9,277 matches
-
facă simțite, pulsurile lumii... Citește mai mult Nu de puține ori căutăm refugiul propriului suflet în libertatea minții, a leagănului zborului propriilor gânduri spre infinit... Ființa ne devine precum o bancă așezată în mijlocul întinderii pustii ce se deschide către orizonturile nesfârșite dimprejur, pe care aripile obosite ale sufletului poposesc, odihnindu-se, extrăgându-și esența propriei liniști, din tăcerea absolută...Valul de speranțe ce inundă marginile abrupte ale propriilor simțiri adeseori alină cu mângâierea stropilor săi, suavi, ca de ploaie de vară
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
mii Și glasuri se aud cum le strigă-n zări Cu ecouri ce se sting în dulci chemări... Lumini ce străbat prin margini de lume Călăuzesc mereu zboruri de nume, În curgerea celestă spre infinit, Glorios le e drumul lor nesfârșit... Destinul își urmează măreț cursul Îl așteaptă-n tăcere Universul Dincolo de orice, de nori și tristeți De iluzii, ori mari împliniri în vieți... Călătorind spre paradisul promis, Deasupra lumii precum un larg abis, Se-ncheie al existenței joc de șah
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
alunecând lent, dorințe miiși glasuri se aud cum le strigă-n zăriCu ecouri ce se sting în dulci chemări...Lumini ce străbat prin margini de lumeCălăuzesc mereu zboruri de nume,În curgerea celestă spre infinit,Glorios le e drumul lor nesfârșit...Destinul își urmează măreț cursulîl așteaptă-n tăcere Universul Dincolo de orice, de nori și tristețiDe iluzii, ori mari împliniri în vieți...Călătorind spre paradisul promis,Deasupra lumii precum un larg abis,Se-ncheie al existenței joc de șah,Scris într-
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
nr. 2201 din 09 ianuarie 2017. Pe albastrul infinit al cerului senin S-a lăsat tulburător culoarea gri, În zare, 'ntreg pământul se vede nins deplin, Iar nori închiși încep a-l acoperi... E cumplit de rece, ger și viscol nesfârșit Ce lovește-n plin pe la colțuri ziduri. Totul în jur pare-nfricoșător, pustiit, Încolțit brusc de sălbatice friguri... Oamenii se strâng lânga vetre cu căldură, La adăpost de iarnă stau ființe, Sarmanele, gerul apăsător îndură, Făcându-și culcuș printre locuințe
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
2192 din 31 decembrie 2016. Seninul, dacă umple "cerul" sufletului, e tot de ce avem nevoie pentru clipe sublime de pace... Acele secunde întregi, curgând prelung, cristalin, monumental, memorabil, ca dintr-un izvor pur, într-o tăcere - martoră simbolică, vor părea nesfârșite, contopindu-se într-un albastru nemărginit, ce cuprinde în mrejele-i întreg trupul, însăși ființa urcând-o, pe aripile-i, înspre culmi de glorie a eternității... Ceasurile regăsirii de sine, ale liniștii ce învăluie suflarea, potolindu-i ritmul accelerat în
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
ei, în ... Citește mai mult Seninul, dacă umple "cerul" sufletului, e tot de ce avem nevoie pentru clipe sublime de pace... Acele secunde întregi, curgând prelung, cristalin, monumental, memorabil, ca dintr-un izvor pur, într-o tăcere - martoră simbolică, vor părea nesfârșite, contopindu-se într-un albastru nemărginit, ce cuprinde în mrejele-i întreg trupul, însăși ființa urcând-o, pe aripile-i, înspre culmi de glorie a eternității...Ceasurile regăsirii de sine, ale liniștii ce învăluie suflarea, potolindu-i ritmul accelerat în
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
amorțite de brume Șerpuiesc printre copaci dezgoliți, Făcându-și loc cu sârg în lume, Prin șesuri, văi și munți ninși ocoliți... Povești și euforii plutind Se zăresc prin sticla aburită, Iar împrejur, pași ușor zorind, Spre ziua ce-i încă nesfârșită... Peisaje sublime încântă, Suflete și chipuri înveselind, Tristeți, prin magii le descântă, Spectacolul toamnei desăvârșind! ~ Cristina P. Korys ~ ... Citește mai mult Cu priviri adânci, neclintite, Trec clipe lungi în șir la fereastră, Admirând poteci arămiteși ultimele flori vii din glastră
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
târzii...Drumuri amorțite de brumeșerpuiesc printre copaci dezgoliți,Făcându-și loc cu sârg în lume,Prin șesuri, văi și munți ninși ocoliți...Povești și euforii plutindSe zăresc prin sticla aburită,Iar împrejur, pași ușor zorind,Spre ziua ce-i încă nesfârșită...Peisaje sublime încântă,Suflete și chipuri înveselind,Tristeți, prin magii le descântă,Spectacolul toamnei desăvârșind!~ Cristina P. Korys ~... XXX. ACEA ZI, CÂND..., de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2149 din 18 noiembrie 2016. Într-un final cert, însă
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
întrebat uneori (livresc, ce-i drept) dacă Marius este cel ce-și caută scrisul sau scrisul îl caută pe el. Și tot eu mi-am răspuns că aici nu există alegere, că ambele căutări se împletesc precum un dans al nesfârșitei creații dătătoare de rost și lumină. Volumul de versuri “Veșnic îndrăgostit” este o frumoasă mărturisire a unei iubiri de poet, cu toate ingredientele acesteia: romantism, pasiune, dor, nostalgie, dumnezeire, speranță, visare. Nici o trăire nu îi este străină, ba dimpotrivă, sufletul
POSTFAŢĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383703_a_385032]
-
din poezia Dodes’ka-den), unei „chinte sparte” (Jupânu’), unor „portocali în floare care miros a birt” (Porturi). De asemenea, poezia sa trimite mesaje lipsite de substanță, după cum rezultă chiar din unele titluri de poezie: „Peisaj cu actor ambulant hălăduind prin nesfîrșitele mațe ale cîmpiei”, „De trei ori cartof”, „Reflecții asupra căzii de piatră de la Herculane, scobită în cinstea împăratului Traian, în care, după împărăteasa Sissi, chiar și autorul și-a clătit picioarele”, „Iubito mai frumoasă decât pușca”, „Norocul rîmă-n soarele cu
MIRCEA DINESCU ÎN ROCHIE SIMPLĂ DE STAMBĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383766_a_385095]
-
În fiecare om zace un mort - trecutul. Când mori te întorci la locul nașterii. Nu vorbi des despre moarte, îi poți atrage atenția. Datorită morții a intrat morala în viața noastră. Viața este un împrumut al morții. Pot trăi la nesfârșit cei ce nu au nimic de făcut. Când știi de toate mergi spre moarte cu ochii închiși. De unde știm că nu ne așteaptă cu dor cei care au plecat? Știm că vom muri, dar nu știm uneori că am murit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
În fiecare om zace un mort - trecutul.Când mori te întorci la locul nașterii.Nu vorbi des despre moarte, îi poți atrage atenția.Datorită morții a intrat morala în viața noastră.Viața este un împrumut al morții.Pot trăi la nesfârșit cei ce nu au nimic de făcut.Când știi de toate mergi spre moarte cu ochii închiși.De unde știm că nu ne așteaptă cu dor cei care au plecat? Știm că vom muri, dar nu știm uneori că am murit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
nu este sau nu poate fi perfect. Și de ce ai vrea să fie, până la urmă? Natură perfecțiunii nu se înțelege cu cea umană. E ca si cum ai încerca să unești focul cu apă - se vor anula și se vor război la nesfârșit, poate chiar și după ce noi nu vom mai fi. Eu cred ca perfecțiunea depășește granițele lumii noastre deosebite, prin imperfecțiunile ce o definesc. Așadar, dacă lumea ... Citește mai mult Textul scris de Delia Semaca a obținut Premiul Organizatorilor, la Concursul
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
nu este sau nu poate fi perfect. Și de ce ai vrea să fie, până la urmă? Natură perfecțiunii nu se înțelege cu cea umană. E ca si cum ai încerca să unești focul cu apă - se vor anula și se vor război la nesfârșit, poate chiar și după ce noi nu vom mai fi. Eu cred ca perfecțiunea depășește granițele lumii noastre deosebite, prin imperfecțiunile ce o definesc. Așadar, dacă lumea ... III. UN BARBAT DISCRET (ROMÂN), de Corina Lucia Costea , publicat în Ediția nr. 2315
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
Dar când încerc să o așez pe capul său, Se transformă-n vin de Sărbători Pascale. Vinul de lacrimi îl torn la rădăcina Copacului cu frunze îngălbenite. Din frunze ruginii încerc să scriu NINA. Dar vântul le duce în zări nesfârșite. Furtună de lacrimi din Cer se pornește, Să ude copacul cu veștede ramuri. De mană cerească se-nalță și crește... În El să cuprindă cât mai multe neamuri. Pe Doamna Poeziei, azi o priveghem, Că multora ne-a fost ca
IN MEMORIAM, NINA CASSIAN de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380160_a_381489]
-
grânarului. Imi plac la nebunie atingerile tale pe fiecare filă, cu mierea mângâierii prelingându-mi-se-n coșul pieptului, cu sunete răspândite-n mine ca-ntr-un amfiteatru al marilor spectacole. Îmi place la nebunie să mă cauți printre litere, să mă colinzi nesfârșit în căutarea splendorilor. Citește-mă printre rânduri! Urmează semnele sădite în gest, cuvânt, sădite-n asfaltul sau țărâna vremii! Ia-ți călăuză raza dimineții și păstrează în tezaur doar acea idee, frază, acel vers ce mișcă lună, stele, ape: tot
LECTURĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380208_a_381537]
-
mai vede, Copii și mame lăcrimează Și lumea-n Dumnezeu se-ncrede. Dintr-un pavilion regesc, Batista albă se zărește Și marinarii toți zâmbesc, Regina lor îi urmărește. Departe de tărâm dorit, Batista ei îi însoțește, Merg fără frică-n nesfârșit Știind că cineva-i iubește. Dar ziua ce nu și-o doreau A-nnegurat batista mării, Salve de tunuri răsunau, Era în bernă steagul țării. Batistei albe din trecut, Dragostei ei cât este zarea, Ei, marinarii, i-au făcut Statuia ce
GRUPAJ POETIC DEDICAT REGINEI ELISABETA A ROMÂNIEI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380277_a_381606]
-
09 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pe albastrul infinit al cerului senin S-a lăsat tulburător culoarea gri, În zare, 'ntreg pământul se vede nins deplin, Iar nori închiși încep a-l acoperi... E cumplit de rece, ger și viscol nesfârșit Ce lovește-n plin pe la colțuri ziduri. Totul în jur pare-nfricoșător, pustiit, Încolțit brusc de sălbatice friguri... Oamenii se strâng lângă vetre cu căldură, La adăpost de iarnă stau ființe, Sârmanele, gerul apăsător indura, Făcându-și culcuș printre locuințe
IARNĂ SIBERIANĂ de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380295_a_381624]
-
Clubul Colectiv, dar n-au mișcat un deget nici în scandalul Hexi Pharma și nici la aflarea altor sfidătoare megapotlogării, bunăoară așa ca votarea în regim de urgență a pensiilor speciale), totuși, sforarii interni și externi nu pot conta la nesfârșit pe răbdarea românilor transformați în cobai prin derularea criminalului experiment Codex Alimentarius și, într-o covârșitoarea proporție, tratați ca niște sclavi, nu numai pe plantațiile din Europa neunită, ci și în țara lor cu statut de colonie. De altminteri, nu
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380303_a_381632]
-
o nebunie, o absurditate sau o inutilitate, nu trebuie să ne fie rușine să vorbim despre transparența pe care ne-o oferă credința autentică și sănătoasă. Din fericire, există oameni de o ținută morală desăvârșită, ancorați în credința fermă, în nesfârșită înțelegere, răbdare, dragoste și bunătate, exemple pentru fiecare din noi. (Cf. Pr. Lect. Univ. Dr. Vasile Crețu - http://ziarullumina.ro/crestinismul-cea-mai-persecutata-religie-101366.html - 06.05.2015/28.10.2015). Despre leagănul creștinismului (din Orientul Mijlociu), între persecuție și exod Ultimele date despre
Biserica Creştină din Orientul Mijlociu – între persecuţie, mucenicie, martiriu, propovăduire şi mărturisire autentică, sângeroasă, pemanentă, substanţială şi consistentă… [Corola-blog/BlogPost/93964_a_95256]
-
trăgător la galere... A fost mult mai greu decât aș fi crezut vreodată, m-am târât, dar am supraviețuit, chiar și supraviețuirea a fost un exercițiu pe care l-am învățat, apoi l-am repetat, l-am tot repetat la nesfârșit, la un moment dat s-a făcut limpede în jur, acum mă uit în urmă, revăd povestea, căci acum este clară.”; ,,Și cărțile. În casa noastră, ocupau pereți întregi, în timpul nostru ocupau ore, zile ani, în inima noastră eram pe
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
doar simțită, nu spusă. Nu am curajul.” Finalul capitolului - ,,Și pun capul pe cruce și mă rog să-l scoată din toate colțurile, Dumnezeu să se gândească la mine, să nu mai sufăr, să aducă pace în inimile noastre, pace, nesfârșită pace, străvezie pace.” - are ecouri din ,,Upanișade”, care încep și se încheie prin silaba sacră ,,Om”, cu valoare rituală și inițiatică, urmată de cuvântul ,,pace” repetat de trei ori, în formula: ,,Om! Pace, pace, pace!”. După un autoportret în linii
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
frică, mi-e frică de corbul lui Edgar Allan Poe, să nu zboare deasupra mea, urlând în delir ,,Niciodată, niciodată, niciodată...”. Aceste repetiții implacabile au, pe alocuri, fior metafizic și șuier bulversant de ghilotină ce-și reia căderea fulgerătoare, la nesfârșit. Chinuită de spaima că rezultatul noilor investigații medicale, făcute la un institut specializat din București, vor fi negative, protagonista face eforturi supraomenești de a-și masca neliniștea, trăirile copleșitoare. Drapându-și clipele prin care trece, încearcă să se poarte normal
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
între inimi care bat în același ritm, între priviri care au același punct de fugă- copilul de ieri, de azi și de măine. Și ce poate fi mai pătrunzător ca bucuria de a fi așteptat, într-un decor de intindere nesfârșită a ținutului Hatay, de niște oameni atât de minunați? Zâmbetul, brațele deschise și primitoare, vorbele alese, eleganța conduitei, ospitalitatea desavârșită, toate m-au făcut să vibrez ca atingerea unei picături de rouă într-o dimineață senină de mai. Toate cele
CONVERGENȚE SPIRITUALE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378184_a_379513]
-
Tot ce doar Dumnezeu, Vede, aude și simte, Adică, sufletul. Am privit încă o dată ... Nucul! Care ascunde emoții lăuntrice, Vibrează privirea Și mângâie sufletul, Care i-a dat viață, Plantându-l. Am privit încă o dată ... Ceasul! Care îmi repetă la nesfârșit, Că timpul nu are corespondent, Și că viața, trebuie trăită, Frumos. DAN IOAN GROZA Referință Bibliografică: Privire / Dan Ioan Groza : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2006, Anul VI, 28 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Ioan Groza
PRIVIRE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378179_a_379508]