1,031 matches
-
nu va muri. Va supraviețui însă ca pedeapsă. Se vor da condamnări de tipul : 5 ore la Operă, doi ani lectură din Beckett, muncă silnică - Joyce. Marile jurnale literare sunt confesiuni pe cord deschis. Arta modernă încorporează în ea și nespusul. Arta înseamnă recuperarea speranței. Cultura nu este pentru toți, cum susțin demagogii, dar nici pentru câțiva, cum a început să fie. Aforismul trebuie să fie scurt și dificil. Nici în artă, evlavia nu este productivă. Arta ne ocrotește roua din
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
veleitari, acest profesor tecucean cultivă aforismul dintr-o evidentă necesitate interioară, și nu pentru a cuceri aplauzele asistenței. O parte din colecția sa de reflecții asupra condiției umane vede acum pentru prima oară lumina tiparului într-o carte de o nespusă savoare. Cititorul are prilejul să constate coerența imaginii pe care V. Ghica neo oferă, indiferent dacă ne convine sau nu, această imagine, care uneori ne face sa râdem, alteori ne determină să zâmbim amar, ne atenționează sau ne măgulește, aparține
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vino înapoiă Tată vreau să îți spună. Tată, vino la noi! Eu te iubesc, nu pleca, nu pleca, te rugăm, Tot ce îți dorești vei avea lângă noi, Iartă-mă, am fost rea și egoistă, Nu te-am ascultat, regret nespus, Nu mă lăsa, eu ce mă fac acum, Cine va mai avea grijă așa de mare de mine? N-am uitat de câte ori ai fost lângă mine, Te rog, luptă, te vreau în viață! Luptă cu boala, trage-i palme, o
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
doar o mică parte deasupra mării, În timp ce partea cea mai mare e ascunsă sub apă. La fel ca icebergul, haiku-ul ne arată În cele 5-7-5 silabe o foarte mică parte din el, lăsînd sub apă sentimentele poetului și mesajele nespuse. Dacă Încercați să Înghesuiți prea multe Într-un haiku care permite doar un mic număr de cuvinte, mesajele voastre vor fi prea lăbărțate și prea subțiri pentru a mai avea vreun Înțeles. Este deci recomandabil ca el să reveleze, ca
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
poate observa că cele mai multe din textele argheziene antiiorghiste au, ca dominantă polemico-strategică, disimularea (aici includem și figurile concesiei). Aceasta corespunde, în planul intenției, unui atac camuflat ce presupune o ambiguizare artistică, mizând, în planul receptării, pe satisfacția procurată de decodarea "nespusului". Prefăcătoria, masca, înscenarea ca ocurențe ale fictivizării în pamflet sunt paliere ale ludicului arghezian, care se substituie, complet sau incomplet, în discursul polemic, figurilor agresiunii, uzate cu predilecție în discursul pamfletar: injuria, afurisenia, imprecația, anatema sau atacul direct. E observabilă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Aceste diferențe sunt destul de reale încât să putem separa era idolilor în perioade distincte arhaică, clasică, creștină -, dar nu destul, credem, pentru a rupe acolada generală. Între mitul lui Isis, despre care ne vorbește Apuleius "spre a mă bucura de nespusa plăcere de a contempla statuia zeiței"*, în care o vede pe zeița însăși (Măgarul de aur, cartea a XI-a, cap. 24.) și Tereza de Ávila în extaz în fața statuii lui Christos flagelat de la Carmelul Întrupării, nu există o ruptură
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
chinuit atât de conștiința lui, cât și de foc, când va vedea că cei care au îndurat aceleași nevoințe ca și el trăiesc împreună cu Hristos, iar el este pedepsit cumplit pentru aceleași fapte pentru care ceilalți se desfătează cu bunătăți nespuse, când va vedea că el, care a trăit ca un sfânt, este chinuit mai mult decât desfrânații și stricații. Castitatea ereticilor e mai rea decât desfrânarea altora. Desfrânarea altora nedreptățește și face rău numai oamenilor; castitatea ereticilor însă se ia
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
lui? Apoi dacă călcarea sâmbetei și atingerea de chivotul ce dădea la pământ a adus pe Dumnezeu într-atâta indignare, că nici măcar de cea mai mică iertare nu a învrednicit pe cutezător, oare cel ce vatămă dogmele cele înfricoșate și nespuse, se va bucura de iertare sau justificare? Desigur că nu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Galateni, p. 21) Ferirea de comuniunea ereticilor și a schismaticilor „Se cuvine, dar, să vă depărtați de unii ca aceștia
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
incumbă. Ambiționând să explice realitatea, fie prin apel la ideile abstracte, fie chiar prin simplificarea complexității sociale, ideologia o poate, de asemenea, distorsiona, "(...) denigrând ideile care ar putea duce la schimbarea sa; excluzând formele rivale de gândire, prin intermediul unei logici nespuse, dar sistematice; și obturând realitatea socială în modalități convenabile sieși (...) prin suprimarea sau mascarea conflictelor sociale"75. În plus, unul dintre elementele structurii afective a ideologiei este considerat a fi convingerea de care dispun cei care o împărtășesc, perspectivă din
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
N-o să știm niciodată cum anume li se însuflețea sau li se umbrea chipul, care a putut fi linia umerilor Andromacăi sau surâsul Elenei, nici cum pășeau, fiecare în felul lui, Hector, Ahile sau Aias. Simțim doar, din 114 tot nespusul, că nu erau la fel, că îi diferențiază ceva ireprezentabil și totuși intens specific. Nu ni-i putem închipui și poate nici nu vrem, și totuși, dacă am coborî între umbre, i-am recunoaște chiar și așa, necuprinși în amintire
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui. N-o să știm niciodată cum anume li se însuflețea sau li se umbrea chipul, care a putut fi linia umerilor Andromacăi sau surâsul Elenei, nici cum pășeau, fiecare în felul lui, Hector, Ahile sau Aias. Simțim doar, din tot nespusul, că nu erau la fel, că îi diferențiază ceva ireprezentabil și totuși intens specific. Nu ni-i putem închipui și poate nici nu vrem, și totuși, dacă am coborî între umbre, i-am recunoaște chiar și așa, necuprinși în amintire
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și "viața de câine" a prizonierilor din și dinafara temnițelor comuniste transferă în registrul tragic malițioasa izbucnire caragialiană din Búbico. Fără să mai recurgă la anestezice din gama comicului, N.I. Herescu pune în vorbele alter ego-ului său, Gabriel Adam, tot nespusul din rânjetul lui Nenea Iancu: Îmi sunt dragi câinii, domnișoară, dar nu suport obiceiul de a-i cocoloși, de a-i ține în puf [...] în timp ce copii nevoiași, bolnavi, flămânzi, trăiesc în condiții mizerabile, dorm pe sub poduri, nu au un acoperiș
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de pădurar, și, seara când se întorcea acasă, toți copiii, nerăbdători, se strângeau ciorchine în jurul lui și într-un glas îl rugau: - Hai, tatai... hai, povestești-ne ce-i văzut azi în pădure? și, el, cu o bucurie în ochi nespusă, le povestea, iar ei, numai fiori, ascltau cu sufletul la gură... cu toate că bănuiau că multe erau plăsmuirile minții lui. Totuși, ei știau că în inima codrului se petrec lucruri grozave. Era destul că se înfiorau auzind lupii urlând în pădure
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
niciodată pașapoartele din când în când în semn de aducere aminte ne vom strecura pe la colțurile ochilor pentru a hrăni viețile lăsate în urmă cu lacrimi de fericire 26 aprilie 2011 Rugăminte sărută-mi sufletul în el se zvârcolesc dureri nespuse nu vor fi așternute pe hârtie trebuie să rămână acolo ferecate în mine pentru totdeauna la diferite intervale de timp în contrapartidă răsar puseuri de fericire dintre dureri seamănă cu florile ne tăvălim prin lumea fără margini le culegem și
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
tot Întreabă: „Ce conține hârtia aceea?“. Ce nu face o fată când vrea să fie iubită numai de o anumită persoană și când se ambiționează să refuze poate iubiri mai sigure pentru aceea care se ascunde În mister și vrajă nespusă. Dar dacă nu reușește, ce crudă e răzbunarea! 21 martie 1960 (luni) O, viață, vreau să-mi dai forțe pentru luptă, dar tu mi le iei pe toate prin cruzimea destinului ce mi-l arunci În față. Dinu ține la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lanului de grâu care se cocea. Era pustiu. Era doar marea, tumult de ape ale lumii, adunate la un loc, fără somn, fără vise, fără oprire. Pe cer plutea o teracotă albastră și o oglindă ovală plină de amintiri fabuloase, nespuse, ca niște cronici străvechi, ascunse În memoria ei fără limită, scrise pentru oameni și vremuri care aveau să vină cândva. Femeia urcă lin, cu sfială, cu iubire, arcușul pe corzi... Și veni muzica aceea... Acest film de desene animate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe copiii mai mari. Împreună cu hainele, Ruby vindea dream-cathchere1 din sticlă și genți brodate pe care le adaptase special, cu compartimente pentru biberoane, scutece și șervețele umede. Nu știa de ce, dar vânzarea de haine pentru copii Îi provoca o plăcere nespusă. Încă de când făcea babysitting la copiii vecinilor, când era la școală, știa că iubește copiii, dar era Întotdeauna mai mult decât dragoste pentru ei. Simțea că avea de-a face cu toată emoția, speranța și cu ideea de nou Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sigur că Jen nu vrea să discute despre asta. Am zâmbit detașat. —E-n regulă, mă bucur că totul se petrece în văzul tuturor. Tally se uită fix la mine. — Nu crezi că unele lucruri e mai bine să rămână nespuse? Atunci mi-am dat seama că Mark îi spusese de acuzațiile mele. Asta însemna că se întâlniseră sau vorbiseră de ieri. Asta însemna că ea acum știa că eu știam că... of, Alfie n-o să reușească niciodată să înțeleagă. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de dârlogi, după ce se convinsese că habar n-aveam să călăresc și că eram un potențial pericol pentru cal. La fiecare pas al lui Daisy, simțeam ceva ca o lovitură de tun propagându-se în tot trupul, provocându-mi dureri nespuse. Dar călăream mai relaxată, poate pentru că-mi foloseam toată energia ca să mă concentrez să nu leșin mai degrabă decât ca să nu cad de pe cal. Dacă urma să mai am vreodată ocazia să călăresc, urma să-i vând acest pont instructorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
așază turcește și pozează goală. Are mâinile mici cu degete scurte și groase ca niște cârnați. Din cel mic și borcănat, Chiți și-a scos într-o zi inelul cu piatra de câteva carate. „E al tău”, miorlăise dânsa, cu nespusă dulceață... „Am simțit întotdeauna repulsie pentru trântorii întreținuți de femei, îmi mărturisi Rudolf cu toată onestitatea de care îl cred capabil. Însă inelul nu mai putea cuprinde butoiașul de carne al degetului ei. Chiți insistă cu aprindere, demonstrându-mi fenomenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dor în clopote de ger, Neîntrecute stele făcutu-mi-au lumină Ca să-mi trăiesc amarul prin lumea de mister. Ne-ascundem în iubirea, ce nu o poți minți Ea tace și ascultă de SUFLETUL DELIR, Și se aprinde-n CER, nespusele dorinți Cuvinte risipe, îmbătrânite-n SERI. O amintire vie, mi-apasă trupul nopții Îmi sfâșie chemarea și somnul mi-l îngheț AIEVEA, ești tu visul, ce-mi blestemă demenții Străin de-a mea dorință, prin gândul îngeresc. Mi-e noaptea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Anglia cu telecomandă care Îi ia după ce sînt fixați În niște chingi solide cu catarame ca de parașută, Îi bagă-n cadă, Îi scoate, de nenumărate ori, totul e automat, Îi Înmoaie, săpunește, stoarce, și după ce ne-a demonstrat cu nespusă mulțumire cum funcționează albaluxul, Malbrin ne-a condus, pe Mașa și pe mine, Într-un soi de sală de clasă, ne-a așezat Într-o bancă, el s-a dus la catedră, și-a ridicat ochelarii pe frunte și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe Port taina-ncărcată de dor, Sub ochiul din inimă stins. Fac haltă pe o geana de nor, Pe-albastrul de cer necuprins. Neliniști și frica nespuse, Se-ascund prin cotloane și gem. Prea multe speranțe distruse Mă-ndeamnă, din nou să Te chem. La poalele dealului sumbru, Îmi duc azi al lanțului gând. Găsesc tot alaiul lugubru, În jalea din mine plângând. Sub cruce m-așez
Golgotha mea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83297_a_84622]
-
și ce fel de întrebări să pună. Înțelegeau imediat ce voia doamna Marga Pop. Nu știu ce făceau după ce se despărțeau de ea, vorbele lor nu mi-au ajuns la urechi decât vag și destul de încâlcite. Însă întâlnirile lor erau de un farmec nespus și aș fi dat orice să asist măcar la unele, cum avusese norocul, cel mai adesea fără să vrea și indiferent, Andrei Vlădescu. Existau cafele cu caimac înmiresmând aerul, sticluțe cu lichior mai gros decât uleiul, pe care îl beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și ale orașului, iar distinșii oaspeți se risipiseră pe la casele lor -, nici măcar să relateze totul, ci frânturi, numai să fie coerente, s-ar fi trezit cu mâinile goale și i-ar fi fost imposibil. Dar totul era de un farmec nespus. Întâlnirile acestea din apartamentul doamnei Marga Pop au fost multe și zilnice preț de vreo două săptămâni, cât a dat ea de știre și, mai cu seamă, s-a răspândit zvonul că s-a înzdrăvenit, iar curioșii, dar și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]