834 matches
-
putea spori în noi puterea trupului și ascuțimea minții ? Ar trebui să privim încercările la care suntem chemați cu o proaspătă curiozitate, în stare a răspunde celor mai neașteptate lovituri, ca și mângâierilor înșelătoare. „Din adâncuri te chem, Doamne...“ Fiul nenăscut al Siei Strihan nu este decât un biet clovn al cotidianului strâmt și tiranic ? „Aruncă o privire asupra copilului pe care l-ai lăsat în această vale de suferință și încercări.“ Peste ecranul ruinat al amintirilor voi întinde o mare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
adăugase colegul Lucian Vornicu, după o bine socotită tăcere. O imagine pregnantă, pe care cel care o primea să n-o poată uita ușor. Și o uitase, totuși, ca să vezi !... Cuvinte, cuvinte, gemete mici, platitudini secătuite, mâlul lor cald. ...Călătoria nenăscutului în cavitatea umedă, urmele lipicioase din care cresc degete, muchia unui os încă lichid, nodul unei încheieturi. Vecinătăți fluide, urme gelatinoase, spută și sânge în marea mucoasei până ce membrana se sparge, îngăduind lumina. În frigul luminos al zilei, învelișul sleiește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tot mai departe. Sorocul Runei se apropia și, dacă tot era să răspândesc vorba lui Moru printre Vindecători, puteam s-o fac oriunde se aflau neamuri, deci și la Miazăzi, unde căldura era tocmai bună pentru Runa și pruncul ei nenăscut Încă. După ce am trecut de munte, am văzut cum pământul se Întindea din nou spre Răsărit, lăsând Marea cea mare și rece pe mâna noastră tare. Am dat să coborâm când, zărirăm În spatele nostru, tare-tare departe, nori de praf ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prostește, pentru că nimeni n-o să mai rămână ca să-și amintească. Și, chiar dacă ar rămâne careva, cu ce vorbe să-și amintească? Cu alea pe care vor să le spulbere răzvrătiții de-i aduce Enkim Încoace cu semnele lui? Cu limbile nenăscute și multe de care ne Învață ăia pe care-i conduce Enkim la Krog? Se sumeți apoi: - În urma ta, oameni răi dat Umbrei multe neamuri. În urma ta vin unii care voiesc să-ți strice lucrarea. Și, ia spune: cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aur, poartă șosete din fir de aur, mănâncă parizer de aur, se șterg cu hârtie igienică de aur, și-au umplut toate cuscrele de-a 14-a spiță de averi, pe care urmează să le moștenească, și-au uns copiii nenăscuți consilieri prin ambasade și nu-i întreabă nici dracu' de sănătate, iar noi, ăștialalți, fraierii României, suntem tratați de către alți fraieri, la orice oră din zi și din noapte, ca niște potențiali infractori numai buni de spânzurat. Cred că nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
sutra floriisoarelui, în elaborarea căreia poetul și-l ia părtaș pe A. Ginsberg, al cărui somn într-un cimitir din S.U.A., evocat în finalul poemului, îi amintește propria tinerețe, Când eram / mai tânăr și eram / un cimitir de poeme încă nenăscute... În spirit ludic, aglutinând sacrul cu profanul, apelând la ironie și la autoironie, sunt parafrazate sau parodiate mituri ale culturii universale sau ale celei autohtone. Rescriind, de pildă, Geneza - pe care o definește: ... Geneza fiind / abso/ LUTUL / pe care l-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vânătoare de lei, reînvățând să trăiască, prin înșirarea de cuvinte - amintind, uneori, de teatrul ionescian -, dar continuând să privească de pe strada sa, din universul său, suspectându-se chiar, la un moment dat, că ar putea fi increatul (dacă sunt eu nenăscutul?) și invocă Transcendentul, analizând totodată propria istorie a legăturii cu acesta: Dar tu nu erai. Am știut-o de mult, pentru ca, în ultima elegie, făcând bilanțul drumului de până aici, să afirme cu mândrie și resemnare: Am fost contrabandist de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pustiu, / sufletelor - sacagiu. / „Apăăă... Cine mai vrea?” Acesta e poetul, iar blândețea, modestia (Căci eu nu sunt înțelept. Doar mimez. La asta mă pricep.) sunt atributele sufletului său, pentru care pântecul mamei e cea mai sfântă catedrală, în care pruncul nenăscut E cel mai mare sfânt, / care se roagă. Lui, poetul aspiră ca Domnul, pe care-l invocă, implicit sau explicit, necontenit, să-i remodeleze inima: Doamne, / remodelează-mi inima toată /(...) Ascultă mi cererea, / Cerescule Tată. Și ruga îi e ascultată
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
chipul ei vine, desigur, tot din adânc, din arderea intimă în care se plămădește ghemul acela de celule vii, căpătând tot mai clar conformația unui trup uman. I-a fost dat femeii să trăiască prin și pentru cealaltă ființă, încă nenăscută, dar plămădită dintr un întreg existențial, din dorințe ce capătă realitate în substanța corporală a omulețului din pântec. Creșterea lui secretă până la exodul din „paradisul amniotic” vine să completeze misterul uman pe care doar viitoarea mamă îl poate percepe la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
direcție sau alta - putea fie să nimicească timpul acela rămas nemărturisit (pe care eu Însumi nu mi-l puteam explica) și-ar fi fost păcat, căci În realitate el reprezenta pentru mine, oricît de ciudat ar părea, puritatea unei vremi nenăscute, aducînd fantastic cu perioada uluitoare a lui Keti, care trebuia păstrată, senzația că se trădează sau pîngărește ceva, deci putea fie să nimicească timpul acela, În primul rînd pentru ea, or fiecare are dreptul la partea lui de cer deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu unul exclusiv românesc. Ce urmează după parastas ar trebui să concorde cu rezumatul din libret, iată Însă ce vedem: Flo Își convinge fiul și nora să emigreze În America, În ciuda opoziției blînde a colonelului, tinerii pleacă cu tot cu copilul Încă nenăscut al Dorinei care joacă bine și, În plus, e așezată goală pușcă de regizor Într-o scenă renascentistă cu instalația pelviană Îndreptată spre cameră, adică spre noi, spectatorii, care avem un fior, vizionăm și nunta trasă pe casetă de Florian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gospodarii adormiți sunt loviți puternic și târâți câteva sute de metri pe traseul C.F.R., trecând peste podul feroviar de peste râul Pereschiv, boii sunt aruncați de o parte și de alta a liniei ferate, în timp ce căruța cu gospodarul, soția și copilul nenăscut sunt literalmente striviți, omorâți, mutilați, fără ca măcar să știe de acest lucru. Trenul s-a oprit apoi în dreptul cantonului C.F.R. situat în apropierea a doi plopi monumentali ce străjuiau linia... După un timp, necesar formelor care se cereau în urma accidentului, acceleratul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
elibereze din latență, să le dea formă; nu se poate deduce precis dacă este zidit În piatră sau pur și simplu este acoperit de pământ viu, de mușchiul pământului viu ce Înconjoară ca un manșon protector toate obiectele născute și nenăscute; dar un cub poate fi acoperit ușor de manșonul protector al mușchiului ce crește viu, verde, atât de plăcut la pipăit; tabloul este semnat Sorin Dumitrescu, dar Îl părăsesc, mă mut cu obiectivul din nou spre personaj (era să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pântecul lui. Orice rupere cât de banală trebuie să treacă prin golul matern Ca să poată-exista-aștri-atârnați În ceruri Întoarse. Vezi, tu, omule rău, acum, când mă Îndrept către bucuria tristă a mamei. Nu-mi sângera sufletul cu ceea ce e artificial și nenăscut Nu mă Îndârji Împotriva aproapelui uitător de origine, Să acoperi bine putregaiul crescut voluptos prin distanța parcursă, Pe drumul necălcat de picioarele ce m-au purtat spre lumină; În drumul meu necondus și necunoscut de ochii tăi blânzi, Acasă, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de somn, el pleacă din Orașul Interzis și se întoarce să-mi raporteze că și-a petrecut timpul cu burlacii mai în vârstă din sat. Oferindu-le bani, el îi întreabă pe burlaci dacă ar vrea să adopte copilul meu nenăscut. Îl întreb de ce face asta. An-te-hai îmi explică faptul că de vreme ce băiatul meu va atrage un blestem, este datoria noastră să răspândim blestemul asupra altor oameni. Potrivit Cărții superstițiilor, dacă sunt suficient de mulți oameni care să poarte blestemul, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-l slujească, ajunsese să se însoare cu dădaca. Thierry, în sfârșit, avusese parte de degringolada cea mai sordidă. Împărțea un apartament jegos cu o harpie isterică și, ocupându-se de avorturi, trimitea în fiecare zi pe lumea cealaltă câțiva prunci nenăscuți 194. În societatea anilor '50-'60, acest sentiment al nostalgiei și inocenței pierdute devine atât de larg răspândit, încât face ca și un alt film minunat, adaptat după romanul lui Herman Raucher Un été '42195, să se bucure de un
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lui Pascal. Fixarea cunoașterii în dimensiunea sacrului în accepția sa teologică -, acolo unde acționează harul lui Dumnezeu, prin conlucrarea cu umanul, prin coborârea Logosului. Ordinea interioară a omului și ordinea naturii izvorăsc din Dumnezeu, divinitatea fiind situarea înaintea lumii, ființa nenăscută, cum afirmase și Thales. Ordinea și sensul lumii, precum și lucrurile din ea, aparțin lui Dumnezeu, ele putând fi revelate celor aleși. În Sfânta Scriptură, Dumnezeu se revelează omului drept o realitate care poate fi obiectul unei anumite cunoașteri. Acest act
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Grigorie de Nyssa în teologia bizantină propriu-zisă, după Dionisie Areopagitul îndeosebi la teologii secolului al XIV-lea. În contrapunct cu Eunomie care separa energeia de ousia divină pentru a o atribui Logos-ului, singura ființă creată nemijlocit de Agennetos (Cel Nenăscut), Sfântul Vasile cel Mare a susținut inseparabilitatea acestor două aspecte. Altfel, Dumnezeu ar rămâne nemanifestat și necunoscut în relațiile Lui cu ființele create. În același timp, Sfântul Vasile a insistat pe necesitatea de a le distinge; în alte condiții, raportul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
neagă răspicat orice vedere a ființei divine, etern transcendentă. Precum spuneam anterior, teologia catafatică este simbolică, ea neaplicându-se decât atributelor revelate, în timp ce teologia apofatică mărturisește neputința cunoașterii religioase, fixând o limită riguroasă prin chiar utilizarea noțiunilor de infinit și nenăscut. Astfel, în jurul abisului intradivin există un cerc de tăcere. Nu este vorba de o imposibilitate logică, umană, ci de profunzimea insondabilă a ființei dumnezeiești; întunericul inerent credinței protejează taina de nepătruns a proximității lui Dumnezeu. Teoria palamită este elocventă în privința
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se printre gratii?),/ Singurul lucru/ De care suntem ferite/ (Sau poate private)/ E fuga". (Delimitări) Aceeași metaforă a fricii de revoltă este exprimată, la un alt nivel, în poemul Cruciada copiilor: "Un întreg popor/ Nenăscut încă/ Dar condamnat la naștere,/ Foetus lângă foetus,/ Un întreg popor,/ Care n-aude,/ Nu vede,/ Nu înțelege,/ Dar înaintează/ Prin trupuri zvârcolite de femei,/ Prin sânge de mame/ Neîntrebate". Devenind necesitate, scrisul este refugiu și armă, totodată, contra cenzurii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ia o poză de inițiată, nu se înfățișează ca o preoteasă a adevărurilor inaccesibile altora, nu vorbește sibilnic, ca să mărească impresia de profunzime. Reflectează și atât. Ideile din poezia ei au o nuditate de statui antice"241: "Un întreg popor/ Nenăscut încă/ Dar condamnat la naștere,/ Foetus lângă foetus,/ Un întreg popor/ Care n-aude, nu vede, nu înțelege,/ Dar înaintează/ Prin trupuri zvârcolite de femei,/ Prin sânge de mame/ Neîntrebate". (Cruciada copiilor) Retorica acestui poem este diferită de tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
neutră ascendentă sau egal distribuită se constituie în mărci stilistice, sugerând diverse trăiri afective"256. În acest sens, menționăm prezența frecventă a aliterației 257, în majoritatea textelor interzise, redată prin repetiția nazalei dentale n, care accentuează strigătul: "Un întreg popor/ Nenăscut încă/ Dar condamnat la naștere,/ Foetus lângă foetus,/ Un întreg popor/ Care n-aude, nu vede, nu înțelege,/ Dar înaintează/ Prin trupuri zvârcolite de femei,/ Prin sânge de mame/ Neîntrebate" (Cruciada copiilor) sau "Noi, plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sau explicațiile nu îl mai pot apăra de gloanțele sîrbilor. Tensiunea acumulată atinge un climax prin acest gest, iar secvența următoare poate redemara ca relație verbală argumentativă (întreaga istorie a presupusei trădări a americanului, care fusese de fapt salvarea vieții nenăscute încă și a femeii). * Gestul complementar poate fi o simplă sinonimie gestuală ("E nebun de-a dreptul" dublat de figurarea dereglării mecanismelor cerebrale) sau o nuanțare a atitudinii în raport cu faptele evocate sau interlocutorii (gestul de avertizare schițat prin mișcarea arătătorului
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dă marjine mării!" Lulița Floare dalbă, care-nfloare pomii, învălește codrii [Mohanu] prezintă situația în care băiatul apare numai când este "ursat" să ia de nevastă o ființă cu însușiri miraculoase. Prima subclasă reunește totodată un set de pretexte din partea celui nenăscut pentru amânarea nașterii ("tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte", o fată făcută din rouă, fata lui "Jigmând de ceară", " Fata Nevăzută, Neauzită, din Cer Căzută" , "tot ce ai la suflet", "Fata născută din Piatră", "Ileana Cosânzeana", "Mândra Lumii"), dar
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
provocator ieșirile dintr-o situație-limită. Astfel, mai multe variante înfățișează un caz deosebit: nașterea unui copil cu o carte în mână. Putem face o conexiune între motivul cărții ca motiv al cunoașterii încă din pântecele mamei. Cartea îi acordă celui nenăscut un ascendent asupra lumii dinăuntru și dinafară. Este vorba de o inițiere, conținutul cărții este devorat, absorbit în sânge, încă din trupul mamei. În basmul Voinicul cel cu cartea în mână născut [Ispirescu], a treia seară după nașterea copilului, ursitoarele
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]