834 matches
-
măsură Însă ce timpul trecea, acuzațiile se prăbușeau la picioarele sale ca niște ciocănitori care avuseseră neinspirata idee de-a găuri un stâlp de beton, iar Împricinatul a Început să le apară tuturor În adevărata sa măreție. Părea invulnerabil, ca și cum nemișcarea i-ar fi dăruit o platoșă pe care nimeni nu era capabil s-o penetreze. Atunci s-a petrecut dezastrul. Toți cei strânși În sala de judecată În acea zi au observat cum, În timpul pledoariei finale a acuzării, ochiul drept
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sălii de judecată a coborât tăcerea, ca un ciocan imens de aer, aducând adevărata pedeapsă pentru Gustav, omul-obiect. Deși acuzațiile În instanță au fost respinse, el a pierdut În acea secundă tot ceea ce obținuse În ani lungi de trudă Întru nemișcare: respectul, faima, poziția socială, statutul de zeu, serviciul În centru. Degeaba s-a retras imediat În mantia sa, pe măsură ce vestea se răspândea prin oraș, toată legenda i s-a năruit, amestecându-se cu glodul și cu dezamăgirea. Până și Stallone
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fost mutat la psihiatrie, Însă nici acolo n-a făcut mulți purici, deoarece la ședințele de grup evita să-și exteriorizeze sentimentele, tăcând mâlc. Ca urmare, au decis că locul său era printre ființele care, asemenea lui, erau scufundate În nemișcare, și care, În plus, nici nu aveau cum să protesteze față de-o atare măsură: legumele. Ultimul din sala legumelor eram, bineînțeles, eu. Între mine-ochi și mine-degetele-de-la-picioare se Întindea un imperiu, din care viața se retrăsese practic pe Înălțimi, mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
statică și obscură, până la urmă senzualitate, provocare... — Ca în Primăvara la Botticelli sau în Nașterea Venerei, declamă cineva. Sunt șiruri de capete congestionate, ciufulite, țepene sau bălăbănindu-se somnolente în jurul ovalului retezat și colțuros al Siei Hariga, care își păstrează nemișcarea obsesivă. Pare la un pas : obrazul de argilă uscată, fumurie deschide coline și văi, intrânduri abrupte : peisaj nesfârșit și imprevizibil, cu porii mari, uscați de vânturi. — Renașterea s-a vrut o cultură trăită, replică erudiților de cabinet. Laura și Beatrice
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fruntea rugoasă. Lentilele, în spatele cărora răsare, treptat, chipul de altădată... Prelung și palid apare chipul ei tânăr, plutind într-o înserare umedă. Coroana părului strânge fâșii de lumină : încununarea așteptării liniștite, primitoare, încărcată de chemări. Fruntea netedă, ca albul și nemișcarea unei amiezi solare, tulpina gâtului se lărgește în auriul umerilor și în goliciunea pieptului, îmbrățișat de reci reptile verzui. Bizară și nesigură împăcare deschide această reîntâlnire a zorilor ce-mi tulbură privirea... După-amiază de altcândva, din verile de demult... Rumoarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Abia apoi, după mult timp, ar fi în stare să privească iar... în jurul gâtului, două salbe subțiri de șerpi. A căror limbă ar vibra continuu, ca un ac negru de busolă. Șocul s-ar amâna, parcă, pentru acea clipă : seninul, nemișcarea făpturii din fața lor ar îngheța aerul, pereții, lumina. Tăcerea ar înghiți totul. Își vor auzi bătăile inimii, măsurate de acul țâșnind dintre dinții șerpilor, ca un metronom în derivă. Veninul unduind, alergând, un senzor în alertă. Singura mișcare pe care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de liniște, de ocrotirea lui. Copacul uscat care apare în atâtea tablouri ale florentinului ar fi putut absorbi coșmarurile ei ? Crengile goale, scorburile, ca niște ochi uriași, deschizându-se, în trun chiul aspru, captând și stăpânind tensiunile rău pre vestitoare. Nemișcarea înșelătoare a copacului, ca un fel de divinitate monstruoasă, a morții ? Lovind oameni și zei. ...Poate în acele prime desene s-ar reconstitui nu doar sufletul sau gândurile femeii care le-a făcut, ci casa, care nu mai apare în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lățoasă. Se așază în colțul de lângă ușă, scutură părul ruginit și aspru. Un chip rectangular, trasat cu fermitate, pomeți puternici, buze pline și arse, nasul drept, cu nările mari, fruntea înaltă, ridată. O privesc și mă privește. Nimic nu tulbură nemișcarea în care s-a instalat. Nu i se aude respirația, privirea nu poate fi localizată, îmi dau seama că, de fapt, nu se uită la mine sau nu mă vede. Orbitele par scobite adânc, telescopice dioptrii fumurii. O cercetez cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de-o transparentă delicatețe. Amărăciunea învechită și dezgustul și-au pierdut asprimea, demonicul, convertite în fragilitate. Merită contemplat îndelung chipul pe care ziua și-l alege în această clipă ! Imaginea rulează intermitent, în ore bizare. Totul pare stătut, pulverizat, lâncedă nemișcare. Timpul își înclină brusc unghiurile, un fulger perforează, pe neașteptate, văzduhul de vată, ora recapătă contur, își restrânge marginile ascuțite, se ridică, vie. Arcul se aude, scrâșnind undeva, departe. Ziua își dezvăluie, din nou, pentru o fracțiune, înfățișările, forțele obscure
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mine / timpul nou-nouț. / martorii nașterii mele au murit de mult, / în altă singurătate. iar martorii morții lor / nu-și mai amintesc amănunte despre suflet, / despre claritatea lumânării, despre / timpul și despre spațiul de atunci, / despre abominabilul mers muzical, despre / măreția nemișcării, despre plânsul / în țărâna aripilor, / despre respirația zero. Între anluminurile care înnobilează volumul, încărcate de suavitate sunt cele în care este ipostaziată femeia, fie ca Dalilă, căreia bărbatul i se oferă benevol victimă (în somn înfășurat în gleznele ei. / punându
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
va cufunda într-un nou vis de pustietate și rătăcire. Dar nu s-a întâmplat. Dragostea lor a durat mult, a fost lentă și adormită și deși uneori nu făceau altceva decât să stea întinși, moțăind încolăciți, aceste pauze de nemișcare ghemuită făceau parte dintr-un singur moment, perpetuu și lipsie de efort, în timpul căruia se afundau și se trezeau din somn, se legănau încoace și-ncolo între vis și trezie și n-au fost conștienți de trecerea timpului până când Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mă apropiai fără cuvînt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gîndii speriat. Mă aflu În fața unei simple idei, Îmi vorbii, altfel cum se explică trecerea ei spre diafan, privirea, muțenia, nemișcarea aceasta aberantă? Ba nu! Deodată zîmbi, făcu doi pași către mine, se apropie atît de mult că-i simții suflarea. - „De ce te uiți?” vorbi; ne Îmbrățișarăm și camera, toată, căpătă culoarea rochiei ei. „PÎnă cînd?” - și iată-ne pe canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu grohotișurile Încremenite de un miracol pe căderi În pantă. Simțea reușita lui ca pe o abilitate de gimnast sau de jongleur perfect care-și exersa talentul sau geniul cu un neasemuit aer de demnitate, ce zidărea asemenea solemnitate, prin nemișcarea ce și-o impuse În cea mai mare parte a acelei dimineți, se strecura În conversații, rar, grijuliu la alcătuirea și tonalitatea vorbirii, și, Într-adevăr, efectul se dovedi cel dorit, căci Ana fu, nu peste mult timp, capacitată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Încîntat de alegerea la care curiozitatea ei se oprise (avea atunci numai 18 ani), În timp ce maică-sa, mult mai pragmatică, cerceta din ochi, gospodărirea camerei de la față, dar era nemulțumită că În așezarea, neașezarea lucrurilor ce o mobilau, precum și În nemișcarea perdelelor lungi de la ferestre, de catifea, nu putea desluși ceva anume ce spera să i se dezvăluie din natura secretă a celui ce locuia acolo, pe care era convinsă a-l cunoaște dar niciodată Îndeajuns, nefiind atentă la perorările doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
prag, se profila întunecată pe zăpada ce sclipea în soarele dimineții. Rădăcinile copacilor căzuți desenau pe cer o lume răsturnată. Valerius se ridică. Răsuflarea i se prefăcea în abur în aerul dimineții de decembrie, în timp ce își masa mușchii amorțiți de nemișcare. Înșeuă calul, împrăștie ultimii tăciuni rămași, își luă traista de medic, mângâie câinele care se învârtea pe lângă el, dând vesel din coadă, și ieși. Se uită în sus, spre vulturii ce se roteau încet pe cerul senin. Înainte de a sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valerius nu reacționă. Echipamentul greu, scutul roșu, masca lugubră care îi acoperea fața îi dădeau un aer misterios și neliniștitor. Stătea în mijlocul arenei, gata de atac. Cu răsuflarea tăiată, publicul aștepta ca secutor-ul să atace. Flamma se opri, dezorientat de nemișcarea celuilalt, atent, ca și cum dintr-o clipă în alta trebuia să o ia la fugă. Protestele publicului îl făcură pe rețiar să se hotărască: simulă un atac la cap. Se mișca repede înainte și înapoi, încercând să ghicească intențiile lui Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu există, se mută ușor spre marginea când veselă, când tristă! Ei au viziune îi chemă orizontul nemărginit, au viitorul tipărit al nostru veghează în asfințit. Noi nu mai stăm la pândă, am obosit ca un vânător blestemat, împietrit în nemișcarea sumbră, săgeata noastră are vârful în umbră. Când murim de tot? Când nu mai avem amintiri! Mormintele sunt mărunte stau pe alei, ca niște soldați, surori și frați fără arme, în cazarmă claustrați. Azi în cimitir sub un imens patrafir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
o minune cel puțin similară dacă nu chiar și mai evidentă decît aceea tot de ordin meteorologic ce urma să se producă În timpul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea, tinerii căsătoriți ducîndu-se În pridvor. Aici au stat În distinsă nemișcare la tradiționala ședință foto, mireasa purtînd pe cap o tiară tradițională Swarowski, se pare din Buzău, din cristale cu irizări bleu-turcoaz, slujba desfășurîndu-se la fel. În vremea asta măicuțele de la Horezu „șușoteau pe la colțuri” (din cînd În cînd ghilimelele pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
moartea, uneori intimă. În vreme ce la CD-player se aude Pachelbel. Sau Rameau. Poți să asculți și For Sephora, cu Stochelo Rosenberg, apoi să mori pe ritm. Cuvintele Înseamnă tempo, iar mișcarea reprezintă cu destulă acuratețe lumea de azi, de neconceput În nemișcare, nemișcat fiind doar boul. Circulația vocabulelor pe Întreg setul de tobe cerebrale este singura care se opune notabil morții, fiindcă leagă arborescent lucruri la prima vedere ireconciliabile, Într-un dialog orizontal autor-cititor - aici cititorul este neantul -, cealaltă axă, verticală, conectînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
auziri jeluitoare Netulburat, interpretează imnuri nesfârșite. Mă-ndrept apoi spre alte tărâmuri milenare, Dar copleșit de multe și diabolice ispite Mă ostenesc să scap din lunga mea visare Plecând din nou spre alte Luturi liniștite. Unde tronează Cronos, rămas în nemișcare.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93385]
-
bătrîn decît mine. Șezi, îi spun. Mă mîrîie: Doar n-o să stau ca dogii lui Hette. Cultivatul meu Tano îi știe pe cei doi cîini sculptați de Richard Hette, păzind intrarea în Vila Sonet. Le-a privit cu frățească mîhnire nemișcarea și cu indiferență nemurirea în bronz. Vin mai aproape de drum. Cîțiva băieței încearcă să descifreze inscripția de pe pantalonașii unui puști, fudul că are haine noi. Se chinuie ei cu b, trec la a, sar peste p, ajung la t: "Batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mi s-a spus) tot rămășițe de la un prânz de maimuțe Ele fecundaseră aerul originar cu sunete neprevăzute Fârnâind gutural milioane și milioane de ani Pe o spirală de sârmă ce se zice că urcă. Cotrobăind spre spirit, am trezit nemișcarea din lucruri Cea mai teribilă, de nevăzut, afirmare a timpului Coborâtă secret În structura vitală-a materiei Ah, de ce nu pot să dorm somnul copacilor? Dacă eu exist ca materie echilibrând universul, De ce se răstoarnă În mine echilibrul materiei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ducea la joacă, cu alte fetițe, și atunci mă proțăpeam imediat Înaintea oglinzii; mă fixam În ochi și stăteam așa nemișcat cât mai mult, ca să văd dacă pot să intru În ramă, În locul celuilalt. Aveam Încredințarea că, prin tăcere și nemișcare, cele două imagini se vor suprapune una peste alta și că voi dispărea În oglindă, că voi trece pragul dincolo, În acea lume misterioasă din care venea spre mine dublul meu. Nu Încape Îndoială, Îmi spuneam fără cuvinte, că rama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știi ce se va întâmpla, nu știi cine se va ivi în prag, îți înfigi și mai tare bărbia în genunchi și aștepți. Ai crede că ghemuiala asta e cel mult plictisitoare, dar nu și istovitoare. Greșești, orice supunere la nemișcare, vreme îndelungată, e o silnicie. Asta de care vorbesc îți amorțea ceafa și îți încovoia spinarea. Când aveam dreptul să mergem printre paturi sau, cu program, să ne facem nevoile, umblam tupilați, cu umerii căzuți și bărbia în piept, de parcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
membrii ei, cărora li se atașează aproape cu necesitate înțelesuri. Ceea ce spune individul, dar și cum spune (tonul vocii, pauzele etc.) și gesturile aferente, postura corpului și alte semnale sunt interpretate. De notat în acest sens că și tăcerea și nemișcarea constituie un semnal; ele „vorbesc”, cum se spune. În atribuirea de înțelesuri și interpretarea respectivelor mesaje pot interveni însă o serie de distorsiuni legate atât de ambiguitatea mesajului transmis de emițător, cât și de decodarea greșită a lui de către receptor
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]