979 matches
-
o cunune cu Korovin, care semăna Întru câtva cu răposatul ei soț, Feodor, zicând că, iată, violoncelul nu numai că i-a redat frumusețea și tinerețea de altădată, dar a Întors și timpul. Cum Tatiana fusese botezată ceva mai târziu, nemernicii avură În gând s-o scufunde și În cristelniță, botezând-o a doua oră; văzând Însă că bătrâna a leșinat de spaimă, se lăsară păgubași. Astfel că, ridicând unii năsălia pe umeri, alții luând celelalte lucruri cu ei, o duseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
asta, gol se Întoarce În mormânt“, a conchis el. Dar când s-a trezit din beție, s-a dus acasă și-a făcut semnul crucii și s-a spânzurat În pod... Așa, fără cămașă, fără nădragi... Păi, un astfel de nemernic ar fi trebuit să se perpelească pe vecie În iad... Și când colo, ia-l de unde nu-i! Numai ca să-l coboare din ștreang, oamenii au trebuit să-și lege ochii cu o năframă, ca să nu cadă pradă diavolului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bronz răsunau rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale cuprinse de o febrilă și În același timp placidă așteptare. Organul Extraterestrului, lung și subțire, aducând cu un tirbușon, și pâlnia spiralată căpătau forme și proporții neobișnuite În Închipuirea Mașei. „Nu cumva nemernicul mi-a făcut pocinogul, că am suferit astfel de transformări?“, Îi trecu prin minte. „Dar când?“, se Întrebă ea. Că doar oaspetele după ce s-a Îmbătat a adormit, iar ea a rămas În continuare trează!? „Nu cumva a fost suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
toți aceștia terchea-berchea, care puteau fi de obicei văzuți la Înmormântări, s-au apucat să-l ia peste picior pe Oliver, astfel că masterandul, care stătuse până atunci cuminte Într-un picior, a scos un urlet atât de groaznic, Încât nemernicii s-au băgat, răcnind ca din gură de șarpe, sub pat. Fără să mai stea prea mult pe gânduri, masterandul și-a luat pe umeri halatul galben, asortat peisajului automnal, și s-a Întors În salonul său, proaspăt năpădit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fie neputincioși. Ca să creeze o rasă de stăpâni dintr-o rasă de sclavi, a spus domnul Whittier, ca să învețe un grup de oameni controlat până atunci de alții cum să-și creeze propriile vieți, Moise a trebuit să fie un nemernic. Așezată pe marginea unui scaun îmbrăcat în catifea albastră, Miss America încuviința dând din căpșorul blond. Scuturându-și buclele. Înțelegea. Înțelegea. Apoi a spus: — Cheia? Și domnul Whittier i-a spus: — Nu. Avea pe genunchi o pungă argintie de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Dar lucrul cel mai laș în lume E un bărbat tânguitor. Nimic nu-i mai de râs ca plânsul În ochii unui luptător. O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor. Pe seama cui ? Ești un nemernic Când n-ai un țel hotărâtor. Tu ai pe ai tăi ! De n-ai pe nimeni Te lupți pe seama tuturor. E tragedie‚ nălțătoare Când, biruiți, oștenii mor, Dar sunt eroi de epopee Când brațul li-i biruitor. Comediant e cel
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Într-o zi Îmi vei Împărtăși acest sentiment. Ceea ce vreau eu e cartea. Prefer s-o obțin cu binișorul, pentru ca nimeni să nu iasă păgubit. Am fost limpede? În lipsa unor idei mai bune, m-am apucat să mint ca un nemernic. — O are unul pe nume Adrián Neri. Muzician. Poate că asta vă spune ceva. — Nu-mi spune nimic, și ăsta-i lucrul cel mai rău care se poate zice despre un muzician. Ești sigur că nu tu l-ai scornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ego al meu analiza cu detașare cum tocmai spuneam „Da, vă ascult cu atenție“. Dublura mea mă privea de sus cu un rânjet atârnat de buze, râzând de mine; era mult mai puternic. Cum adică „Da, vă ascult cu atenție“, nemernicule?... și izbucni În râs. Hohotele sale răsunau din ce În ce mai puternic. M-am Întors spre celălalt eu al meu care Își păstrase calmul și i-am zis: „În ritmul ăsta, o să ne Îmbolnăvim de schizofrenie, nu-i așa?“. La care el s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ținut în zgardă, la școală. Gândul mi-era continuu la faptul că trăim sub o crustă de sticlă datorită căreia nu auzim ceea ce trebuie să auzim. Vroiam să-i oblig pe cei din jurul meu să audă. Să le strig: "Nebunilor, nemernicilor, nu vă prefaceți că nu auziți. Întoarceți-vă și întrebați-o pe femeia care țipă: "Ce vrei, femeie?" Sau porunciți-i: "Încetează!" Luați-o de mână și dați-o afară. Scuturați-o de umeri: "Femeie nebună, ce te-a apucat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
barele celulei și se rezema de peretele de sub fereastră. - Faci mișto? zise. În ochi îi apăru o umbră dezagreabilă și veni din nou la bare. - M-ai căpiat destul pe ziua de astăzi. - Nu glumesc. Zău, nu știu. - Sunt niște nemernici, zise brusc Jurig. Pot să prevadă viitorul și sunt fără milă. - Acesta nu pare deloc urât, admise Gosseyn. - Sunt cu toții niște scârbe! explodă Jurig. Se opri și o înghiți.) Fac din oameni niște sclavi. Fură ideile celor din insule. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
bine, nu trebuie să vă faceți griji în privința mea, zise ea cu duritate. Nu-mi pasă ce se întâmplă cu el. Se ridică în picioare cu brațele încrucișate, cu gura strânsă într-o expresie și mai îndârjită: — Tipu’ e un nemernic. Știți, cu doar câteva săptămâni în urmă am muncit un weekend întreg pentru că nimeni altcineva nu era disponibil. Mi-a zis că o să mă plătească dublu, cu bani gheață, numai că nici acum nu mi-a dat banii. Atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să-l sperie și să-l învețe minte. Personal, eu întotdeauna sunt în favoarea celei de a treia posibilități. Cine știe? Ar putea chiar să ducă la recuperarea unei părți din banii dumneavoastră. — O, mi-ar plăcea să pun mâna pe nemernicul ăla. — Mai bine lăsați genul ăsta de treabă pe mâinile mele, bine? O să vă sun mâine și-mi veți putea spune atunci ce ați hotărât cu fiul dumneavoastră că e de făcut. Cu puțin noroc, până atunci s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Asta fu prea mult pentru el. Își strânse hârtiile de pe masă și se ridică zâmbind cu nervozitate: — Poate cu altă ocazie, Frau vom Hofe, zise el, apoi lovi din călcâie, se înclină țeapăn spre cei din cameră și plecă. — Ce nemernic, murmură Lobbes. Nu e nici o problemă, zise ea, adăugând câteva exemplare din Revista Poliției Germane la grămada de tratate. Nu-l poți învăța pe un Hans ceea ce nu vrea să învețe. Am zâmbit, apreciindu-i stăpânirea de sine, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
naturală, ci un indiciu că lucrase într-o fabrică de muniții. În același fel, identificasem cândva un cadavru scos din Landwehr. Un alt lucru pe care îl învățasem de la Hans Illmann. Hei, ascultați aici, zise Helene, dacă îl prindeți pe nemernicul ăsta, asigurați-vă că primește din plin ospitalitatea obișnuită a Gestapoului, bine? Cu tot cu clești și bastoane de cauciuc. — Doamnă, i-am zis, ridicându-mă, vă puteți baza pe asta. Mersi de ajutor. Helene se ridică în picioare, cu brațele încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vede din când în când cu o prostituată. Korsch scăpă o înjurătură care era expresia atât a admirației, cât și a surprinderii sale. — Deci, de unde vreți să începeți? Aș putea să dau de lucru unui întreg departament la câte face nemernicul ăsta în oraș. Acuzații de viol, procese de paternitate, atacuri asupra băieților tineri cu biciul ăla pe care îl ține la el, mituirea funcționarilor publici, însușirea fondurilor Partidului, fraudă, furt, fals, incendiere, extorcare - vorbim despre un gangster, domnilor. Un monstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
clatină spre spate pe picioarele-i nesigure: — Am fost să pun întrebări la gara unde a dispărut puștoaica Steininger. — Nu la asta mă refeream. — Nu? Păi, la ce vă refereați, Herr Kommissar? Cineva l-a omorât pe Gottfried Bautz. — Ce, nemernicul ăla ceh? Emise un râset care era în parte râgâit și în parte scuipat. — Maxilarul lui era fracturat. În gura lui se afla o jumătate de țigară. — Și? Ce-are asta de-a face cu mine? — Asta e una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
rânji batjocoritor: — Ești un prostănac, zise el. Și, după ce se uită la Korsch până când respirația lui mirosind a băutură îl obligă pe acesta să se întoarcă, Deubel ieși clătinându-se afară. Korsch scutură din cap: — Nu mi-a plăcut niciodată nemernicul ăsta, zise el, dar nu credeam că e... Își clătină din nou capul. M-am așezat obosit și m-am întins spre sertarul de la birou și spre sticla pe care o păstram acolo: — Din nefericire, are dreptate, am zis, umplând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Heydrich mări pasul în fața mea, cu brațele țepene pe lângă corp ca și cum ar fi călărit la Școala de Echitație din Viena, și apoi se întoarse cu fața la mine. Zâmbea înflăcărat: — Știu o persoană care ar fi încântată să vadă căderea lui Streicher. Nemernicul ăla prost a rostit discursuri în care mai că-l acuza pe primul-ministru de impotență. Göring e furios pe chestia asta. Dar încă nu ai cu adevărat destule probe, nu-i așa? — Nu, domnule. În primul rând, martorul meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de bețivi în pușcărie, care vomită peste tot.... — Este într-adevăr groaznic, domnule. Așa e. — Știi, Becker, nu cred că putem să băgăm pe cineva ca Herr Lange acolo. Nu cred că ar considera-o pe gustul lui, ce zici? — Nemernicilor. Nu cred că ar rezista până dimineață, domnule. Mai ales dacă ar fi să-i găsim ceva special de îmbrăcat din garderoba sa. Ceva artistic, cum îi șade bine unui bărbat cu sensibilitatea lui Herr Lange. Poate chiar un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prins și celălalt braț: — Încetează. — Te rog, trebuie să o faci! Am scuturat din cap, dar picioarele ei s-au înfășurat în jurul pieptului meu și rinichii mei se strâmbară când coapsele ei puternice strânseră tare. — Încetează, pentru Dumnezeu! — Lovește-mă, nemernic prost și urât ce ești! Am zis și prost? Un polițai tipic cu capul sec. Dacă ai fi bărbat, m-ai viola, dar nu ești în stare, nu-i așa? — Dacă urmărești un soi de durere, atunci o să facem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Stai o clipă, ăsta pare să fie dosarul tău. L-am scos și i l-am aruncat în poală: — De ce nu te uiți ce a scris despre tine, Reinhard? Poate asta va explica cum ai ajuns să te încurci cu nemernicii ăștia. El se uită la dosarul închis: — Este de fapt foarte simplu, zise calm. Așa cum v-am explicat și mai devreme am început să fiu interesat de științele paranormale ca rezultat al prieteniei mele cu doctorul Kindermann. Îmi aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în urmă atunci când s-a întâlnit cu mine noaptea târziu la ruinele Reichstag-ului, însemna cu mult mai mult decât satisfacția de a găsi o soluție mult prea întârziată la o enigmă. Sunt ocazii când descoperirea are forța unei revelații. — Nemernicul, zise Lange, dând paginile propriului său dosar. — Și eu mă gândeam la același lucru. „Un efeminat nevrotic“, cită el. Eu. Cum a putut să gândească un asemenea lucru despre mine? Am trecut la sertarul următor, ascultând numai pe jumătate ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aprobă gânditor din cap: — Nu ar trebui să menționăm deloc implicarea lui Himmler, dacă e posibil să putem evita asta, domnule general, zise el. Sunt cu totul de acord cu demascarea lui Weisthor de față cu martori. Nu vreau ca nemernicul ăla împuțit să scape cu fața curată. Dar în același timp ar trebui să evităm să-l punem pe Reichsführer într-o situație jenantă de față cu stufful superior al SS. Ne va ierta distrugerea lui Weisthor, dar nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
atunci anumite expresii spontane ale mâniei publice germane să fie permise împotriva evreilor din întregul Reich. — Și voi toți veți privi în altă parte, nu-i așa? — Eu nu aprob fărădelegea, zise Heydrich. — Weisthor își va avea pogromul, până la urmă. Nemernici ce sunteți. Nu un pogrom, insistă Heydrich. Vandalismele și furturile nu vor fi permise. Proprietățile evreiești vor fi doar ușor distruse. Poliția va asigura să nu existe furturi. Și nu va fi permis nimic care să pună în pericol în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se păru că și clătinase din cap în semn că pricepe și se întoarse mulțumită să se vâre din nou în pat. Nici nu ieși bine pe ușa de la baie că pasărea croncăni — de data asta mai încet: — Fată grasă. — Nemernicule! țipă ea aproape năpustindu-se asupra coliviei. Se strădui din răsputeri să n-o arunce cu totul de la etajul douăzeci și șase. Pasărea se mulțumi să se uite la ea curioasă. — Doamne Dumnezeule! murmură ea. Vorbesc cu un papagal. Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]