878 matches
-
zadar adversarul după o scurtă ninsoare. De-a lungul fațadei dinspre mare a casei se Întindea o terasă de marmură, acum presărată cu țigle și bucăți de lemn ars căzute din fronton. Printre scaunele răsturnate și mesele cu postament Înfloreau netulburate flori În ghivece. Lipită de terasă, ca un bazin ornamental, era o piscină mare de formă rectangulară, construită În anii ’20, după cum mă informă Hennessy, la dorința magnatului andaluz care cumpărase conacul. Podiumul trambulinei se sprijinea pe pilaștri de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Două sute de oameni? M-am Întors lîngă fațada dinspre sud a casei, cu balconul care domina piscina și terasa. Mi-am imaginat mesele pe postament ornate cu pînzeturi albe, frapierele scînteind În luminile vesperale și oaspeții flecărind pe marginea apei netulburate. — Erau atîția oameni aici, cel puțin două sute, și nimeni n-a intrat ca să Încerce să salveze familia Hollinger? — Băiete drag, ușile erau Încuiate. — La o petrecere? Nu pricep. Puteați să intrați cu forța. — Sticlă securizată. Era plină casa de picturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Întretăiate și ieșiri În toate direcțiile. Încercînd să blocheze orice rută de scăpare, iahtul ieși În marșarier, Într-un nor de gaze de eșapament, apoi se năpusti Înainte cînd șalupa se Întrupă din beznă chiar În fața lui. Continuînd să stea netulburat la cîrmă, cu picioarele depărtate Într-o poză plină de eleganță, hoțul trase de roată și ocoli strîns prora iahtului. Avînd În sfîrșit cale liberă, ambarcațiunea se Îndepărtă călărind valurile ca un delfin. M-am sprijinit de marginea zidului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ciorba. Și unde au început să care... Halea Piele cu patru guri, că era hămesit. Câte cinci momite și câte două fleici. Oacă îl înghiontea: - Bă, n-or să te mai ție balamalele... - N-avea tu grija asta, răspunse el netulburat. Îmi știu eu măsura. Și iar mai întingea un miez de pâine în sângele proaspăt al fripturilor, dumicând. Hangiul aduse și niște ulcele cu vin roșu, de avea o undă fierbinte și un gust acrișor. Lăutarii își făceau treaba. Mitică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toți bănuiau că fratele mortului știa unde și-i ascunsese, și-l priveau cu o ură neascunsă. Și aici, în încăperea fără lucruri, domnea o tăcere apăsătoare. Femeile se închinau din când în când și priveau spre podele. Bică-Jumate dormea netulburat în coșciug, cu fața acoperită de giulgiul cel alb. Era un bărbat trecut de 50 de ani, cu o față suptă, scund cât să intre într-o ladă. Într-adevăr, sicriul semăna cu o ladă soldățească de campanie. Cei de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
alături. Se înfigeau, fâșâind, în mflul moale. Altele plescăiau în apă, ca niște muște negre. Focurile se încrucișau și se apropiau. Despicară frunzișul. Gheorghe căzu în genunchi. > - Ce-i, Treanță? se miră Paraschiv. El râse numai. Avea o privire limpede, netulburată. . - Mă Gheorghe, ce-ai, mă? Ăl bătrân mai apucă să spună: - Uite, ia tu banii ăștia, și scoase din buzunarele nădragilor largi un pachet de hârtii. Voiam să-mi iau casa aia cu ei, știi tu, Paraschive, să fi crescut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Byron vorbește undeva despre un portret al lui Napoleon, În mantaua sa imperială, și adaugă: ,, Părea născut din ea”. S-ar putea spune același lucru despre Brummell și acel frac celebru pe care l-a inventat. Și-a Început domnia netulburat, fără ezitare, cu o siguranță și Încredere care sunt, la drept vorbind, o conștiință. Totul i-a susținut ciudata putere; nimeni nu i s-a opus. Acolo unde relațiile valorează mai mult decât meritul și unde oamenii trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cuierul de perete și două scaune. Covorul era atât de zdrențuit încât s-a prins în ușă atunci când am închis-o în urma mea. —Comod, zisei eu, uitându-mă în jur. Nici că-mi trebuie mai mult de atât, zise Hazel, netulburată, ca de obicei. Își scosese deja costumul, care atârna în cuier. Purta blugi și un tricou și stătea în fața oglinzii, ștergându-și machiajul cu o bucată de material pe care pusese câteva picături de loțiune Boots pentru bebeluși. Cosmeticalele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Se scutură de apă cercetând încăperea cu privirile. BĂRBATUL CU ZIARUL: Puf! Ce vreme! (DOAMNA CU VOAL și-a ridicat voalul și-l privește pe BĂRBATUL CU ZIARUL. BĂTRÎNUL CU BASTON deschide ochii, apatic. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte netulburat la violoncel.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Frecându-și mâinile, căutând un loc care să-i convină, adresându-se către toată lumea.): Așteptați de mult? BĂTRÎNUL CU BASTON (Schimbând o privire cu DOAMNA CU VOAL.): De vreun ceas. DOAMNA CU VOAL (Cu întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU VOAL: Exclus. Nu e nici una, nici alta. BĂTRÎNUL CU BASTON: Ș-atunci ce e? DOAMNA CU VOAL: Poate să fie orice. BĂRBATUL CU ZIARUL: Aha! Atunci m-am lămurit. DOAMNA CU VOAL: Păi, nu? (Pauză. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL cântă netulburat la violoncel.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Oricum, e interesant că execută fără partitură. BĂRBATUL CU ZIARUL: Da, nu e rău. DOAMNA CU VOAL: Are totu’-n cap. Și ăsta-i un talent. BĂRBATUL CU ZIARUL: Taică-meu, săracu’, știa să cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
De ce să se supere? E dreptul nostru să fie liniște. (Către DOAMNA CU VOAL.) Nu? Nimic mai înalt decât liniștea. (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își împăturește batista, și-o pune în buzunar, își culege arcușul de pe scaun și reîncepe să cânte netulburat.) BĂRBATUL CU ZIARUL (După ce așteaptă încremenit câteva secunde.): A, nu, că asta e prea de tot! BĂTRÎNUL CU BASTON (Pe jumătate amuzat.): Înseamnă că e pornit rău. DOAMNA CU VOAL: Oricum, parcă sună mai bine acum. BĂTRÎNUL CU BASTON: Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
eu? BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu, nu, bate dumneata... Mie chiar mi-e frică să iau bastonu-n mână. (Cei trei se apropie de BĂRBATUL CU VIOLONCELUL și BĂTRÎNUL CU BASTON începe să lovească în podea cu bastonul. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL cântă netulburat.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind continuu cu bastonul.): Oprește-te, domnule, că suntem trei. DOAMNA CU VOAL (Strângându-i brațul BĂTRÎNULUI CU BASTON.): Mai tare, mai tare! BĂRBATUL CU ZIARUL (Mai mult pentru sine.): Ce ordinar! BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ziarului, DOAMNA CU VOAL se urcă pe un scaun și urlă în disperare același „o sole mio...” iar BĂTRÎNUL CU BASTON începe să bată la baterie pe marginea unui scaun. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte la violoncel, concentrat, pasionat, netulburat. În culmea dezlănțuirii, BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o muzicuță din buzunar și continuă să participe la concertul infernal cântând îndrăcit din muzicuță o melodie ritmată cu ecou western, dansând în același timp. După încă vreo câteva zeci de secunde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
salivă, după care i-o întinde decis BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Poftim! Ia-o. (Nici o reacție.) Ia-o, domnule, gata! Ia-o și p-asta. (BĂTRÎNUL CU BASTON rămâne cu mâna întinsă. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte, netulburat, la violoncel.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Hai, ia-o și să terminăm. (Pauză.) Mă auzi? (BĂTRÎNUL CU BASTON cântă câteva secunde la muzicuță pentru a-i atrage atenția celuilalt.). Poftim, dacă-ți place... E a dumitale, poftim. (Pauză.) Vorbește, omule, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PLOAIE. Este ușor neliniștit, parcurge de câteva ori peronul dintr-un capăt în altul, se oprește, încearcă să ghicească sensul lucrurilor, își reia mersul agitat. În sfârșit, observă ghișeul deasupra căruia scrie CASA. Se apropie de CASIER, care se joacă netulburat cu zarurile pe banca din fața ghișeului. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frământându-se, către CASIER.): Nu vă supărați... dumneavoastră... CASIERUL (Își ridică ochii pentru o secundă.): Hm! (Își reia jocul.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pierdut.): Știți... eu... aici... (Repede.) Dumneavoastră vindeți bilete? CASIERUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mele, „delicat” fiind, se-nțelege, un eufemism pe cât de suav, pe atât de palid pentru definirea stării de șoc În care mă azvârlise cutremurătoarea revelație. - Inutil să adaug că aceasta este ultima dintre remarcabilele sale calități, continuă profesorul cu voce netulburată, ușor ironică, dar nu lipsită de tandrețe. În clipa când se auziseră cele trei ciocănituri În ușă ale femeii, Își trăsese indiferent pledul peste picioare - sau, mă rog, peste locul unde ar fi trebuit să aibă picioarele - și continuase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cunoscut. Nu Întorc capul, nevrând să-i ofer satisfacția de a mă vedea surprins, iar când se așază alături de Wagner, găsesc resursele să o privesc pe doamna psiholog Eveline Fontaine cum nu se poate mai destins și s-o Întreb netulburat: - Și dacă n-aș fi veni, cine câștiga pariul? Magistrul? - Nu, prietenul nostru Zoran. Doctorul Wagner doar a arbitrat. Ai o bilă albă la capitolul corectitudine... Hm, ce scenă aiurită! Îmi lăsasem preț de câteva minute imaginația s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
capcana perfidă a competiției cu Occidentul, În general, și cu SUA, În special. Competiție inegală din start: doar două decenii de dezvoltare În condiții normale, În speță, neafectate de război - anii ’20-’40, să spunem -, contra două secole de capitalism, netulburate de fenomene adverse majore. Și totuși, Rusia a reușit să Înregistreze rezultate comparabile cu ale adversarilor În domeniul industriei de război, edificându-și un arsenal militar gigantic, performant și de temut (a devenit putere nucleară doar cu un an În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
faptului că al șaselea simț, care campionilor le semnalizează prompt apropierea catastrofei, la mine nu funcționa, pur și simplu. O verificasem dureros și-n viață, cu ocazia despărțirii de Maria a doua, survenită halucinant Într-un moment de armonie conjugală netulburată de vreun accident, fie el și minor. Pentru ca, ulterior, la revederea mentală a Întâmplărilor care jalonaseră ultimul nostru an de conviețuire pașnică, să sesizez fără efort numeroase indicii vizibile cu ochiul liber ale nenorocirii ce avea să vină. Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Liberale, Cunha Leal, care îl asigură că toți republicanii, și chiar membrii partidului democrat, vor vota pe generalul Carmona dacă se va îngădui lui Antonio Maria da Silva, refugiat la Paris, să se reîntoarcă în țară și să-și desfășoare netulburat propaganda sa antimonarhistă. Dictatura militară acceptă sugestia lui Cunha Leal (în care avea să întîlnească, mai târziu, un adversar primejdios) și Antonio Maria da Silva, creatorul și șeful celei mai puternice organizații secrete și teroriste portugheze, dictatorul comunizant și autorul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu se puteau percepe decît răsuflarea ei agitată și bătăile năvalnice ale inimii. Își căută rana, coborînd privirea, dar nu o găsi. El, monstrul, acum mai urît ca niciodată, continua să stea În picioare În fața ei, foarte liniștit, privind-o netulburat și batjocoritor. Înțelese adevărul, ochi la rîndul ei pieptul vrăjmașului și apăsă pe trăgaci. Nu se auzi decît zgomotul. Același zgomot care se repetă la fel și ieși prin aceeași deschizătură. Niña Carmen azvîrli arma cît colo. — Ți-ai rîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Sculptorul îi privea fix. Se calmase, dar umerii încă îi tremurau. ― Ce presimțire mai ai? ― Hm, poate că nu-i presimțire. Ceva ciudat, oricum... Melania Lupu strânse din pleoape și-și duse ostentativ mâinile mici la urechi. Grigore Popa continuă netulburat, cu ochii înfipți în dușumea. ― Al dracului de ciudat! Tot timpul aud niște pași. Uite, chiar și acum... Se plimbă în sus și în jos. Iar în sus și iar în jos. S-a întîmplat și altă dată... Cu ani
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fiare flămânde. De după creastă, din inima codrului, urletul lupilor, venea ca un zvon în surdină, din ce în ce tot mai înfricoșător. Lupii se apropiau ăuind în goană. - Numai foamea le dă îndrăzneală! șopti boierul. - Da, sunt înfometați! completă simplu, netulburat pădurarul, O rafală răscolind alte vârtejuri, spulberă pânza de zapadă. Vântul le bătea din față, aducându-le în nări mirosuri de om. - Ți‟i teamă, cucoani?!.. Îl întrebă calm Anton, simțindu-i frica din piept. - Da, Antoane... de ce să te
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ar fi gândit la asta! Merit un pahar. Voi găsi un compartiment gol și voi chema chelnerul. Nu voia să Împărtășească acest triumf nici măcar cu Janet Pardoe. Prefera să fie undeva singură, cu sticla de Courvoisier, să se poată gândi netulburată și să-și planifice următoarea mișcare. Dar când găsi compartimentul gol, se purtă cu toată circumspecția. Nu scoase ghidul de sub bluză până când chelnerul Îi aduse coniacul. Și nici atunci imediat. Duse paharul la nări, lăsând efluviile să ajungă la acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Noaptea trecută, la o oră târzie, o bandă de agitatori comuniști Înarmați au făcut o tentativă de a ocupa gara și Închisoarea din Belgrad. Poliția a fost luată prin surprindere și, timp de aproape trei ore, revoluționarii au fost ocupanții netulburați ai poștei generale și ai terminalului de marfă. Toate comunicațiile telegrafice cu Belgradul au fost Întrerupte până la primele ore din dimineața aceasta. Totuși, la orele două corespondentul nostru din Viena a stat de vorbă prin telefon cu colonelul Hartep, șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]