9,222 matches
-
acasă la tac'su l-ai căutat?" Întrebarea Anicuței a căzut asupra mea ca un fulger. Aoleu, tata! Vai de mine, la el, săracul, nu mă gândisem. Fusesem luat de tot vălmășagul ăsta de evenimente care mai de care mai neobișnuite, și acum eram într-o situație absolut imposibilă. Ce să fac? Cum să-i explic situația în care mă aflu? Că doar nu puteam să-i scriu pe un bilet ceva de genul ăsta: "Tată, află despre mine că m-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
reală apărea o furgonetă, iar acea diferență făcea praf tot sistemul lui de valori. Acum Însă, ceva Îi spunea că totul se va schimba, iar această forță l-a prins de epoleți și l-a ridicat În picioare. Un flux neobișnuit de energie l-a străbătut de la stânga la dreapta, transmițându-i clarviziune și inspirație, smulgându-i un fluierat autoritar. Minune! Ca la un pocnet de bici, mașinile au tresărit, luând aminte la gesturile-i ferme, de parcă În polițist ar fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ion Simuț Nicolae Breban, susținut de o neobișnuită vitalitate și de o irepresibilă poftă de scris, ce l-ar face invidios pe oricare scriitor, dacă nu cumva îi și face pe cei mai tineri, înregistrează în ultimul deceniu o dublă victorie. Prima este încheierea unei tetralogii memorialistice, intitulată
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
Crohn și colita ulceroasă) este astăzi foarte complex abordată. Unele cercetări implică microflora cu următorul argument: constatăm o ameliorare terapeutică după antibiotice în tratament prelungit. Disbioza constă fie în scăderea numărului uzual de germeni, sau un număr crescut de bacterii neobișnuite cât și o reducere a biodiversității. Consecința disbiozei este o dezechibrare între germenii protectivi și cei nocivi, fapt ce promovează inflamația mucoasei intestinale. E. Coli este un bacil facultativ anaerob, gramnegativ, din clasa enterobacteriaceelor. Are un rol important în stabilitatea
Revista Spitalului Elias by ANA MARIA ORBAN-ŞCHIOPU () [Corola-journal/Journalistic/92059_a_92554]
-
-l frecventa. Cu atît mai bine. Asistenta ar fi suferit groaznic dacă l ar fi Întîlnit pe Jegg Împreună cu secretara, iar aceștia s-ar fi prefăcut că nici nu o văd. Multă vreme, conversația s-a purtat În jurul denumirii oarecum neobișnuite a motelului: Calea Luminoasă. — Ce nume ciudat! exclamă din primul moment Daisy. Nu mă așteptam la așa ceva, zău! — Nu e chiar atît de ciudat pe cît pare la prima vedere, crezu Smith. Trebuie doar să observi că motelul se află
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
acasă, mai anunță ea și porni imediat către Dacia-papuc, cu o grabă suspectă, de parcă s-ar fi temut să nu i se ceară dovezi. Mulțimea aștepta În continuare Încremenită, neluîndu-i În seamă ultimele cuvinte, sau poate, zăpăciți de atîtea formule neobișnuite auzite pînă atunci, crezuseră că și acestea din urmă făceau parte din ritual, Încă nu ajunseseră la Înțelesul lor, Încă așteptau să-și producă efectul magic... Poate că totul a fost doar o iluzie, un delir consumat În numai cîteva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Tamara, două din femeile anarhisto-comuniste și alți cîțiva, nu se temeau, aproape că nici nu se mirau, doar priveau, ca și cum ceea ce vedeau ar fi intrat În ordinea obișnuită, previzibilă a lucrurilor; un fapt lipsit de consecințe. Contemplau spectacolul acela Întrucîtva neobișnuit, cu dorința nemărturisită ca el să nu se termine niciodată. PÎnă la urmă, se lăsă liniștea. Tăcuseră și cei din balcoane. Nu mai bătea nici vîntul. O liniște atît de adîncă, Încît se auzeau pașii prin iarbă ai Marychkăi, care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și-l procurase. — Bună dimineața, doamnă Agneta, spuse la fel de binevoitor ca Întotdeauna. Ce mai faceți? Înainte de a-i răspunde, asistenta Îl privi mirată, fără să știe cu precizie ce anume o mira mai mult. Tonul degajat al vocii, ținuta vestimentară neobișnuită, În contrast cu anotimpul, faptul că era proaspăt bărbierit și mirosea a spirt?... Mai degrabă altceva! La auzul propriului ei nume, parcă simțise o tresărire neplăcută În inimă. — Bine, mulțumesc de Întrebare, răspunse politicos, În virtutea obișnuinței, apoi reluă completarea rubricilor din fișa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de fapt la ridicarea la cote dramatice a vocii și la cîteva amănunte pe care, În lipsa imaginilor, nimeni nu le-ar fi putut contesta. Se afirma, Între altele, că fuseseră descoperite, alături de urme neconcludente de pisică, amprentele de o formă neobișnuită ale unei persoane, sau mai precis ființe, care nu părea să facă parte propriu-zis din specia umană. În plus, redactorii descoperiseră că, În urmă cu numai cîteva zile, victima participase la reuniunea unei secte oculte, care se Încheiase cu venerarea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fixată, reia Gulie, scîrțîiam din toate încheieturile, dar înaintam împreună cu ceilalți, noi mai în urmă ce e drept, cu excepția lui Tîrnăcop, care o luase la picior în primele rînduri alături de hoarda de țigani. Înainte să se dea startul întrecerii, nimic neobișnuit, aceeași atmosferă anostă, oameni resemnați, lîncezea totul, începusem să tremur stînd acolo în așteptare, mișcați-vă odată dobitoacelor, popor de doi bani îmi venea să strig, dacă pierdeți și șansa asta atunci vă puteți lua adio pentru totdeauna de la orice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cerșesc și vagabondez pentru că numai așa pot să cunosc lumea. Vă mulțumesc!,, S-a apropiat de ea, a făcut-o să râdă spunându-i că el e un cerșetor care cunoaște lumea...de când lumea, și, i-a admirat frumusețea și neobișnuita fragilitate. Ei i-a plăcut la Antoniu din prima clipă, privirea pătrunzătoare și timbrul vocii grav. În rest, n-a interesat-o nimic În mod special În Înfățișarea lui: era un cerșetor ca și ea, unul din miile de cerșetori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
obiectele ,,casnice,, pe așa zisa masă din Încăpere și acum, Îl descoase pe Antoniu, punându-i Întrebare după Întrebare cu un firesc care-l Înduioșează pe cloșard. Luna străpunge Întunericul cu o lumină care le face chipurile de un alb-roz neobișnuit. Ben Își ceartă câinele, dându-l afară din coșmelie cu strigăte de furie.... -De ce e atâta Întuneric În jur? -Cândva a fost lumină electrică În blocul pe care l-ai văzut. Aparținea de Fabrica de Chibrituri. Era construit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă bucur de tot ce Întâlnesc. E drept, m-a costat lucrul ăsta, mi s-au Întâmplat multe lucruri Îngrozitoare, dar, asta e !,, oftează Plăcințica, aranjându-și o șuviță de păr care i-a căzut pe frunte. Fragilitatea și farmecul ei neobișnuit Într-o lume ca asta, Îl impresionează pe Antoniu. I se pare dintr-odată că monotonia Îngrozitoare cu care-și trăiește condiția de exilat În mizerie, s-a transformat În ceva inexplicabil de frumos.. Ființa asta fragilă are o putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
materne, să o spele. Sub soarele arzător de iunie, ajutorul medicului scoate un instrumentar minim dintr-o sacoșă de plastic. Una după alta ies la iveală un bisturiu, un clește, o foarfecă, o sticlă cu formol, o seringă de dimensiuni neobișnuite....vată, spirt. Lui Antoniu i se face rău și se retrage În spatele magherniței, ca să vomite În voie. Între timp, locuitorii ghetoului s-au adunat ciopor ca la urs, Înjurați și Îndepărtați din când În când de felcerul roșcovan. Kawabata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lift vechi, de pe vremea lui Carol al doilea, care gâfâie din toate Încheieturile, și se mai și oprește Între etaje de parcă ar vrea să se odihnească. Odată ce ai ajuns la etajul opt și intri În apartamentul din stânga liftului, o Încăpere neobișnuit de mare, cu pereții albi și cu mobilier alb, minimalist, din cele care se văd prin revistele de modă, se oferă privirii ca o scenografie de teatru. Contrastul dintre blocul vechi, o construcție greoaie cu un stil compozit, din perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
exista. După ce-și trase ciorapii, Georgie se lăsă pe spătarul fotoliului uitându-se la mine. Pe lângă părul negru și bogat avea ochii de un albastru-cenușiu deschis. Fața lată, cu trăsături bine conturate, nu era chiar delicată, în schimb pielea neobișnuit de palidă avea ceva din finețea fildeșului. Nasul mare și puțin cârn - care pe ea o exaspera și pe mine mă amuza și pe care veșnic și-l apăsa și mângâia în încercarea fără sorți de izbândă de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
stăpânire pe întreaga încăpere, îndreptându-se imediat spre centrul acesteia, chiar și atunci când era între oameni cunoscuți, dând roată camerei, vrând parcă să umple astfel cu prezența ei toate ungherele și cotloanele. Dar în această seară, care avea deja ceva neobișnuit în ea, Antonia rămase în prag, temându-se parcă să intre sau parcă simțind că apariția ei are ceva dramatic. Rămase acolo cu mâna pe clanță, cu ochii larg deschiși, privindu-mă fix într-un mod derutant. Am mai observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de aer, Georgie. Simt nevoia să-mi redobândesc sentimentul de libertate. Prezența ta acolo va deschide o lume nouă. Chiar în clipa în care rosteam aceste cuvinte am înțeles mai bine că ceea ce mi se păruse a fi un dar neobișnuit oferit lui Georgie era, de fapt - așa cum ea sesizase imediat - o mișcare de mare importanță: nu era ceva ce intenționam să-i dăruiesc eu ei, ci ceva ce avea să facă ea pentru mine, să-mi facă mie, și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lor ațintiți asupra mea cu îngrijorare, ochii Antoniei mari, castanii și blânzi, ochii lui Palmer albaștri, limpezi și reci. În spatele lor se vedeau pe perete locurile, acum goale, ale stampelor japoneze. Mi-am dat seama imediat că se întâmplase ceva neobișnuit. Nu m-au salutat, n-au zâmbit, m-au privit pur și simplu lung trădând însă o anumită îngrijorare reținută. Am închis ușa. Pentru o fracțiune de secundă m-am gândit că o să-mi spună că s-au răzgândit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai nouă căci se refăcea vopsitoria și, stând pe loc, am privit o grămadă de gunoi rămasă de la vopsitori și am încercat să-mi curăț cu un plic vopseaua care mi se lipise de mână. În aer plutea un miros neobișnuit. În cele din urmă, cum vizitatorul nu dădea semne că ar vrea să plece, iar râsetele arătau că totul este în ordine, am bătut la ușă și, după puțin timp, am intrat. Georgie ședea lângă foc, oferind cafea unui musafir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Îmi iubesc soția și încă o doresc. Îl iubesc și pe fratele dumneavoastră. După cum poate v-ați dat seama, sau poate nu - până nu demult eu însumi n-am realizat acest lucru - sentimentele mele pentru Palmer sunt de o intensitate neobișnuită. N-am fost niciodată ceea ce se consideră în general a fi un homosexual, dar afecțiunea mea pentru Palmer are această nuanță; ciudat este faptul, probabil cunoscut în psihologia medicală, că legătura lui Palmer cu soția mea în loc să diminueze afecțiunea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Zece. — Seara sau dimineața? Dimineața, spuse ea, privindu-mă cu ochii măriți. — Și de ce e așa întuneric? — E ceață. Asta înseamnă că am dormit douăsprezece ore, am spus. Ce s-a întâmplat, Antonia? — Spune-mi, Martin, s-a întâmplat ceva neobișnuit cât am fost plecată? Mi s-a tăiat răsuflarea. — Ceva neobișnuit? Nu, din câte știu eu, nu, am răspuns. Dar tu unde ai fost plecată? Până atunci nu-mi pusesem această întrebare. Nu mă gândisem nici o clipă la Antonia. — M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
măriți. — Și de ce e așa întuneric? — E ceață. Asta înseamnă că am dormit douăsprezece ore, am spus. Ce s-a întâmplat, Antonia? — Spune-mi, Martin, s-a întâmplat ceva neobișnuit cât am fost plecată? Mi s-a tăiat răsuflarea. — Ceva neobișnuit? Nu, din câte știu eu, nu, am răspuns. Dar tu unde ai fost plecată? Până atunci nu-mi pusesem această întrebare. Nu mă gândisem nici o clipă la Antonia. — M-am dus să o văd pe mama, nu s-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Antonia. Sunt sigură că ți-am spus. Aș fi vrut să vină și Anderson cu mine, dar a trebuit să se ducă la Cambridge să-și mai aducă niște lucruri. — Și de ce m-ai întrebat dacă s-a întâmplat ceva neobișnuit? — Păi, ceva cu siguranță s-a întâmplat că... dacă nu, înseamnă că eu am început să-mi pierd mințile. — Nu ești singura, am răspuns. Dar tot nu înțeleg. — Te-ai văzut cu Anderson în weekend? — Nu. — Cu el s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Mă duc eu, am spus și am făcut un pas mare peste teancurile de așternuturi. — Ai grijă! spuse Antonia. Am intrat în salon, am închis ușa și am ridicat receptorul, așa cum făceam mereu în ultimul timp, în așteptarea a ceva neobișnuit. Era Alexander. Mi-a făcut plăcere să-i aud glasul. — Ce faci, bestie? l-am salutat. De ce n-ai mai dat nici un semn de viață? Antonia arde de nerăbdare să te vadă. Nici nu-ți închipui ce viață monotonă ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]