8,065 matches
-
în fața unor porți aparent deschise, fără interdicția de a intra una în curtea celeilalte, dar în fapt erau țintuite în pragul acestora, fără putința de a se edifica dacă dincolo de gard cresc flori sau spinii unor îndoieli. Această stare de neliniște le măcina fiecare clipă a existenței. Voiau cu tot dinadinsul să deschidă toate ușile zăvorâte, mai ales că, în ultima perioadă, întâlnirile lor fuseseră sporadice. * Își propuseră, fiecare în sinea sa, să reediteze acea discuție marcată de atâtea incertitudini. Plutea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
care își purta pașii Olga și bănuia că acestea nu au plantate la intrare semnul interzis, dar cum putea să-i reproșeze lucruri ce nu se bazau decât pe simple bănuieli!? Totuși, nu putea rămâne impasibil. Alex era minat de neliniști. I se părea întotdeauna că existau în exprimările, în fizionomia feței, în comportamentul ei general, multe lucruri care rămâneau nespuse, suspendate undeva în eter. Uneori ea își învăluia ideile într-o haină enigmatică; le lansa asemenea unei rachete, urmărind din spatele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
gânduri? Își amintea cele câteva motivații ale lui Alex, pe care le găsi puerile: Nu tu ești femeia cu care să împart ceea ce am mai de preț: viața, crezurile mele, nădejdile... Poate ar fi rătăcit multă vreme pe străzi, o dată cu neliniștile ei, dacă un vânt, ca un câine scăpat din lanț n-ar fi început s-o latre. Netrebnicul rupea copaci, desprindea tabla de pe acoperișurile caselor de parcă ar fi fost turbat. Rău câine poate fi un vânt când aleargă nestăpânit să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
într o situație incertă. Era ca și cum cineva l-ar fi închis într-o cameră fără uși și fără ferești. Trebuia să găsească o ieșire? Să evadeze. Dar de ce să evadeze? Nu el intrase de bună voie în acest tunel al neliniștilor? Ceea ce i se părea a fi deosebit de grav era declanșarea conflictului cu el însuși, cu celălalt Alex, ivit printr-o conjunctură nefavorabilă și cu care avea de luptat mai mult decât cu primul. Într-o noapte, se trezi năucit tocmai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
spunându-i mereu: - Încă puțin, încă puțin și veți scăpa. În acest timp, cele două colege nu avură răgazul necesar să mai discute despre problema rămasă suspendată în spațiul din oficiu, unde Începuse destăinuirea Inei. Olga manifesta în continuare o neliniște vizibilă. Se intuia că o interesa în cel mai înalt grad să afle numele celui care avea să devină partenerul de o viață al prietenei ei. Un nor întunecat trecu peste geamurile sălii de naștere și Olga parcă se simți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fură primii în arenă, plutind pe valurile unui vals celebru. Erau fericiți! Starea lor de beatitudine se răspândi în chip benefic și asupra nuntașilor. Olga însă își răsuci scaunul în felurite chipuri, semn că întreaga ei ființă era cuprinsă de neliniști. Nu avu tăria să suporte scena plină de fericire a celor doi, i se făcu rău. Mesenii din preajma ei alegară să-i acorde sprijin, văzând-o că era gata-gata de a se prăbuși. Ina și Alex se opriră din vârtejul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cămin. O veni o zi și pentru mine! Așa a fost să fie. Destinul ne-a scris pe pagini diferite viitorul. Asta o spunea în vorbe, dar gândul ei era departe de aceste cuvinte ce erau chemate să-i tempereze neliniștile ei și mai apoi, pe ale prietenei sale. - Eu, Olga, spuse Ina cu toată sinceritatea, nu am crezut niciodată că pot avea în tine un inamic, de ce aș gândi acum acest lucru? Fii sigură, dacă Alex mi-ar fi spus
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
îi stătea în putință. Îi era teamă ca nu cumva, fiind în preajma ei, aceasta să-i audă chiar gândurile ce nu erau animate de sărbători, deși ea se ținea cu strășnicie să nu deconspire împovărările de care era încercată. Toate neliniștile Olgăi se aflau pe suportul acelei fapte care, deși nu fusese dată în vileag, întinase îndelungata lor prietenie. Aparent, relațiile lor erau decretate ca fiind reașezate pe făgașul normalului. Olga nu putu să suporte mult timp această stare de lucruri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
i-ar aduce o restabilire a stării generale și i-ar readuce pofta de viață. Olga găsea ca soluție salvatoare să fugă, să se ascundă în ea ca nimeni să nu-i poată vedea fața și sufletul năpădit de multele neliniști care-i măcinau întreaga ființă. Timp de aproape două săptămâni, după această discuție, Ina n-o mai întâlni pe Olga. Nu-și putea imagina ce se întâmplase. Află curând însă, întâmplător, că aceasta plecase în concediu, la Predeal. În ziua
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ca netrebuitor!? glumi el. Ina gustă gluma soțului ei, dar cu ochii urmărea să vadă o așezare cu aspect de șantier în care să se afle claie peste grămadă materiale de construcții în neordine. În pașii Inei se simțea o neliniște nemărturisită, un amestec de bucurie și curiozitate ce se declanșează uneori în preajma necunoscutului. Nu-și vorbeau. Ea privea în dreapta și în stânga la alte case din zonă, bine gospodărite, cu grădinițe de flori la intrare, cu viță de vie urcătoare. Peste
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
la scrisoarea Olgăi, își spuse în sinea sa: O mamă se poate considera cu adevărat fericită când are un copil sănătos și normal! Am să repet acest lucru în fiecare clipă în care la ușa sufletului meu va bate o neliniște...! Există o plăcere nemascată a unor oameni cu preocupări periferice care, atunci când li se pare că într-o familie este statornicită buna înțelegere, pacea și liniștea, aureolată de o trainică iubire, ei vin ca niște păsări negre, din nechemate sfere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ușă, nu mai putu să-și stăvilească lacrimile care îi umplură întreaga față. I se păru că acestea nu sunt numai sărate, ci și amare. Plecă spre casă înainte cu câteva minute de sfârșitul programului. Nu voia să-și afișeze neliniștile. Pretutindeni se află ochi vicleniți. Și mai știa că, oricât s-ar fi străduit, fața o trăda, putând oricine citi totul fără să fie nevoie de cuvinte. Ajunse acasă. Alex nu venise încă, dar dădu într-un târziu un telefon
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
înroșit în vorbe. Ina confecționă un zâmbet de complezență. Se mai afla încă sub impresia celor câtorva fraze scrise în jurnal. Îi venea greu să se elibereze total de taina cuprinsă într-o caligrafiere dictată de o furtunoasă stare de neliniște. Parcă și literele ieșiseră nefirești, neegale, făcând notă discordantă cu alte însemnări din jurnal, unde scrisul ei era lizibil, îngrijit, estetic. - N-ar fi mai bine să așez masa? - Cred că ar fi o idee bună! Mâncară împreună. Conversația din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tăcerii. 36 Cursese destulă apă pe râul din preajma orașului de la fatidicul eveniment, când Alex se întâlnise cu înscrisurile din jurnalul Inei, nebănuind până atunci că soția lui deținea unele informații despre deraparea sa. Acest lucru îi dădea o stare de neliniște care părea să-l urmărească continuu. Cât? Cât va mai dura oare? Și o rană se vindecă după un timp, unele chiar nu lasă nici sechele, pe când frazele acelea, caligrafiate, după toate indiciile într-o stare de surescitare, se țineau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
zăvoarele, ba chiar mai punea un lacăt în plus, baricadând putința de a se elibera, și renunța. Ina îi citea scrisorile cu o implicare ce venea din forul ei intim, alimentat de gânduri bune; nu putea bănui ce armate de neliniști defilau prin creierul Olgăi. Timpul lăcrima de multele necazuri pe care viața le pusese pe umerii Olgăi ca pe niște adevărate pietre de moară. Ce avea să urmeze se afla sub imperiul imprevizibilului... Olga avea acum, mai mult ca oricând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sunt convinsă că în scurt timp te vei simți mai bine. - Când doctorii îți țin zilele cu morfină, cu doze mărite de la zi la zi, ce poți să mai aștepți!? Deodată Ina se ridică de pe scaun, arătându-se plină de neliniște: - Draga mea, te rog să mă scuzi, aș mai sta cu tine, dar mă așteaptă soțul meu în mașină și, oricât de răbdător ar fi, sunt sigură că a măsurat minutele pe ceasornic, presat fiind de o ședință care are
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Ferdousi, Omar Khayyam, Moulavi, Saadi, Hafez, puțin cunoscuți în Europa, dar genii în adevăratul sens al cuvântului, mari și originali inventatori de lumi și limbaje poetice, au fost imitați, începând cu sfârșitul secolului al XV-lea, de emulii lor, sub neliniștea și presiunea unui trecut prea încărcat de glorie, încât se părea că la umbra acestuia nu înflorește decât epigonismul. Imitând forma în detrimentul conținutului, neuitând obscurul cod ideatic-cultural-filozofic, în absența căruia poezia persană clasică nici nu poate fi concepută, epigonii n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
față de femeie, cu ochii negri imenși, mai mari ca de obicei, ochi acuzatori care păreau să-mi reproșeze un păcat de neiertat, de care eu însumi n-aveam cunoștință. Doi ochi înfricoșători și fermecători, dar în același timp plini de neliniște și mirare, amenințători și încărcați de promisiuni. Acești ochi te înspăimântau și te absorbeau totodată. Răspândeau o lumină supranaturală și îmbătătoare. Avea pomeții proeminenți, fruntea înaltă, sprâncenele subțiri I se uneau, buze cărnoase, întredeschise, două șuvițe din părul Ei ciufulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
luni - dar ce sunt anii și lunile? Asta n-are sens pentru mine; pentru cine e închis de viu într-un mormânt, timpul nu are valoare - doi ani și patru luni de când camera asta era cavoul vieții și gândurilor mele. Neliniștea, tumultul, spectacolele oferite de existența acestei canalii, creată fizic și moral pe un model uniform, totul mi se părea insolit și lipsit de semnificație. De când mă îmbolnăvisem, mă trezisem într-o lume atât de străină și de incredibilă, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
teama de moarte nu mă slăbea deloc. Cei care n-au suferit nu vor înțelege. Setea de viață devenise atât de puternică în mine, încât cea mai neînsemnată clipă de sănătate era suficientă să compenseze lungile ore de sufocare și neliniște. Vedeam că durerea și suferința există, dar și că ele n-au sens. Figuram, în mijlocul lumii canaliei, ca reprezentant al unei rase necunoscute. Sfârșiseră toți prin a uita că, într-o epocă foarte veche, aparținusem și eu lumii lor. Lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
închise, ca să împiedic aceste fragmente ale ființei mele, bunul meu exclusiv, să intre în corpurile canaliei. Mi se întâmpla, de asemenea, să-mi spun că toți cei al căror sfârșit e aproape trebuie să aibă aceleași viziuni ca ale mele. Neliniște, teroare, spaimă, dorință de a trăi, toate dispărură. Nu mă simțeam așa de calm decât pentru că mă debarasasem de credințele care îmi fuseseră inculcate. Speranța neantului, după moarte, rămânea unica mea consolare, în timp ce, dimpotrivă, ideea unei a doua vieți mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
securitate a spațiului copilăriei și se recunoaște nepregătit pentru lumea În care Marea Scadență nu mai e un joc de păpuși... Am mai reținut, de asemenea, din carte, analiza vîrstelor teatrului ionescian (3), tema tiraniei obiectelor - minuțios dezvoltată, rîsul cu neliniște și comparația cu 197 Sebastian „Înainte de Întîlnirea cu Eleva, precum și spre sfîrșit, se aude trecînd prin fața casei Profesorului [din Lecția ], un tren. Să fi fost acceleratul din Steaua fără nume? Căci și-n acel orășel neștiut de nimeni, exista o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
îndârjită femeia. "Ceva nu-i în regulă aici. Dispariția asta a lu' Scufiță nu-i lucru curat." Văzând mutra îmbufnată a bărbatului, concedă: "Ei, nu mai fă moaca asta. Venim mâine, tu". Privi iarăși în jur, cu un soi de neliniște: Că până mâine, s-o mai lămuri trebile", decise ea. Urmă ferm: "Hai, iubi, hai, nu mai sta, că-ți stă norocu'!" Rămăsesem din nou singur. Singur, dar în niciun caz trist. Va să zică cu de-astea îmi umbla onorabila tanti
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Cotineață. O să-i vie damblalile alea marile pă el, când o ajungea în halu' ăsta. Bun e Dumnezeu și poate l-o scăpa cu viață. Măcar un an, doi să mă distrez și io". * * * Petrică era bântuit de o adevărată neliniște metafizică. Era ceva de rău, simțea el. Dar în rest, nu se dumirea despre ce ar fi vorba în mod concret. Nu că ar fi avut vreo presimțire sau ceva de genul ăsta, ci mai mult un fel de apăsare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
întâmpinând grupul de vânători străini, aroganți mai apoi, om matur, echilibrat, energic, cu răbdare de regizor. Într-una din scene, cea unde e însoțit de Henri, castelanul poate să facă referiri la trecutul său. De asemenea, nesomnul de acuma și neliniștile anterioare vânătorii ascund în ele ploaia de întrebări și nonconformismul din tinerețea protagonistului. Așadar, acuma prindeau în mintea mea, un tot mai viu contur doi Mihai, două timpuri distincte și două contese, cu un singur conte și un singur secretar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]