1,077 matches
-
Universității din Cernăuți, venerata pe ascuns de liceeni. Marea parte a elevilor locuiau în Internatul ,,Ștefan cel Mare” unde în primii ani era director profesorul Traian Galan, un foarte bun gospodar, introducând un regim de disciplină și higiena de tip nemțesc. Elevii din clasele mari mențineau ordinea, disciplina , condițiile de higena și studiu individual, reușind și pe această cale să formeze caractere alături de cunoștințele dobândite în liceu. Până la sfârșitul anului 1948, în liceu, religia era obiect de studiu, cu note în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
Varvară, Nandris Gheorghe, Luchian Dragoș, Ionesi Gheorghe, Bradateanu Viorel, Motoc Dorel și alții. Profesorii liceului ,,Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți au fost capitalul cel mai de preț al acestei școli de prestigiu, care prin pregătirea, priceperea, intransigenta și poate unele influențe nemțești privind ordinea și disciplină, au format generații de elevi cu un bagaj de cunoștințe foarte bun dar și adevărate caractere care s-au menținut în viață. Despre competența, prestigiul și comportamentul dascălilor noștri, s-ar putea scrie tomuri întregi, așa că
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
cu inima cât puricele, aștept Întrebarea, căci niciodată nu știu unde se vor pironi ochii-i neastâmpărați... Becul roșu se aprinde și, după neprotocolarul dar Încetățenitul „Bun găsit, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, vă spune la această oră Aurel Brumă“, urmează un nume nemțesc: Hartman... Acela Împrumutat și de o rețea de energie telurică, responsabilă de vechea și universala credință În locuri bune și rele. Și evadez - adunându-mi gândurile - În ceea ce știe toată lumea: Că, pe pământ există o rețea, amintind meridianele și paralelele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
intrare în cartierul copilăriei și tinereții mele fiind marcată de prezența, pe partea dreaptă, a cimitirului ortodox „Sfântul Mina”. Ușor flancat, în fața celui ortodox, apare cimitirul musulman cu însemnele semilunii turcești, iar lateral, alte două cimitire la fel de vechi: cel evanghelic - nemțesc și cimitirul eroilor din primele două războaie mondiale. O lume de cruci, o lume amestecată care de când mă știu a făcut parte din existența mea și care prin oamenii ce odinioară ne-au conturat parcursul existențial, a rămas să vegheze
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
avea totuși dreptul de a se conduce singură, avea dreptul să aibă armată proprie, un anumit număr de militari, armata de honvezi cu comandă proprie ungurească, spre deosebire de militarii recrutați de austrieci, care se numea Armata de Linie și avea comandă nemțească. La recrutare tinerii mai robuști erau trecuți la armata austriacă, iar cei mai slăbuți la armata maghiară. Eu de exemplu am fost recrutat pentru armata ungurească, în timp ce fratele meu a mers la armata austriacă. Pe front însă nu am luptat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de atunci, «bandiți». Dintre mulții Budaci ai Cârțișoarei mai reținem numai câteva nume, deși multe sunt cele care, apreciem noi că se cuvine a fi rememorate. Între aceștia se află urmașii notarului Budac născut în 1837, absolvent al unei școli nemțești ce pregătea funcționari pentru administrația de stat a vremii. Acesta a avut șase copii, toți feciori, din care trei, au fost la rândul lor școliți : Ioan a fost după cum am mai arătat, unul dintre primii învățători atestați ai satului, Valer
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
e cam răcoroasă și deși amenință pururi să ploaie, totuși nu face decât să picure din când în când. Încolo, dușmanul cel mare al singurătății mele este urâtul. Persoanele câte sânt abia vreo două din ele rup câte un cuvânt nemțesc ori franțuzesc. Astfel deși nu tocmai vorbăreț de felul meu sunt condamnat la un mutism absolut. [...] Vântul și valurile lacului, cu freamătul lor neîncetat, iată singurul acompaniament al zilelor și nopților, care se scurg uniforme și monotone, ca bătăile unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
puținele date ce le dețin privindu-l pe bunicul meu, plecat din Comănești-Suceava în 1912, știu că a pornit la drum în costum național, fără a cunoaște boabă de engleză sau franceză (s-a descurcat oarecum datorită celor câteva cuvinte nemțești deprinse pe la târgurile din Rădăuți sau Câmpulung), călătorind cu trenul până la Lemberg, apoi nu mai știu cu ce până la (se pare) Anvers. Acolo, s-a îmbarcat pe un vas "mixt" (cu pânze și aburi) și a traversat oceanul în aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unde nu apare cu mâna goală. De astă dată venise cu un pachet lunguieț, căruia i se ivea capul dintr-o pungă de plastic, iar moșu’ nu ne-a mai trimis după spumos. Avea În birou niște cutii de bere nemțească. Eu și părințelul nu prea apucasem să vedem așa ceva până atunci și ne-a pus să le Îngrămădim În găleata puțului pe care-a umplut-o până-n gură, erau zece, și să le lăsăm la fund să se răcească. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cazuri nu aveau rude rămase în sat, se întorceau de dragul și dorul vecinilor cu care trăiseră într-o blândă și frumoasă acceptare reciprocă. După ani și ani, când rămăseseră tot mai puțini germani în Zăbrani încă se purta "orânduiala cea nemțească": se făcea curat în ogradă și în fața casei în fiecare sâmbătă, se văruiau pomii primăvara înainte de Paști. Îmi amintesc clădirea școlii, impozantă, cu două nivele, o clădire robustă, în stil neoclasic așa cum se întâlnesc încă destule în Banat și Ardeal
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
văzute aș vrea să le vizitez, dar nu-mi aprind dorul precum primele două; semn că sufletul meu are contururi meridionale, ceea ce nu mă deranjează, ba chiar mă bucură. Am o rezervă în ceea ce privește spiritul: parcă mi l-aș fi dorit nemțesc. N-a fost să fie! În definitiv, formula "Jurnal de idei" este problematică. Care este legătura dintre gânduri și scurgerea timpului? Poate că dorința ideii de evadare din timp. Ideile nu se supun nici măcar ritmului zi-noapte, atâta timp cât ele nu ne
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
indicând dependența acestuia de factori aleatori. * Apariția nazismului în Germania reprezintă o serioasă punere la îndoială a eficienței sociale a culturii și civilizației, conturând credința că minți cultivate riscă uneori să fie prinse în capcanele ideologiilor totalitare. * În sânul rigorii nemțești a luat naștere Holocaustul; semn că raționalitatea nu este în mod necesar echivalentă cu moralitatea. Pentru registrul etic s-ar putea să avem nevoie de o altă dimensiune a conștiinței noastre. * Timpul creează continuitatea! Poate că dorința noastră de închegare
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
pe lângă Casa Regală a Prusiei pentru a obține acordul acesteia. Aflând despre astfel de inițiative, grupul de susținători ai lui Cuza, reuniți în jurul Trompetei Carpaților, publicau la mijlocul lunii martie o scrisoare (articol) către I.C. Brătianu, în care era "denunțat" - "neamul nemțesc ce urma să transforme Dunărea în fluviu german prin intermediul celui pe care cel dintâi corespondent din străinătate l-a găsit prin edițiile Almanachului de Gotha pentru a-l aduce în fruntea României"335. Astfel de acțiuni nu-l descurajau pe
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
până la plecare. Dar tata a luat fata și a dus-o la un țăran de acolo, s-o ascundă. „Unde-i fata?” - „Ei, doarme la o prietenă”. Vine cu un câine, parcă-l văd și acum, un câine din ăștia nemțești, și zice: „Băi, voi nu umblați cu prostii. Eu am avut obraz față de voi” - și scoate revolverul, așa, pe masă. Și zice: „Băi, cu câinele, dar tot o găsesc. Vă Împușc pe toți și tot iau fata. Dacă nu Înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu vreau nimic. Vreau să stăm Într-o căsuță mică, cu un gemuleț mic și să am destulă mămăligă cu lapte bătut”. Asta era delicatesa supremă. Cum era fratele, cum vă jucați...? A-a-a, cum ne jucam... Sub ocupația nemțească foamea era, bineînțeles, foarte mare. Ne duceam undeva unde aruncau nemții gunoaiele. Odată am ales niște mațe de găină. Și le-am spălat, noi, copiii, dar cum le-am preparat și cum le-am mâncat după aceea nu mai țin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
camera oferită. S-a ținut de cuvânt și l-a Însoțit pe fiecare În parte la noul domiciliu. Eu am fost ultima - Îmi clănțăneau dinții de frică, dar el mă liniștea spunându-mi că dacă vom Întâlni o patrulă, fie nemțească, fie de jandarmi, o să le spună că duce o jidancă la jandarmerie. Când am ajuns alături de ai mei și de ceilalți am izbucnit Într-un plâns isteric și mult timp nu m-am putut liniști. Ne-am culcat pe jos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care a putut să le folosească. Foarte mulți evrei au murit În acel lagăr, Înainte de eliberarea de către armatele rusești, În 1944, de tifos exantematic, boală și frig. Am trăit În permanență sub frică. Se perindau mereu trupe române, partizani, trupe nemțești. Odată niște soldați români au scos toți evreii din lagăr, pentru a ne Împușca. Erau deja pregătiți să tragă. Noroc că au fost Împiedicați de trupele armatei germane, care astfel ne-au salvat. Foarte interesant. Iar acești soldați nemți ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu ne lăsau să stăm acolo:erau și soldați români, soldați germani și ne trimiteau În lagăre și-n ghetouri. Tot prin cunoștințe și cu bani, Împreună cu alte câteva familii, am dat bani și ne-au băgat Într-o mașină nemțească Închisă, ne-au promis că ne vor duce Într-o localitate unde să putem și munci, că exista o fabrică de zahăr. Mama e născută În 1900, tata - În 1902, deci aveau 40 și 38 de ani. Și am reușit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o să-l mai vedem niciodată. Aproape toți bărbații au fost luați. Am rămas trei femei, În condițiile din Transnistria - Însă tot la această femeie, unde a fost mai bine decât la alții. Iarna lui ’44. A venit ianuarie, retragerea trupelor nemțești. Ne-a fost foarte frică, pentru că dacă aflau că suntem evrei ne omorau cu siguranță. Însă vecinii, toți ucraineni, ne-au ajutat și n-am pățit nimic. În martie se retrăgea și armata română, dar ne-a fost frică și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
eram mulți și nu era aer - dar se mai deschidea ușa, În special În stații... Și de la Atachi ne-am dus la Moghilău, iar de la Moghilău ne-am dus la Murafa. De la Moghilău am mers la Murafa cu o mașină nemțească... Eram un grup, că ni s-a spus că de la Moghilău trebuie să plecăm undeva mai departe - și atunci un grup a angajat o mașină germană, și, dându-le bani de benzină și nu știu ce li s-a mai plătit, ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
scăpat... — La Rădăuți ați găsit ceva când v-ați Întors? — Nu. Când am venit la Rădăuți nu am găsit absolut nimic din lucruri... — Nici casa? — Noi nu avusesem casă proprie, iar casa În care stătusem noi fusese transformată În lazaret nemțesc. Vecinul nostru, Reder, care era mecanic de meserie și care pretindea că era prieten cu tata, a spus să-i dăm lui lucrurile, că va avea grijă de ele până ne vom Întoarce. De Întors ne-am Întors, dar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și care pretindea că era prieten cu tata, a spus să-i dăm lui lucrurile, că va avea grijă de ele până ne vom Întoarce. De Întors ne-am Întors, dar nu mai era nimic: el a fugit cu armata nemțească, fiindcă se pare că a făcut parte din contraspionajul german de la Rădăuți; iar trenul În care se aflau lucrurile noastre, lucruri de valoare, a fost bombardat. El și-a luat toți servitorii lui cu el și au murit toți din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu numai ale noastre, ci din toată strada Flondor, unde am stat noi, iar el și-a evacuat lucrurile cu plutonul și i-a obligat și pe servitori să meargă cu el, iar casa lui a fost transformată În lazaret nemțesc. Noi treceam pe acolo, dar niciodată nu m-am uitat Înăuntru, că eram stresată numai când vedeam casa unde am locuit noi. Locurile unde a avut tata magazii au fost transformate Într-un garaj al poliției, iar cealaltă - Într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acestei sobe imense era o deschidere În podea care ducea la niște Încăperi subterane... Tot orașul avea și niște drumuri subterane care duceau la lac și care, ziceau localnicii, era o construcție Încă de pe vremea turcilor. În perioada retragerii trupelor nemțești noi am trăit dedesubt. Special v-ați ascuns? Da, pentru că drumurile erau făcute În perioada turcilor tot pentru a se ascunde populația, și erau foarte greu accesibile... Noi am stat câteva zile În acele ascunzători de sub casă, pentru că la retragere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
adevărat, a fost adus sub pază la jandarmi și de acolo i-au dat drumul În ghetou - și, grămadă toți: „Ce s-a Întâmplat tată, unde ai fost?”, cutare, cutare... A fost dus la lagărul de muncă de la Nicolaev, lagăr nemțesc, și ne povestea că acolo, el vorbind germana bine, ofițerul medic german l-a luat la infirmerie și ăsta a fost norocul lui... La un moment dat erau lucrările spre terminare și acest ofițer german i-a spus (erau numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]