5,003 matches
-
o partidă de tenis, Cordel ameți. Începu să urle isterică, luând apărarea bărbatului, învinuind-o pe fată că abia sosise în fabrică și deja atentase la pudoarea unui coleg de-al lor. Luana crezu că visează. Senzația, din ce în ce mai puternică, că nimerise într-o troacă cu porci, o sufoca. Subțirelu aruncă Nuții o privire de gheață, o repezi cu bădărănie și insistă la domnișoara dactilografă să-l ierte. Cordel izbucni în plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nuța Cordel simțea o dorință nebună să se arunce în freza Luanei și să-i smulgă părul de păpușă cu care o binecuvântase Dumnezeu. Rămas fără posibilități pe plan profesional, veninul femeii se îndreptă spre viața personală a Luanei. Și nimeri în plin. Firea geloasă a lui Radu prinse, cu forță, toate uneltirile lui Cordel. Se zvoni că doamna Noia atrăgea bărbații în biroul ei și le făcea avansuri. Ba mai mult de-atât, nevasta unuia dintre ei primi un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și luau copiii din mâinile Întinse ale mamelor care-i implorau să i primească, la răstimpuri era aruncată de pe chei câte-o bocceluță spre vas de către vreun proprietar greu de văzut vreunui primitor imposibil de recunoscut. Lângă Adam s-a nimerit să fie un tânăr ceva mai mare decât el. Purta un tricou proaspăt spălat cu desenul unui glob portocaliu. Nu părea să fie dintre cei care Își pierdeau vremea hălăduind prin preajma docurilor. Dacă nu te grăbești, nu mai ai cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Un băiat, reprezentant al unui grup de islamiști, a găsit acum puțină vreme o pisică moartă pe care i-o agățaseră de coarnele bicicletei. Mi-a spus că cineva i-a aruncat o piatră pe fereastra casei părintești, piatra a nimerit În dormitor, bietul băiat era pierit de frică. Se pare că cei mai porniți dintre comuniștii din consiliu Îi ceruseră să voteze alături de ei, ori să intre În rând cu ei la manifestație, iar el nu era convins că ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
peisaj. Înainte de a intra pe ușa gării, aruncă o privire în urmă. Alexe rămăsese acolo, pe terasa cofetăriei, sorbea din cafea absent, frunzărea revista și scotea, firește, nori de fum. Un soare plăcut învăluia terasa ca într-o cupolă protectoare. Nimerise, nu mai știa cum, în casa profesorilor Alexe, o atrăseseră cuvintele lor laudative și o oarecare faimă ce se crease în jurul acelei perechi. Și astfel, instalată pe un colț al canapelei, încercând să distingă titlurile de pe cotoarele cărților aflate in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lumină a veiozei, de unde știe Alexe despre faptul că el devine mult mai sârguincios atunci când șeful de secție e plecat? A aflat amănunte despre el de la cineva anume sau a fost o simplă supoziție, ca multe altele care s-au nimerit să aibă un miez de adevăr. Da, își lămuri el, a fost o simplă supoziție, Alexe atacă numai în puncte pe care le știe vulnerabile, și-a creat o tactică de atac diabolică, vede că dă roade și rămâne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vale, urmărită ca de o avalanșă, fără a privi cu limpezime în jur? A doua zi, când și-au făcut analizele, a fost prima oară când s-au simțit legați și când o asistentă tânără, guralivă, le-a luat sângele, nimerind de prima oară cu acul seringii vena de la încheietura brațului stâng, extrăgând lichidul roșiatic și depunându-l mai apoi într-un flacon micuț care a fost acoperit mai apoi imediat cu un dop roz. Două sticluțe învecinate, identice, purtând ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
puțin suspicios, direct ostentativ, pa! Baby și hai! și repede pe stradă și urcăm și nu se poate, ăsta cred că se futea și l-am deranjat și pe urmă Pinochio sună de pe cartelă, nu se poate să ajungem acasă, nimerim la o petrecere unde le întâlnesc iar pe Fete, hmmm, cum le întâlnesc eu pe Fete în punctele esențiale, tot ele mi-au adus atunci, de 1 Mai, pe plajă pastila, Postinor, să nu te îndrăgostești de mine, când Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
aud, ca de la înger, nu ești singură, nu ești singură, atât de clar și de liniștitor, și era exact ce voiam să aud atunci, și erau exact vorbele care mă întorceau la viață, în cameră, la o petrecere la care nimerisem cu Pinochio, în noaptea în care Filosoful a apărut târziu și buf! a zis el, și eu am înțeles că e cazul să ies din configurație, i-am spus la sfârșit, te urăsc pentru ce mi-ai făcut și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cad pe rând din picioare, ne face de râs, cu asta nu mai merg la teatru, am spus noi responsabili, Pinochio și cu mine, în timp ce Prințesa Miau aruncă de la lojă poleiala de la ciocolata cu caramel în capul cui s-o nimeri. De care ciocolată vrei, îl întreb eu pe Păianjen, de care vrei tu? De care vrei tu, eu nu știam că se va enerva și îi va părea că suntem un cuplu la mare în care el conduce prea ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
câte un interviu de susținere numai ca să mențină suspansul. Pun pariu că țipă te-a și trecut pe lista ei drept următorul Tip Cumsecade. — Sperai să fii tu acela? îl întreba Adrian. Judecând după expresia întipărita pe chipul lui Șam, nimerise în plin. — Hai, măi, Adrian! îl lua Șam cu binișorul. Sunt prietenul tău de-o viață. Fă-o pentru mine. Te rog! Și îngenunche teatral în fața lui. Apăru și Eleanor, de data asta într-o rochie largă din bumbac. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sincere felicitări! Alina Catană, clasa a V-a C O zi de primăvară Tăcere... Doar din odaia de alături se aude tremurul unui suspin gingaș de copil. Pe fereastră a pătruns un mănunchi de curcubee luminoase. Merg la geam și nimeresc sub cascada surâzătoare și călduță a primelor raze de dimineață. Din negura amintirilor ies la iveală zile cu soare călduț când dintre frunzele moarte și căzute la pământ apăreau sfioase căpșoarele firave ale florilor de primăvară. Amintirea albilor ghiocei și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
duce într-un tunel cu trei uși; vei intra pe o ușă; dacă vei intra pe ușa corectă, vei ajunge într-o cameră cu un calculator care va fi numai al tău. Dacă nu vei intra pe ușa corectă, vei nimeri întrun alt tunel cu alte trei uși și așa mai departe... Intru eu în primul tunel și aleg ușa a doua. Eram plină de emoții: închid ochii, după care deschid ușa și îmi imaginez un calculator, dar când deschid ochii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tunel cu alte trei uși și așa mai departe... Intru eu în primul tunel și aleg ușa a doua. Eram plină de emoții: închid ochii, după care deschid ușa și îmi imaginez un calculator, dar când deschid ochii, eu am nimerit într-un alt tunel. De ciudă, am ales ușa a treia, dar de data aceasta era prima. Uh! N-am ghicit și s-au terminat șansele mele. Dar când împăratul calculatoarelor nu era atent, eu repede am intrat pe ușa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sticla de „Borsec” ca pe o grenadă și, ochind soclul Înalt al sobei, Îi făcu vânt. O mișcare simplă, total relaxată, fără umbră de resentiment, o despărțire dureroasă ai fi zis, dar calmă pentru că necesară. Gâtul scurt al sticlei verzui nimeri În muchea de ciment și căzu retezat. Un jet argintiu de apă Împroșcă peretele și soba care Începu să sfârâie. Profesorul Încercă să se ridice socotind că o apropiere prudentă de ușă se impunea și că pretextul orei târzii era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fără să clipească și a lăsat și un bacșiș cum doar clienții cu dare de mână Își permit. Avusese un motiv anume de fericire, dar care? Nu trăsese Încă lozul cel mare. Juca rar și, În cel mai bun caz, nimerea unul pe care scria „mai trage o dată”. Avansat nu fusese. Nu luase prima anuală, nici nu trecuse În altă categorie de salarizare. Zorela tot Îl mai Înșela cu Brândușă, deși jurase de atâtea ori că totul s-a terminat. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o cafenea și un apartament În Piața Carolina, te poți socoti cetățean de vază al orașului, chiar dacă mașina ta e aceeași Skoda 124 S. S-a hotărât iarna trecută... În Piața Revoluției, fotografiile color ale morților, atâția câți s-au nimerit cu treburi și În bătaia gloanțelor la București ori Timișoara, luceau stins ca niște prapori În brazii tineri din fața primăriei. Doi soldați și trei civili. Cinci eroi la un oraș cu o populație de peste o sută de mii de locuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-ncolo prin curtea pavată cu piatră de râu, o carte pe care scria Ghepardul. A deschis-o la Întâmplare. De fapt a deschis-o acolo unde o fotografie ținea loc de semn de carte. Ce caută Sahia aici? N-ai nimerit, Îl sancționă prompt Grațian. Nu? se miră el. E Victor Iliu. Îți spune ceva numele ăsta? Vocea lui Grațian venea parcă din altă lume. Am citit ceva. Nu știi nimic, punctă fără milă Grațian. E regizor de film. A lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
reviste. Din când În când căsca prelung fără să-și mai ducă palma la gură. El o privea cu drag și Își spunea că va trebui să lase În grija altora uniforma de seminarist și biserica. Când mâna Amaliei a nimerit sub pătură ca din greșeală, a Înțeles că vorba „ce ți-e scris În frunte ți-e pus” avea Într-adevăr acoperire. În aceeași zi se mută din hotel În chirie la domnul Andrei Morar pe strada Scorțarilor la numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poștală fixată pe grilajul porții și porni la drum promițându-și să se Întoarcă până la telejurnalul de seară. Ninsoarea se Întețea din nou. 7. Coriolan Își isprăvise lucrul și acum se odihnea. Admira forma antenei pe care o socotea foarte nimerită pentru o antenă. Deși muncise atâția ani În cinematografie, proiectând filme sau lipind afișe, despre televiziune nu știa mai nimic. Acest lucru nu l-a Împiedicat să fie printre primii cumpărători ai televizorului Cosmos, schimbat apoi pe un Grigorescu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Mirosul Înțepător de transpirație Împărți pe loc lumea În două. De emoție și respect, unii abia mai respirau. La vederea șefului de post, ceferistul se ridică sprinten, ca pe vremuri la exercițiile de culcat-sculat executate cu talent pe unde se nimerea În curtea unității militare care Îl făcuse bărbat. Șeful de post se opri În fața mașinii, dilatată parcă din pricina căldurii ăleia nelumești, Își dădu chipiul pe ceafă, dădu ocol mașinii, apoi se opri lângă roata pleoștită. Se uită În sus. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
existat, nu l-ar fi remarcat, chiar dacă s-ar fi aflat la câțiva pași de ea, gol până la brâu, mai mult la umbră decât la soare, tot Încălțat, dar cu șireturile ghetelor desfăcute, gata să le arunce unde se va nimeri odată cu pălăria de fetru de care nu se despărțea niciodată, În caz că, din inconștiență, prea mult plecată În larg, s-ar fi aflat În pericol. Lucru exclus, căci era o Înotătoare bună. Avea un defect major: acela de a nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dansa cu mâinile Încrucișate pe sâni, vrând parcă să se asigure că Îi mai avea și că nu fusese deposedată de ei și de nici o parte vizibilă a corpului, prin cine știe ce scamatorie oricând posibilă În acest mic bâlci În care nimerise fără voie. 20. Nu mai ieșise de mult În lume. Se simțea bine la Feldiu. Seara se lăsa repede, dar strălucirea neobișnuită a zăpezii prelungea parcă de fiecare dată lumina zilei cu câteva minute. Aducea lemne gata tăiate din magazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și mai târziu la școală, o vreme ținându-l bine de mână. Se temea să nu o zbughească te miri unde În goana lui după ceva ce i se arăta doar lui, și nici măcar lui de fiecare dată, și să nimerească sub vreo mașină, tren sau avion. Lui i se putea Întâmpla orice. Avea un dar special de a da de bucluc. Oriunde: pe pământ, În aer, În apă. Întrebat de tovarășa ce vede În urmă, a zis: nimic. Nimicul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ori la Viena. Ca să ajungi la Episcopia Bihorului, trebuie să ai un ghinion nemaipomenit. În caz că vrei asta cu tot dinadinsul poți, căci a greși e omenește și pe jumătate ești iertat dinainte. Și numai cine nu călătorește nu se rătăcește nimerind În propria țară. La urma urmei, fiecare e liber să se rătăcească. Mai puțin el, căci se rătăcea cu bună știință. Trebuia să ducă autocarul Înapoi la firmă așa cum a promis celor doi colegi de care tocmai se despărțise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]