848 matches
-
devină singurul arbitru al relațiilor umane. Mulți au avertizat că noțiunea de democrație era Întoarsă cu susul În jos și că opțiunile politice, care În mod tradițional se realizau prin vot de către cetățeni, depindeau din ce În ce mai mult de consumatorii pe piață. Neoliberalii și libertarienii favorizau exact această cale, argumentând că mecanismul pieței era mult superior procesului politic ca modalitate de a reprezenta voința colectivă a oamenilor și de a asigura bunăstarea viitoare a societății. Rețelele de politici guvernamentale au fost văzute ca
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a face față ratei accelerate de schimbare și densității crescute a schimburilor Într-o lume conectată global. Sociologul Andrew Barry arată că rețeaua a devenit În Uniunea Europeană... O modalitate atât de a transcende conflictul politic dintre adepții statului bunăstării și neoliberali, cât și de a dezvolta un mecanism de intervenție publică care să animeze actorii sociali și economici, În loc să creeze o relație de dependență sau de protecție Între stat și clienții săi24. Trebuie adăugat că rețelele de politici publice sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
anterior, conceptele de bază ale politicilor economico-financiare În țările dezvoltate au devenit, Însă, liberalizarea sau dereglementarea (eliminarea instituțiilor și măsurilor administrative din sectoarele În care piața poate funcționa eficient) și privatizarea. Ia naștere, astfel, o nouă doctrină economică de orientare neoliberală, 53 Filip Gh., Onofrei M., op. cit., p. 136 55 intitulată monetarism, care vizează limitarea intervenției statului În economie și implicit a rolului acestuia, având un impact diferit asupra modului de abordare a cheltuielilor publice și impozitelor, generând un alt tip
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
remedii de tip keynesist, fără a se crampona de apartenența la una sau alta dintre cele două abordări doctrinare. 57 Ibidem, p. 151 60 În raport cu „terapia” propusă, În plan doctrinar, ne apare deosebit de relevantă demonstrația făcută ca suport al doctrinei neoliberale a ofertei, cunoscută și sub denumirea de modelul „supplyside economics”, prin „curba” construită de către A. Laffer, care evidențiază interacțiunea dintre modul de impozitare a veniturilor și formarea resurselor bugetare, cu luarea În considerare a reacției factorilor de producție și a
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
ponderii veniturilor fiscale pe total O.C.D.E., de la 34,9% În 1980 la 38,4% În 1989, țările din UE având În general valori mult mai Înalte decât media. La sfârșitul anilor ’80, pe baza aplicării În practică a ideilor neoliberale, În multe țări are loc o reducere a rolului statului În economie, În special prin privatizare, și adaptarea sistemelor de impozite, având loc reducerea substanțială a cotelor marginale de impunere și lărgirea bazei de impunere a impozitelor. În același timp
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
economiștii clasici a libertății ca autonomie care susține o ,,ordine naturală”, rezultat al reglării automate, spontane a raporturilor dintre indivizi. Ca reacție la caracterul utopic al acestui model a apărut tipul ideal al ,,modernității organizate” sau etatiste, construit de teoreticienii neoliberali ca Șt. Zeletin, E. Lovinescu, D. Drăghicescu, D.P. Marțian, P.S. Aurelian, M. Manoilescu. În locul mecanismelor spontane, noua imagine a modernității este centrată pe ideea de ordine construită socialmente, Îndeosebi prin mecanismele statului care uzează de formalizare, instituirea unor convenții, clasificări
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Titu Maiorescu, M. Eminescu, N. Iorga, C. Rădulescu-Motru), ai poporanismului și țărănismului (C. Stere, V. Madgearu, M. Ralea, Dem. Comșa). În consens cu ideile romanticii germane, narodnicismului rusesc, literaturii agrariene europene, această orientare reprezintă o critică a modernității liberale și neoliberale și o centrare pe solidarități specifice, culturale, etnice, naționale. Al patrulea tip de modernitate a fost de orientare marxistă, susținut de C.D. Gherea, Ș. Voinea, L. Pătrășcanu, L. Rădăceanu. A doua componentă fundamentală a tradițiilor sociologice românești o constituie sociologia
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
acestui partid i s-au alăturat, în parlamentul federal, alte două partide populiste cu orientare de dreapta Libertair, Direct, Democratisch (LDD), condus de List Dedecker și Wallon National Front (FN) din Valonia. De obicei, primul partid (LDD) este încadrat populismului neoliberal (Pauwels 2010), iar cel de-al doilea familiei populismului de dreapta radicală (Art, 2011; Carter, 2005; Coffé, 2005a; Mudde, 2007; Norris, 2005). Partidele populiste de stânga nu au fost reprezentate în parlamentul belgian, chiar dacă formațiunea social-democrată Socialistische Partij Anders (SP
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
-se de această reputație, López Obrador s-a străduit să-și construiască o imagine de politician moderat. Însă chiar și "moderatul" AMLO a ajuns să se concentreze pe nevoia de-ai integra pe mexicanii lăsați în urmă de cursa reformelor neoliberale. Acest lucru apare în mod explicit în platforma sa electorală intitulată: "Cele 50 de angajamente pentru redobândirea mândriei naționale". Primele cinci angajamente se referă la "datoria istorică pe care o avem față de comunitățile indigene, pensii pentru cei în vârstă (grup
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în platforma PAN. Cu toate că a respins programul NAFTA de eliminare a protecției pentru sectoarele vulnerabile de producție a porumbului și fasolei și s-a opus privatizării energiei electrice, programul său nu a mers până acolo încât să ceară eliminarea reformelor neoliberale. În plus, în afara unor izolate luari de poziție caustice împotriva fostului președinte al Mexicului care ajunsese inexplicabil de bogat, platforma lui López Obrador nu a fost organizată plecând de la opoziția maniheistă între elita coruptă și masele pure, așa cum avea să
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
medicală gratuită pentru toată lumea, subvenții pentru femierii "abandonați" de NAFTA și înființarea mai multor universități publice, astfel ca tineretul să aibă șansa de a studia. Angajamentele sale s-au axat pe ajutorarea marginalizaților, pe ajutorarea celor excluși de politicile economice neoliberale și a celor care au suportat nedreptăți istorice, cum sunt, de exemplu, indigenii. López Obrador a vorbit adesea despre importanța abordării nevoilor celor mai săraci, argumentând că este imposibil ca Mexicul să continue să trăiască într-o "mare de inegalitate
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
coaliție" a SPÖ cu ÖVP1. Cei șapte ani în care populiștii de dreapta au condus guvernul federal s-au caracterizat printr-o polarizare a competiției interpartinice dintre blocul guvernamental (ÖVP-FPÖ) și blocul de opoziție (SPÖ-Verzi), prin conflicte puternice cu privire la politicile neoliberale ale guvernului și prin dezordinea din interiorul FPÖ. Pentru că nu a reușit să se ridice la înălțimea așteptărilor membrilor săi și a alegătorilor, funcționarii nemulțumiți ai partidului (inspirați de Haider) au declanșat o revoltă împotriva conducerii partidului federal și a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de "chestiunea străinului", lupta împotriva criminalității și protestele anti-UE s-au adăugat la problema de fond. Aproape de mijlocul anilor 1990 poate fi observată a treia fază: cea în care FPÖ renunță la rădăcinile sale naționaliste germane și la vechile concepte neoliberale, pentru a susține valorile naționale (austriece), legea și ordinea și șovinismul statului bunăstării prin care să ducă lupta împotriva pericolelor globalizării, integrării europene și imigrației. Sloganul "Austria mai înainte de toate", care a însoțit o petiție populară controversată din 1993, a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
poziție și un raport nesatisfăcătoare și cu pierderi în rândul votanților. Alegerile provinciale și sondajele de opinie arătau că ÖVP era capabil să-și mențină sau să-și extindă sprijinul, în vreme ce FPÖ era slăbit, într-o manieră dramatică. Politica economică neoliberală, prioritatea unui deficit bugetar zero până în 2002 și politica socială restrictivă erau în contrast izbitor cu promisiunile electorale ale partidului și i-a îndepărtat pe mulți dintre cei activi pe piața muncii (Heinisch, 2003: 113-14; Luther, 2010: 90). Pretenția de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în UE ș.a.m.d.) și a reprezentat de asemenea un obiectiv fundamental pentru ÖVP, care se temea că prin intermediul acestui parteneriat social sindicatele și Camera Austriacă a Forței de Muncă 6, dominate de SPÖ, ar putea submina reformele economice neoliberale preconizate (Tálos, 2006: 335-337). În cele din urmă, prin simplul fapt al intrării FPÖ la guvernare se poate vorbi de o creștere a responsabilității democratice. S-a demonstrat că Austria nu va fi condusă la nesfârșit de cartelul SPÖ-FPÖ, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
M. Roberts Introducere Venirea la putere a lui Hugo Chávez, la sfârșitul anilor 1990, nu a marcat doar un moment de răscruce în viața politică din Venezuela, ci a transformat, de asemenea, dezbaterea savantă referitoare la renașterea populismului în America Latină neoliberală. În anii 1980, populismul era în bună parte considerat perimat, victimă a crizei datoriilor și a măsurilor de austeritate care au subminat modelele de industrializare prin intervenție statală de care populismul a fost atașat din punct de vedere istoric (Dornbusch
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Totuși, "virajul spre stânga" a reflectat în mod evident o uzură a consensului tehnocratic privitor la liberalizarea pieței, care a predominat în America Latină începând din anii 1980, și a pus pe agenda politică a regiunii căutarea de alternative la frontul neoliberal și la politica de centru (Lewitsky și Roberts, 2011; Weyland et al. 2010). După ascensiunea lui Chávez, problema nu se mai punea dacă populismul putea coexista cu neoliberalismul, ci mai degrabă dacă putea crea alternative semnificative și viabile la acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care nu traversau o criză. De asemenea, caracterul de stânga al alternativei populiste din Venezuela a reflectat eșecul unui sistem de partid decadent în a oferi alternative bine conturate, viabile la liberalizarea pieței (Morgan, 2007), în ciuda opoziției extinse față de reformele neoliberale și față de slabele lor rezultate în ușurarea unei crize economice tot mai profunde. Într-adevăr, reformele pieței au fost puse haotic în practică, de o manieră "atrage și înlocuiește"1, de către lideri aleși care au făcut campanie electorală împotriva acestor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
săi au fost profund dezamăgiți mai ales de momentul în care armata a fost solicitată să reprime o serie de revolte urbane de amploare cunoscute sub numele de Caracazo, care au izbucnit după adoptarea măsurilor de austeritate și a reformelor neoliberale de către președintele Carlos Andrés Pérez, membru al AD, partid tradițional de centru stânga, la puțin timp după instalarea sa în funcție, în februarie 1999 (Hawkins, 2010a: 16-17; Lopéz Maya, 2003: 74-8). Aceste reforme ale pieței, implementate în colaborare cu FMI
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
negru din societate. În plus, în ciuda originii lor, de stânga sau de dreapta, AD și COPEI au încetat în linii mari să mai ofere electoratului alternative programatice, mai ales după ce AD a virat spre dreapta atunci când Pérez a adoptat reformele neoliberale în 1989. Deși a existat o opoziție puternică în interiorul AD față de aceste reforme (Corrales, 2002), cea mai mare parte din conducerea partidului a continuat să sprijine liberalizarea pieței în anii 1990. Astfel s-a creat un vid politic la centru-stânga
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
voturi (în comparație cu 23% pentru AD și 22,7% pentru COPEI). Alegerile au fost câștigate de bâtrânul fost președinte Rafael Caldera, care a format un o marcă independentă sub numele de Convergencia (Convergența) după ce s-a desprins de COPEI, condamnând reformele neoliberale din Venezuela, și a legitimat tacit încercarea de lovitură de stat împotriva lui Pérez (vezi Tabelul 7.1). Tabel 7.1. Rezultatele alegerilor prezidențiale din Venezuela, 1993-2006 Partid/Coaliție 1993 1998 2000 2006 AD 23,6 COPEI 22,7 Convergencia
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Tiempo în 2006. Sursa: Political Database of the Americas, Georgetown University, la http://pdba.georgetown.edu. Totuși, odată ajuns în funcție, după un experiment inițial cu o serie de măsuri macroeconomice neconvenționale, Caldera a fost nevoit să recurgă la măsuri neoliberale ca răspuns la o criză economică tot mai adâncă și la scăderea veniturilor obținute din exportul de petrol. Liderii AD și ai Mișcării pentru Socialism (MAS) de centru-stânga au colaborat cu noua orientare de factură neoliberală și astfel au pregătit
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să recurgă la măsuri neoliberale ca răspuns la o criză economică tot mai adâncă și la scăderea veniturilor obținute din exportul de petrol. Liderii AD și ai Mișcării pentru Socialism (MAS) de centru-stânga au colaborat cu noua orientare de factură neoliberală și astfel au pregătit scena pentru apariția unui conducător populist din afara sistemului, care putea să canalizeze nemulțumirea față de establishmentul politic și de procesul de liberalizare a pieței (oricât de incomplet ar fi fost acesta). Hugo Chávez s-a dovedit a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Lean și Boniface, 2007: 11). Deși evaluarea unei asemenea tentative este prematură, fără îndoială că populismul contemporan nu doar că schimbă semnificația însuși conceptului de democrație în America Latină, ci aprinde și o dezbatere publică și academică pe tema carențelor măsurilor neoliberale pe care Statele Unite și instituțiile financiare internaționale le-au promovat în America Latină, în ultimele decenii. 10.3 Direcții viitoare de cercetare a populismului și a democrației Cu toate că acesta este primul volum care studiază relația dintre populism și democrație într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
studiu academic de până acum nu a încercat să o compare cu alte mișcări populiste din afara spațiului SUA. Utilizarea unor definiții diferite pentru "poporul pur" și pentru "elita coruptă" au vreun efect asupra relației dintre populism și democrație? Oare populiștii neoliberali influențează în maniere similare relația dintre populism și democrație în America Latină și în Europa? Oare mișcarea Tea Party din Statele Unite are o agendă similară, să spunem în materie de politici anti-imigrație, cu cele ale partidelor populiste radicale de dreapta din
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]