1,484 matches
-
Paznicul taberei nu se arată. Fumează de zor în ghereta lui. Seara se lasă, marea se umflă, țărmul este pustiu, departe de Mamaia clipește inundată de lumini... Tarzan, câinele taberei a rămas singur pe plajă. Tarzan și un caterpilar. Mașina netezește ceasurile solare, castelele, toate zidirile copilărești... Plaja va rămâne ca neatinsă. Plictisit, Tarzan latră, mușcă valurile, nisipul, surprins că nu îl mai cheamă la joacă nimeni, ca altădată... Latră întruna. Așteaptă. Miști un deget, și sare pe tine... Ca să te
La mare, vara… by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6154_a_7479]
-
bătute, ca potcoavele, pe nicovală, și necheză scurt, toți ceilalți se opriră, așteptând. Magdalena era, în schimb, lipsită de orice echivoc. Pe chipul ei palid semnele bolii se vedeau cu o limpezime copleșitoare. Avea părul negru și întins, de parcă era netezit cu o bidinea uleioasă. Ochii îi erau uscați și scăpărători, clipea des și zadarnic, căci privirile îi rămâneau foșnitoare ca iasca. Pomeții ascuțiți erau palizi și pielea se subțiase într-atât, încât crăpa, ca varul întins. Frigul părea s-o
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
unul avea ochiul stâng albastru iar pe cel drept castaniu, iar celălalt începea albăstreala cu ochiul drept. Unul avea un neg mare și scorțos ca o ciupercă de lemn lângă nara stângă, celălalt lângă nara dreaptă. Se pieptănau cu cărare, netezindu-și părul cu degetele rășchirate, unul într-o parte, altul în cealaltă. Cel cu ochiul stâng albastru apuca, mai ales, cu mâna stângă, celălalt, după cum îi arăta ochiul, cu dreapta. Poate că și dacă ar fi știut să scrie, unul
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
sintagmă heliadescă: „Echilibru între antiteze”. Critica noastră cunoaște, pe de-o parte, reprezentanți adesea tensionați de contrarietate, de la E. Lovinescu și G. Ibrăileanu la, să zicem, Marin Mincu, pe de alta spirite conciliante, al căror discurs, în loc de-a ciopîrți, netezește și arondează, de la T. Vianu la, de pildă, Matei Călinescu. Fără doar și poate Ion Pop aparține celei de-a doua categorii. O aspirație spre integrare, spre armonie emană din pagina d-sale, care, în loc de-a căuta dificultăți, se
Un iubitor al cumpănirii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2834_a_4159]
-
îmi propuseseră să mă fac informatorul lor. Să semnez adică o hîrtie prin care să mă angajez... Fusesem șocat, intrigat la culme! Cel tînăr, văzînd că ezit, spusese că știa cît îmi plăcea mie Parisul și că, dacă semnez, îmi netezesc ei calea, să capăt o bursă în Franța pe doi ani... "Ei, și", făcea Brummer, curios. Atunci i-am zis ofițerului mai în vîrstă, al cărui nume începe cu O, că încă de copil visam să ajung un mare spion
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
zi în care Rodolfo să nu se împiedice de acel ornament cel puțin o dată. Și exact la fel avea să pățească mai târziu și fiul său, Amadeo, ca și cum scara ar fi aruncat un blestem asupra neamului Lax. - Și dacă am netezi prostia asta de care ne tot împiedicăm? a întrebat María del Roser, practică. - Rorrita! E o operă de artă! a răbufnit indignat soțul și i-a promis că o să fie mai atent. Bineînțeles că a continuat să se împiedice. Deși
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
am pus și noi la Caracal toată sărbătoarea. Căci despre sărbătoare a fost vorba. Așa cum a vrut Mihaela Tonitza și așa cum Marius Tucă i-a promis. Sărbătoarea ca o formă de nedeșirat a spiritului. Sărbătoarea ca un spațiu magic care netezește asperitățile, colțurile din noi care ne țin departe unii de ceilalți. Teatrul este frumusețea dialogului. Frumusețea de a fi împreună. În asta constă miracolul lui. În felul în care ne atrage atenția că nu sîntem singuri. Nici pe pămînt, nici
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]
-
pustie, rugându-se lui Dumnezeu și hrănindu-se cu ierburi sălbatice și cu miere de albine. Așadar, Ioan, ducând o viață atât de sfântă, a fost vrednic atunci când a venit ceasul să vorbească cu Dumnezeu; să gătească calea Domnului; să netezească cărările Lui. Poate fi numit înger, pentru că a trăit pe pământ ca un „înger în trup“. De aceea, Ioan este unul dintre prototipurile, dintre modelele pe care și le iau călugării. Călugărul este desăvârșit doar petrecând în post, în rugăciune
Agenda2005-35-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284139_a_285468]
-
avut loc tot la Brașov, iar de organizarea lui s-a ocupat în principal filiala locală. Un rol important l-a avut însă, potrivit presei vremii, și secretarul general de atunci al PSD, Titus Corlățean, cel care i-ar fi netezit drumul doamnei Geoana prin tot felul de acțiuni filantropice susținute de apropiați ai partidului, ca și președintele PSD Brașov, Constantin Niță, însărcinat de Mircea Geoana personal să vegheze la buna desfășurare a congresului. Un cuvânt greu de spus l-a
Mircea Geoană ar putea rămâne fără şefia Senatului, Mihaela Geoană fără cea a Crucii Roşii () [Corola-journal/Journalistic/49189_a_50514]
-
port în buzunarul drept... Mă uit și eu mirat de întrebare și zic... Scînteia!...Bine,bine, zice, dar cum o ții? Și-mi face semn să i-o dau. Scot ziarul din buzunar și i-l întind, neînțelegând... A. îl netezește bine , cum era împăturit, - îmi arată grav prima pagină pe care se afla tipărit enorm portretul lui Stalin, și-mi spune pe un ton de imputare pe care nu aveam să-l uit niciodată, precum și figura lui blonzie, ochi cenușii
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
și-n apusul acela de soare a dispărut,/ n-am scos nici un cuvînt, doctorul și cu mine,/ tăcuți am urcat în R și-am ajuns la Lexington,/ de acolo spre 5 Av, în Central Park am privit patinoarul, o mașină netezea gheața, cîteva veverițe/ căutau prin iarbă toamna trecută,/ pustiu, era o zi liniștită, fără prea mari speranțe, ce putea fi mai frumos în acea seară,/ trăsurile plecau din fața statuii de aur,/ făceam pași mici, atenți, vom trece apoi pe la Nelu
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
Editurii Siedler îi revine meritul de a fi publicat această excepțională lucrare cu un copleșitor aparat bio-bibliografic. în prefața volumului de aproape 500 de pagini, care se lasă citit ca un roman palpitant, biograful afirmă că nu-și propune să netezească, să atenueze ci dimpotrivă să releve contradicțiile, ambivalența personajului datoria lui fiind tocmai aceea de a respecta adevărul. încă din timpul vieții, Alma se transformase în propriul ei monument și mit, într-o suprafață de proiecție a tuturor sentimentelor și
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
trecut, și orice gând abandonat mă va prinde în visuri senine, Cuget lucid Inocență de lut. Pe șina speranței trec iubitorii de vid - spirite reci. Vid Când plângi, aduni viscole-ntre pleoape nori vineți se preling din cap până-n picioare netezindu-ți călcâiele. Am început să uit cum arată sclipirea ochilor tăi îmi pare că visul de-a evada din beția acestei umbre, s-a spulberat o dată cu timpul. Nu m-am născut cu mai multe inimi și chiar de-aș fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
poemele tale am să le trec strada și am să le-nvelesc în serile de iarnă. rostindu-le am să-ți întâlnesc privirea și când le voi rosti ție îți vor cădea primele fire albe și ridurile ți se vor netezi când le voi rosti au să-ți înmugurească dinții de lapte. poemele tale vor crește și vor fi la casa lor. eu voi fi atunci mult mai departe cel mai departe crescând în pământ rădăcină întoarsă mult mai adânc. tu
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
în nici un moment al zilei. Până și geamurile caselor erau vopsite în negru. În zori, dat fiind că eu sunt un matinal, pe la patru dimineața auzeam trupele făcându-și exercițiile de înviorare. După care veneau doi sau trei ostași care netezeau zăpada. M.I.: Să nu se cunoască! B.E.: Aceste două experiențe, ca și multe altele, pe care n-are rost să le narez acum, au fost începutul trezirii mele, dar și sursa primelor spaime. M.I.: La jumătatea anilor '50, B. Elvin
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
l-am hrănit cu smirnă și-au răsărit chiparoși; ai alergat să ajungi lângă mine, sunt mai bogat cu o zi lumină împrăștiată-n văzduhul cerat. Când curge marea vine furtuna, fug peștii în larg dar cântecul, plânsetul, râsul violei netezește vuietul și nu-l poți evita. Acum sunt peste tot și nicăieri știu că exiști, e suficient... și nu e.
De?ertul negru by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83908_a_85233]
-
tot. Chiar pe acel loc a predicat Sf. Apostol Pavel. Este frumos marcat ca un altar, este din piatră albă ca marmura, așa e și muntele ca de marmură. Am privit-o cu drag și mult respect, ba chiar am netezit-o cu mâna și sufletul. Cugetând cuvintele, mesajele către cei care îl ascultau pe apostol. Aș crede că și astăzi mai transmite tainic mesaje către toți care ajung pe acel loc binecuvântat. Te luminează, iti dă o putere interioară. E
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
vârste, înalt și uscat, cu pielea palidă, cu vase de sânge vinete brăzdându-i fața. Avea sprâncene negre, stufoase și împreunate, pomeți proeminenți de asiatic și două arcade ieșite în afară, ca un prag. Stătea ca o plantă, cu creierul netezit de riduri. Flacăra lumânării părea a fi singura vietate din cameră. Bătrânul încercă să-l privească în ochi, dar nu descoperi decât două oglinjoare negre, purtând imaginea fetei din sicriu cu lumânarea aprinsă între mâini. Aveam zece ani când am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
uniformat de pradă, cu pieptul doldora de fireturi, diagonale și decorații. în locul capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
capul plecat, cu buruiana în pestelca prinsă în brâu, Rarița luă drumul spre casă. Întinse buruiana la găinile ce se mișcau leneșe printre picioarele ei. -Ce-i, mamă, ce-i? Așa... cococo, dragele mele, așa mamă... Lăsă apoi pestelca și o netezi ușor, scuturând-o. Se uită pe deal. O căruță urca greoi. “Apoi de asta băteau câinii din mahala și cei din păduricea Mariței. Pe acolo s-au dus. Pe acolo s-a dus.” Se întinse în patul Varvarei. Nu mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
se stingă. Dacă era suficient de rapid, salva chiștocul dintre celelalte, gata scofâlcite sau arse până la filtru, imediat ce respectiva duduie îl abandona. Când ajungea în casa scării, chiștocul era înnobilat deîn dată cu numele de țigară. O întindea grijuliu, îi netezea hârtia boțită de regulă pe la mijloc și o vâra în buzunarul drept al pantalonilor, căci buzunarul stâng depozita obiecte de o cu totul altă natură. Visa la noua achiziție câte o după-amiază întreagă, se amăgea cu ea înainte să-și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se vadă smocurile sure și învârtejite de păr care urcau mărăcinoase pe gât și pe obraz până-n ochi, sălbăticindu-i tot chipul. Fața roșie și zbârcită, cu care parcă frecase până atunci dușumelele, se lumină o clipă și se schimbă, netezindu-se spre bărbie și-n monturile obrajilor. Bătrâna, fără voia ei, simți că-și destinde și ea fața și-și simți buzele mișcându-se într-un zâmbet abia schițat. Ridică repede fărașul, luă mătura și se apropie. Bună dimineața, domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
povara misiunii sale. Trebuie să mă ajuți! Mă ajuți pe mine, o ajuți pe soacră-mea care a rămas pe câmp, și-l ajuți pe nenorocitul acela, care-o fi, care poate să moară... Despre ce-i vorba? Cerboaica își netezi bluza umflată la piept și-l privi adânc în ochi fără să-l vadă, zărind numai fumegarea albastră a nopții adunată deasupra rănitului și-a bătrânei pe câmp; asculta răsunetul stins și dramatic al răsuflării agonice care galopa în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Tudor și matali mă iei cu Tudor, cerbul! Am scrisoare! izbucni ea neputându-și stăpâni țipătul de bucurie și surpriză. A venit scrisoare! Ce scrisoare! se hurducă de plăcere din tot trupul lui masiv pădurarul Ghiță scuturându-și căciula și netezindu-și fruntea nădușită. A venit el, ce să-ți mai trebuiască scrisoare!! Doamne! Ține-mă, Ghiță! Adevărat? Nu mă minți? Păi te-aș minți eu, doamnă, da să te mintă și cerbul? Las că m-a mai păcălit o dată. Aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
este însă de neîntrecut. Fragmentele prind viață. Începuturile sunt întotdeauna percutante. „Manina se ridică de pe jos și zâmbi totodată. Căzuse, absurd, tocmai la capătul pantei, încercând o cristianie. Începu să se scuture de zăpadă, cu meticulozitatea unei pisici care își netezește blana cu vârful limbii. Porni apoi la deal cu pași apăsați, înfundându-și skiurile în zăpada moale care căzuse în timpul nopții. Cerul părea colorat de mâna unui copil din clasa întâia primară. Într-un colț - așa cum se cuvenea - soarele strălucea
Introducere la biografie by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/5198_a_6523]