1,384 matches
-
continuat să cumpere satul Cut, Vingardul și multe alte teritorii. La Câlnic a fost descoperit și material preistoric, precum și vagi urme medievale din secolele XI-XII, dar așezarea medievală propriu-zisă datează din secolele XII-XIII. Nivelul cel mai consistent corespunde consolidării domeniului nobiliar al greavilor (1267). În anul 1599 Câlnicul a fost jefuit de armatele lui Mihai Viteazul, iar cetatea a fost pustiită. Reședința inițială cuprindea prima incintă, un edificiu patrulater de sub capela actuală (probabil un donjon inițial din care s-au ridicat
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
completat probabil de un pod mobil. Contemporane cu prima incintă erau probabil și un șanț adânc de 3 m și lat de 10 m, și un turn patrulater de pe latura de sud. Într-o altă etapă, care aparține tot reședinței nobiliare, a fost ridicată capela, datată cu monede din vremea regilor Bela al IV-lea și Ștefan al V-lea. Lucrările de restaurare și decapare au scos la iveală existența într-o primă etapă a trei ferestre dreptunghiulare ușor arcuite în
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
ca răzbunare că nu a fost plătit pentru salvarea urbiei de invazia șobolanilor. Și tot ei fac legătura între peșteră și Dracula. Pe la 1290, la Sângiorgiu Trăscăului, pește culmea Bedeleului, la numai 8 km de Huda a fost ridicat castelul nobiliar Thoroczkay (Cetatea Trăscăului) pe ruinele vechiului castru român. Construcția a fost făcută de sașii aduși din Austria și de secui care au rămas până în ziua de azi în cele două sate: Colțești și Rimetea. Din istoria zbuciumata a castelului se
Sub Piatră, Alba () [Corola-website/Science/300275_a_301604]
-
Vetus Castro" ori "Óvár" (ca în cazul Napoca-Cluj). Interesul pentru un astfel de obiectiv este și pare ciudat de suspect. Explicația, simplă, este doar aceea că toponimicul, prezent în mai multe puncte de hartă, a produs ezitare și incertitudini. Posesiuni nobiliare încep să apară în zonă de la finele secolului al XIII-lea. Ele au fost mereu împletite cu cele ale episcopilor transilvani. Toate referințele secolului al XIV-lea sunt eronat transferate de la cetatea Gogan-Varolea (jud. Mureș), care purta și ea numele
Uioara de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300277_a_301606]
-
-lea. Către finele secolului al XVI-lea îl găsim în posesia familiei Báthory (1576), apoi, o vreme, la credinciosul lor, Ioan Gálffy de Cucerdea (1581-1593). Înainte de a ajunge la mâna voievodului muntean Mihai Viteazul, edificiul mai trece printr-o stăpânire nobiliară efemeră. Posesiunea princiară este donată la 1620, prin grația lui Gabriel Bethlen, fiului fostului principe Moise Székely. În vremea domniei lui Mihai Apafi I, domeniul este preluat de către familia Mikes. De la familia Mikes au cumpărat edificiul cei din familia Teleki
Uioara de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300277_a_301606]
-
erau în aceste părți un important văd și o vama. La acest văd al Mureșului, în apropierea cetății, s-a desfășurat în iunie 1527 bătălia hotărâtoare între țăranii români, maghiari și sârbi, răsculați sub conducerea lui Iovan Nenada și armatele nobiliare. Trei zile, cele două oști au stat față în față, nobilimea așteptând noi întăriri. Țăranii cu o vitejie deosebită au atacat armata nobiliara având sorți de izbândă, dar sosirea unor noi trupe nemeșești de la Caransebeș, Lugoj și Hunedoara, superioare numericește
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
1527 bătălia hotărâtoare între țăranii români, maghiari și sârbi, răsculați sub conducerea lui Iovan Nenada și armatele nobiliare. Trei zile, cele două oști au stat față în față, nobilimea așteptând noi întăriri. Țăranii cu o vitejie deosebită au atacat armata nobiliara având sorți de izbândă, dar sosirea unor noi trupe nemeșești de la Caransebeș, Lugoj și Hunedoara, superioare numericește, a decis în favoarea nobililor bătălia. Nu este însă exclus că cetatea amintită să se fi găsit de fapt pe dealul "Schanzberg", situat la
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
în anul 2011. Numărul locuințelor recensate în 2011 sunt 1034. În 2007 populația totală a localității numără 2610 de locuitori. Populație Șepreuș 1880-2002 Șepreușul apare frecvent în unele documente din secolele XIV - XVI,cu ocazia unor dispute între familiile maghiare nobiliare Bethlen și Neczply, prima atestare documentara din 1364 prezintă așezarea sub denumirea de “Șeproș”- dupa legendă populară numele comunei Șepreuș provine de la cuvântul maghiar Sepros, Seprosok,Seprukoto care înseamnă “confecționări de maturi”,denumire ce pare a fi adevărată,deoarece în
Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/300305_a_301634]
-
amintirea ținutului natal din Croația (Sereni) sau din cuvântul românesc strâmt—care indică aspectul văii Geoagiului între Valea Mănăstirii și capătul de vest al vetrei defileul. Vatra satului s-a dezvoltat pe ambele maluri ale văii, în vechime în jurul „Curții nobiliare” - de după Vii, extinderea intravilanului s-a făcut în 3 faze distincte: În această fază mulți dintre locuitorii așezării, în special tinerii absolvenți ai diferitelor forme de învățământ, prin căsătorie își stabilesc domiciliul în alte localități, determinând un spor migratoriu important
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
anul 1437 în Transivania a avut loc o răscoala antifeudală, unul din lideri fiind Benedict Gazda din Stremț. La sfârșitul lunii noiembrie țăranii au cucerit cetatea din Aiud. Stăpânirea asupra cetății a durat două săptămâni, până la 15 decembrie, când oastea nobiliară sprijinită de voievodul Transilvaniei, Iancu de Hunedoara a atacat cetatea în interiorul căreia se aflau răsculații. În urma asediului cetatea a fost cucerită și răsculații pedepsiți. Într-un registru datând din anul 1461 sunt înșiruite o seamă de comune aparținând județului Alba
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
în zona din capul satului, adică locul unde mai târziu și-au stabilit curțile domnești grofii maghiari, fie pe dealul, „Cetățuia” azi în hotarul Stremțului la câtiva kilometri de sat, unde probabil după marea invazie a tătarilor din 1241 familia nobiliară și-a construit o locuință fortificată. După moda vremii, construcția a fost ridicată pe un vechi castru roman care supraveghea drumul principal de pe atunci, „Via Magna”, locul oferind o amplasare strategică. Dăm de știre așadar tuturor prin cele de față
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
care se află „În Gropile Zepogie” - zapodie la Fântâna satului, la Mărăriști, la Grozile după șes, După Deal, la Buhulea, la Râpa Kutsului, la Kutsu, în Gruiu Popii, și în „Cărbunarea” și care să nu fie puse la dare fiind nobiliare. La 1820 erau în Giomal 95 de iobagi și 2 subzilieri, dintre aceștia 34 de iobagi aveau vii în extensiune de 74/8 jugăre la Broaște, La Tău, la Măzăriști, La Piatra Sacului și la Prag. Din must dădeau decima
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
și reconstituire în muzeu a Sanctuarului de la Parța și a mormântului de incinerație din epoca bronzului de la Voiteni; 1.2. Cămașa de zale dacică descoperită la Cugir, jud. Alba; 1.3. Piese romane de la Tibiscum; 1.4. Trusa de podoabe nobiliare romane; 1.5. “Pomul de fier” după care, la comanda Primăriei Timișoara, s-a executat și o copie care este expusă permanent, într-o nișă a unei clădiri, pe strada Carol Telbisz. "2. Ceramică, sticlă, porțelan și metal - arta decorativa
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
martie 1360 este menționat sub numele de "Vallis Olahalis" sau "Hódpatak", care s-ar traduce respectiv prin "valea românească" sau "pârâul brebilor". În anul 1359 mai mult de jumătate din teritoriul Maramureșului era încredințat prin diplome, cu drept cnezial sau nobiliar, unor familii de boieri locali. Aceste diplome (acte regale prin care se recunoștea stăpânirea pământului, cu titlu nobiliar) erau acordate cnejilor care se deosebiseră în luptele cu voievodul Bogdan al Moldovei. Referitor la satul Breb, pe tot parcursul secolului al
Breb, Maramureș () [Corola-website/Science/301570_a_302899]
-
românească" sau "pârâul brebilor". În anul 1359 mai mult de jumătate din teritoriul Maramureșului era încredințat prin diplome, cu drept cnezial sau nobiliar, unor familii de boieri locali. Aceste diplome (acte regale prin care se recunoștea stăpânirea pământului, cu titlu nobiliar) erau acordate cnejilor care se deosebiseră în luptele cu voievodul Bogdan al Moldovei. Referitor la satul Breb, pe tot parcursul secolului al XV-lea diplomele regilor printre care cele a lui Ladislau sau Vladislav consemnează domnia satelor Brebul și Copaciu
Breb, Maramureș () [Corola-website/Science/301570_a_302899]
-
diplomă emisă la Timișoara (capitala din acea vreme a regatului), de cancelaria regelui Carol Robert de Anjou, restituirea Țării Lăpușului ("terra Lapus"), care fusese ocupată de voievodul Ladislau Kán, lui Toma și Ștefan, fiii lui Dionis (magh. "Dénes"), din familia nobiliara de Losonczi-Tomaj (care va da mai apoi faimoasa familie ardeleană Losonczi-Banffy). Între anii 1500-1506 au loc negocieri între Emerich și János Banffy pe de o parte, și Ștefan cel Mare, voievod al Moldovei, împreună cu fiul său Bogdan ("spectabili et magnifico
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
denumită în izvoarele scrise prin diminutivul Cârțișoara. În jumătatea a doua a secolului al XVI-lea, așezarea apare atestată în formele Streza Cârțișoara și Oprea Cârțișoara. În cursul secolului al XVII-lea satele Streza și Oprea vor fi donate familiei nobiliare maghiare Teleki. În anul 1964 părțile sale componente, Oprea și Streza, vor fi reunite sub aspect administrativ în localitatea Cârțișoara. Ocupația predominantă a localnicilor constă în creșterea animalelor. Clima Țării Făgărașului, puțin prielnică practicării agriculturii, i-a obligat pe săteni
Cârțișoara, Sibiu () [Corola-website/Science/301702_a_303031]
-
drepturile sale, care fuseseră ocupate de mai mulți nobili. Interesant este faptul că în documentul din 1353 "Posesiunea Reter" este localizată în Transilvania și aparține Scaunului de la Sighișoara, ceea ce nu poate fi luat în considerație cuvânt cu cuvânt deoarece posesiunile nobiliare, precum și domeniile Ordinului nu erau incluse în administrația săseasca. Contele Nicolaus von Henndorf (Nycolaus) apare încă în anul 1369 că proprietar al regiunii Sighișoara. Gustav Kisch(1905) atribuie că denumire a localității sintagma "Satul lui Rether" și consideră că este
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
a Retisului până pe la anul 1400. Gernot Nussbacher - Allgemeine Deutsche Zeitung fur Rumanien Se mai amintește că în 1417 iobagii din Retis au luat parte la răscoală din județul Albă, condusă de Kardosi Ianosi, represaliile aveau să vină din partea armatei nobiliare și a patriciatului săsesc de pe Olt (Alt) cu reședința la (Schenk) Cincsor. Parcela eroilor români și germani din cele două războaie mondiale este amplasată în cimitirul săsesc din localitate. În această parcela sunt înhumați 55 eroi germani din Primul Război
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
defrișări/desțeleniri etc. - zona bine împădurită oferind astfel de oportunități), satul fiind deja cu vatra nouă pe aceste pământuri foarte apropiate de pădure, care (1) îi asigurau mai ușor acces la resurse și siguranță și (2) îl separau de domeniul nobiliar vecin. Istoria medievală, modernă și contemporană a satului este strâns legată de cea a Țării Codrului (zonei Codru) din care face parte. În perioada medievală, zona - care de obicei era în mare parte inclusă în districtul Ardud - a fost afectată
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
descris aici, au dobândi adesea (și) alte funcții decât cele originale; spre exemplu, (1) cneazul/voievodul a devenit uneori un administrator și/sau un mijlocitor între români și noii feudali și/sau (2) titlul de cneaz/voievod a devenit unul nobiliar (ex. voievodul Transilvaniei sau asociat titulurilor de nobil de origine română). În acest context merită amintit că Țara Codrului a dat câteva familii nobiliare românești, poate mai puțin mediatizate decât cele din Maramureșul istoric, dar foarte importante și cu contribuții
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
mijlocitor între români și noii feudali și/sau (2) titlul de cneaz/voievod a devenit unul nobiliar (ex. voievodul Transilvaniei sau asociat titulurilor de nobil de origine română). În acest context merită amintit că Țara Codrului a dat câteva familii nobiliare românești, poate mai puțin mediatizate decât cele din Maramureșul istoric, dar foarte importante și cu contribuții cheie la istoria României. Spre exemplu, George Pop de Băsești (1835-1919) a fost președintele Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. De
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
la sărbătorirea centenarului nașterii lui George Pop de Băsești, Iuliu Maniu - ținând cont de contribuția acestuia la păstrarea românismului și la Marea Unire - spunea că satul Băsești este o „Mecca română” unde locuia „comandatul suprem al neamului românesc“. Alte familii nobiliare, românești (cu numele adesea maghiarizat) sau neromânești, cu titlul/blazonul nobiliar legat direct de zone din Țara Codrului, au fost: Anderkó "de Homoród" (r. Anderco "de Homorod"), David "de Alsoszopor" (r. Alsoszopor - Supurul de Jos"), Pap-Szilagyi "de Illesfalva" (r. Pop
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
ținând cont de contribuția acestuia la păstrarea românismului și la Marea Unire - spunea că satul Băsești este o „Mecca română” unde locuia „comandatul suprem al neamului românesc“. Alte familii nobiliare, românești (cu numele adesea maghiarizat) sau neromânești, cu titlul/blazonul nobiliar legat direct de zone din Țara Codrului, au fost: Anderkó "de Homoród" (r. Anderco "de Homorod"), David "de Alsoszopor" (r. Alsoszopor - Supurul de Jos"), Pap-Szilagyi "de Illesfalva" (r. Pop (Sălăjanul) Silaghi "de Băsești"), Szilagyi "de Paczafalva" (r. Paczafalva - Chilia). În
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
așezare veche, chiar am putea spune că este una dintre cele mai vechi așezări din Țară Hategului, la fel ca si Rachitova. După unele documente se spune că la început a existat, de fapt, o posesiune a unor mari familii nobiliare, fiind vorba de familiile Ciulai și Mare, care au avut un rol însemnat în istoria regatului maghiar, distingandu-se cu prilejul diferitelor lupte ce au fost purtate împotriva turcilor. Familia Mare s-a stins definitiv prin sec. al XIV-lea
Ciula Mare, Hunedoara () [Corola-website/Science/300544_a_301873]