1,528 matches
-
cu petrecerea -, dar și pentru teancuri de sute albastre, slobozeau În difuzoare cântece fără perdea. Lumea prinsese slăbiciunea șoferului, știa că-i place să se dea mare cu bogăția și puterea lui și-l stârnea, mai ales când se Îmbăta nițel, să le dea artiștilor bani ca să lucreze peste timpul stabilit și să zică și cântece porcoase. Nu se temea de nimeni. Unui primar din sat Îi zicea, față de alții: „Ce faci, bă, pulă cu urechi?”. Iar ăla nu se supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
IAS-ului au fost considerate În statisticile oficiale cele mai fertile pământuri de pe vechiul continent. Cam așa și era, chiar scăzând lăudăroșenia autorităților. Se făcea grâu cu nemiluita, porumbul rodea pe fiecare fir câte doi cotolani cât - ca să fiu și nițel porcos - mătărângile atârnânde ale cailor. Nu aveau cu cine și cu ce să strângă atâta amar de bucate. Oamenii din sat - cei buni de muncă - se Împuținaseră, căci mulți plecaseră la oraș, pe șantiere, ca să construiască socialismul cărând ciment și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
distruse va fi Întocmită de blajina mea mamă și anexată documentului de față. Vă salut cu respect și vă mulțumesc anticipat. Semnat: prof. Marin Foiște, om de cultură și artă.” Ăi de la Armată și Miliție trebuie că și-au sucit nițel mințile cu declarația oficială și olografă a păgubitului. Unul dintre ei, mai isteț, a azvârlit necazul În ograda Securității statului. Adică ce voia să spună declarantul cu „cel ce l-a trimis pe cel ce l-a trimis” ș.a.m.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
măiestre, căci legile erau bune numai pentru dobitocii de rând, nu și pentru Mintoși - lucru cu care, credeți-mă, sunt foarte de acord; intelectul trebuie ocrotit, respectat și nicidecum pus În rând cu sărăcimea de minte. Dar ne-am Îndepărtat nițel de subiect - nu fără folos, firește - și de-acum ne luăm seama și ne Întoarcem către războiul despre care am pomenit de câteva ori În prelegerile mele. O Întâmplare ale cărei ecouri s-au lungit peste amar de veacuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mișcat, nu a cerut nimic. Totuși, pentru că fapta de furt se cerea pedepsită cumva, au luat hotărârea ca, În fiecare toamnă, În ziua În care Întunericul și lumina sunt deopotrivă de puternice, tinerii din cele două sate să se ciomăgească nițel, fără să se omoare, după care să plece fiecare În rostul lui. Acesta este cel mai lung război al lumii. Și cel mai cuminte: rar de tot s-a Întâmplat să moară cineva, și numai cu totul Întâmplător. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tot s-a Întâmplat să moară cineva, și numai cu totul Întâmplător. De obicei, după cum bine știți - din auzite -, flăcăii de la noi se duc În fiecare an să se bată cu ăi din satul dinspre Răsărit - adică să se Înjure nițel, să-și Încrucișeze ciomegele și să se pună, după aia, pe chefuit cu vin nou. Câte unii se Îmbată, se Încaieră de-adevăratelea, ca să aibă după aia ce povesti un an Întreg. Când pleacă la Război, mulți cară după ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aproape că tremura de spaimă, cu gândul la bătaia pe care urma s-o primească de la Director care, groaznică Întâmplare, Îi mai era și tată. „E, acuma ce vreți să facem, să ne omorâm?” Încercase Vieru să-i mângâie. „Luăm nițică trânteală și gata. Mai are școala microscoape.” „Ia veniți, mă, Încoace!” auziseră băieții un glas din Întuneric, câțiva pași mai Încolo, și recunoscuseră vocea Colonelului pensionar și veteran de război. Tăcuți și plini de supușenie respectuoasă, cei trei se Îndreptaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ce-ai păzit până acuma? Ce-ai așteptat? Să vezi cum mă dezbracă de piele, cum Îi dau sare, o fac sul și o lasă câteva zile la vânt Înainte s-o azvârle În argăseala lui Câinaru?”. Deși se zăpăcise nițel, Enin se cățără ca o pisică În nuc, scoase dintr-o teacă un cuțit cu două tăișuri cu lama lungă de un sfert de metru și reteză frânghia nouă ce țintuia de creangă copitele dinapoi ale calului. Canafas căzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe Ectoraș? Nu știți că nu se descurcă? Trebuia să trimiteți om ca lumea! Acuma ce facem?”. De aici eu trebuia să pricep că purtam cea mai mare parte din vină. Ca să nu rămân dator, totuși, Îl pizduiam și eu nițel pe ăl cu omul ca lumea, după care, când se făcea cheta de mărunței pentru o altă minge (de-aia de paisprezece lei, că pe ălea de nouă puteai să ți le bagi undeva, atât erau de proaste), sentimentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că ne bagă la chiaburi și c-o să putrezim În pușcării. Și unu’ ca ăsta, domnule, vine acuma de se alege consilier În democrație. Eu așa ceva nu pot să rabd. Ne-am vorbit câțiva oameni de nădejde să-i măsurăm nițel spinarea și să-i pocim cumva nasu-ăla, că prea Îl ține pe sus și nici măcar nu răspunde la bună ziua... ». L-am sfătuit, desigur, pe cetățeanul cel Însetat de dreptate să nu recurgă la asemenea metode radicale și să aibă Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
N-au ajuns nicidecum la destinație: Repetentu, copleșit de atâta băutură, a căzut În șanțul săpat de pădurari de-a lungul drumului ca să nu poată intra cu căruțele hoții de lemne. N-a izbutit să se ridice, s-a târât nițel În patru labe și a adormit cu fața de alcoolic juvenil Înfundată În stratul de frunze uscate. Vieru, care nu amestecase așa de rău băuturile, a intrat În pădure, a Înaintat câteva sute de metri, a rătăcit poteca din pricina Întunericului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șuiere cât mai ascuțit cu putință ori să urle În așa fel Încât să acopere, măcar pentru o clipă, vuietul Îngrozitor făcut de ceilalți. Pe Ghiță nu-l atingeau nici pe departe, ba chiar Îl bucurau huiduielile și, când era nițel aghesmuit, Întrerupea de-al dracului filmul ca să-i audă izbucnind pe spectatori și ca să se joace cu mințile lor Înfierbântate. Cel mai neîmpăcat dușman al ruperilor de film și al schimbării bobinelor era unul, Neamțu, un băiat nespus de subțirel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ectoraș se pregătea să părăsească bătătura când, sub privirile care Îl Îndemnau la bărbăție, Nicu Fieraru o luase domol, dar hotărât, către casă, unde urma să-i tragă femeii o cuvenită mamă de bătaie ce l-ar mai fi Înălțat nițel În ochii tovarășilor săi de pahar. Numai Daie Gulu, cu toate că el era sărbătoritul, se arăta tăcut și cu mințile și sufletul În altă parte. Ectoraș cunoștea acea privire pierdută din urmă cu vreo două luni, când tată-său, Directorul, pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spre cer și, printre coroanele negre și neclintite ale copacilor, zări un nor ca o palmă uriașă cu degetele răsfirate. Strigă către ea, făcându-l pe Repetentu să-și astupe urechile: ― Am venit cu forțe proaspete, Doamne! Te mai suplinim nițel. Te mai amânăm. Ia și Te odihnește de acum! Zăriră, tupilați printre tulpinile buruienilor, cu trupurile parcă din cenușă Întărită, zeci și sute de Adormiți. Erau acoperiți și prinși Între ei de o pânză străvezie, din fire subțiri, precum cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poartă nouă așteptând ca să se deschidă. De fapt, cred că de data, aceasta vițeii au devenit boi de al binelea, fiindcă se comportă, exact ca în fabula lui Breslașu, „Așa e soarta boului/ Vițel adult/ Să stea la poarta noului/ Nițel mai mult” și deci vor trebui să aștepte zece ani, ca marinarul rămas pe uscat, cu flota băgată la chimir, să ia jugul de pe grumazul lor. Observați dumneavoastră, cât de grijuliu este el cu blândul și prea bovinul popor român
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mic (de exemplu și Băsescu a ales ca prim ministru răul cel mai mic, pe Emil Boc, drept dovadă că el cunoaște regula). Pentru Băsescu, au votat tinerii mai ales cei de vârsta liceului și puțin peste, adică generația aia nițel tâmpită, intens dezorientată și foarte șturlubatică, la care tare îi mai place ca aleșii lor, să fie haioși, să poată bea mult cu toată lumea, și mai ales să fie golani, pe principiul academic „ori suntem golani, ori nu mai suntem
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
iubit care să mă susțină! Să-mi pierd serviciul era una, pentru că puteam oricând să-mi găsesc altul. Dar să-mi pierd iubitul... ei... — Ce zici, Rachel? m-a întrebat Margaret nerăbdătoare. Cum ți se pare? Firește, trebuia să protestez nițel. Nu puteam să recunosc că viața mea valora atât de puțin, încât puteam s-o abandonez fără să privesc măcar înapoi. M-am prefăcut că opun rezistență, dar nu erau decât vorbe goale. Era doar o farsă. —Ție cum ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de băut și să afle ce era așa de nostim. Dar, cu toate că am acceptat să ne cumpere de băut, la urma urmei un pahar gratis e un pahar gratis, nu le puteam spune de ce râdeam. Am reușit să ne calmăm nițel. Doar din când în când, Brigit mă apuca de braț și abia reușind să vorbească, îmi zicea: —închipuie-ți cum e să ai o... o... o... pereche de pantaloni la comun! Iar în următoarele zece minute, ne prăpădeam iarăși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mine. Asta în speranța că voi găsi o portiță ca să mă descotorosesc de ea mai târziu. Geanta...! A, nu, uitam tot timpul! Cel mai bine era s-o pitesc undeva, la mine și să sper - la faza asta am chicotit nițel - că nu-mi vor face și o percheziție corporală. Mi-a înghețat sângele în vine. Se putea să-mi facă și o percheziție corporală. Uite cât de conștiincioși fuseseră cu valiza și cu geanta! Ei, m-am gândit, o să refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puțin, am recunoscut eu. —Ei, și ea e la fel de nebună! La bagă în cap oamenilor tot felul de idei și îi face să recunoască tot felul de chestii care nu sunt adevărate. —Pe bune? Știi, chiar mă gândeam că e nițel cam ciudată. Da, o să te convingi singură, a spus el pe un ton care m-a intrigat și mai tare. Ei, bine, tu pentru ce ai fost internată? —Droguri, am zis eu făcând o grimasă menită să-i dea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stea acolo înțepenit. Nici nu mai putea să vorbească în numele lui! TICĂLOSUL! a urlat Brigit aruncând cu deodorantul meu în zidul din spate, din care recipientul a ricoșat cu forță. Scârba nenorocită! Să mă facă gringa! Ce insultă! — Da’ stai nițel, am sărit eu nerăbdătoare. Gringa nu e realmente o insultă. —Ei, da, mi-a replicat Brigit înfierbântată. Deci să ți se spună că ești o prostituată nu e realmente o insultă! Mulțumesc foarte mult, Rach... —Gringa nu înseamnă prostituată, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Apoi am făcut ce făceam de fiecare dată când ajungeam în apartamentul lui Luke. Mă prefăceam că alunec pe o baltă de testosteron. Luke mi-a cântat în strună râzând. După aceea, Brigit și cu mine ne-am mai prostit nițel, dând din mâini de parcă eram niște mori de vânt și țipând: Aveți grijă, mai e o baltă acolo! — Doamne, a spus Brigit aruncând o privire prin apartamentul înțesat de tot felul de lucruri în care domnea o atmosferă macho. Locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă înghită cu totul. Eram roșie ca focul de rușine. Detestam să greșesc. Și, și mai tare, detestam să știu că oamenii au aflat de greșeala mea. Luke nu prea vorbise cu mine în dimineața aia. Ei, adică urlase nițel, zisese că era îngrijorat din cauza mea și că să nu mai fac asta niciodată. Dar am crezut c-am scăpat, că era așa de înnebunit după mine încât hotărâse că nu-l deranjează. M-am simțit teribil de trădată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mâna de-a lungul televizorului și-am murit de fericire la gândul că singura limită pentru vizionarea de porcării era cea impusă de doza de somn de care aveam nevoie. Aspiratorul era în hol. Am făcut o pauză ca să râd nițel pe seama lui. Scurta întâlnire cu frații lui de la Cloisters se sfârșise. Din acel moment nu mai aveam să mă ocup de curățenie. Probabil niciodată. Am deschis larg ușa frigiderului și m-am uitat la toate chestiile delicioase dinăuntru. Puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
final, am ajuns la spațiul micuț care ne fusese rezervat, lângă peretele sudic al încăperii, iar Randall mi-a tras scaunul. M-am cufundat în el recunoscătoare. Din păcate, nu și cu grație. Când să mă așez, m-am clătinat nițel din cauza fustei care-mi sugruma corpul ca un corset. Încercând să-mi regăsesc echilibrul, am lovit cu mâna un pahar de apă care fusese deja umplut. Apoi am privit îngrozită cum un fluviu de apă s-a revărsat pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]