut? Nuuu! N-o vrut și pace. Atunci o rămas așa sub farmecele rusoaicei? l-a întrebat omul negricios. Asta nu-i nimic pe lângă ce s-o întâmplat mai târziu. In loc să se limpezească, treaba s-o încurcat și mai rău... De ce? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Uite de ce. Intr-o zi, băiatul s-o trezit de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
când convoiul a intrat în târg, hodorogind amarnic pe pietrele caldarâmului... Drumul spre casă a părut lung. Oamenii erau vlăguiți, ca și dobitoacele...Pe la chindie, au ajuns la Crâșma din drum. Costache băiete! Ia spune tu de unde îl luăm pe negriciosul cela care acum câteva seri a stat la masă cu noi? a întrebat moș Dumitru. Aaa! Vasile Hliboceanu! Apoi Dumnezeu v-o pus mâna în cap. Tocmai o trecut dimineață spre târg. Trebuie să se întoarcă. O întrebat de voi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ne-ar strica - a vorbit moș Dumitru. De ce nu ar merge? Car bun și boi de soi are, iar el îi om muncitor... Atunci îl așteptăm... Până au adăpat boii și le-au dat ceva de rumegat, gospodarul cu fața negricioasă a oprit căruța la poarta crâșmei. Bine v-am găsit, oameni buni! le-a strigat el. Bine ai venit, gospodarule! Te așteptam - a răspuns moș Dumitru. Dacă mă așteptați, iaca am venit și, dacă nu-i cu banat, am să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
s-a arătat dezamăgit moș Dumitru. De ce s-o strici degeaba? Acasă mă așteaptă o pereche de boi și mai buni - l-a liniștit Vasile Hliboceanu. Așa parcă mai vii de-acasă, omule! a sărit bucuros Pâcu. Nedumerirea de pe fața negricioasă a lui Vasile Hliboceanu devenea tot mai vizibilă și a cerut: Drept să vă spun, nu pricep nimic, oameni buni. Dumiriți-mă și pe mine și hai să-l rugăm pe Costache să ne aducă o oală cu vin, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
peste boi, dacă nu bagi de seamă - a precizat, dându-și mare importanță, Pâcu. Să nu crezi că nu are dreptate Pâcu, mai ales că îi noapte și umblăm doar la lumina felinarelor - a completat moș Dumitru, privind la fața negricioasă a lui Hliboceanu. Omul - cu zâmbetul ascuns sub mustața neagră - asculta cu luare aminte sfaturile uncheșilor... Stiu cum îi și la vale cu carul încărcat. Am coborât eu destul dealul Măgurii cu carul plin ochi. Atunci nu am nici o grijă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bă, vrei să ne distrugi!?“, mă atacă la sentiment șușterii și putanele În pauză. „Nu mai iau cuvântul niciodată la seminar, m-am plictisit să vorbesc de unul singur.“ (miercuri) Al. M. are un accent toscan plăcut, deși figura lui negricioasă aduce mai degrabă a sicilian din Brașov. Îmi place pronunția sa și merg la italiană și pentru umorul cu care ne abordează. Astăzi, am descoperit un scaun rupt și, pe când răspundea Paul Popescu, un oltean cam fanfaron, i-am schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi fost un poet. La fel și cu sinonimia“ etc. Colega noastră se aprinsese, vorbea pe un ton profesoral și la sfârșit a Încheiat abrupt: „Ce rezultă de aici? Că poetul creează În limbă sau nu?“. Atunci profesorul pitic și negricios, cu mustăcioara lui de carbonar, și-a strâns fițuicile de pe masă (tocmai suna) și a ieșit; singurul răspuns la Întrebarea retorică a studentei fiind un râs lătrător: hă-hă-hă, hă-hă-hă. Noi ne-am mirat de această reacție, Însă a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un început de mișcare să se scoale în picioare, își luă seama și se înțepeni mai tare pe loc. Răspunse gros, straniu, ca din altă lume: ― De... Titu Herdelea întoarse capul spre el, uimit. În întuneric, desluși o față osoasă, negricioasă, din care scăpărau doi ochi aprinși. Mâinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi, împreunate într-o crispare stângace, înfricoșate parcă să n-o turtească. ― Dânsul mi-e camarad, explică Mișu. Am început miliția în aceeași baterie și am rămas prieteni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Îi trecuse supărarea. ― Uite pe nea Petrică! Un copil strigase și o femeie auzise. Întoarse capul și-l văzu, și repetă: ― Uite pe Petrică! Venea de sus, pe ulița zbicită, cu pălăria pe ceafă, cu lădița în spinare. Fața lui negricioasă părea mai smeadă. În ochi însă îi strălucea o bucurie mare. Capetele se întorceau pe rând spre Petre Petre, care se apropia zâmbind. Pantelimon Văduva se desprinse din horă și alergă înaintea lui, urmat de alți flăcăi. Jocul se sparse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi fost al unui cântăreț extraordinar acompaniat de un uriaș cor barbar. În fața gloatelor gălăgioase soldații, de o parte și alta a șoselei, stăteau neclintiți, negri și reci ca niște mașini în formă de oameni. Numai ochii pe fețele negricioase clipeau cu luciri arzătoare. Pe șosea, între cele două ziduri de soldați, ca într-o poartă deschisă spre altă lume, se agitau într-o zăpăceală galbenă prefectul Baloleanu, primul-procuror și maiorul Tănăsescu, având în spate trăsura cu doi cai cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vrăjea din mânuțele goale, parcă ar fi căutat să se smulgă de la pieptul mamei. Aproape de ea, un bătrân se zvârcolea între un băiețel ucis, cu fața strâmbată de spaimă, și Chirilă Păun, care horcăia nemișcat, vărsând la fiecare horcăit sânge negricios, năclăindu-i barba, gâtul, pieptul, închegîndu-se în dungi groase... Pete albe însemnau pe pământul gras de la marginea Amarei numai trupurile țăranilor morți reci sau agonizanți, căci cei loviți mai ușor goneau sau se târau printre ceilalți fugari, vrîstînd calea cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
hoțule" și "tîlharule". Apoi deodată se retrase câțiva pași și ordonă rece, tăios: ― Sergent!... Tu! Da!... Ia șase oameni!... Duceți pe tâlharul ăsta în fundul grădinii!... Acolo să fie împușcat!... Împușcat!... Ai înțeles, sergent?... ― Trăiți, domnule maior! făcu sergentul îndesat și negricios, bătîndu-și călcâiele, parcă s-ar fi cutremurat. Soldații înșfăcară pe Trifon și-l târâră prin mulțimea deasă de țărani. Cu o supremă sete de viață Trifon Guju gemea rugător: ― Iertare... iertare... Dispăru cu soldații. În urma lor rămase o tăcere amară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e În regulă. Cum spuneam, cine ar rata ocazia să-l aibă pe Însuși domnul Nobil Englez ca gazdă la petrecere, nu? Va trebui să Înceapă de pe-acum să se bronzeze, dacă vrea să aibă șanse să fie destul de negricios la timp. —Mulțumesc pentru grijă, o să mă asigur că ajunge la el. Între timp, distracție plăcută cu plăcințelele tale umflate. O să pun la punct detaliile petrecerii singură sau direct cu Amy, din moment ce, oricât de mult mi-ar plăcea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aparține păsărilor și nouă tuturor. Cei ce ne obidesc trebuie să fie alungați, să plece unde-or vedea cu ochii 33. Fețele li se luminară într-un surâs: gurile deschise a încuviințare lăsau să li se vadă dinții rari și negricioși. Suflete inocente gata să-și pună la bătaie mizeria în schimbul acelei făgăduințe de libertate care poate nu era o minciună dacă un călugăr din părțile lor era gata să-și riște privilegiile spre a fi alături de ei. Tommaso avea grijă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sunt alături". Când gardienii au revenit, l-au găsit pe Tommaso dormind adânc. L-au iscodit îndelung; ochii nu-i scoteau flăcări și gândacul, care lor li se păruse că dansase, era cu burta-n sus, lângă salteaua de paie negricioasă și găurită. XV Douăzeci și șapte de ani de pușcărie. Era târât dintr-o temniță într-alta, i se schimbau celulele, era transferat pe nepusă masă, era privat de posibilitatea de a se obișnui cu o anume stare de lucruri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ca un sfânt, am visat ca un idealist, am delirat de durere și singurătate ca un nebun, am sfârșit folosind șiretenia. Cine sunt?" Norii pe care Tommaso îi întrezărea prin ușa dată de peretele localului își schimbaseră treptat culoare, devenind negricioși; se prevestea ploaie, așa că se cuvenea să lase locul acela călduț și să se-ndrepte spre Paris. Verifică dacă în desagă nu se udaseră sau mototoliseră scrisorile de recomandare pe care prieteni sus-puși i le dăduseră pentru orice eventualitate. Trebuia
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
răbdător, el întinde curse, își învelește victima în firele sale, o înghite încetul cu încetul. "Ce frumos spectacol, nu-i așa, spune rîzînd unul dintre cei mai importanți eroi iezuiți aduși în scenă de Eugène Sue... Un animal mic, scîrbos, negricios, întinzînd fir cu fir, înnodînd, strîngînd, dînd la o parte alte fire, ridicați din umeri? Bine, dar reveniți după două ore, ce veți găsi? Veți găsi micul animal negricios sătul, ghiftuit, iar în pînza sa veți găsi o duzină de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
iezuiți aduși în scenă de Eugène Sue... Un animal mic, scîrbos, negricios, întinzînd fir cu fir, înnodînd, strîngînd, dînd la o parte alte fire, ridicați din umeri? Bine, dar reveniți după două ore, ce veți găsi? Veți găsi micul animal negricios sătul, ghiftuit, iar în pînza sa veți găsi o duzină de muște năuce, strîns legate, strangulate, încît micul animal poate oricînd, la orice oră, să se înfurajeze". Sîntem îndreptățiți, în acest caz, să vorbim de fenomenul foarte des descris de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
monstruozitate. Cu mult înainte de Rabelais și de autorii de scrieri științifico-fantastice care au realizat portretele (20) și (25), Ch. de Troyes descria astfel o ființă de pe alt tărîm, întîlnită de un cavaler, în cursul unei expediții 1: (33) Un flăcău negricios, cu înfățișare de maur, mare și hidos peste măsură era o ființă atît de urîtă încît nu găsesc cuvinte să o înfățișez ședea pe o buturugă, ținînd în mînă un ciomag. Mă apropiai de el: avea țeasta mai mare decît
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Faulques, și nu era Întâia oară, o acuarelă venețiană. Efectul luminilor și ceții de pe ape era tot mai evident de pe la mijlocul după-amiezii, când soarele Începea să scapete, lăsând În contralumină, eșalonate În diverse planuri și tonuri, care mergeau de la cenușiu negricios la gri luminos, succesivele neregularități ale țărmului, pe măsură ce acestea Înapoiau planurile spațiului. - Oare cât poate cântări lumina? a Întrebat croatul pe neașteptate. Faulques a meditat puțin. Apoi a dat din umeri. - Cam cât Întunericul, aproximativ. Aproape trei kilograme pe centimetru
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
venind în contact direct cu suportul. Sunt și specii ce pot adopta ambele strategii, cum ar fi Myotis brandti, M. mystacinus, Eptesicus serotinus, Plecotus auritus, P. austriacus. Indiferent de strategia adoptată, prezența lor este trădată de guano sau de scurgerile negricioase de pe pereți, datorate dejecțiilor. Pe măsura diminuării progresive a numărului de adăposturi naturale, prin degradarea peșterilor ca urmare a vizitării lor intensive și prin tăierea abuzivă a pădurilor, liliecii sunt din ce în ce mai expuși presiunilor antropice. 2.1.2. Adăposturi permanente și
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
în natura abruptă, fioroasă: Îmi place o natură cu fiii săi sălbatici, Cu piscuri dărâmate, cu țărmuri singuratici, Cu cedri-a căror frunte se-nalță pîn' la nori, Cu munții săi gigantici, din cari furioase Șiroaie cad și umplu prăpăstii negricioase Cu zgomote și urlet ce umple de fior. El caută "poezia ce muge ca furtuna", biciuind pe tirani, iar neliniștea blazată a lui Childe Harold se preface la el într-o ardoare valahă de explorație pe munte, bălți, bărăganuri: Dar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de boier, domn absolut pe întinsul moșiilor. Năzărindu-i-se să-și vadă iubita, el sare în droșcă și strigă nebunește la surugiu: Era noapte-ntunecoasă, Nici o stea nu mai lucea; Vijelia furioasă, Cerul chiar se clătina. Pe o cruce negricioasă Buha jalnic se văita, Și-n pădurea fremătoasă Echo trist îi răspundea. "Mînă iute cu-nfocare, Mergi ca vântul, și mai tare", Surugiului strigam. Căci pe-ăst timp de îngrozire, Ca fantasmă, nălucire Spre iubita mea zburam. În compunerile epice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lungă a lui Stubb - lăsată acolo după decapitarea balenei - și, înfigînd-o în partea inferioară a bulucului pe jumătate suspendat, își vîrî coada sapei sub braț, ca pe-o cîrjă și rămase așa, cu ochii ațintiți asupra capului. Era un cap negricios și încununat parcă de o glugă; așa cum atîrna acolo, în mijlocul acelei liniști adînci, semăna cu capul Sfinxului din deșert. Ă Vorbește, enormă și venerabilă căpățînă, care, deși lipsită de podoaba unei bărbi, pari încărunțită de mușchiul ce-ți crește în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]