1,052 matches
-
cantități destul de mari pentru a fi utilizați. Toți izotopii fisionabili și fisili suferă și un număr mic de fisiuni spontane care eliberează un număr mic de neutroni liberi (rapizi) în interiorul eșantionului de combustibil nuclear. Neutronii emiși rapid din combustibil devin neutroni liberi, cu un timp de înjumătățire de aproape 15 minute înainte să se dezintegreze în protoni și radiații beta. În mod normal, neutronii se ciocnesc cu și sunt absorbiți de către alte nuclee din vecinătate înainte ca dezintegrarea lor să se
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
număr mic de neutroni liberi (rapizi) în interiorul eșantionului de combustibil nuclear. Neutronii emiși rapid din combustibil devin neutroni liberi, cu un timp de înjumătățire de aproape 15 minute înainte să se dezintegreze în protoni și radiații beta. În mod normal, neutronii se ciocnesc cu și sunt absorbiți de către alte nuclee din vecinătate înainte ca dezintegrarea lor să se realizeze. Totuși, unii neutroni vor lovi nuclee combustibile și vor induce următoarele fisiuni, eliberându-se astfel mai mulți neutroni. Dacă se dispune de
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
timp de înjumătățire de aproape 15 minute înainte să se dezintegreze în protoni și radiații beta. În mod normal, neutronii se ciocnesc cu și sunt absorbiți de către alte nuclee din vecinătate înainte ca dezintegrarea lor să se realizeze. Totuși, unii neutroni vor lovi nuclee combustibile și vor induce următoarele fisiuni, eliberându-se astfel mai mulți neutroni. Dacă se dispune de o cantitate (concentrare) suficientă de combustibil nuclear, sau dacă numărul de neutronii eliberați este suficient de mare, atunci neutronii proaspăt emiși
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
beta. În mod normal, neutronii se ciocnesc cu și sunt absorbiți de către alte nuclee din vecinătate înainte ca dezintegrarea lor să se realizeze. Totuși, unii neutroni vor lovi nuclee combustibile și vor induce următoarele fisiuni, eliberându-se astfel mai mulți neutroni. Dacă se dispune de o cantitate (concentrare) suficientă de combustibil nuclear, sau dacă numărul de neutronii eliberați este suficient de mare, atunci neutronii proaspăt emiși sunt mai mulți decât neutronii pierduți din material și poate să aibă loc întreținerea unei
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
înainte ca dezintegrarea lor să se realizeze. Totuși, unii neutroni vor lovi nuclee combustibile și vor induce următoarele fisiuni, eliberându-se astfel mai mulți neutroni. Dacă se dispune de o cantitate (concentrare) suficientă de combustibil nuclear, sau dacă numărul de neutronii eliberați este suficient de mare, atunci neutronii proaspăt emiși sunt mai mulți decât neutronii pierduți din material și poate să aibă loc întreținerea unei reacții nucleare în lanț. Concentrația de combustibil care permite menținerea unei reacții nucleare în lanț se
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
Totuși, unii neutroni vor lovi nuclee combustibile și vor induce următoarele fisiuni, eliberându-se astfel mai mulți neutroni. Dacă se dispune de o cantitate (concentrare) suficientă de combustibil nuclear, sau dacă numărul de neutronii eliberați este suficient de mare, atunci neutronii proaspăt emiși sunt mai mulți decât neutronii pierduți din material și poate să aibă loc întreținerea unei reacții nucleare în lanț. Concentrația de combustibil care permite menținerea unei reacții nucleare în lanț se numește concentrație critică; dacă concentrarea de material
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
și vor induce următoarele fisiuni, eliberându-se astfel mai mulți neutroni. Dacă se dispune de o cantitate (concentrare) suficientă de combustibil nuclear, sau dacă numărul de neutronii eliberați este suficient de mare, atunci neutronii proaspăt emiși sunt mai mulți decât neutronii pierduți din material și poate să aibă loc întreținerea unei reacții nucleare în lanț. Concentrația de combustibil care permite menținerea unei reacții nucleare în lanț se numește concentrație critică; dacă concentrarea de material este formată în totalitate de nuclee de
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
reacții nucleare în lanț se numește concentrație critică; dacă concentrarea de material este formată în totalitate de nuclee de combustibil avem de a face cu masa critică. Cuvântul „critic” se referă la extremul unei ecuații diferențiale care guvernează numărul de neutroni liberi prezenți în combustibil; dacă sunt mai puțini decât masa critică, atunci numărul de neutroni este determinat de dezintegrarea radioactivă; dar dacă sunt mai mulți neutroni sau cel puțin masa critică, atunci numărul neutronilor este controlat mai degrabă de fizica
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
totalitate de nuclee de combustibil avem de a face cu masa critică. Cuvântul „critic” se referă la extremul unei ecuații diferențiale care guvernează numărul de neutroni liberi prezenți în combustibil; dacă sunt mai puțini decât masa critică, atunci numărul de neutroni este determinat de dezintegrarea radioactivă; dar dacă sunt mai mulți neutroni sau cel puțin masa critică, atunci numărul neutronilor este controlat mai degrabă de fizica reacției în lanț. Valoarea masei critice a unui combustibil nuclear depinde puternic de geometrie și
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
critică. Cuvântul „critic” se referă la extremul unei ecuații diferențiale care guvernează numărul de neutroni liberi prezenți în combustibil; dacă sunt mai puțini decât masa critică, atunci numărul de neutroni este determinat de dezintegrarea radioactivă; dar dacă sunt mai mulți neutroni sau cel puțin masa critică, atunci numărul neutronilor este controlat mai degrabă de fizica reacției în lanț. Valoarea masei critice a unui combustibil nuclear depinde puternic de geometrie și materialele ambiante (înconjurătoare). Nu toți izotopii fisionabili pot susține o reacție
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
ecuații diferențiale care guvernează numărul de neutroni liberi prezenți în combustibil; dacă sunt mai puțini decât masa critică, atunci numărul de neutroni este determinat de dezintegrarea radioactivă; dar dacă sunt mai mulți neutroni sau cel puțin masa critică, atunci numărul neutronilor este controlat mai degrabă de fizica reacției în lanț. Valoarea masei critice a unui combustibil nuclear depinde puternic de geometrie și materialele ambiante (înconjurătoare). Nu toți izotopii fisionabili pot susține o reacție în lanț. De exemplu, U, cel mai abundent
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
depinde puternic de geometrie și materialele ambiante (înconjurătoare). Nu toți izotopii fisionabili pot susține o reacție în lanț. De exemplu, U, cel mai abundent al uraniului, este fisionabil dar nu fisil: el suferă fisiuni induse când este lovit de un neutron energetic cu o energie cinetică de peste 1 MeV . Dar prea puțini neutroni produși de fisiunea U sunt suficient de energetici pentru a induce o următoare fisiune în U, astfel încât nu este posibilă o reacție în lanț pentru acest izotop. În
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
pot susține o reacție în lanț. De exemplu, U, cel mai abundent al uraniului, este fisionabil dar nu fisil: el suferă fisiuni induse când este lovit de un neutron energetic cu o energie cinetică de peste 1 MeV . Dar prea puțini neutroni produși de fisiunea U sunt suficient de energetici pentru a induce o următoare fisiune în U, astfel încât nu este posibilă o reacție în lanț pentru acest izotop. În schimb, bombardând U cu neutroni termici există posibilitatea ca aceștia să fie
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
cinetică de peste 1 MeV . Dar prea puțini neutroni produși de fisiunea U sunt suficient de energetici pentru a induce o următoare fisiune în U, astfel încât nu este posibilă o reacție în lanț pentru acest izotop. În schimb, bombardând U cu neutroni termici există posibilitatea ca aceștia să fie absorbiți, obținându-se U, izotop care se dezintegrează prin emisie beta către Pu; acest proces este folosit pentru a obține Pu în reactoarele regeneratoare, dar nu contribuie la reacția nucleară în lanț. Izotopii
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
Pu; acest proces este folosit pentru a obține Pu în reactoarele regeneratoare, dar nu contribuie la reacția nucleară în lanț. Izotopii fisionabili dar nefisili pot fi folosiți ca sursă de energie de fisiune fără reacție în lanț. Bombardând U cu neutroni rapizi se induc fisiuni și se degajă energie atâta timp cât este prezentă sursa de neutroni. Acest efect este folosit pentru creșterea energiei eliberate de armele termonucleare, prin blindarea bombelor cu U ce interacționează cu neutronii eliberați de fuziunea nucleară din centrul
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
contribuie la reacția nucleară în lanț. Izotopii fisionabili dar nefisili pot fi folosiți ca sursă de energie de fisiune fără reacție în lanț. Bombardând U cu neutroni rapizi se induc fisiuni și se degajă energie atâta timp cât este prezentă sursa de neutroni. Acest efect este folosit pentru creșterea energiei eliberate de armele termonucleare, prin blindarea bombelor cu U ce interacționează cu neutronii eliberați de fuziunea nucleară din centrul bombei. Reactoarele cu fisiune critică reprezintă cel mai comun tip de reactor nuclear. Într-
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
reacție în lanț. Bombardând U cu neutroni rapizi se induc fisiuni și se degajă energie atâta timp cât este prezentă sursa de neutroni. Acest efect este folosit pentru creșterea energiei eliberate de armele termonucleare, prin blindarea bombelor cu U ce interacționează cu neutronii eliberați de fuziunea nucleară din centrul bombei. Reactoarele cu fisiune critică reprezintă cel mai comun tip de reactor nuclear. Într-un astfel de reactor, neutronii produși de fisionarea atomilor combustibilului sunt folosiți pentru a induce, în continuare, alte fisiuni și
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
pentru creșterea energiei eliberate de armele termonucleare, prin blindarea bombelor cu U ce interacționează cu neutronii eliberați de fuziunea nucleară din centrul bombei. Reactoarele cu fisiune critică reprezintă cel mai comun tip de reactor nuclear. Într-un astfel de reactor, neutronii produși de fisionarea atomilor combustibilului sunt folosiți pentru a induce, în continuare, alte fisiuni și pentru a menține controlul cantității de energie eliberată. Reactoarele în care se produc fisiuni dar nu fisiuni autoîntreținute se numesc reactoare de fisiune subcritice. Pentru
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
subcritice. Pentru declanșarea fisiunii în acest tip de reactoare se folosesc fie dezintegrările radioactive, fie acceleratoare de particule. Reactoarele cu fisiune critică sunt construite pentru trei scopuri principale care, în general, presupun metode diferite de exploatare a căldurii și a neutronilor produși prin reacția de fisiune în lanț: Deși, în principiu, orice reactor de fisiune poate să funcționeze în toate cele trei moduri, în practică fiecare reactor este construit numai pentru una dintre aceste trei sarcini. (Contra-exemplu: reactorul N de la Hanford
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
este trecut printr-un motor termic ce generează energie (putere) mecanică sau electrică. Fluidul de lucru este în mod uzual apa într-o turbină cu aburi, dar unele reactoare folosesc alte materiale cum ar fi heliu. Reactoarele de cercetare produc neutroni care sunt folosiți în diferite moduri, căldura de fisiune fiind tratată ca un deșeu inevitabil. Reactoarele reproducătoare sunt specializate din reactoarele de cercetare cu mențiunea că materialul ce urmează a fi iradiat este combustibilul însuși (un amestec de U și
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
moduri, căldura de fisiune fiind tratată ca un deșeu inevitabil. Reactoarele reproducătoare sunt specializate din reactoarele de cercetare cu mențiunea că materialul ce urmează a fi iradiat este combustibilul însuși (un amestec de U și U). Rezultatele bombardării uraniului cu neutroni s-au dovedit a fi interesante și enigmatice. Studiate prima dată de Enrico Fermi și colegii lui în 1934, nu au fost interpretate corect decât după mulți ani mai târziu. Pe 16 ianuarie 1939, danezul Niels Bohr ajungea în Statele Unite
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
târziu Bohr a fugit din Danemarca ocupată de naziști). Chiar înainte ca Bohr să părăsească Danemarca (la bordul unei vapor), doi dintre colegii săi, Otto Robert Frisch și Lise Meitner (amândoi refugiați din Germania) i-au comunicat bănuiala că absorbția neutronului de nucleul de uraniu conduce uneori la spargerea nucleului în părți aproximativ egale și eliberarea unei enorme cantități de energie, proces pe care ei l-au botezat „fisiune nucleară” (asemănător fisiunii/divizării celulelor vii din biologie). Această ipoteză a fost
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
a participa la această conferință înainte ca experimentul de fisiune de la Columbia University să fi fost realizat. La conferință, Bohr și Fermi au discutat problema fisiunii și, în particular, Fermi a menționat posibilitatea ca pe durata procesului să fie emiși neutroni. Deși acest lucru era doar o presupunere, erau evidente implicațiile sale privind posibilitatea unei reacții nucleare în lanț. „Reacția în lanț” era cunoscută la aceea vreme ca un fenomen chimic, dar procese analoge în fizica nucleară, folosind neutroni, au fost
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
fie emiși neutroni. Deși acest lucru era doar o presupunere, erau evidente implicațiile sale privind posibilitatea unei reacții nucleare în lanț. „Reacția în lanț” era cunoscută la aceea vreme ca un fenomen chimic, dar procese analoge în fizica nucleară, folosind neutroni, au fost anticipate încă dinainte de 1933 de Leo Szilard, cu toate că Szilard nu avea nici o idee cu ce materiale s-ar fi putut iniția un astfel de proces. Acum, după descoperirea fisiunii elementelor grele, indusă de neutroni, s-au publicat numeroase
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
în fizica nucleară, folosind neutroni, au fost anticipate încă dinainte de 1933 de Leo Szilard, cu toate că Szilard nu avea nici o idee cu ce materiale s-ar fi putut iniția un astfel de proces. Acum, după descoperirea fisiunii elementelor grele, indusă de neutroni, s-au publicat numeroase articole senzaționale pe subiectul reacțiilor nucleare în lanț. Înaintea terminării conferinței din Washington, au fost inițiate mai multe experimente de confirmare a fisiunii, rezultate pozitive fiind raportate de patru laboratoare (Columbia University, Carnegie Institution of Washington
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]