2,919 matches
-
cu plăcere și interes. - Viața lasă uneori impresia că a fost croită pe un singur calapod, la care nu se mai poate umbla. - E o taină, un dar? Nu știu. De cele mai multe ori credeam că-i doar o banalitate, deșertăciune, nimicuri, himere sau amăgiri. Este imposibil însă, ca în tot acest amestec ciudat de năluciri să nu auzim sunetul diafan al glasului inimii, care uneori vibrează așa cum ne-am dori. Eram convinsă că într-o zi soarta îmi va zâmbi și
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
american Henry David Thoreau, care a fost punctul de plecare a lui John Cage. Angelin Preljocaj a folosit înregistrarea „live” a piesei, în care râsul și aplauzele mulțimii milaneze sunt lipsit de valoare, se repetă obsesiv, îngrijorător de absurd, demonstrând „nimicul” sau „micimea” vieții noastre, absurdul ei, noncomunicarea în societate, dar coregraful are talentul pentru a o face accesibilă, prin dans, interiorului nostru sufletesc. John Cage (1912-1992) a fost compozitor, teoretician, scriitor și artist plastic american, considerat unul dintre cei mai
DESPRE ABSURD ŞI „BALLETUL PRELJOCAJ” – ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349448_a_350777]
-
viață fără să guste din puterea de a ști, de a lăsa jocul ideilor înțelepte să zburde prin aerul, pe care semenii lui îl inspiră. Nu știu să ceară Universului lumină, trăiesc în întunericul sumbru al milei lumești, al josnicului nimic, care îi înconjoară. De aceea fac rău, iar răul nu este numai cel faptic, ci și cel gândit. Gândurile negre se ridică vijelioase în ceruri și coboară ca un trăsnet pocnind ființa celui supus, precum un blestem. Ce poate fi
CAPITOLUL 1) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349597_a_350926]
-
Ea e scriitura mai presus de fire, Nu-i smintiți cuvântul de la locul lui! Acesta-i Omul... 18 Aprilie 2011. "Osana" azi, iar mâine-"Răstignește-L!" Azi flori înmiresmate de finic, Mâine, cunună roșie din spini- Acesta-i omul marelui Nimic! Și azi de-i Sărbătoare și-s Florii De două mii de ani în Calendar, În Ziua-n care iarăși vei veni Speranța nu ne fie în zadar! Ierusalimul, cel de-atunci pe hărți, Cu mulțimi ce Te-osanau fierbinte, E împărțit
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]
-
ce ne suntem uneori străini, Cu marginile încă ne-mpăcate, Noi Te primim, câți am rămas, puțini, În sufletele noastre vinovate... "Osana" azi, iar mâine-"Răstignește-L!" Azi flori înlăcrimate de finic, Mâine, cunună roșie de spini- Acesta-i Omul marelui Nimic! Vin Floriile... Iarăși m-a trezit un Vers azi-noapte, Mă ruga fierbinte să îl scriu, Mirosea în el a mere coapte, Ori a Veșnicie, nu mai știu... „Vin acum Floriile, nu simți?!” Jur-împrejur erau dureri de floare, Cele de muguri
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]
-
că iubirea unește și înfrumusețează lumea și să facă pe dracu în patru să posede averi, mașini, doctorate etc. Sunteți niște inutili și niște nimeni dacă așa vă educați copiii și dacă voi credeți că viața este daruită pentru aceste nimicuri de către divinitate. Este momentul să colaborăm, să ne ajutăm, să iubim indiferent de rasă, sex, culoare, doctrină politică. Nu mai dați hamburgeri și sucuri acidulate la copii, nu îi lăsați cu ochii în telefoane de la vârste fragede, inutililor, ci hrăniți
VIOLUL ŞI DEMOCRAŢIA de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350271_a_351600]
-
mare Gust ce-am pierdut Despre visul din iatac Pe fundal de limbi înroșite Formele se copie una pe alta În oglinda paralizată De voci joase fără formă Făr’ de-nceput...făr’ de sfârșit... Visul al zecelea: O zi din nimicuri Platforma japoneză intactă Plutise timp de peste un an Până când atinsese plaja cu scoici De cealaltă parte-a oceanului Plutise un an să ajungă acolo Pe plaja cu dune și lemn plutitor A fost parte din ȘTIRI pe Coasta Pacificului O
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
zi Luna stârnea valea cu lumina-i difuză Buruieni rânjeau pe cărări fără capăt Furtuna jelea împovărate oglinzi Nouri biruiau pe Iepuroaica cea Stearpă Ciuperci de tot felul se adăpau din pâcla cerească Vânători sfărâmau pojghița tăcerii scrobite Luna fugărea nimicuri prin făgașuri sfioase Căile se lichefiau - potecile se cutremurau - Se anunța o noapte ca oricare alta De departe oglinda cu vise chema pe Julia May pustietate, cununi din brad și pipirig, închipuiau pustietatea singurătate lângă cascadă, sub umbrar posteau singurătatea
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
la fel ca și ei... Sta cu alți opt sau zece într-o încăpere Venetic îi era accentul când tăcea Când folosea cuvinte din dicționare Răspunde numai când ești întrebat, Taci din gură și nu vorbi fără rost, Nu ai nimic să ne spui. Nu ești de-al nostru, nu ești la fel ca noi Arăți venetic, miroși a „spaima păgubașului” Culege recolta și „du-te acasă învârtindu-te” Dincolo de câmpuri, dincolo de orizont. De departe oglinda cu vise chema pe Julia
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
-ncrucișați măicuța-i spusese: Azi ai examen, să nu fii cu capul în nori! În pragul ușii de la intrare, Domnișoara Jackie-și aminti că-i trebuiau stiloul și geanta telefonul mobil calculatorul de buzunar portofelul cu bani cartea bancară și alte nimicuri Era ca și cum ar fi căutat un ac în carul cu fân Domnișoara Jackie n-avea habar unde i se afla geanta în iatacul ei magic cu explorații de-un oarecare pericol Era ca și cum măicuța ei ar fi trebuit să extragă
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
înțelesul a ceea ce e condiția existențială. Un ingenios imaginar poetic transferă nichitian abstractul în gesture aparent prozaice, purtătoare însă de sensul tainic al împărtășirii din mister: „Au venit zdrențuiți de verbe prietenii la cină/ în găuacele nucilor să le-mpart nimicul/ din palmă/ în mâini bătătorite de adjective c-un blid de lumină“. (pag.66) Despre permanența în veșnicie vorbește „Nucul dintre două veacuri”, „Iarba crește ca o rugăciune a zilei” (Sonată pentru creșterea ierbii); toate regăsite în „Gloria Limbii Române
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
spus cele mai frumoase rugăciuni: pentru copilul meu-înger, pentru mine...și pentru el...și pentru familia mea...pentru toți viii și morții pe care-i știam. Și Dumnezeu mi-a dat putere și mângâiere...și n-am mai auzit nimic...nimic. Am avut doar voința de a opri perfuzia, când s-a terminat. “La mulți ani! La mulți ani!....” Mă uit acum în oglindă. Sunt 9 ani de atunci. Dumnezeu mi-a dat alte bucurii și alte necazuri, dar și tăria
FOTOGRAFII ... DE SĂRBĂTORI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349023_a_350352]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > NIMIC NU PIERE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1308 din 31 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Zidești în piatră umbra de care stafiile fug lumina se ondulează, timpul devine relativ, moartea se naște oarbă, nimicul există. Nopțile lumii se topesc în asfalt, clipele se absorb din mers, trecutul rămâne înapoia ferestrelor în opbiectele nevăzute. Fără să vrei îți fug din față marginile, nu le atingi niciodată, munții sunt atrași de nori, în interiorul lor cresc piramide
NIMIC NU PIERE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349118_a_350447]
-
dramă complicată, în care se întîlnesc presentimentul erotic cu o neliniște metafizică chinuitoare, frica de moarte cu aspirațiile spre naivitate, renunțarea totală cu un eroism paradoxal, disperarea cu orgoliul, presentimentul nebuniei cu dorința de anonimat, strigătul cu tăcerea, elanul cu nimicul? Și toate acestea se petrec în același timp, simultan. Toate tendințele acestea cresc în cel mai mare clocot posibil, în cea mai mare nebunie interioară, într-o confuzie absolută. Cum să mai faci atunci filozofie sistematică și în ce fel
DE ZIUA MONDIALĂ A SCRIITORILOR de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348494_a_349823]
-
minte? Răcoarea de afară a mai adus puțină culoare în obrajii acesteia, dar privirea-i era goală, inexpresivă, era a unui om care pierduse sensul vieții, care-și pierduse respectul față de sine, care simțea că nu-i mai aparține nici nimicul pe care nu-l are. - Cumnățică, spune-mi ce este cu tine, te doare ceva, ce ai? Hai, revino-ți, draga mea! Ne așteaptă ofițerul înăuntru. Trebuie să terminăm treaba pentru care venirăm. O să fie bine. Nu-ți face griji
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
Nu caut să-nțeleg balansul clipei ce-aduce pași la margine de rând și-mi pune-amurg pe urmele risipei. Nu vreau să știu ce are ploaia-n gând când își pornește armia de picuri răzbunători și invadează stări. Așez discret nimicuri la nimicuri, poeme la poeme, mări la mări și îmi împart firescul din emoții (sau nefirescul unor umbre noi) păstrând măsura-acelorași proporții. Pe timp de pace sau în plin război același eu se-ntunecă devreme dar își trezește gândul printre
AZI de AURA POPA în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348695_a_350024]
-
să-nțeleg balansul clipei ce-aduce pași la margine de rând și-mi pune-amurg pe urmele risipei. Nu vreau să știu ce are ploaia-n gând când își pornește armia de picuri răzbunători și invadează stări. Așez discret nimicuri la nimicuri, poeme la poeme, mări la mări și îmi împart firescul din emoții (sau nefirescul unor umbre noi) păstrând măsura-acelorași proporții. Pe timp de pace sau în plin război același eu se-ntunecă devreme dar își trezește gândul printre flori vânând
AZI de AURA POPA în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348695_a_350024]
-
rana pământului. Este invidia crescută, într-o noapte de iarnă, Pe-o calotă glaciară purtată de valuri înghețate Peste sufletele adunate să ceară dreptate. Este triumful răului peste glasul Domnului. Este bucurie efemeră pentru cel cu inima de fiere. Este nimicul în agonie într-o mare de idolatrie. Elena Trifan Referință Bibliografică: IUBIREA APROAPELUI / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1293, Anul IV, 16 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IUBIREA APROAPELUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349258_a_350587]
-
Acasa > Stihuri > Semne > EREZIA NIMICULUI COTIDIAN Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1295 din 18 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Și nimic mai mult dar nici mai puțin Ignoranța știe totul însă nu face nimic Tăcerea răstoarnă toate cuvintele Nu pune totuși poetul pe
EREZIA NIMICULUI COTIDIAN de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349330_a_350659]
-
lucrurile nu visează Păi cum să viseze domnule Dacă nu dorm niciodată Degeaba le încântă greierul cu scripca lui digitală Niște capitaliste și lucrurile astea atât și nimic mai mult Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA NIMICULUI COTIDIAN / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1295, Anul IV, 18 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
EREZIA NIMICULUI COTIDIAN de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349330_a_350659]
-
sa micuță așezată în poală. Superbă și senzuală imagine ofereau aceste picioare. Era încântat de cum arăta invitata lui. Încerca să-și imagineze cam ce vor spune prietenii când vor apare în salonul de protocol al barului. Pe drum au discutat nimicuri, încercând să încălzească atmosfera de cunoaștere, știind că vor fi parteneri de dans în această noapte. Acest parteneriat de fapt nu angaja pe nimeni cu nimic. Era doar dorința lui Cris de a cunoaște prietena surorii sale în lipsa altei fete
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
de pauză. După ce a mâncat împreună cu părinții săi, Săndica a mers în camera sa din copilărie să-și aranjeze puținul bagaj ce-l avea cu ea și să aducă suvenirurile pentru părinți. Bătrânii s-au bucurat ca niște copii pentru nimicurile aduse de fiica lor de la munte. Apucase să le povestească în timpul mesei că a fost o săptămână la Sinaia să se odihnească după șapte luni de muncă mizerabilă la țară. Nu a spus cu cine a fost. Despre viața sa
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
de broderii și odoare de cult și o icoană pictată de Nicolae Grigorescu, se află mormântul Veronicăi Micle pe a cărei piatră este înscris un epitaf: „Și pulbere țărână din tine se alege/Căci asta e a lumii nestrămutată lege/ Nimicul te aduce, Nimicul te reia/Nimic din tine-n urmă/ Nu va mai rămânea”. Biserica Mânăstii Agapia, albă, impunătoare, se distinge, din depărtare, în pădurea de brazi seculari, mândri și sobri.Admir peisajul de vis. Vizitatorul este întâmpinat de un
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
odoare de cult și o icoană pictată de Nicolae Grigorescu, se află mormântul Veronicăi Micle pe a cărei piatră este înscris un epitaf: „Și pulbere țărână din tine se alege/Căci asta e a lumii nestrămutată lege/ Nimicul te aduce, Nimicul te reia/Nimic din tine-n urmă/ Nu va mai rămânea”. Biserica Mânăstii Agapia, albă, impunătoare, se distinge, din depărtare, în pădurea de brazi seculari, mândri și sobri.Admir peisajul de vis. Vizitatorul este întâmpinat de un cătun cu mici
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
lumină fermecătoare și continuă, lipsită de umbre și momente de întuneric. Nu este o oază de liniște în care sufletele și trupurile se îngemănează, aproape unificându-se. Are și ea clipele sale triste provocate de tensiuni ce izvorăsc, adesea, din nimicuri, din vorbe deșarte ori priviri furișe spre alte surse de lumină, de frumos - că doar frumosul naște iubirea, dar și din condiții concrete de viață într-o societate ce nu poate oferi siguranță și tihnă. În asemenea situații, oricare dintre
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]