3,779 matches
-
de fată. Nimic, așa cum am mai spus-o. - Domnule director... repetă vocea, ciocănind în același timp încetișor, cu teamă. Ușa se întredeschise, scârțâind, ceea ce o făcu pe biata fată să rostogolească un țipăt abia auzit. În această clipă directorul învie, nemulțumit. Cineva îl deranjase. - De ce mă deranjați? Cine e? întrebă el, buimac, încercând să înțeleagă ce se petrece. V-am spus să nu mă futeți la icre... Reuși cu greu să se acopere cu cele câteva rămășițe sfâșiate ale pantalonilor. - Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Și atunci de ce voiau oamenii de genul lui să se piardă în felul ăsta? Unii crezându-se Bach, alți Henry Miller, alți Bukowski, alții Ayrton Senna, alții Dumnezeu și cine știe mai cine... De ce nu puteau fi ei înșiși? Din ce în ce mai nemulțumit, m-am ridicat. Știam că n-aveam să mai intru niciodată în casa amicului meu, chiar dacă într-un fel misterios puteam spune că țineam la el. Aveam să fac singur filmul cândva, dacă Dumnezeu m-ar ajuta să am banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai lăsa putință de tagădă. Individul era absolut hidos. La stânga și la dreapta sa se aflau alte două persoane asupra cărora ar merita să insist. La stânga - un individ ceva mai tânăr decât domnul cu față de porc, pipernicit, slăbuț și mereu nemulțumit. Atât de nemulțumit și de ofticat, încât pufnea și trosnea continuu, într-o mișcare ciudată care îl făcea mai-mai să se prăbușească de pe scaun, deși el ar fi vrut din toată inima să șadă. Era îmbrăcat nici mai mult, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Același lucru îl aflaseră și de la medicul pediatru, care îl consultase pe băiat. Puștiul se plictisise să se mai joace cu jucăria de plastic și acum își mișca capul dintr-o parte în alta, umblând cu gurița după mâncare. Scâncea nemulțumit și își strâmba fețișoara, pregătindu-se să izbucnească în plâns. Ileana trebuia să sosească din clipă-n clipă, cu masa de seară pentru copil. Din camera alăturată se auzi soneria telefonului. Cristian nici nu se sinchisise să-l bage în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe care se străduia el să-l sfărâme mai era o cavitate, poate tot o peșteră. Se urcase pe vagonet și încercase să privească în interiorul găurii de acolo. Nu vedea nimic, după câțiva metri, raza lanternei se pierdea în întuneric. Nemulțumit se întoarse din nou la lucru. Nu făcea nimic decât să lovească fără încetare în peretele de piatră din fața sa, sfărâmând bucăți de mici dimensiuni. Încet, încet, galeria săpată de el înainta. Vagonetul rămânea tot mai departe în urma lui, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Din nou, nici un rezultat, așa încât renunță. Știa că dacă se încăpățâna să continue așa, nu va face nimic altceva decât să descarce complet bateria și, abia atunci să vezi distracție. Se aplecă spre torpedo de unde scoase o lanternă și, oftând nemulțumit deschise portiera și sări jos din cabină. Între timp, afară se făcuse noapte de-a binelea. Cerul senin de peste zi se acoperise de nori groși, așa încât era o beznă de să-ți bagi degetele în ochi. Se lăsase zăpușeala, aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fără grijă! îl liniști Pop. Dumnealui este un ofițer de poliție de la Iași. E detașat la noi să ne ajute la cercetări. Păi, ce să facem? întrebă ușurat Drăgan. Trebuia să ne asigurăm nu-i așa? Toma dădu din cap nemulțumit și se apropie și el de portiera închisă. Simion Pop se dădu lângă el și îl întrebă șoptit: Ce te-a apucat? Drăgan este directorul adjunct de la Pinforest. Ceilalți sunt șeful de coloană și șeful de exploatare. adăugă el, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nocturn. Bine, începu ea fără să-l privească, dacă vrei să vorbim despre Muntele Rău... Nici nu știi cât de mult vreau să vorbim despre Muntele Rău! Ai un talent deosebit de a arunca în derizoriu orice discuție serioasă, spuse ea nemulțumită. Dacă ai de gând să continui așa, mai bine ne oprim aici. Nu. Nu, ce? Nu fac bășcălie și nici nu vreau să te oprești. Te ascult cu toată atenția. Mă întreb dacă are rost să-mi răcesc gura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și alte ipoteze dar cazul este deschis și iau în calcul toate variantele. Ușor agasat, bătrânul se lăsă pe spătarul scaunului și își mai aprinse o țigară. Ridică ceașca de cafea și vru să o ducă la buze. O privi nemulțumit pentru că era goală și se întinse din nou spre ibric. Știu că nu asta vă doriți să auziți de la mine, continuă Toma, întinzând și el ceașca spre interlocutorul său, dar vă cer să mă lăsați să-mi duc mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să plecăm! 16 Imediat după micul dejun, Cristian și Ileana plecaseră de acasă într-o excursie la iarbă verde. Cel puțin așa le spuseseră lui Pop și Mariei care nu primiseră cu prea multă bucurie hotărârea celor doi tineri. Pufnind nemulțumit, comandantul se străduise să prindă privirile lui Toma, încercând să-i amintească de discuția lor de la birou. Cristi se făcu că nu vede și ieși repede din casă însoțit de fiica lui Pop. Aruncă în portbagaj geanta cu mâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prin care lumina soarelui abia reușea să se strecoa re înăuntru. Ai apucat să te odihnești? întrebă Moș Calistrat. Nu-i nici o problemă, spuse Cristian, sunt obișnuit cu nopțile nedormite. Dar, da, am dormit câteva ceasuri, adăugă el văzând privirea nemulțumită a bătrânului, nu sunt obosit. Se despărțise în zori de Moș Calistrat în capul străzii unde locuia Simion Pop. De acolo, mersese singur până acasă. Ileana nu dormea, îl aștepta în bucătărie. Cum îl auzise că intră se repezise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În podul palmelor, inspectorul încă mai avea furnicăturile acelea ușoare. Ei, cum e, simți ceva? îl întrebă el pe Cristian Toma. E foarte ușor, arătă acesta spre toiagul de alături, mă așteptam să fie mai greu. Bătrânul plescăi din buze nemulțumit. Se uita când la inspector, când la toiagul de lângă acesta. N-ai văzut nimic neobișnuit cât timp l-ai ținut în mână? Nu, spuse Cristi serios, e un baston cât se poate de obișnuit. Inspectorul se hotărâse pe loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
decât să leg fitilurile și să le dau foc. Vreau să pleci și să te asiguri că Ileana e la adăpost, adăugă el, văzând că bătrânul iar nu e de acord să facă ce îi cerea, mă bazez pe tine. Nemulțumit, dar totodată pătruns de importanța misiunii pe care o primise, Calistrat se lăsă înduplecat și se îndepărtă mormăind. Imediat ce dispăru după colț, Cristian Toma se apucă de treabă. Strânse mănunchi cele cinci capete de fitil și le legă laolaltă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să spun. Adică, nu vreau să-l duci acasă și să-l pui la loc în pat. Găsești tu o soluție! adăugă el după o clipă. Fă de așa natură ca să nu-l mai găsească nimeni niciodată! Am înțeles! rosti nemulțumit mercenarul, căruia îi era clar că în noaptea aceea nu mai avea nici o șansă să pună geană peste geană. Privi pe geamul mașinii, dincolo de marginea drumului. Tocmai treceau prin dreptul unei vâlcele pe care o umpluseră cu bolovanii și pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
palme de pământ. Legă bine frânghia de tulpină, trăgând apoi de aceasta ca să se asigure că nu se desface. Făcu doi pași în spate, privind la tabloul macabru din fața sa. Verifica dacă nu îi scăpase vreun detaliu și se declară nemulțumit. Bătrânul nu se putuse urca singur acolo, mai trebuia ceva. Porni înapoi spre casă și intră înăuntru. Nu îndrăznea să aprindă lumina, așa încât, pe dibuite, începu să caute un scaun. Cu greu, găsi un taburet vechi, pe care îl înșfăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cea dinspre curte și cealaltă dinspre stradă). Cam În aceeași perioadă, ca după o epidemie florală, s-a apucat să umple toată casa de desene cu motive florale. La această explozie a harului său pictural a ajuns cu totul Întîmplător. Nemulțumit - ca de altfel de orice lucru - de felul În care un ofițer pensionar, zugrav amator, i-a văruit baia (cîntînd tot timpul Kozarčanka și bătînd tactul cu mîna, care ajunsese numai pete de culoare, tata și-a suflecat mînecile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
prin organizația mondială a comerțului, prin organizația mondială a energiei atomice, prin organizația mondială a muncii, prin organizația meteorologică mondială și prin alte câteva organisme, secundare sau încă în fază de studiu, prin urmare nemenționate. Albatrosul trebuie să fie foarte nemulțumit, pare că vor să-i ia ciocolata de la gură, gândi comisarul. Ridică ochii din ziar ca unul care, brusc, simțise nevoia să vadă mai departe și-și spuse în sinea lui că poate această știre a fost cauza neașteptatei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Barbe m-a trimis! Veniți repede la Castel! Cunoșteam drumul spre Castel: îl las pe flăcău și plec ca din pușcă, imaginându-mi că-l voi găsi pe Destinat cu gâtul tăiat sau cu burta spintecată de cuțitul unui condamnat nemulțumit care se întorsese după 20 de ani petrecuți la ocnă, pentru a-i prezenta, pe căldura aceea, omagiul lui. Pe drum mi-am spus chiar că un astfel de sfârșit, ca victimă a unui asasinat barbar, este o întorsătură justă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mânioasă cumplit că batem mingea în loc să repetăm. ― Dragă, spune Moni, să nu fii supărată, copiii au luptat și au pierdut ca niște premianți. A fost una din cele mai cumplite repetiții pe care le-am făcut, Zoe urla continuu, era nemulțumită, Moni n-avea treabă, se culcase cu picioarele pe catedră, imun la tot ce se întâmpla în jurul lui. La un moment dat, Elena Albu nu știu ce face, Zoe se apucă de pandalii și începe să arunce cu scaune peste capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți, ci doar o frecare între atomi incandescenți. Sterilitatea? în niciun caz o pedeapsă trimisă de vreo divinitate înfuriată de cine știe ce greșeală a nefericitei, ci o simplă disfuncție a atomilor, a canalelor fiziologice, o consistență inadecvată a substanțelor. Cerul? Gol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Acasa > Orizont > Atitudini > REÎNTOARCEREA HANEI Autor: Silvia Katz Publicat în: Ediția nr. 71 din 12 martie 2011 Toate Articolele Autorului De ceva timp mă simt ca o salcie plângătoare. Mă lamentez tot timpul și sunt nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța de a merge mai departe. Am obosit
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364428_a_365757]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > REÎNTOARCEREA HANEI Autor: Silvia Katz Publicat în: Ediția nr. 230 din 18 august 2011 Toate Articolele Autorului REÎNTOARCEREA HANEI DE SILVIA KATZ De ceva timp mă simt ca o salcie plângătoare. Mă lamentez tot timpul și sunt nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța de a merge mai departe. Am obosit
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
România sau contextul internațional în care se derulează istoria țării noastre. Pentru aceasta, am considerat că cel mai reprezentativ în acest sens este Sundar Singh. Într-o vreme în care emigrația este masivă, în care atâția dintre confrați se declară nemulțumiți că sunt români, venim cu această scriere, pe care, după ce o citești, îi mulțumești lui Dumnezeu că te-a rânduit să fii român și să trăiești în România de azi și de mâine. 16. Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
tată. Foamea asta continuă după un tată, de a avea un tată lângă mine, m-a făcut să-mi doresc să găsesc un tată în primul rând.” Dana Glazer a fost foarte mult timp ambiguă, incertă, fără satisfacții și veșnic nemulțumită. Când avea 10 luni, sora ei 4 ani și mama lor 24 de ani, tatăl lor le-a părăsit. Au rămas doar ele singure. Dana a devenit o luptătoare în sens negativ, dar l-a întâlnit pe Cristos care i-
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364505_a_365834]
-
trebuie să arate o doamnă de vârsta dumneavoastră. O să vreți să fiți ca bunicuțele alea din față, cu chipuri de păpuși și rochii de adolescente? Nu vi se pare ... nepotrivit?” Am râs amandoi, în hohote ... Chiar așa. De ce suntem mereu nemulțumiți? Frumusețea are diverse coordonate...uneori, fără o logică anume. Îți place cineva sau ceva...pur și simplu. Ți se pare frumos...ce altuia nu-i place. Și? Care-i problema? Noroc că nu s-a inventat încă “taxa pe frumusețe
DESPRE FRUMUSEŢE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361315_a_362644]