1,441 matches
-
dat stătu pe una dintre scările alea pe jumătate terminate, care ar trebui văzute doar în caz de incendiu și sună la Sioux City, uriașa companie de computere și produse electronice, unde ea lucra la relațiile cu clienții. Stătea acolo, netezindu-și fusta bouclé șifonată, de parcă șeful ei ar fi putut s-o vadă prin telefon. Îi povesti despre accident cât de vag fu în stare. O relatare remarcabil de echilibrată: treizeci de ani de experiență în a ascunde adevăruri despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o surprinsese iar. Nu contează. În Sioux, nimeni nu depindea de ea. Cel care avea cu adevărat nevoie de ea zăcea în spital, pe o insulă întunecată, fără alte rude care să-l îngrijească. Luă legătura cu managerul biroului ei, netezindu-și părul când îi auzi vocea. Omul îi verifică zilele de concediu și-i spuse că poate să rămână acolo o săptămână, de lunea care avea să vină. Pe un ton cât mai umil cu putință, ea îi răspunse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care n-o merita. Rupp o apucă de cot. Băiatul nostru și-a luat-o destul de rău. Brațul ei se încinse de la încheietură în sus. Blestemul roșcaților: se înroșea mai repede decât un fazan jumulit. Își retrase brațul și-și netezi obrajii. Ar fi trebuit să-l vedeți săptămâna trecută. Nu-și putea controla tonul. Cain îi aruncă o privire lui Rupp: Femeia suferă, frate. Nu pune la inimă fițele astea de Madam Mao. Fața lui Cain era senină, sinceră, comunicativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Weber, licărirea albastră din spatele ramelor de sârmă, jumătatea de cupolă moale, binevoitoare, a feței și barba cenușie revărsată - o combinație între Charles Darwin și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu-se și trăncănind. Weber era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i întoarcă spatele. Dădu drumul unui șuvoi confuz de cuvinte. Hei, salutare. Ce mișto că ne-am întâlnit iar. Mai ții minte mica noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
te superi, aș vrea să stau de vorbă cu doctorul între patru ochi. Ca de la om la om. Karin își împreună mâinile în față și ieși iar din cameră. Weber se ridică, ținând geanta cu o mână, iar cu cealaltă netezindu-și barba lăptoasă. Direcția întrebărilor se schimbase. Mark se întoarse cu fața la el. —Ascultă. Nu lucrezi pentru ea sau de-astea, nu? Nu ești, cum ar veni, încurcat cu ea sau de-astea? Fizic? Atunci vrei tu să iei legătura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea, prefăcându-se că ea era gata. La Dedham Glen, Weber ceru să rămână singur cu Mark timp de o oră. Prezența ei ar fi putut pune în pericol exactitatea testului de reactivitate a pielii. —Dumneavoastră sunteți șeful. Ea își netezi sprâncenele și se îndepărtă cu pas legănat. Mark era singur în camera lui și studia o revistă de culturism. Își ridică privirea și zâmbi. —Domnu’ psihiatru! Te-ai întors. Mai dă-mi-l o dată p-ăla cu tăiatul cifrelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
râu. Acum doi ani i-am blocat. Le-am șutit vreo cincizeci de pogoane de sub picioare. Se echipează iar de război, acum că știu că suntem faliți. Or să convoace Consiliul pentru dezvoltare imediat după alegerile din noiembrie. —Ce urmăresc? Netezi cu mâna fața de masă. Își protejează foarte bine cărțile. Mai întâi trebuie să rezolve problema folosirii apei înainte să pună mâna pe proprietățile pe care le vor. Ce știi despre ei? Nu chiar din senin, dar întrebarea îl luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oară când am văzut păsările astea rotindu-se în aer și dispărând, m-am tot uitat la cer, gândindu-mă: Hei, vreau și eu. Luați-mă și pe mine. O senzație groaznică. De gol. De genul: Unde-am greșit? Își netezește sprâncenele cu degetele. Acum o cunoaște, știe ce anume din ea îl dezgustase atât de tare la un moment dat. Slăbiciunea ei. Nevoia ei de-a face bine, după rigorile lumii. Un fel de lecție pentru noi. Ideea lui despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
meditativ și, după ce a sorbit de vreo două ori pierdut În visare, l-a cuprins o ușoară melancolie gîndindu-se ce viață i-a rezervat asprul destin. În timp ce iubita lui șade grațios pe marginea rotunjită a unui scaun capitonat și-i netezește blînd, cu degete delicate și răcoroase, sprîncenele Încruntate, iar servitorul său credincios, Ponsonby sau Kata, Îi „așterne“ cu grijă masa pentru cină, stăpînul privește În gol posomorît și te felicită cu un zîmbet amar pentru șansa fericită ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
într-un șir de scînduri zornăitoare, cu echipamentul strîns înăuntru, cu spătarul scaunului cîrmaciului slăbit, cîrma așezată pe pupă și ținută cu propria sfoară. Pe stelaje, lungile și subțiraticele vase de competiție, cu învelișul lor pe măsură, alunecoase precum țiparii, netezite în fiecare an cu cel mai fin glas-papier și lăcuite cu atenție ca să confere minimum de rezistență. În rasteluri, vîslele scurte și cu o fîșie de zinc împotriva uzurii, pentru bărci, mai lungi, cu lame elegante în formă de lalea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
rapid om alb din lume care pierduse numai în fața a doi negri americani la o sută de metri. Schneiderhahn a întins mîna și a întors foile către sfîrșitul cărții, unde se afla relatarea despre rame. Cu un gest tandru a netezit hîrtia fotografiei perechii fără cîrmaci. Barca, sau măcar acea porțiune a ei care încăpuse în micul dreptunghi al reclamei la tabac, era așezată în diagonală pe apa albastră, liniștită. Vîslașii își întinseseră brațele în față într-o poză nefirească, care
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
alăutelor și viorilor. Un pian cu coadă era așezat într-un colț, lîngă un aparat de raze mătăhălos învechit, iar în mijlocul încăperii, Lanark văzu spatele unei siluete în panaloni negri și vestă, sprijinindu-se de un banc de tîmplărie și netezind cu șmirghel marginile unei chitare pe jumătate terminate. Silueta se ridică în picioare și se întoarse spre ei, zîmbind și ștergîndu-și mîinile cu o batistă mare de mătase în carouri. Era un tînăr îndesat cu un barbișon blond. Mînecile îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
porni spre ea agale, prefăcîndu-se că nu auzise, dar se întorcea oricum. îi potrivi sfoara cutiei cu masca de gaze, care îi intrase în gulerul hainei și-i tăia gîtul, apoi îi aranjă mai bine haina pe umeri, trăgînd-o și netezind-o, ceea ce-l făcu să-și clatine capul într-o parte și-n alta. — Dincolo e marea? întrebă el. — Dincolo de ce? — Dincolo de copacii ăia. — Cine ți-a spus asta? Alea sînt Cathkin Braes. Nu-i nimic dincolo de copaci în afară de ferme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
puțin neliniștitoare. Au intrat într-un salon imens al Infirmeriei Regale, inundat, prin toate ferestrele înalte, de lumina cenușie a cerului. Doamna Thaw stătea sprijinită de perne și arăta bolnavă, numai pielea și osul, dar ciudat de tînără. Anestezia îi netezise multe dintre trăsăturile tensionate. Părea mai deprimată decît de obicei, dar mai puțin îngrijorată. Thaw se duse în spatele patului și-i pieptenă atent părul încurcat în jurul capului și gîtului. Lua rînd pe rînd cîte o șuviță cu mîna stîngă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de a economisi respirația. Nu renunțase s-o dorească acolo, în camera întunecată, prăfuită și răvășită, așa că aprinse lumina și se uită în jur, zîmbind. Fața lui ar rămîne aspră și imobilă, dar ea și-ar scoate paltonul, și-ar netezi ușor părul la spate și ar începe să facă ordine. I-ar pregăti o băutură caldă, s-ar așeza lîngă saltea și i-ar ține ceașca să soarbă ca un copil. El s-ar supune cu un surîs sardonic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca un fruct putred care prinde mucegai. — Duncan, memoria și conștiința aparțin omului! — Din păcate. — Dorești să te îndrepți spre Dumnezeu? — Da. Da, doresc un om care iubește continuu, unul care împarte chinul cu oamenii. Doresc imposibilul. Domnul Thaw își netezi niște șuvițe de păr și zise: Tata era superior în biserica congregaționistă din Bridgeton, un loc sărman pe-atunci, dar acum și mai sărman. Odată membri bogați au strîns bani să pună în biserică o nouă masă de comuniune, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se depărta, părea că devine din ce în ce mai înaltă și mai grațioasă. Silueta și culorile ei se armonizau perfect cu mediul în care se mișca. Lanark veni în urma ei: — Locul ăsta ți se potrivește. — Știu. Ea se răsuci și trecu de el, netezindu-și catifeaua de culoarea chihlimbarului peste șolduri, ținîndu-și bărbia ridicată și fața visătoare. Simțindu-se exclus, mai aruncă o privire împrejur. Pe podea mai erau cîteva bănci tapițate cu piele roșie, iar Munro stătea pe cea de lîngă el, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l doară de la efortul de a sta neclintit. în cele din urmă, o sărută pe pleoape, pînă cînd ea le ridică și-l întrebă: — Ce s-a-ntîmplat? — Rima, trebuie să plecăm de-aici. Ea se sculă în capul oaselor și-și netezi părul în spate cu mîinile. Dacă nu te deranjează, eu o să stau și o să te aștept pînă o să revii. — S-ar putea să aștepți mult. Refuz să mor la ușa unui loc unde m-am purtat urît, — Urît? Urît? Folosești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a instalat tacticos pe scaunul meu, la masa mică unde obișnuiam să scriu, a luat unul din pohemele mele, apoi încă unul și încă unul, în total trei, făcea avioane din ele, puștiul îl privea serios și atent, le mai netezea și el un pic muchiile, cu unghia, și le arunca prin cameră. Îmi venea să urlu și să râd, puțin îmi păsa și de poheme, și de mine, m-am pomenit mișcând (înăuntru) degetele; făceam (înăuntru) exact ce făcea Dragoș
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
tînăra-i nevastă, În mocnitul întuneric fața ei lângă fereastră... 685Și tot sufletul dintr-însul pare - atunci că și-l înhoalbă Și-l adună-n ochi de trece peste fața ei cea albă. El s-așază lângă dânsa, fața ei o netezește, O desmiardă cu durere, o sărut, -o drăgostește, Pleacă gura la ureche-i, blând pe nume el o chiamă, 45 {EminescuOpVI 46} 690Ea deschide somnoroasă lunge gene de aramă Și adânc la el se uită, i se pare că visează
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu vezi că nu sunt aici? - zise el mai lăcrămând de fericire. Cum ședea el lângă ea, ea-și întinse un braț și-i cuprinse mijlocul. - Hai scoală, zise el desmierdînd-o - e ziua-n amiaza mare. Ea se sculă, își netezi părul de pe frunte și-l dete pe spate, el îi cuprinse mijlocul - ea-i înconjură grumazul - și astfel trecură printre straturile de flori și intrară în palatul de marmură al împăratului. El o duse la împăratul și i-o arătă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu te recunoască niciodată. Vei fi aspră și caustică. Detești genul, dar de data aceasta e imperios ne-ce-sar! Vei proceda, în general, contrar obiceiurilor tale. Deci dură, intransigentă și cu vocabularul doldora de expresiile acelea îngrozitoare. Se privi în oglindă netezindu-și sprâncenele. ― Te simți în stare să-i vorbești? N-ai nevoie decât de puțin curaj și atenție. El va cădea cu siguranță în plasa ta căci este îndeajuns de inteligent ca să înțeleagă că altfel nu are nici o șansă. Hai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
draga mea. Și-a repezit-o înainte ca un buldog." Îi veni să râdă. Florence Miga își ridică sprîncenele: "Melania s-a smintit! A fost ea ce-i drept totdeauna capie, dar acum parcă a luat-o razna rău". Bătrâna netezi mecanic fața de masă și întîlni mâna profesorului care tresări puternic. Nu-și putea lua ochii de la Dascălu. Chinuia maimuțica de pluș trăgînd-o de urechi și de coadă. Brusc, se plictisi, îi scoase limba și veni lângă Scarlat. ― Cine rămâne
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vezi și tu, nu? Mișcă aripile. Inginerul se crispă. Scăpă țigara, cutremurîndu-se de scârbă. Pe obrazul murdar al cârnului urca încet un păianjen. * Se auzeau doar tic-tac-ul pendulei și sforăitul bătrânului. Ațipise răpus de emoții și oboseală. Melania Lupu își netezi părul pe frunte apoi degetele alunecară în jos, de-a lungul gâtului. " La ora asta Șerbănică doarme, de obicei, dus. Știu cum se întîmplă! El moțăie cu gazeta în mână în timp ce Florence se unge cu untdelemn pe față. Toate demachiantele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce nu poate fi confundat. Necunoscuta e o femeie care știe să poruncească, o bucată de granit. Nu vă supărați, dar însăși discuția pe această temă mi se pare ridicolă. Maiorul începu să râdă și întoarse o foaie din dosar netezind-o îndelung. ― Să trecem la altceva. Mă voi referi la un incident petrecut în locuința lui Nucu Scarlat. Înainte de asta însă aș vrea să vă pun o întrebare: Ce anume v-a determinat, părăsind apartamentul familiei Miga, să luați măștile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]