1,788 matches
-
păstra anume, având grijă să știe toți ai casei, pentru a alunga de la început orice eventuală indiscreție sau gând lăturalnic, cu motivarea că scrisorile, indiferent de la cine, e bine să fie păstrate, măcar ca amintire, din care cauză se simțea nevoită să păstreze și scrisorile surorii, primite din București, pe care însă, spre deosebire de ale lui, odată puse deoparte, nu le mai citea. Cu toate că erau adresate tuturor, cu introducerea epistolară „Dragii mei”, ea simțea - era convinsă - că, în realitate, îi erau adresate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
printre luminile ce-l însoțeau pe drumul acela fără sfârșit, dar pentru că zâmbea cred că drumul era fericit. - „Înseamnă că la urmă ne așteaptă fericirea?” îl întrebai în gând, fără să aștept vreun răspuns. Au rămas atâtea neterminate, încurcate, voit, nevoit, lumea nu se poate termina așa (vorbii în mine, nu se poate, lumea asupra căreia ai închis ochii nu este cea adevărată, e o minciună, domnule Pavel) va trebui o dată, nimeni nu știe când... Adevărul - mai toți au pierdut speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
efectele sale nefaste suscită, de asemenea, o tot mai mare frământare, precum și reacții puternice în rândul populației. Interesant este însă faptul, sublinia Pier Paolo Giglioli, că, spre deosebire de corupția ordinară, actele de corupție politică (care nu sunt înfăptuite totuși de persoane nevoite să-și completeze veniturile modeste) nu au același ecou în rândul opiniei publice. Una dintre cauzele acestei situații este, fără îndoială, faptul că ele sunt mai puțin cunoscute, întrucât dezvăluirea lor nu este o prioritate pentru organele de control, meritul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
din toate direcțiile. — Ce s-a-ntâmplat? Ce s-a-ntâmplat? O bucată din urechea sa zăcea pe jos. Femeile care pregăteau cutiile cu masa de prânz și-și aranjau copiii pentru școală deschiseră ferestrele și se aplecară în afară. Nevoit să-și abandoneze micul dejun din cauza agitației, șeful poliției, care se afla la ghereta de ceai, sosi în grabă. — Vai, ce se-ntîmplă aici? Băiatul de la Hungry Hop se ținea de urechea rănită și urla: — M-a atacat, domnule, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Și, neputând pregăti cotelete în prima seară, fusese cuprins de hotărârea de nestrămutat de a face asta în cea de-a doua seară. Pregăti plin de ranchiună cotletele, un morman întreg, și cât erau de insipide - perceptorul districtual se văzuse nevoit să scoată borcanul cu murături de la mama sa pentru a da un pic de savoare mesei sale. Se simțea mai mizerabil ca oricând. Mai mizerabil ca oricând și mai abandonat, stând acolo de unul singur la masa cea mare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se scutură, își îndreptă pălăria, își curăță pantalonii de praf și încercă să înveselească atmosfera. — întotdeauna m-am gândit că muntele Calf este ca un lingam uriaș, bălăcindu-se într-un yoni care este Marea, adăugă el și se văzu nevoit să-i explice nedumeritului Vultur-în-Zbor: O circumlocuție sanscrită, dragul meu Vultur. O glumă nevinovată. Mă tem că am un simț al umorului oarecum impenetrabil. Apoi tristețea coborî din nou asupra lui și continuă: — Deși de ce anume aș vedea locul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ne distrugeam noi înșine viețile, fără a mai lăsa cuiva satisfacția de a crede că a reușit să ne termine. Căci dacă anii aceia de avânt și elan constructiv socialist au adus în viața șantieristului român (șantieriști fiind toți cei nevoiți să muncească pentru a-și ține cât de cât viețile) ceva autentic, a fost sila profundă față de muncă. Pentru că permanent era un altul, pe umerii săi, care îi indica, cu înjurătura de rigoare, ce să facă, cum să facă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îi apăsa pielea și oasele cu furia unui blestem. În ciuda tuturor strădaniilor și spre disperarea sa, pălărierul a descoperit curînd că, În toată Barcelona, nu exista nici urmă de Penélope Aldaya și nici de familia ei. Om de origine umilă, nevoit să muncească o viață Întreagă pentru a se menține pe linia de plutire, pălărierul bănuise dintotdeauna că banii și spița ilustră se bucură de nemurire. Fuseseră de-ajuns cincisprezece ani de ruină și de mizerie pentru a șterge de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zăcea nemișcată la picioarele patului, dar, cum era de așteptat, nu primi nici un răspuns. „Eu zic”, continuă el, „că nu ar fi rău să vă puneți asta sub cap, ca să nu vă treziți mâine cu gâtul Înțepenit și să fiți nevoită să apelați la frecții...” Și, bâjbâind cu mâinile prin așternut, doctorul dădu peste o pernuță, pe care o aruncă lângă pat. De jos nu se auzi nici un răspuns. Noimann rostise pe un ton destul de apăsat cuvântul frecții, conferindu-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
coade o amenintă cu moartea dacă nu dădea pe loc drumul prizonierilor săi și nu deschidea porțile castelului.Vrăjitoarea se încăpățână însă să răspundă, iar Roland neizbutind s-o clintească nici prin amenințări și nici prin rugăminți, s-a văzut nevoit a o lega de un copac, încercând să se descurce singur așa cu o putea. Își aduse apoi aminte de cartea sa și deschizând-o, a aflat că mai exista o ieșire spre sud, dar că pentru a ajunge acolo
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
principalul culoar de trecere a armatelor țariste spre Peninsula Balcanică. Numeroasele războaie care s-au succedat timp de un secol și jumătate și anii grei ai ocupației militare au secătuit resursele economice și financiare ale Principatelor Moldovei și Țării Românești, nevoite să suporte aprovizionarea și încartiruirea armatelor străine, iar teritoriul lor - devenit adeseori teatru de operațiuni militare - a suferit inevitabilele distrugeri provocate de beligeranți, sau au constituit moneda de schimb pentru învingători. Deosebit de activ în regiune, Imperiul rus a promovat o
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
relație. —Pen, Îmi pare rău că fac asta și-mi dau seama că e cel mai egoist și mai de rahat lucru din lume, dar tocmai am primit un telefon de la serviciu și sunt absolut și fără drept de apel nevoită să mă duc, pentru că răspund de tot proiectul ăsta și au venit niște oameni din alt oraș, care În momentul ăsta sunt cu șefa mea și insistă să mi-i prezinte și chiar dacă i-am spus că sunt la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Mai tari ca ăștia? Și Înainte să-mi dau seama ce se Întâmplă, Își ridică bluza, ca să lase la iveală un stomac ferm. Fir-ar să fie, am murmurat eu, Întinzând mâna să pipăi pernuțele. S-ar putea să fiu nevoită să-ți recunosc meritele. S-ar putea? Întrebă el, lăsându-și bluza să cadă, dar luându-mi mâna și trăgându-mă mai aproape. Vino aici. De data asta ne-am sărutat de-adevăratelea, apropiindu-ne unul de altul cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Reisel și Walter Winchell, care îi urăsc pe comuniști, și probabil că tipii din AUFT le citesc comentariile. Ceva de genul „Echipa marelui juriu din L.A., care plănuia să conducă o anchetă despre influența comunistă în Hollywood, s-a văzut nevoită să-și amâne acțiunea din cauza lipsei de fonduri și a luptelor politice interne”. Fiecare stacojiu din AUFT știe ce s-a întâmplat deunăzi la Variety International, așa că ar fi mai bine să facem o pauză și să-i lăsăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aparțineau exclusiv lui era liniștitor. Petrecu ore întregi doar zgâindu-se la ele și distingând forme înăuntrul formelor. Scurgerile deveniră stranii apendice corporale, iar jeturile de sânge - cuțite care le retezau. Conexiunile vizuale deveniră atât de ilogice, încât se văzu nevoit să se întoarcă la textele de școală: exemple de însemne făcute cu sânge. Cazurile în speță erau toate din Germania și Europa de Est. Era vorba de psihopați și de fantasmele lor vampirice, în care stropeau cu sângele victimelor obiecte aflate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Heights - o rută fără prea multe semafoare, fără un peisaj frumos, ce-i lăsa timp de gândire. Pistolul de calibrul 38 făcea ca burta să-i atârne ciudat. Stația și buletinul informativ de la curse îi dezechilibrau buzunarele, așa că se văzu nevoit să-și coboare o mână între boașe, ca să restabilească echilibrul. Benavides, Lopez și Duarte făcuseră parte dintr-una din bandele White Fence, 1st Flats sau Apaches. Mexicanii din Boyle Heights erau oameni de treabă, dornici să învețe repede ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
simțind o durere în șale. Tocmai salvase viața celui mai periculos și mai generos bărbat pe care îl întâlnise vreodată, dar nu avea nici cea mai mică posibilitate să i-o spună. Râsul i se înteți până încât se văzu nevoit să se așeze pe o bancă din stația de autobuz. Râse până când poanta îl epuiză - apoi îngheță. Danny Upshaw îl bătuse pe Gene Niles. Polițiștii de la municipiu îi urau pe polițiștii de la comitat. După ce Niles va fi dat dispărut, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
diavol roșu. Amânarea îi oferea timpul necesar să-i dea drumul unui element subversiv, să dea de urma unui asasin și să se dea drept erou. Și, poate, s-o fenteze pe Claire De Haven. — Nu te voi păcăli. — Sunt nevoită să am încredere în tine. Dar pot să te întreb ceva? Neoficial. — Ce? Care-i părerea ta despre acest mare juriu? Mal zise: — E o blestemată de pierdere de timp și o blestemăție rușinoasă. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI ȘI PATRU Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se pricepe la șmecherii d-astea poetice; cum află ea că poezia e cu acracostih, sau cum naiba-i zice? ― Foarte simplu, prin tine... Îi faci un bilet, în care-i spui cam următoarele: "Stimată duduie Tanți, regret că sânt nevoit să-ți dezvălui necuviința iubitului dumitale Cornel, dar trebuie s-o fac! Își râde de dumneata într-un mod mai mult decât nerușinat! Dacă vrei să te convingi, citește de sus în jos, cu multă atenție, inițialele ultimei poezii pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vreo patrulă de ieniceri. Avea parcă gesturi mai Încete, ca și cum ar fi suferit de o boală grea. Gluga Îi acoperea Însă chipul, iar pictorul nu reuși nici acum să distingă nici o trăsătură. Simțea, Însă, o nemărginită milă față de acel om nevoit să supraviețuiască cu atâtea umilințe În fața celui mai de temut palat al capitalei imperiului. Pe poartă ieși, chiar atunci, același personaj pe care Alexandru Îl desenase cu câteva ore mai devreme. În minte, Îi spunea „arabul”. Cerșetorul se târî În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lesne își dădu seama anume care, atât era de fățișă. Dimineața aceea era la fel cu cea dintr-un august trecut, când făcuse cu Lina și Nory o vizită la moșia Hallipa, o vizită într-adevăr neobicinuită în pomelnicul călătoriilor nevoite ale lui Mini, dar, mai ales, o dată însemnată în viața acelei familii. Ceea ce mai întîi începu să-i dea de lucru lui Mini, pe când își pregătea frumos pe rând micile rituri ale toaletei de dimineață, era tocmai putința asta de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de mărimea dezastrului. Cuprins de întîmplări, nu avea răgazul să vadă toată schimbarea făcută în așezarea lăsată de părinții lui. Nu pricepea că era însăși dizolvarea lui familială. în afaceri, preocupat de cerințele zilnice, constrâns de socotelile urgente, de tranzacțiile nevoite, nu avea timp pentru o privire de ansamblu, ca să poată judeca dezordinea în care îi era averea. Voiajele la Viena, cheltuielile fără nici o putință de prevedere, pricinuite de boala lungă a Lenorei, împiedicarea lui de Ia supravegherea moșiei, pe care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fluturarea unui surâs disprețuitor. Doamna cu ciuta nu avea, desigur, nici o vină în iritabilitatea lui Hallipa; dar Eliza, ofensată în aprecierile ei artistice, se dezinteresa de Doru și își păstră toată curiozitatea pentru portretul doamnei în alb. Mini se văzu nevoită să comenteze tabloul: cei vechi, zise, lucrau portretul în două feluri - de caracter sau de simbol. Subt chipul cât mai asemănat al modelului căutau a evidenția cit mai bine caracterul sufletului lui. Sau, sub trăsăturile lui convenționale, încercau să exprime
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
palanchinului Amrita zăcea cu ochii deschiși și avea viziuni. În fiecare zi, când își vâra picioarele în chappali-i săi prăfuiți, totul i se părea din ce în ce mai absurd. Este un om de încredere, respectabil, cu o oarecare situație, și totuși, se vede nevoit să străbată ținutul ca un cerșetor. În fiecare zi, când se așază pe vine să-și golească intestinele, înțelege că încăpățânarea ei o depășește pe a lui. Fetei nu-i pasă dacă moare. E ca și cum și-ar bate joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
revolte, o senzație înspăimântătoare, cu care nu e deloc obișnuit. Continuă să se învârtă în preajma casei cu trupul plin de răni care-l dor, cu urme de balegă uscată pe hainele prăfuite. Cum stă rezemat într-un colț, se vede nevoit să se lipească de peretele înalt al casei, ca să lase să treacă pe lângă el o procesiune funerară. O mână de rude îndoliate, ducând lămpi, vine în urma catafalcului, purtat de șase bărbați cu măști albe. Cadavrul înfășurat în fâșii de bumbac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]