858 matches
-
astăzi că Iliescu este ,,deștept”. Dar prin ceea ce a făcut, Iliescu n-a demonstrate decît că este el însuși un animal ! - Un animal viclean ! Iliescu nu reprezintă decît un Golan, un Golan cu pretenții, un Golan bolșevic în cuget și nesimțire (fără nici un fel de ghilimele), un individ primitiv dresat la școala minciunii și ticăloșiei. La fel ca și Stalin care a furat grînele țăranilor și a omorît oameni ,,pentru binele lor” , pentru ,,idealurile socialismului” , tot așa s-a comportat și
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
la ceea ce el însuși cuprindea din ea. Cum să impui eficace distincția dintre un altar și o ușă? Cum să dai clar de înțeles că o lovitură primită nu e un pârâu din care alții să-și împrospăteze, cu o nesimțire ontologică, elanul agresiunii? Cât nu și-ar fi dorit copila Marieta să scape de sfinxul ei monstruos de surd, care o răscolea tacit cu asemenea întrebări, aținându-i nu numai calea, ci până și aerul de respirat! Dar și cât
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
limita efectiv derapajul moral întru restaurarea legalității ne ducem de râpă, dragă Ian. Nu vezi? Azi omul nici nu se mai sinchisește de datoriile pe care le are; se trăiește pe credit ca pe-o saltea de puf, cu o nesimțire suverană. Cred în responsabilitățile formative, de la care cei aflați încă în lume nu-și pot permite să abdice în numele unui model provenind de dincolo de ea. Se întâmpla uneori ca Bart să se amuze, improvizând pe moment un rol capabil să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
inspirată și totodată îngândurată de redutabilul ei potențial ciclonic ignorat până mai adineauri. "La urma urmei, ce altceva e-un căpitan adevărat?" se întrebă ea, depărtându-se de însoțitor c-o fluturare caducă de mână. "Un om ori învățat până la nesimțire cu furtunile, ori îndeajuns de simțit ca să le ocolească" găsi în pripă un răspuns. Pe Rică îl cantonase într-a doua categorie, expedient ca mai toate deciziile ce pecetluiesc soarta întâlnirii cu necunoscutul. Fu pentru prima dată când împărțirea lumii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ascundă de un sine persecutor într-o atare denegație dezgustător de grosolană... Dacă recursul la minciună ți-e indispensabil, atunci fă măcar un efort de credibilizare a gogoriței din respect pentru destinatar!" se indignă Ian. Fără astfel de scrupule - culmea nesimțirii - manipularea capătă și o insuportabilă tentă exhibitționistă. Și asta tocmai împotriva celor ce se arătaseră îndatoritori? Era parcă prea urât să fie adevărat. Și-ar fi dorit să mai domolească abraziva declarație de neospitalitate a lumii atribuindu-i un loc
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
afla peste drum de hotel, pe Benjamin Franklin. Al treilea, și cel mai important - serviciul la hotel Lido era ireproșabil. O singură neplăcere a întunecat acele șederi la Lido. Uneori, în zori de zi, se auzeau niște uși trântite cu nesimțire. Prin ele se prelingeau târfe aproape de lux și domni cu false aere de gentlemeni. Într-o dimineață, am dat nas în nas cu unul din indivizii care trânteau ușile în neștire. Odată aflat în lift, a trântit cu voinicie o
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
care este salariul mediu în România. Al doilea - prin ce fel de ciordeli s-au făcut mai toate averile post-decembriste de peste „minimum cinci sute de mii de dolari”. Pe vremea celebrului său tată, se spunea că e un semn de nesimțire să vorbești cu gura plină, când farfuria celui de lângă tine e goală. În urmă cu câțiva ani, cineva îmi povestea despre demersul unui mega-escroc. Iritat că a început să i se pună întrebări prea apăsate, a cerut să fie primit
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Lăură? Nu cred că vorbești serios. - E atat de greu de făcut ceea ce-mi ceri. - Eu nu sunt o desfrânata, nicio sălbatică, nicio corigenta și nici o”oarecare”. Ceea ce-mi cereți presupune mult sânge rece , multă perfidie și....multă nesimțire. Dacă măcar l-aș iubi câtuși de puțin, hai, treacă-meargă, dar așa..... - Trebuie să încerci să-l suporți.... Sună ciudat, dar trebuie!.. Lăură se simțea din ce in ce mai stânjenita și totuși continuă: -Pentru că vrei să faci din mine vreo agenta secretă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
șocat profund pe Sobolevschi, cu toate că era în tabăra agresorilor: s-a desfășurat într-un mod îngrozitor, fiind bătuți de la orele 7 dim[ineața] până la 15 încontinuu cu pari, ciomege, curele, până la epuizare. În urma acestei bătăi au căzut 3 deținuți, în nesimțire stând mai multe zile, iar restul învinețiți pe tot corpul. Pot spune că de o astfel de bătaie nici nu am auzit în viața mea, ea petrecându-se într-un mod bestial. După încetarea bătăilor, Țurcanu le-a spus celor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ale agresiunilor, Maximilian Sobolevschi, mărturisește că o bătaie s-a desfășurat într-un mod îngrozitor, fiind bătuți de la orele 7 dim[imineața-n.n.] până la 15 încontinuu cu pari, ciomege, curele, până la epuizare. În urma acestei bătăi au căzut 3 deținuți, în nesimțire stând mai multe zile, iar restul învinețiți pe tot corpul. Pot spune că de o astfel de bătaie nici nu am auzit în viața mea, ea petrecându-se într-un mod bestial. A asista la torturarea celorlalți era deseori mai
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
o zgândăre. Vreau să fiu obiectivă cu Iliescu, deși am fost dușmani toată viața. V.A. : VĂd că v-am speriat cu ce am spus... A.M.P. : Nu, dar astăzi se spune absolut orice, nu există limite ale oportunismului și nesimțirii. S-a ajuns ca Vladimir Tismăneanu, care a făcut cartea aceea linguși‑ toare cu el, pe care Iliescu a dat-o la tradus în nu știu câte limbi și a distribuit-o prin ambasade, să pretindă azi că el e un mare
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cu ciomege, în cap și în coaste; te dezbrăcau complet, după care erai obligat să alergi printre "furcile caudine", adică, torționarii așezați pe margini, în cerc, te loveau unde te nimereau, cu bețe și curele, pînă ce cădeai jos în nesimțire sau, în altă variantă, te învîrteai în jurul unei cozi de mătură, în timp ce ei te loveau (metoda Romanescu); te "crucificau", adică, urcat dezbrăcat pe o masă, un șervet sau ciorap în gură, erai ținut de mîini și de picioare și bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de mătură, bucăți de scîndură, cabluri, curele împletite, vînă de bou. După bătaia la tălpi, te puneau să joci pe cîrpe ude, pentru ca tălpile să se dezumfle și să poată continua bătaia. După ce tocau pe tot corpul pînă cădeai în nesimțire, erai înfășurat în cearșafuri ude și urma bătaia pe răni deschise, peste plăgile mai vechi. Erau provocate cu predilecție durerile violente: te obligau să te bați cap în cap cu altul sau să te izbești singur cu capul de pereți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai în detaliu meniul. Urmează o tiradă furibundă a scriitoarei finlandeze, care își astupă cu dosul palmelor un râs ușor isteric. Continuă să vorbească și după ce nemțoaica „a alergat” să-i aducă mâncarea. Și când mănâncă, Anita continuă să comenteze „nesimțirea” nemțoaicei. Cred că exagerează, iar răbufnirea ei de durată mă surprinde. E doar finlandeză, mă gândesc... Încerc să-i abat atenția, spunându-i că am fost în Finlanda în 1990 și că mi-a plăcut mult țara ei: largă, verde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se spune... VITALIE CIOBANU: Aerul festivist, de kitsch la comandă, al organizatorilor ruși contrastează flagrant cu realitatea. Kaliningradul e un oraș sinistru, o ruină jegoasă. Nimic nu amintește de faptul că urbea istorică peste care s-a suprapus, cu o nesimțire tipic rusească, „amprenta modernității” a fost întemeiat de nemți. Cred că ar fi chiar util să transcriu aici câteva date despre acest loc, pentru a face mai elocvent contrastul despre care vorbesc. Vechiul nume al localității provine de la Castelul Königsberg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dezvoltată sub privirea sa fără limită și de asta fără țintă. I-a scăpat lui Dumnezeu, să zicem, printre degete un înger, care s-a dus de-a rostogolul până pe pământ, s-a lovit la o aripă, a stat în nesimțire o vreme, după care deschizând ochii a văzut privirea amenințător-mirată a Tatălui, s-a ascuns în peșteră, s-a ascuns în păduri, s-a ascuns în sine... Dumnezeu l-a lăsat în pace, oricum era un divertisment în orizontul amorf
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unde Știința a fost învinsă de formația locală Cetate fără drept de apel, 35-21 (16-10). Îmi pare rău s-o spun, dar aici nu mai e vorba doar de subțirimea lotului sau de lipsă de valoare, e pur și simplu nesimțire. Cu această nouă înfângere, handbalistele băcăuance își “consolidează” ultima poziție în clasament și nu putem decât să ne gândim cu groază la următoarea etapă, în care Știința va evolua în deplasare, la U Jolidon Cluj. 10 MARTIE ADINA DIN BACĂU
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
un moment dat începusem să-mi doresc boala, s-o aștept să vină, pentru că mai aveam câteva pagini de scris. Să fiu bolnav, pentru a mă putea aduna. Pentru a da randament. Nesimțit, pentru a nu mai pune la suflet. Nesimțire necesară acolo, pe patul de spital, dar care devine contraproductivă când părăsești acel spațiu. Și nu mai simți nimic în inerția aceea a bolii. Îți bagi picioarele în toată lumea și absolut nimic nu reușește să te mai miște. Eram surd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și de-aici încolo nu mai știam ce ar trebui să-i facem și o trăgeam de păr, de nas. Dar așa trebuia să zicem, că o futem. Așa ne lăudam, dacă ne întreba cineva. Preluam doar violența actului. La nesimțirea asta a mea contribuia din plin și spitalul. Îmi aduc aminte de Marian, care avea o chestie interesantă. Îl cercetau doctorii și el striga profesorului și armatei de însoțitori, corpului ansamblu, ce faceți, vreți să mă împăiați? După operație, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pur și simplu: „3. Pe mine și pe Mărie/ Nu e om să nu ne știe.“ Nu putem să nu-l felicităm pe Puiu că în sfârșit s-a rostuit. E om la casa lui. Fericire dezlănțuită. Fericire pân’ la nesimțire. Fericit fleașcă e Puiu, pentru că adaugă: „4. Vreau să știe tot românul/ Că eu sunt numărul unu.“ Happy-end așadar. Nasuri smiorcăite. Batiste fluturate. Final de album. Cu strângere de inimă, însă trebuie să admitem că creația are mici imperfecțiuni. Scăpări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Descrii lumea având un mobil, care aici este evident unul abject. Să distrugi totul. Orice alogen, cum eram eu, are intenții necurate. Și cred că au mai fost uimiți de detașarea cu care am scris cartea și de nonșalanța sau nesimțirea cu care am sfidat tabu-urile. Nu am făcut propagandă. Ei așa credeau că se scrie. Proslăvind. Nu mai țineam de un teritoriu, cum se întâmpla în cazul lor. Între timp, Farmacistu începuse să plângă. - Bă, era să mă îmbolnăvești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ar veni, botezul îl poate face doar o autoritate învestită de lege sau de cutume. Eu nu aveam acest drept, fiind în primul rând un alogen. Și un infirm. - Și cum să-mi faci cartea cadou, mă! Mai ai și nesimțirea asta! S-o dai la toți de pe stradă, ca să mă faci de căcat, să nu mai ies de aicea! Știi cu cât mi-au scăzut vânzările la magazin de la cartea ta? Între timp, vine un copil la magazin și-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
plin de critici literari cu veleități de jurist ratat. Era o comunitate interpretativă satul meu. Exista o relație de proprietate între oameni și faptele lor. Ei erau singurii care aveau dreptul să le povestească. Iar io mi le însușisem cu nesimțire. Dacă pentru noi un fapt are o multitudine de sensuri și trebuie permanent reinterpretat și reevaluat, pentru țărani - mulți oameni de aici au rămas fundamental țărani, în reacțiile profunde cel puțin - pentru ei deci, orice fapt nu suportă decât o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tiriplice de trei lei pe care ea l-a priceput de mult, a înțeles cât îI poate pielea. Dar dacă ghimizdrocul ăla face imprudența să dea de înțeles că a crescut, ea va fi dezamăgită fleașcă și va considera asta nesimțire. Tu ai ieșit din destinul pe care ea ți l-a prescris. Ai devenit ceva ce ea nu înțelege. Experiența de viață a unei țațe e, inevitabil, limitată. Țața a ieșit rar din cartier. Universul ei se reduce la uliță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
noul ins care era Cameniță se dovedea a fi un om blând, împăcat, senin. În perioada când avusese loc metamorfoza el se dovedise locuit de anxietate, de îndoială, de panică și privise toate acestea ca pe niște semne benefice, după nesimțirea și animalitatea care-i fuseseră proprii până atunci! Acum însă tovarășul Cameniță își atinsese starea de liniște, de împăcare, era un om care-și pierduse teama, așa s-ar fi rezumat el pe sine însuși - Cameniță, insul împăcat, care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]