959 matches
-
Brătianu, este aceasta, că Europa se moque de d. Brătianu și de toți radicalii din România și le-a impus imposibilul, știind că numai oamenii mincinoși, fără de caracter și tărie, numai parveniți și naturi catilinare pot amăgi o nație cu nerușinare, pot realiza imposibilul. Dar se-nțelege că pe asemenea oameni nu-i poate crede nimenea pe cuvânt, ci numai pe fapta împlinită. Alianța izraelită este aceea care susține în România pe radicali și-i susține ca să-și facă treburile. Și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
încredere a debitorului, ci pe deoparte prin gradul de ușurință a debitorului, prin nevoia momentană în care el se află, prin stupiditatea, prin starea lui de beție, iar pe de altă parte prin lăcomia creditorului de a se îmbogăți, prin nerușinarea, prin perversitatea și prin gradul de a ști a înșela (........... Capitalistul în Galiția și în Bucovina, după ce a stors în tot felul pe debitor, îl despoaie la urmă pe cale legală de averea imobiliară, și esproprierea țăranului, acesta e scopul capitalistului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a disperat lumea prin neonestitatea și neplata datoriilor sale, încît a ajuns să i se impună un minister internațional; a compara pe domnitorul onest, leal și braval Țării Românești cu chedivul mufluz al Egiptului este în adevăr o mișelie, o nerușinare, mai ales când acel ce face această comparare infamă este organul personal al primului-ministru și al prezidentului Camerii, cari poate că au cea mai mare parte de răspundere pentru starea unde a ajuns azi țara. A doua amenințare, cea cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și un copil. Bunici încă vânjoși, dintre care tata, bunic al Silviei la cincizeci de ani, trăia cu o muiere și n-avea nici un viciu care să-i ruineze mintea și trupul și să-l facă să-și expună cu nerușinare acea muiere cum făceau cei bețivi sau stricați, muiere pe care n-o cunoștea nimeni. Se spunea, adică se știa de existența ei, dar nimeni în cartierul lui nu descoperise cine e... Mama îmi aruncă, o clipă, o privire pierdută
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a știut ce să-i răspundă. Adică, Artimon nu era pentru el o rudă, ci un străin de care să-ți bați joc. Și-i spune: gringalet-ul tău are sau n-are? Auziți, dacă se poate imagina o astfel de nerușinare mai desmățată. Ce-o fi crezut el că e biata Tamara? Formidabil! Să-i spui unei doamne, pe care abia o cunoști și care e și rudă a soției tale, dacă a ta n-o consideri. Și măcar dacă ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
La față nu se uita nimeni, nu era un concurs de frumusețe. Fata se bucura de ceva notorietate: pe care-l întrebai, jumătate din liceu se culcase cu ea. Cealaltă jumătate fie o „bucise“, fie o „mamelise“; mințeau liniștit, cu nerușinare. Ieșeam după ore, luam troleibuzul 83 spre Herăstrău (întorcea departe, la Roată) și ne plimbam de ne dureau picioarele. Ei îi plăcea să vorbească (nimeni altcineva nu-și pierdea timpul ascultând-o), iar mie, să tac. Se bucura când foloseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mie, așa cum umilința nu îi aparținea ei. Femeia care mi se oferea, destinsă și nerăbdătoare, păstra tot controlul din lume, și toată mândria intactă. Se sprijinea pe palme și-n genunchi și, în timp ce mă lipeam de ea, mă cerceta cu nerușinare, printre șuvițele lungi și negre. Simțeam ceva murdar și compromițător în așezarea corpului, un fragment de dorință care nu se poate povesti, cu-atât mai puțin desena: buzele întredeschise, ochii tulburi, părul alunecând pe-obraji și pe umeri, aproape poruncindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
isprăvile ei, puștiul din mine ieșea la plimbare și privea cu un amestec de curiozitate și excitare scenele care i se întredeschideau prin ferestrele bucureștene ale amintirilor, dar la care nu participase. Nici o altă femeie nu îmi povestise cu-atâta nerușinare ce făcuse. Și de nimeni nu mă simțisem atât de atras când venise vorba de ceilalți. Murdăria presupusă a scenelor se scurgea prin canalele memoriei, căpătând strălucirea endorfinei și dizolvându-se în compartimentele cele mai permeabile ale imaginației mele. Bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aventurile lui imaginare (blânde și inofensive), la fel: cu toții trăim din fantasme. Dar că tipul făcea teoria soft-ului sufletesc fără să trimită sau să citeze, asta nu mai mergea: aici, intrusul mă copiase pur și simplu, cu tupeu și nerușinare. Mai întâlnisem și eu studenți care năvăleau în bibliotecă și plecau cu hălci întregi din doctoratul meu, din care încropeau lucrări de semestru sau teze de licență, după putere și inventivitate. Crescusem și mușterii care azi te întrebau umil de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încrederea drept garanție. Vrea ca, în locul a o sută de mii de ruble, să-i dau o speranță în ce mă privește. Cât despre cuvântul de altădată, despre care scrie în bilet că i-ar fi luminat viața, minte cu nerușinare. Pur și simplu, odată mi-a fost milă de el. Însă e impertinent și neobrăzat: atunci i-a trecut pe loc prin cap ideea că ar putea avea o speranță; am înțeles și eu tot atunci. De atunci a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din întreaga mea moștenire; dar, întrucât, înainte de toate, sunt un om calculat și știu prea bine că afacerea nu e juridică, n-o să-i dau jumătate din milioanele mele. Însă, în orice caz ar fi o prea mare josnicie și nerușinare (progenitura a uitat că n-ar fi nici înțelept) din partea mea dacă nu i-aș restitui acum fiului lui P. cele zece mii pe care P. le-a irosit cu idiotismul meu. E o chestiune care nu ține decât de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
destulă, cât să ne-ajungă pentru un an întreg... Stai un pic, vreau să-i mulțumesc și prințului!... Mulțam, prințe, pentru tratație! Și eu care mă pregătisem să ascult tineretul... Asta-i o josnicie, o josnicie! E un haos, o nerușinare cum nici nu se poate visa! Și chiar or fi mulți din ăștia?... Taci, Aglaia! Taci, Alexandra! Nu-i treaba voastră!... Nu te învârti pe lângă mine, Evgheni Pavlovici, m-am săturat de dumneata!... Deci tu, drăguțule, îi rogi să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cred, în Hristos nu cred! Păi vanitatea și trufia v-au mâncat pe dinăuntru într-atâta, încât veți sfârși prin a vă înghiți unul pe altul, asta v-o prezic. Și asta nu-i babilonie, nu-i haos, nu-i nerușinare? Și după asta, el, neobrăzatul, se târăște în fața lor, rugându-i să-l ierte! Parcă-s puțini de-al de voi? Râdeți că m-am făcut de rușine cu voi? Așa-i, m-am făcut de rușine, nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai râdă; și s-a făcut palid de tot la față când ea i-a spus, în cele din urmă, că „piciorul ei nu va mai călca în această cameră, atâta timp cât el va sta aici și că e chiar o nerușinare din partea lui că vine la ei, ba încă și noaptea, aproape de ora unu, după toate cele întâmplate“. Apoi a ieșit trântind ușa. Prințul a plecat ca de la o înmormântare, cu toate că ele au încercat să-l consoleze. Deodată, peste un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
contra unei persoane, nu contra unui partid, ci contra tuturor adversarilor lor politici, oricari ar fi. O spun fără preget; câteodată, când merg lucrurile bine, cu culori mai șterse; dar când partidul merge rău atunci reiau fabula lor cu o nerușinare care te îngheață: nu sunt. calomnii pe cari să nu le răspândească, nu este cuvânt trivial pe care să nu-l întrebuințeze. Astfel în numărul de joi 21 mai ziarul "romînul", care pretinde cu toate astea a fi un jurnal
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu e nimic pe lângă acuzația infamă adresată opozițiunii unite: că ea, cu ajutorul străinilor, voiește să distrugă unitatea și existența statului romîn! Ce însemnează această acuzațiune? Ce sunt acești oameni? Sub ce formă de guvern trăim? De unde și pentru ce atâta nerușinare? Căci aceste idei ne sunt cunoscute de mult; oricine a pus mâna pe un tractat de istorie știe când și de către cine s-au zis. Acestea sunt ideile, acestea sunt chiar expresiunile cu cari cei mai nerușinați, cei mai nebuni
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
tractatul de comerț. În școli s-au introdus carte cari semnalează pretențiile României asupra unor întinderi mari din teritoriul unguresc. Sub ochii guvernului român se întrețin legături trădătoare cu valahii din Transilvania, iar urmările acestor agitațiuni sunt întrecute numai prin nerușinarea cu care se tăgăduiesc. Pentru a încorona toate acestea se întreprinde o primblare militară peste graniță, desigur numai cu intenția de-a demonstra pipăit conaționalilor valahi din Transilvania cât de nelimitată e puterea regelui Carol. Se poate deci ca o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
decoct de mușățel? Ridicol! [20 august 1881] {EminescuOpXII 301} [""ROMÎNUL" ESTE DE-O UȘURINȚĂ... "] Romînul" este de-o ușurință de inimă nemaipomenită. Ce este obiceiul rău! Deprins a lua toate peste picior, organul oficial al roșilor merge până acolo cu nerușinarea încît, chiar pentru întîmplările care sunt generalminte cunoscute și afirmate de toți acei cari au luat parte la ele, găsește încă mijloc, iarăși pentru trebuințe de partid, de-a vorbi de ele cu o nepăsare revoltătoare și ca de niște
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
d-lui Klaus, nu s-a plătit. Cine este acel Klaus? Toată Vâlcea 'l știe. Este omul de paie al prefectului, acel ce-i împrumută numele pentru a ține în arendă mai multe moșii ale statului (între cari și Marcea ). Nerușinarea merge atât de departe încît asemenea lucruri nu se ascund cel puțin cu mai multă dibăcie. Acel Klaus este funcționar al județului, inginer plătit din bani publici. Iata dară pe de o parte prefectul arendaș al statului pentru mai multe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
manifestare a lipsei de respect, a necuviinței apărută în modul de a se adresa ori de a-și exprima refuzul, venită din partea copilului trebuie respinsă și sancționată de părinți înainte de a se amplifica și a degenera în obrăznicie, impertinență și nerușinare. Nu trebuie uitat că necuviințele mici, interpretate ca drăgălășenii sau manifestări ale deșteptăciunii, se transformă treptat în atitudini intolerabile. Aceeași intoleranță trebuie manifestată și față de comportamentele libertine ale copilului. Orbiți de dragoste, mulți părinți trec cu vederea greșelile copilului, greșeli
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
el tot nu înceta. Un călător, ce se afla lângă soldat îi atrase atenția că nu se cuvine să vorbească urât cu o femeie tânără, mai ales că poartă și uniforma de ostaș al Patriei. Soldatul însă îi răspunse cu nerușinare că d-aia are gură și-i dă să mănânce, ca să vorbească; și continuă cu glume de prost gust. După un sfert de oră, soldatul scoase un pachețel cu mâncare și începu să mănânce. Călătorul îl lăsă să se sature
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
au primit aceeași formație socială” (Roux, 1914, p. 176). Apoi autorul vorbește despre distincțiile subtile (?) dintre rasa „unică”, rasele „amestecate” și rasele „subordonate”. Obsesia declinului rasei (superioare) străbate o mare parte din literatura acelei epoci și va fi prezentă cu nerușinare până În ajunul celui de-al doilea război mondial. A renăscut apoi o dată cu mișcările politice „populiste”, cum sunt Frontul Național În Franța și Liga Lombardă În nordul Italiei. Două fațete opuse Temut sau chiar urât, cosmopolitismul este reprezentat În mintea detractorilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ai mass-mediei, Încărcând de sarcasm personalitățile contemporane și operele lor - pe care nu prea le-au citit sau nu le-au Înțeles, instrucția lor fiind, În general, superficială, fără acces la valorile clasice europene!... Iată, printre altele, de ce „Îndrăzneala mea, nerușinarea” mea de a voi să traduc În limba lui Racine și a lui René Char romanele apărute „cu acordul” comuniștilor a stârnit iritare În rândul corifeilor vechii emigrații și i-a făcut pe unii dintre ei să Împiedice o bună
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai mică urmă de compromis etic, omul-fără-patrie, dar și fără milă pentru oportuniștii perioadei postdecembriste, i se pare lui Theodor Codreanu a fi "un avatar eminescian rătăcit la cumpăna dintre două milenii". Acesta se opune cu înverșunare cameleonismului practicat cu nerușinare de reprezentanții de azi ai "miticismului", ce s-au perpetuat în valuri, transmițându-și mentalitatea kominternistă în ctitorirea unei Europe antinaționaliste, necreștine și resentimentare. Așa se face că Paul Goma, unul dintre puținii români ce ar merita din plin recunoașterea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai roșie din siguranța alterității, două degete pe orizont, tricolor de tablă unitatea de tancuri Roman, luna s-a dus, lucrurile pe care le descoperea inutil, Itești somn, Bacău nu urcă nimeni, pancarte succesive cu reclamă la țigări "Sfîntul Gheorghe", nerușinarea pe engleză, întinderile orașului de om explorabil, gunoiul arde întruna și miroase, prezent la fel de depărtat ca orice altceva, constelații suburbane Luizi-Călugăra, cîmp de viteză luminile deplasate. Ora 4,05, Adjud, în sala de așteptare clasa I, cei rămași la clasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]