910 matches
-
a simțit venind asupra ei sângele ce curgea în valuri pe dalele pieții, tocmai când la Istanbul se petrecea acest lucru înspăimântător, domnul a dat vina pe maicile care o îngrijiseră, punând boala doamnei, cum credea el, pe seama mustrării lor nerostite. A poruncit atunci de au spânzurat patru măicuțe tinere iar pe bătrâna care-i citise psalmi ca să o liniștească, o grecoaică din neam de negustori de grâne din Istanbul, una Lavinia, au dus-o la un schit în munte și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
consecință are efectul de a manipula. Un exemplu relevant al acestui fenomen este romanul Pisica, de Colette. Cititorul este manipulat de focalizare, astfel încît va lua partea soțului împotriva soției. Este important aici să înțelegem deosebirea dintre cuvintele rostite și nerostite ale peronajelor. Cuvintele rostite sînt auzite de ceilalți și devin perceptibile cînd altcineva este focalizat. Cuvintele nerostite gînduri, monologuri interioare indiferent cît de extinse sînt în text, nu sînt perceptibile pentru celelalte personaje. Aceasta dă naștere unei posibilități de manipulare
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Cititorul este manipulat de focalizare, astfel încît va lua partea soțului împotriva soției. Este important aici să înțelegem deosebirea dintre cuvintele rostite și nerostite ale peronajelor. Cuvintele rostite sînt auzite de ceilalți și devin perceptibile cînd altcineva este focalizat. Cuvintele nerostite gînduri, monologuri interioare indiferent cît de extinse sînt în text, nu sînt perceptibile pentru celelalte personaje. Aceasta dă naștere unei posibilități de manipulare care este folosită destul de des. Cititorii primesc informații elaborate despre gîndurile unui personaj, informații la care celelalte
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
știu locul m-ai crede? Acum, nici soarele nu mai pătrunde prin fereasta mea de la Răsărit. Stau cu ochii ficși pe linia orizontului; prin iluzii optice, îi număr punctele negre și-n această eclipsă totală, înfig cuțitul adânc în cuvinte nerostite, pedepsindu-mă. Cu tine, pe marginea unui vis În fiecare seară mi te închipui lângă mine și în vis îmi apari metamorfozat în versuri iar eu sunt descompusă în pete de culoare; ne contopim într-un tablou liric și plin
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
domnilor că excelența-sa poate să se supere... Generalul îi puse fel de fel de întrebări despre cum a fost rănit, prin ce spitale a umblat, cum s-a vindecat, dar Bologa, răspunzând, vedea mereu în privirea lui o întrebare nerostită, care îl îndîrjea întocmai ca adineaori provocarea lui Varga. Altminteri Karg, prin tonul vorbelor și prin blândețea ce-i îndulcea toată înfățișarea, îi arăta un interes într-adevăr sincer, aproape nefiresc de sincer. Pe urmă veni și rândul întrebării așteptate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care gậndurile mele plutesc ca niște clopoței. Fiecare răsărit în care soarele sorbea roua sclipitoare de pe firavele petale și fiecare apus în care păsări umblau rătăcite prin visuri, începeau pentru mine cu Frența. Templul adevărat al cuvintelor mele rostite sau nerostite încă se afla acolo. Fiecare dimineață îmi transforma lacrimile în mărgăritare și fiecare amurg îmi șoptea că m-am născut din zări crepusculare, ca o lacrimă în plus în Univers. Acolo, alergam desculță prin ploaia de spini, prin nisipul fierbinte
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Elena Marin Alexe La apus de viață s-au îngrămădit idealuri și dorințe nerostite, neuitate, neatinse. Stau acolo ca într-o sală de așteptare a timpului. Uneori le mai colind cu gândul făcut arc peste vremuri. Pe unele abia dacă le mai zăresc, printre faldurile dese ale uitării de sine. Altele se înfiripă repede
Prea multe by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83330_a_84655]
-
orizont al așteptărilor. Recoltarea nu s-a sfîrșit chiar dacă porumbul a fost secerat. Ce alte vieți sînt oare la rînd? Cuvîntul seceră are, În fonetica lui, o sonoritate sacadată, de multă vreme asociată cu mitralierea. Tăcerea scenei este parcă o nerostită amenințare. Dar nu trebuie să ne grăbim și să ne oprim la această primă interpretare, poate că deasupra Înseamnă chiar peste și luna este aici chiar secera ostenită dar mulțumită de lucrul dovedit, odihnindu-se pe grămada de coceni. Și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
din relația firească a oricărui om cu pomul doldora de roade. Merită să observăm că În toate cele trei poeme avem de a face cu personificări ale toamnei, ierbii și corcodușului. Și că acestea dau valoare poemelor. Fac ca simțămintele nerostite ale omului să se obiectiveze În gesturi ale lucrurilor. Rochia de in rochia de in parcă ghicindu-mi gândul vântul șugubăț Cornel Beldiman SÎnt evocate două lucruri: rochia și vîntul. Între ele gîndul neexplicitat al presupusului autor. Sau, mai curînd
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
generos un evantai larg de posibilități. GÎndul explorează mai curînd variantele unei călătorii posibile și bucuria cochetăriei feminine de a se răsfăța cu alegerea celei mai potrivite ținute pentru fiecare dintre ele. Și rămîne departe de ideea, care va rămîne nerostită, a ultimului drum. Și gătită, și de drum se lasă greu abătute spre un final atît de trist. Iar economia poemului respectă această pistă și În versul doi, fulgii care nu se mai topesc lasă gîndul să mai zburde o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și va face, dacă autorul este sincer, ca noua „plămădeală“ dată lumii să-și urmeze propria natură. Dacă intenția de a scrie nu vine din stringența de a scoate la lumină, de a da viață prin cuvânt lucrurilor rămase altfel nerostite, atunci cartea devine un surogat, un mijloc de a par veni prin părelnicie. Preluarea oarbă, fără adâncire, a ideilor deja rostite ori puse în scris nu poate fi decât o clonă. înțelegerea adecvată a unicității, numai ea, poate reda chipul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
o clipă încrâncenării și urii. Peste răgazul acesta vremelnic trece o clipă sub cerul plin de lumini o adiere de îndurare și de iertare, de seninătate și de nădejde care străbate apoi întregul poem, parcă dezmințindu-i rostul. În gândul nerostit că mai bine era ca Iliada să nu fi avut loc niciodată. Ceva asemănător are loc între Ahile și Priam către sfârșitul Iliadei. Priam vine la Ahile, noaptea, să răscumpere leșul lui Hector. Bătrânul rege era acum omul supus la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
o clipă încrâncenării și urii. Peste răgazul acesta vremelnic trece o clipă sub cerul plin de lumini o adiere de îndurare și de iertare, de seninătate și de nădejde care străbate apoi întregul poem, parcă dezmințindu-i rostul. În gândul nerostit că mai bine era ca Iliada să nu fi avut loc niciodată. Ceva asemănător are loc între Ahile și Priam către sfârșitul Iliadei. Priam vine la Ahile, noaptea, să răscumpere leșul lui Hector. Bătrânul rege era acum omul supus la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în inima pădurii, pe unde n-o mai călcat picior de om...ci credeț‟ voi c‟am văzut într-un luminiș?! - Ci.. ci.. ce‟i văzut, tatai? se năpustiră ei cu întrebări, asupra lui, sorbindu-i din gură vorbele încă nerostite. - Am vă-zut... am vă-zut, trei zâne, neînchipuit de frumoase, care‟și pieptănau pletele cu piepteni de aur... de aur, înțelegeti voi...cu piepteni de aur! - Tț..tț..tț..! di aur! murmurară ei, uimiți. După o clipă de tăcere, apasătoare, se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
2011 Sub genele tale, o lume... Din ochii tăi verzi îmi extrag poezia, Acolo mă pierd când doresc liniștiri, Când nu am nevoie de crize sau știri, Când vreau să-mi trăiesc, solitar, frenezia. Din ochii tăi mari vin povești nerostite, Miroase a dor și a dragoste-n ei, Zeițe se lasă seduse de zei, În noul Olimp, strâns sub gene uimite. Din ochii tăi scot apă vie și hrană, Reneg toți Sisifii dispuși la eșec, Apoi în oceanul de verde
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
noaptea șarpe însuflețit ieșit la vănătoare (intestine metalice) în pântece sunt oameni trăiesc (încă) geamurile sprijină frunți drumul către fiecare dintre ei este așternut cu tăceri doar vatmanul ascultă muzică trece zâmbitor prin fiecare stație nu mai are demult întrebări nerostite doar două linii taie în el din când în când dă sonorul mai tare tăcerea celorlați îi zgârie urechile 8 octombrie 2011 Cântec de dor și de toamnă Tomnatic îți cânt despre noi, despre mine, ferestrele plâng cu emoții străine
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
soare, Autoportretul unui orb, așa am să-i spun, vorbește el cu amărăciune, Nu! protestează întreaga mea ființă, Nu, adresat nu numai cuvintelor lui, ci și, Doamne iartă-mă! se roagă iute în gând Daniel, cerându-și iertare pentru gânduri nerostite cu voce tare, Autoportretul unui orb, repetă el, totuși nu-mi place cum sună, Grea e lecția umilinței, Daniel! se-ntoarce spre mine, dar nu mă vede, Unde ai pus galben de soare? Eu mă ridic degrabă ghidându-i mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eu, nu mă aude?! A adormit?! Theo! vin lângă el pe pat, Theo, trebuie să știu cum s-a întâmplat! Călugării au spus că n-ar fi trebuit să lucrezi duminica, Că e pedeapsă de la Dumnezeu, îmi completează el gândul nerostit, Cum a fost? Când tu ai deschis ușa, Daniel, am văzut-o! Ce?! Lumina aceea! Care? Din ziua când Aida venea spre mine cu mesajul ei tăinuit, și-am vrut s-o cuprind, Eu tot nu înțeleg, înțeleg doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
până și ulcioarele cu vopsele întărite, pensulele nespălate, asta era de datoria mea, găleți, mistrie, ziare întinse peste marmura roșie, aleasă de la carieră de Theo, cu vinișoare care, proptit încă locului nu reușesc să trec pragul în naos, cu dorința nerostită în gând să dau timpul înapoi, când Theo îmi striga de pe schelă, pregătește-mi roșu de mantie și repede, Daniel, să nu mi se usuce, graba mea fără grabă cum o numea Theo, disperarea lui spălând de câteva ori peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să te invidiez, Așa cred și eu, trebuie s-o pictez, Radu, deși în jurul ei plutește moartea, nu-mi dau seama în ce fel, dacă e vorba de moartea mea sau, mă opresc și eu întunecat de propriile mele cuvinte, nerostite până acum niciodată cu voce tare, dar am acum teribilul sentiment că așa este, M-ai făcut atât de curios, Theo, abia aștept să vin să-ți văd pictura din biserică! Am îndrăznit mult acolo, cu trufie am îndrăznit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
alaiul neobișnuit la bucătărie, doamna Angela ca amfitrioană la brațul meu, 10 aprilie, e plecat la Hong Kong, va rămâne câteva zile, aș fi putut pleca și eu dar, ești cu mine, îi duc mai departe în gândul meu gândul ei nerostit, presupun că ar trebui să mă arăt fericit pentru acest sacrificiu pe care-l face pentru mine, tac, mi-am dorit întotdeauna să văd Asia, dorința neîmplinită e a ei și mi-o spune cu, a mea e pornirea egoistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Antonius și Cleopatrei. Îl întrebă prudent pe preot: — Ai putut asista la ritul acela? Preotul încuviință. — Însă a trecut mult timp de-atunci. Ultima oară s-a putut ține la Sais. Germanicus înțelese că răspunsul acela ascundea niște gânduri încă nerostite, că putea să insiste - și o făcu nerăbdător: Știi cine l-a ținut ultima oară? — Tu vrei să știi numele lui. Eu nu am motive să-l trec sub tăcere. El și femeia lui au fost ultimii care au domnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mereu o siluetă Înaltă, cu ochi veniți din alte lumi și plini de patimi, pe care nu-mi va fi dat niciodată să le cunosc. Privind cerul, voi Încerca să cuprind gândurile lui, ascultând vântul, voi auzi șoaptele lui, Încă nerostite omenește. Nu voi mai scăpa de tine toată viața, omule straniu... 22 mai 1965 (duminică) Lui Martin. Viață... un timp dăruit de zei. Adolescența... atâtea așteptări zadarnice... Dorință... o privire aruncată pe furiș frumosului... Căutări... pași nesiguri prin locuri străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spunea că a te înălța la Dumnezeu însemnează a intra în tine însuți și nu doar a intra în tine, ci a trece dincolo de tine însuți, în cea mai adâncă intimitate - in intimis etiam seipsum transire - într-un mod de nerostit, și că intimitatea cea mai adâncă este tot ce e mai apropiat, ceea ce e suprem și etern. Și prin mine însumi, trecând dincolo de mine, ajung la Dumnezeul Spaniei mele în această experiență a exilului. Luni 4-7 Acum că mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu delicatețe și se lăsa mânat până în clipa când obiectul apucat scăpa din captivitatea degetelor, atunci nimeni nu se afla acolo care să hotărască pentru el, nu exista loc pentru frică și acest nemijlocit al reușitei îl îmbăta, rămânea de nerostit și-l lega totuși de partenerii de joc, ba chiar de adversari. Acest moment nu se dovedea a fi totdeauna reușita unei aruncări libere, necontrolate, cea mai ușoară urmă de ambiție, constrângere sau presiune strica tot, făcea piatra să rateze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]