2,868 matches
-
al săgeții. Făcu semn de descălecare primilor patru călăreți din cei o sută care-l Însoțeau. Războinicii se apropiară și scoaseră din nisip câteva trupuri pe jumătate putrezite. Două erau arse. Alte trei erau despicate de sabie. Războinicii se priviră neliniștiți. Se aflau Într-o vale a morții. Amir ceru descoperirea altor cadavre. Se aplecă asupra fiecăruia, Încercând să-și imagineze ce se Întâmplase. Unii aveau pieptul despicat de o lovitură lungă de sabie. Altora le lipsea brațul În Întregime. Altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
treacă șirurile de oșteni purtând flamura cu cap de zimbru a Moldovei. Păși Încet prin ninsoare, tulburată, și nu-l văzu decât În prag pe tatăl ei, sprijinit În cerdac. Caii se treziseră și ei și se Învârteau dincolo de gard, neliniștiți. - Ce se Întâmplă, Erina? Întrebă logofătul, privind gânditor trecerea călăreților spre sud. Tânăra nu răspunse, sau nu auzi Întrebarea. Era limpede că hotnogul Nechifor nu știa mai multe decât Îi spusese. Dar era la fel de limpede că undeva spre malul Dunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
semn, spuse Ali arâtând pe partea dreaptă a platoșei semnul șarpelui și săgeții. Doctorul rămase Încremenit. Alah Îl trimitea, În toiul iernii, alături de cei mai cruzi luptători ai imperiului. Începu să-și strângă În grabă lucrurile, În timp ce Ali se duse, neliniștit, la fereastră. Auzise un tropot de cal dincolo de ziduri. Curând, pe poartă intră una dintre iscoadele lăsate cu cinci ceasuri În urmă. Omul sări din șa și alergă spre treptele care duceau către camera În care se afla rănitul. Ali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și dădu ordine echipajului. Se auzi zgomotul greu al lanțului ancorei care se ridica. Nava se desprinse Încet de chei și, cu pânzele umflate de vânt ale singurului catarg, ieși În larg. - Vreau să ies pe punte! Se auzi vocea neliniștită a lui Alexandru. Trebuie să ies pe punte! Deja nu mai are nici o importanță... Gabriel Înclină capul afirmativ. Tânărul urcă repede scările, ieși pe punte și alergă spre pupa. Corabia se depărtase foarte puțin de mal, iar căpitanul Morovan continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu reprezintă imperiul, ci o parte a Asiei. O parte a Asiei care a rămas un vis. O himeră. Care a murit acum două sute de ani, o dată cu Gingis han, al cărui strănepot se află În această sală. Amir devenea din ce În ce mai neliniștit, pe măsură ce traducea. Așadar, totul fusese un vis? Yassa? Cucerirea Europei? Revenirea la legea din străbuni a triburilor mongole? Cu ce gânduri se Întorsese Anda, după atâția ani? - Cine ești? Întrebă, sec, Mahomed. - Am avut multe nume. O vreme, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu se iviseră Încă, dar nici nu puteau fi prea departe. Trecuse cu puțin de ora cinci dimineața, iar noaptea părea a fi Înghețat, lipită de bolta senină și Înstelată. Doar caii simțiseră apropierea zilei. Caii din herghelia Erinei fornăiau neliniștiți, ca și cum ar fi știut că Începe o zi neobișnuită. Se auzeau câte un nechezat nervos și dinspre pădure, unde se aflau caii Apărătorilor, păziți de străji atente, care știau valoarea unui asemenea animal la vreme de iarnă și de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
că, În acea dimineață, drumul spre casă Începea. * - Mergem de cinci ore, Angelo... spuse Alexandru, nedumerit. Caii sunt obosiți. Căruțele abia se mișcă prin zăpezi. Ar trebui să ne oprim. - Caii nu sunt obosiți, Alexandru, răspunse bătrânul luptător. Sunt doar neliniștiți. În curând ne vor sosi prieteni. - Mesajele spun că În curând ne vor sosi dușmani. Că toate văile Dravei și Moravei sunt Înțesate de turci. Nu e nici o cale de ieșire. - Alexandru! se auzi vocea Erinei, care călărea În mijlocul Apărătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
tăcere absolută”. Giuliano Încrucișă brațele. Observatorul transmise ultimul ordin al comandantului, Încrucișând steagurile. Tăcere absolută. Câteva secunde, care părură ceasuri Întregi, nu se auzi decât ritmul marșului ienicerilor, apropiindu-se primejdios de linia Apărătorilor. Pe creasta opusă, Mihaloglu Își reglă neliniștit luneta. În mod cu totul neașteptat, cea mai rapidă reacție fu a Cuceritorilor. Un val de săgeți țintite cu precizie opri avansarea ienicerilor. Apoi, artileria lui Francisco lovi ariergarda lui Mihalogu, acoperind de fum Întreaga vale. Iar apoi se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Înapoi. Solul Cuceritorilor ajunse primul, sări din șa și Îngenunche În fața lui Amir. - Am vești, stăpâne! - Spune! zise, scurt, Amir. Te-a trimis Marele Maestru? - Nu, stăpâne. M-au trimis războinicii aflați sub comanda lui Midhat. Amir deveni și mai neliniștit. Midhat era unul din cei mai buni luptători cu iataganul și comanda un grup de cincizeci de Cuceritori. Îi fusese Întotdeauna loial lui Amir și, acum Îi era loial Marelui Maestru. - Stăpâne, Midhat mi-a spus să te Întorci degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Între douăzeci și șaizeci de ani, Își spusese căpitanul), dar privirile lui trădau inteligența și deținerea de secrete. Un om care deține informații secrete are cu totul altă privire decât un om care Își duce viața liniștit. O privire iute, neliniștită, de om important, hăituit, grăbit să-și Îndeplinească misiunea, bucuros că și-o poate Îndeplini fiind, Încă, În viață. Mesagerul ajunsese În fața lui Oană, iar aceasta era deja o victorie. Dură doar câteva clipe până când căpitanul Își aminti despre cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ușurat. Lăsă furca pe jos și, cu mâinile goale, porni mai departe, printre șirurile de ieniceri. Se auzea deja vocea preotului din sat, psalmodiind Cetania Morților. Lumina scădea Încet dincolo de codri, iar lumânările din jurul catafalcului aruncau străluciri galbene și, parcă, neliniștite. Aerul mirosea a tămâie, a frunză de fag și a iarbă Încălzită de-a lungul unei zile de zăpușeală. Erina Își ascunsese părul sub pălăria cu care țăranii se apărau de soare, la muncile câmpului. Purta haine bărbătești, puțin ponosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ca să fie scos din luptă. Sau salvat de la o moarte sigură, la Valea Albă. O escortă de ieniceri se apropie de căruța În care erau legați, iar doi dintre ei Îl ridicară pe căpitan și Îl aduseră jos. Erina privi neliniștită cum Oană se Îndepărtează, În mijlocul escortei. Se Îndreptau spre cortul sultanului. 1 august 1476, ora 19.00, Voroneț Cei doi călători descălecară În fața chiliei de lemn a sihastrului. Alexandru lăsă caii În marginea poienii, la păscut. Ajunseseră târziu, mergând pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Întoarse calul. Privi spre pădurile dinspre Apus, unde se retrăsese mica oștire a lui Ștefan. Era o poziție proastă pentru turci, dar numărul lor era covârșitor. Prinderea voievodului nu putea lua, de acum, mai mult de două ceasuri. Era, totuși, neliniștit. Apariția Marelui Maestru la doi pași de sultan arăta că acesta era vulnerabil. Cum se putuse, oare, Întâmpla? - Ce cauți aici? Întrebă, sec, sultanul. Ștefănel nu se miră de tonul folosit. Pe teritoriul Moldovei erau În tabere diferite. - Simplu. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
e un capăt de drum. Observ că cei doi frați Oană au dispărut. Nimeni nu-mi explică unde. Ceea ce este deja un răspuns. Când nimeni nu știe nimic, se află În derulare o misiune secretă. Căpitanul Cosmin Oană pare ușor neliniștit. Fac o plimbare pe malul fluviului. E un peisaj odihnitor și majestuos În același timp. În Italia avem mări, dar n-avem Dunăre. Marea e infinit și frământare, dar Dunărea e curgerea lentă, puternică, sigură de sine. Dunărea e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Înfrângă din nou Moldova. Apoi, aceea de a Îmbarca suita sultanului pentru Întoarcerea la Istanbul. Așadar, căpitanul Morovan plecase În Întâmpinarea acelei flote. Ce putea Însemna asta? Am Întrebat câți oameni se aflau la bord. Pescarii m-au privit puțin neliniștiți, dar unul din ei Își aminti că m-a văzut lângă măria sa Ștefan. Deci eram om de Încredere, chiar dacă vorbeam limba română uneori incorect. Adică vorbeam italiana, ceea ce, pentru oamenii de aici, nu e decât o română ușor greșită. Acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu doar trei cuvinte. Erau o familie, se bucurau de veștile bune și le trăiau Împreună. Începură să mânânce, când pe drumul care cobora din pădure se auzi tropot de cal. Erau doar doi, poate trei cai. Erina se uită, neliniștită, la Cosmin, apoi la Ștefănel. Nici unul din ei nu tresărise. Deci cei care se apropiau erau prieteni. Călăreții se opriră În fața curții și descălecară. Căpitanul se ridică de la masă, coborâ fără grabă treptele cerdacului, iar vocea i se auzi spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
există în adevăr un fapt dincolo de graniță care să lipsească relațiile amicale ale statului nostru cu monarhia austriacă de cordialitatea naturală, acesta e esclusiv numai poziția privilegiată a maghiarilor în monarhie, suficiența și imperturbabilitatea cu care această mână de oameni neliniștiți și ignoranți caută a-și da aere de putere mare înlăuntrul unității monarhiei. Daca există vro piedecă care să 'ntunece conștiința solidarității de interese, aceasta e procederea maghiarilor față cu popoarele cari prin pactul dualist de la 1866 au avut nefericirea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cauză a "încruntării elevului o constituie atitudinea distantă, neglijentă a unor părinți, generată de lipsa de timp, egoism, autoritate excesivă sau indiferență. Copilul nu mai are cui să ceară un sfat, să-și împărtășească gândurile, părerile, dorințele, devenind dezorientat și neliniștit. Pe de altă parte, același efect stresant și apăsător este produs de grija exagerată, sâcâitoare a unor părinți obsedați de reușita școlară a copilului lor. Deși vin târziu de la serviciu, unii părinți, din exces de responsabilitate, doresc să verifice temele
Arta de a fi părinte by Carnariu Doina, Carnariu Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1412]
-
Wapowski, firesc era ca ei să-i fi despresurat pe tovarășii lor aflați în dificultate și să le fi deschis drumul ca să treacă prin pădure. Același cronicar ne spune însă că: „Polonii, ghemuiți în meterezul de care, speriați și fricoși, neliniștiți fiind de lupta până acum îndoielnică și de rezultatul nehotărât al războiului, deschizându-se repede o poartă, începură să se împrăștie care pe unde-l ducea soarta, părăsind câteva care cu calabalăcul”. Cei aflați după meterezul de care n-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că știți... După ce bărbatul a închis, lui Cornel i-a părut rău că i-a dat prea puține detalii, ar fi trebuit să învîrtă cuțitul și mai tare în rană, să fie sigur că. Se pare că, în ciuda așteptării lui neliniștite, a fost plauzibil și așa, deoarece bărbatul n-a mai sunat și nici n-a mai răspuns la telefoanele mamei. Acum mama era supărată și se revărsa asupra lui, fără să știe că-și îndrepta atacurile chiar asupra cauzei nemulțumirii
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Radu era deja departe, fugind ca apucatul. Apoi a înțeles de ce. Niște băieți alergau în direcția lui. Băieți mai mari. Doi și-au continuat fuga, urmărindu-l pe Radu. Ceilalți s-au oprit, înconjurîndu-l pe Cornel. Cornel a fost puțin neliniștit, dar nu i-a fost frică. Ești tovarășu' lu' Radu? i-a gîfîit unul dintre ei. Da. Atunci, ia și primește mesajul nostru pentru el. Și-au început să-i care pumni și picioare. Dar n-a zis nimic. Nici
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
întreaga umanitate -, în scopul de a-l zgudui și a-l pune pe spiralele conștiinței înalte. Creierul meu parcă s-a detașat într-o curbă a lui Arhimede, un labirint ciudat în care gândurile venind din altă parte se plimbă neliniștite. Am citit cartea lui Johan Huizinga despre Erasmus și reflectez, făcând treburile casnice, la vina lui Cain, din fiecare om, Cain care s-a făcut nesuferit în ochii lui Dumnezeu, cultivând pământul și având încredere numai în sârguința lui. Spăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mulți ridică din umeri, pentru că foarte puțini au cunoscut realitățile, infernul Cortinei de Fier. Frig, războiul continuă, Israelul e pregătit să intre în război. Ivan, de asemenea. Sfârșitul lumii? Toate bisericile din Suedia se roagă pentru pace. În aceeași zi neliniștită am primit interviul cu Lena Rydin, minunat pentru că citează toate ființele dragi mie. În legătură cu limba, citesc din Montaigne: „J’aime la langue, même ses verrues”. Da, iubesc limba, chiar și negii ei - negi din care ies șuvoaie de prospețime cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu René - eram pe o bancă, undeva, fața îi era imobilă, dar vorbea clar, ca în realitate. Era îmbrăcat cu pardesiul albastru, părea că nu știa că murise, se comporta ca și cum ar fi în viață. Exact așa cum Swedenborg descrie starea neliniștită a spiritelor după moarte. Un nou vis către dimineață: eram cu regina Angliei, Elisabeta, îmbrăcată în albastru, îmi arăta brățara ei cu safire spunând că era pentru mine. Era plină de humor. Ne-am plimbat printr-un parc - deodată au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
numai drumul unui scriitor. Mi se fac declarații de dragoste (cu lacrimi!) tot din cauza atenției din ziare. Surâd - eu sunt aceeași persoană, și succesul, ca și insuccesul mă ating numai la suprafață, neschimbând nimic din viața mea. Mai degrabă sunt neliniștită pentru ce voi scrie de aici înainte. Visul de azi-noapte e în sensul evenimentelor: eram îmbrățișată tot timpul. Kurzii preferă să moară de foame și frig decât să cadă în mâinile lui Saddam. Gorbaciov încearcă să interzică grevele numind situația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]