6,179 matches
-
vis pe care le vinzi doar o dată la jumătate de secol. Nu-i vorbe de cuibușoare tihnite. Dă-o naibii de subtilitate. Pete reci, aburi ciudați, animale de companie agitate... Ei îi trebuiau pereți șiroind de sânge. Îi trebuiau mâini nevăzute, reci ca gheața, care-i smulg pe copii din pat în toiul nopții. Îi trebuiau ochi care ard ca jăraticul în întuneric, în josul scărilor de la subsol. Și, pe deasupra, un ambalaj cât de cât atractiv. Bungalow-ul de pe Elm Street, de la numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în noapte, apoi Arkansas-ul și Mississippi. Sunt nopți în care traversăm două sau trei state dintr-astea mici din est. Deschizându-și celularul, zice: — Helen la telefon. Se-ntoarce către mine și-și dă ochii peste cap; zice: — Un copil nevăzut închis în peretele dormitorului? Și plânge toată noaptea? Serios? Alte lucruri care apar în povestea asta nu le-am aflat decât după ce am ajuns acasă și am făcut și eu niște investigații. Apăsând telefonul pe piept, Helen îmi zice: — Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de trei ori și zice: — Domnul Streator! O întreb dacă vrea să mergem să mâncăm. Trebuie să-l caut pe John Nash și să-l înfrunt. Poate-mi dă ceva care să mă ajute. O vrajă care să mă facă nevăzut, să zicem. Sau o vrajă cu care să-i controlez gândurile. Poate-mi dă ceva ca să nu fie nevoie să-l omor. Vin în spatele ei ca să mă uit ce traduce. Și Helen trage o foaie de hârtie peste ceaslov, zicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aceea, la teatru, ochii lui Mihai s-au întîlnit cu ai plasatoarei, care tocmai terminase de dat rest unuia care cumpărase un program. Femeia l-a privit lung, cu interes și, în clipa în care Mihai voia să se facă nevăzut, l-a acostat: "Te cheamă Vlădeanu?" Opt luni, Mihai a trăit cea mai cumplită experiență; se cutremură de fiecare dată cînd își amintește. Nu poate decanta nimic din cele întîmplate; așa prompt cum a fost acostat, tot așa a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încâlcit Retezat și străpuns de ochi Acest O din care răsar dinți Coapsele secerând văzduhul. — Vezi, îmi amintesc citatele din ce în ce mai bine pe măsură ce avansez, spuse profesorul, adresându-mi-se de data aceasta ca unui interlocutor real, nu ca reprezentantului unui public nevăzut. E din Eliot, nu-i așa? Nu pot să-l sufăr. Un constipat, un nenorocit de puritan frigid. Se cam temea de vagine, nu crezi? Doar că, în contextul ăsta, e greu de spus cui îi aparținea de fapt vaginul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Să nu cumva să îi ții partea lui Dave 2. Să nu cumva să ți se pară că l-am judecat sau interpretat greșit. Că ți-am turnat gogoși. Intenționat sau nu. În povestea asta nu e nci o mână nevăzută care să tragă sforile, nu există un narator omniscient, care să pândească din umbră personajele. Ce îți spun eu e adevărul. Allah Akbar, știi ce înseamnă asta? Sunt trimisul Domnului. Grăiesc Adevărul - adevărul Domnului. „Nu există nici un alt Dumnezeu în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe cât e posibil din calea lui, ca să nu-i servească drept hrană. Într-o zi, tigrul căruia îi era tare foame, cutreiera codrul, cu gândul să caute ceva de mâncare. Dar cum îl zăriră, toate animalele se făcură pe dată nevăzute, așa că mult drum a făcut tigrul, fără nici un spor. În cele din urmă, observă într-o vale, o vulpe bătrână și, arătându-și colții fioroși, vru s-o înhațe, ca să-și potolească foamea ce-l chinuia cumplit. Vulpea, vicleană din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
poruncit nimic decât nopții să se apropie, iar ea s-a apropiat (ca o pisică, ca un linx), s-ar putea să se coboare și ceața la fel de bine cum s-ar putea să nu apară nicicând, un fel de plapumă nevăzută îi acoperă ca bolta unei peșteri, apoi se retrage ca și când nu ar fi fost scornită vreodată, totul redevine tundră și nemișcat ca la facerea lumii, numai că acum nu mai e nevoie de nici un cuvânt, e de ajuns să existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
avea să răsară iubirea în stare pură, cristalină, pentru munți. Atâta drum (cam șapte kilometri, cum ziceam), puful minuscul n-a fost purtat prin văzduh nici de adierile molcome ale arșiței, nici de furtuni, nici de îngeri, nici de puterile nevăzute ale telepatiei, nici de ursitoare sau de descântece. Ci de harul omonimiei. În lunile calde în care un Mircea se înfiripa, iar alt Mircea se topea, când mama era prinsă ca într-o menghină între ei doi, fiu și tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Al meu și atât. Or, cum el era doar al meu și eu eram singurul lui nepot, cum el, ca tată, avea două fete și eu eram băiat, vă închipuiți ce funii groase, ca parâmele, ne-au legat în chip nevăzut. În semn de prietenie, din clipa în care am izbutit să scot câteva sunete, i-am și spus pe numele mic. Nu nimeream chiar sunetele potrivite și, poate tocmai de-aia, când am țipat ca din gură de șarpe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
simpatie îngăduitoare) între luminițele fistichii nenumite și troleibuzele Bucureștiului. Aș putea chiar, dacă s-ar afla vreun foc la îndemână, să-mi pârjolesc puțin degetele doar ca să vă demonstrez că, deși R.A.T.B.-ul nu a încheiat un contract cu partea nevăzută a lumii, există un traseu, poate aerian, din care, mai ales într-unul din momentele alea tembele în care nu poți să spui altceva despre tine decât că stai în troleibuz agățat de bară, se poate zări, ca un decupaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
anume: odată ce furnicile se înfruptau din carnea băloasă și mai mult ca sigur magică a melcilor, se grăbeau să urce spre o scorbură minusculă aflată pe trunchiul copacului cu cruce, intrau cu băgare de seamă în bezna aceea protectoare de unde, nevăzute și neștiute, se descotoroseau de viețile lor plicticoase ca să iasă din nou, la început nesigure și timide, în lumina cam decolorată a dimineții. Ceea ce ne era dat să vedem nu mai semăna deloc cu o banală poveste despre furnici. Insectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
patru se preschimbase într-un fel de pod mucegăit, nu înțelegeam de ce mai trebuie să ciocăn, știam că nu-mi va răspunde nimeni, am intrat în apartamentul 40, ochii mi s-au obișnuit greu cu lumina egală, nemișcată, coclită, altcineva, nevăzut, se afla acum aici, lucrurile noastre fuseseră înlocuite de chestii bizare, necunoscute, de șifoniere și carpete, de fructe de plastic și borcane cu murături, încercam să pricep, s-o chem pe mama, să facă o vrajă și totul să redevină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu afecțiunea mea pentru orice fel de mască. Și atunci de ce, vă Întrebați probabil, mă plîng acum cînd mi-a fost oferită o nouă șansă de a-mi camufla adevăratul chip, o oportunitate unică de a mă face mic și nevăzut, deghizat confortabil În chip de animăluț de companie drăgălaș ? Ei bine, am să vă spun de ce : diferența dintre a-ți asuma o mască, Întotdeauna În scopul de a fi liber, și a fi forțat să ți-o asumi, fără voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
te țină Închis săptămîni În șir. E atît de comod pentru ei! — Ce pot face? Briceagul e al meu! SÎnt dați dracului! spuse Hilfe pe tonul pișicher cu care ar fi vorbit despre pozna unor ștrengari. Trebuie să te faci nevăzut pînă În clipa cînd domnul Rennit și cu mine... Și fiindcă veni vorba, spune drept, cine ți-a telefonat adineauri? — Sora ta. — Sora mea... rînji Hilfe. Foarte bine, pesemne c-o fi aflat ceva important... Mă Întreb, Însă, de unde? Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
putut veni În ajutor, i-ar fi putut spune, de pildă, că toată povestea asta n-are nici o importanță, și el ar fi crezut-o. Trebuia Însă mai Întîi s-o convingă. Dar ea Își Întoarse fața spre un personaj nevăzut, căruia Îi spuse pe un ton contrariat: „Nu uita să ștergi praful de pe pian!“ „Mamă, ascultă-mă, te rog!“ repetă el, dar Își dădu seama că, fiind copil, nu va putea s-o convingă. Doar nu Împlinise nici opt ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Lumina Învăluia pereții albi ai odăii, cuvertura gălbuie de pe pat, fotoliul uriaș, divanul și rafturile pline de cărți scumpe. CÎteva narcise timpurii se odihneau Într-un vas de porțelan suedez. Tăcerea din odaie era curmată doar de susurul unei fîntîni nevăzute și de vocea blîndă a unui tînăr cu ochelari fără rame, care vorbea cu un aer serios: — Principalul este să nu te enervezi, domnule Digby. Ai suferit destul de pe urma războiului ca să-ți poți permite să te odihnești, cu conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un fel provocator, și-ar dezgoli un sfârc. În schimb, am stat față-n față în acel labirint de aparate electrice, parcă total decerebrați. Limbajele erotismelor invizibile, ale actelor sexuale nedescoperite, zăceau în așteptare printre mașinăriile acelea complexe. Aceeași sexualitate nevăzută plutea peste șirurile de pasageri care treceau prin terminalele aeroporturilor, peste încrucișarea organelor lor genitale abia ascunse și peste calele de motoare ale aeronavelor uriașe, peste buzele bosumflate ale stewardeselor. Cu două luni înaintea accidentului, în timpul unei călătorii la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lupta să-și alunge din ochi părul blond, mâinile ei subțiri părăsind și apucând manșonul din piele de leopard al volanului miniatural. De la accidentul meu, șofatul ei, în loc să se îmbunătățească, se înrăutățise, de parcă acum ar fi fost încrezătoare că puterile nevăzute ale universului îi garantau siguranța trecerii haotice pe bulevardele acelea de ciment cu trafic de mare viteză. Am arătat în ultima clipă spre un camion ce ni se profila amenințător în față, cu remorca frigorifică clătinându-se de pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
muncitori și intelectuali, între vârstnici și tineri, între mineri și bucureșteni, între românii din țară și românii risipiți prin lume, în timp ce e deplânsă lipsa de consens! [...] Ei bine, ce-i lipsește la noi Puterii, cu toate încrengăturile ei, văzute și nevăzute, pentru a fi, cu adevărat, o mafie? Poate cultul onoarei, de care Mafia nu se dezice nici în crimă, dar în rest? [...] Ce legături au noii guvernanți cu Moscova? Și de ce s-au grăbit să-i închidă gura lui Ceaușescu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se bazează pe povestea lui. AUTORUL Imensul albatros cu aripi fragile, ce păreau tivite cu alb, a dat ocol maiestuos, la două sute de metri Înălțime, planînd lent, fără demonstrații exagerate, ca și cum ar fi fost susținut În spațiu de o forță nevăzută. Se afla la cea dea treia călătorie dus-Întors, cu punctul de plecare chiar de acolo, de la linia Ecuatorului, pînă la insulele mari și reci din Patagonia, urmînd cărarea trasată În văzduh de milioane de strămoși de-ai lui, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
proaspăt al nopții. Iguana Oberlus lăsă să cadă cartea pe care o citea, se Încleștă cu putere de fotoliul lui grosolan și luptă cu disperare să-și păstreze echilibrul, dar sfîrși prin a se prăbuși, scuturat de o gigantică mînă nevăzută, care părea să se amuze cu cruzime să-l azvîrle de colo-colo prin marea peșteră. Urmă apoi liniștea; o liniște În care s-ar fi spus că Pămîntul rămînea anormal de neclintit, iar odată cu liniștea aceasta sosiră calmul și tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
problemele tale, nu în noaptea asta. Zice: Noi suntem familia de care fata de top are nevoie. Pe combina stereo e o poză într-o ramă argintie înfățișând o fată frumoasă pe un fundal uniform de studio, zâmbind unui obiectiv nevăzut, un fotograf invizibil spunându-i: Dă-mi pasiune. Flash. Dă-mi veselie. Flash. Dă-mi tinerețe și energie și inocență și frumusețe. Flash. — Prima familie a lui Brandy, familia ei naturală, n-a vrut-o, așa că am adoptat-o noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
bănuiți că ar avea vreo legătură cu el. Iar între cei ce se arătau mai spurcați la gură cînd era vorba de Mihail și Serviciul său se aflau, cu siguranță, cei care într-un fel sau altul erau prinși în nevăzuta, dar indestructibila pînză de păianjen pe care o țeseau în liniște, cu răbdare și de cele mai multe ori cu indiferență, inspectorii mai mari sau mai mici, mărunți de tot, cei care mai mult își închipuiau că fac decît făceau. În primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
buzoian negru și în albul ochilor, și să-l cheme din fundul pămîntului pe Cristian Vasile. Oricum ar fi fost viața în Serviciu, un chef zdravăn era sănătate curată. Numai Bîlbîie nu știa asta, trăia ca un șoricel, pîș-pîș, cranț-cranț, nevăzut, ciulit, tot atît de mare sau de mic cît umbra sa. Leonard Bîlbîie s-a strecurat neobservat de oricine altcineva pe lîngă pereții vopsiți într-un cenușiu economicos, un brîu lat cu ulei, care putea fi spălat ușor și restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]