809 matches
-
să meargă mai departe, dar s-a oprit, nehotărâtă. - Ne cunoaștem? a Întrebat. - Eu te cunosc pe dumneata - Faulques se ridicase În picioare. Cel puțin, Îți cunosc vocea. Te aud În fiecare zi, la douăsprezece fix. L-a privit atentă, nelămurită. Era aproape la fel de Înaltă ca el. Faulques a arătat spre șalupă și spre coastă, În direcția golfului Arráez. După o clipă, zâmbetul ei s-a luminat. - Firește, a spus. Pictorul din turn. - Cunoscutul pictor care Își Împodobește interiorul cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
inserat, proiectat în semnificative peisaje (vizuale și sonore), realizate cu forță și amploare. Atmosfera tensionată, tonalitatea sumbră, clarobscurul în care apar personajele, neindividualizate - siluete ceva mai distincte pe fondul mulțimii -, conotația cvasimagică a gesturilor și vorbelor, existența supusă unei fatalități nelămurite și neliniștitoare, indeterminarea temporală creează senzația unei lumi fantastice, halucinante, coborâte din negurile legendei și ale istoriei. Admonestat pentru „inactualitatea” și „misticismul” scrierilor sale, C. face o mea culpa publică (1948) și trece grabnic la producerea unei literaturi angajate ideologic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
în împrejurările cele mai dificile. în cazul ordinii totalitare, eroul nostru este refractarul-tip, opus oricăror structuri conformiste, bestia neagră a liniei oficiale, neaderentul exemplar, neafiliatul de orice gen, prin temperament și vocație. Procesele sale interioare sunt complexe, adesea obscure, nelămurite uneori chiar și propriei conștiințe. Tema ar merita studiată mai îndeaproape. Un număr de documente, jurnale, mărturii etc. încep să se adune. Dar câteva note caracteristice sunt vizibile de pe acum. Poate cea mai importantă este refuzul, cel mai adesea tacit
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
flori scânteietoare, O! Dumnezeu, mister albastru, Ce griji pot fi predomnitoare, M-ai ridicat peste dezastru, Și ce destin, balaur? Peste blestem și ură. Aducîndu-și aminte că e prinț (se credea descendent de prinți lituani), poetul ascultă din stepă chemările nelămurite ale pretinsei lui stirpe, se simte țar și se afundă în imensitatea stearpă: În acea sălbăticie de pustiuri onduloase, În picioare calc trecutul, corp și suflet mă cufund, Uit o viață amărâtă de ultragii sângeroase, O renaștere întreagă într-un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a-i folosi În mod egoist. Capcana nr. 2tc "Capcana nr. 2" Atunci când nu „menții flacăra aprinsă” prin promovarea credințelor și valorilor companieitc " Atunci când nu „menții flacăra aprinsă” prin promovarea credințelor și valorilor companiei" „Și dacă trâmbița va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război?” Întâia epistolă către Corinteni 14,8 Una dintre scrierile mele preferate din opera lui Jack London este o nuvelă intitulată To Build a Fire. Din ea aflăm povestea unui om și a câinelui său
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
mai ales, o visare În stare de trezie care coincide și cu dorința de dezlegare. Fior, fulger, nesațiu, tremur, foc sînt imagini ale intensității. O intensitate provocată de o energie imaterială și desfășurată Într-un regim de neliniște voluptuoasă, de nelămurită seducție. Imaginile citate sînt, totodată, imagini purificatoare. Energia lor este ascensională, aeriană, prefigurînd trecerea În alt regim psihic. Dezlegat de alte obligații, discursul erotic este aici mai pur și, prin aceasta, mai profund. Discursul se tulbură din nou În poemele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și rațiunea deviază discursul spre morală. De puține ori, poezia saltă peste această retorică și atunci imaginația devine (În Zburătorul) mai dinamică, mai aeriană. Heliade scrie de obicei cu imaginea prototipului În față, chiar și În spațiul eroticii (spațiul imprevizibilului, nelămuritului) gîndul lui merge spre „verginea primară” și tiparele amorului sacru care, În esență, este amorul Închis În templul familiei. În el oficiază mama care-și alăptează, ca În scena sacră, pruncul, În timp ce de sus, dintr-un triunghi, privește ochiul ocrotitor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nefericitului amorez, hipnotizându-l, nu e atât imaginea senzuală a brațului dezgolit (adorat și de ofițeri), cât muzica ("minciună universală, iluzie a sufletelor"), și "nu numai muzica glasului", ci muzica "întregii sale ființe", ce dădea Veronicăi, atunci când cânta, "un farmec nelămurit, de care nu se putea desprinde". Motivația "atracției" erotice e, după cum remarcăm, tipic lovinesciană. Dar când muzica încetează și vraja se destramă, Eminescu, dezamăgit, caută să rămână singur, înfundându-se într-o crâșmă ca să uite "imaginea femeii viclene și senzuale
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de lux, deși fetița ei avea nevoie de atâtea. Multe apucături de femeie burgheză, multe crize de «nervi», de «fierbințeală» pe care le are mereu Ana Roșculeț, nu se găsesc nici măcar la muncitoarele noastre mai puțin ridicate. Avem noi muncitoare nelămurite, care s-au ridicat În muncă, dar mai altfel, mai fără atâtea ocolișuri, cu devotament pentru partid. Pe acelea le trimitem noi la Congrese și nu pe una ca Ana Roșculeț, care de fapt nici n-a făcut cine știe ce În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Întâmplă și În alte Împrejurări. (Ă). Ana Roșculeț nu iubește pe nimeni și nici nu se simte legată de nimeni (Ă). Drumul Anei, atât cât Îl putem desluși, transformarea sufletească a eroinei se face sub imperiul unor forțe oarbe, tenebroase, nelămurite. (Ă). Fără a intra deocamdată În aprecieri asupra desfășurării nuvelei, referindu-ne În mod izolat doar la psihologia eroinei, putem spune că aceste fapte, manifestări și amănunte sunt elemente care nu pot intra În alcătuirea unui chip real, reprezentativ, de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
roman, nu se diversifică suficient În latura lor politică, nu scot la iveală asuprirea și nedreptatea sub atâtea fețe care fac parte dintr-o sferă mai largă decât cea a economicului. (Ă). Romancierul avea datoria să arate tocmai cum oamenii nelămuriți Încă, dezorientați, victime ale lui Mangâru, și Gavăț, dar gândind asupra problemelor vieții, frământați de Întrebări și de dorințe, se izbesc de cei inerți, le clatină și acestora amorțirea, reușesc Împreună datorită numai muncii comuniștilor, să dea luptei lor spontane
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
realistă munca de lămurire dusă de partid În rândurile țărănimii muncitoare În anii 1945-1947, În reprezentarea adesea greșită, superficială pe care ne-o dă despre activiștii comuniști de la sate. (Ă). În Grâu Înfrățit țăranii săraci și mijlocași apar la Început nelămuriți, șovăitori. Ei nu Înțeleg de ce interesele lor Îi cheamă alături de comuniști și de clasa muncitoare, răbufnirile lor de mânie Împotriva chiaburilor și moșierilor sunt Încă departe de o luptă organizată. (Ă). Grâu Înfrățit ne arată Însă totodată că atunci când nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acest punct de vedere, concludent este poemul Sfărâmat-am rânduirea cea crudă - al lui Dan Deșliu: «Cu ura clocotindă În pumnii sângerați, sfărâmat-am orânduirea cea crudă și nedreaptă; visările cețoase s-au preschimbat În faptă și-n rodnică furtună nelămurită șoaptă ce spăimântase-n veacuri tiranii Îmbuibați». (Dan Deșliu, În numele vieții, E.P.L.A., 1950). Poemul lui Dan Deșliu are aceeași structură a strofei ca și Împărat și proletar (cu excepția distribuirii rimelor) și cuprinde termeni familiari lui Eminescu, care nu au rămas
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lui P., partea noastră de infern. Interesul, la lectură, merge spre jurnalul propriu-zis (jurnal de idei etice). Aici se poate intui mai ușor portretul omului care nu știe să-și facă prieteni, omul sentimental care poartă în el o tristețe nelămurită și se rușinează să vorbească despre ea. Nu știe să devină „un om de lume” și multă vreme nu vrea să audă că bătrânețea există. Numai că bătrânețea vine fără să fie chemată și eseistul este nevoit s-o ia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
efectuat pentru susținerea compatrioților săi monahi la Roma, adică în jurul anului 519. Problema interpretării doctrinei ortodoxe a celor două firi din persoana lui Iisus Hristos stabilită la Calcedon în 451 obseda spiritul epocii ca în cazul oricărei întrebări controversate și nelămurite. În timpul lui Dionisie, Roma nu mai avea un teolog cu spiritul și perseverența lui Leon cel Mare (susținut intelectual de "scitul" Ioan Cassian și de Prosper de Aquitania), la Calcedon. Pentru el închegarea unor discuții doctrinare se baza pe înțelegerea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mai bune condiții misiunea și rolul ce le revin în societatea noastră socialistă. (Aplauze îndelungi). De nenumărate ori partidul a atras atenția că trebuie să facem întotdeauna deosebirea necesară între elementele dușmănoase, ostile socialismului, între agenți ai imperialismului și oamenii nelămuriți sau care au nemulțumiri datorită unor neajunsuri sau neînțelegerii unor măsuri. Și știți bine, că am acordat și acordăm o mare atenție discutării în sânul colectivelor de oameni ai muncii a unor asemenea manifestări. Apelăm, în primul rând, la colectivele
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
greu, deoarece, pentru a fi om de știință cu adevărat, îți trebuie o viață de om. Sfatul dat era ca, atunci când membrii parlamentului au îndoieli asupra unui lucru, să caute un om de știință, pentru ca acesta să clarifice ceea ce este nelămurit. "A vota o lege pe care nu o înțelegi până la cel mai mic amănunt adăuga vorbitorul înseamnă de fapt o trădare a drepturilor și năzuințele acestei națiuni care v-a trimis aici". Continuând cu opinia juriștilor, amintim că Profesorul Victor
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
șterg. Cîinele reintră-n normal. 24 august Da, statuia regelui Carol I (sculptor, Oscar Han, 1933) e la locul ei, străjuind promontoriul Peleșului. De fiecare dată, revenind, într-acolo îmi îndrept privirea: mai există?, nu mai există? Există. Dar ceva nelămurit persistă, o stare amestecînd mirarea cu încrederea, mirarea că simbolul unei Românii încă rîvnite rezistă, an de an, după 1989, încrederea că nația profundă e mai persistentă decît succesiunile comuniste și postcomuniste de după așa-zisa abdicare din 1947. Da, Carol
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însuși susține, întemeiază, este nimic; ceva ce corespunde de la bun început unui orizont de sens cu totul diferit de cel care cuprinde "lucrurile"); și, mai departe, că raționamentul sofistic poate să apară îndeosebi atunci când gândirea are ca obiect lucrurile obișnuite, nelămurite în privința temeiului existenței lor (ființările simplu prezente, ustensilele etc., așa cum ele apar în prelucrarea sensibilă, de exemplu, sau în cea "noetică" referitoare la sensurile acestor "lucruri"). Ideea din urmă este o simplă ipoteză, care va primi o anumită atenție atunci când
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
susținută de Dasein, întemeiază și sensul de adevăr ca acord (corespondență) între enunț și fapt. Ceea ce înseamnă că sensul originar al adevărului este existențial, că el ține, așadar, de Dasein. E drept, pe de altă parte, că nu putem lăsa nelămurit faptul că starea-de-deschidere a acestuia este totuna cu starea-de-descoperire a ființării. Dar pentru a înțelege atât unitatea în identitate a celor două "stări", cât și pentru a justifica unitatea lor în diferență, trebuie revenit la fenomenul "enunț", la constituirea sa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gălbui, prune brumate, gutui aromate și tot felul de legume. Ziua trece repede, iar în depărtare, se arată linii subțiri de sânge. Prin dumbrăvi, pe ogoare și prin vii, trece vântul dinaintea serii. Geana de lumină scade. Lucrurile au contururi nelămurite, părând niște fantome. Este tăcere deplină, cerul are culoarea unui toporaș fumuriu. Mingea portocalie dispare puțin câte puțin. Cei dintâi soli ai nopții se ivesc treptat. Soarele dispare încetișor, ducându-se la culcare. Octav Gheorghiță AMURG DE TOAMNĂ Într-o
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
este studiată, fiindcă funcția dascălului de la țară În cadrul campaniilor monografice sau de acțiune culturală nu a fost individualizată. Această legătură s-a materializat prin instituția căminului cultural, al cărei animator a fost, de regulă, Învățătorul. De asemenea, continuă să fie nelămurită relația cu medicii și cercetătorii de antropologie fizică. Dincolo de investigațiile antropometrice cu caracter științific discutabil, cercetările și intervențiile de medicină socială rămân un teren de explorat. Pomenirea profesorilor Rainer și Banu nu este suficientă pentru a lămuri această legătură. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
la violență fizică sau la un răsfăț exagerat. Acest lucru presupune transpunerea fiecăruia în ipostaza unui părinte apropiat și deschis față de copilul său, care să reflecte la dorințele acestuia și să-i înțeleagă nemulțumirile, care să-l ajute când este nelămurit și să-l aprecieze atunci când merită, care își face timp pentru a se juca și pentru a glumi, un părinte care are disponibilitatea de a vorbi, care poate să recunoască deschis că uneori se mai întâmplă să greșească și că
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
melancoliei” (Eugen Simion), un cântăreț al peisajelor toamnei, al luminii care se stinge în amurg și al „somnului crizantemelor”: „O, dalii, tufănici și crizanteme, / Flori târzii, flori de toamnă - / De aramă, de purpură steme / Peste paloarea grădinilor brumate, / Un sentiment nelămurit mă tot îndeamnă / Să vă iubesc mai mult decât pe toate. // Corola rece o mângâi în palmă. După-amiaza aceasta cât e de calmă! / Prin ceața toamnei pădurea se despoaie, / Departe se sting ecourile turmelor / Care coboară spre câmpie; / Cu fum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
rizibil. Un inventar cvasicomplet al cauzelor și obiectivelor relative ale rizibilului, întocmit de James Sully (An Essay on Laughter, 1902) încearcă să ordoneze imensitatea materialului în 12 categorii: 1. lucruri care prin noutate stârnesc un sentiment de teamă în amestec nelămurit cu plăcerea: bizarul, straniul, extravagantul, fantasticul; 2. vechiul asociat cu grotescul și bufonul; 3. diformitățile fizice și de alt tip; 4. viciile morale; 5. o infracțiune de la ordine și regulă; 6. micile nenorociri ale unui individ sau ale mai multora
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]