1,188 matches
-
relații interne nu poate fi însă afirmată prin propoziții, ci se arată în propozițiile care înfățișează acele stări 178 GÂNDITORUL SINGURATIC de lucruri atomare și tratează despre acele obiecte.“ Dacă așa stau însă lucrurile, atunci faptul că enunțuri calificate drept nonsensuri sunt în măsură să arate calea înțelegerii logicii limbajului încetează să fie ceva cu totul surprinzător și, cu atât mai puțin, ceva paradoxal. Pentru înțelegerea Tractatus-ului par să fie importante, în egală măsură, două aspecte. Primul este că o clarificare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu referire la faptul că lucruri ce nu pot fi „spuse“ „se arată“ în limbaj: „Punctul de vedere este că acest mod de a vorbi poate fi util și pentru un timp esențial, dar este în final părăsit și socotit nonsens real, nonsens deplină“ („Throwing Away the Ladder. How to Read the «Tractatus»?“, în Cora Diamond, op. cit., p. 181.) Autoarea crede, prin urmare, că afirmații ca aceea că nu putem spune nimic despre „forma logică“ nu vor mai fi reținute de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
la faptul că lucruri ce nu pot fi „spuse“ „se arată“ în limbaj: „Punctul de vedere este că acest mod de a vorbi poate fi util și pentru un timp esențial, dar este în final părăsit și socotit nonsens real, nonsens deplină“ („Throwing Away the Ladder. How to Read the «Tractatus»?“, în Cora Diamond, op. cit., p. 181.) Autoarea crede, prin urmare, că afirmații ca aceea că nu putem spune nimic despre „forma logică“ nu vor mai fi reținute de cel căruia
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Br. McGuiness, op. cit., p. 138.) 69 Mai multe explicații oferă Wittgenstein în conferința lui despre etică. A spune „Sunt uimit de existența lumii.“ sau „Sunt în siguranță, nimic nu îmi poate face rău, orice s-ar întâmpla.“ înseamnă a enunța nonsensuri deoarece încercăm să exprimăm și să comunicăm ceea ce nu poate fi în genere exprimat și comunicat. „A fi în siguranță înseamnă, în esență, că este imposibil din punct de vedere fizic să mi se întâmple anumite lucruri și de aceea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să exprimăm și să comunicăm ceea ce nu poate fi în genere exprimat și comunicat. „A fi în siguranță înseamnă, în esență, că este imposibil din punct de vedere fizic să mi se întâmple anumite lucruri și de aceea este un nonsens să spun că sunt în siguranță, orice s-ar întâmpla. Din nou, aceasta este o folosire greșită a cuvântului «sigur», așa cum celălalt exemplu era o folosire greșită a cuvântului «existență» sau «uimire». Aș vrea să vă fac să înțelegeți că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
doctoratul la Cambridge, înaintând ca teză Tractatus-ul. Comisia era formată din Bertrand Russell și George Moore. În discuția care a avut loc la examenul oral, Russell a încercat să-i arate că se înșală atunci când crede că a formulat, prin nonsensuri, adevăruri intangibile. Wittgenstein a reacționat la aceasta bătându-i pe umăr consolator pe cei doi examinatori și spunându-le, cu referire la Tractatus: „Nu vă faceți griji, știu că nu-l veți înțelege niciodată.“ (Apud 190 GÂNDITORUL SINGURATIC R. Monk
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
prin indicarea sursei lor și prin înlăturarea acestor probleme nu s-a realizat mare lucru. Există însă elemente noi. Când vorbește aici de banalități, Wittgenstein are în vedere identificarea contextelor și practicilor care oferă sens expresiilor limbajului. Recunoașterea și prevenirea nonsensurilor filozofice este mai greu de înfăptuit prin considerarea acestor contexte și practici decât EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 201 prin examinarea formei logice a expresiilor, așa cum se arată ea în simbolism. S-ar putea însă spune că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sens și altele de acest fel. Cu ajutorul acestor concepte se obțin clarificări asupra „logicii limbajului nostru“. Însemnătatea lor, ca noțiuni deosebite de noțiunile limbajului comun, nu este afectată de precizarea finală că enunțurile formulate în termenii unor asemenea concepte sunt nonsensuri prin care „se arată“ însă logica limbajului nostru. În filozofia mai târzie a lui Wittgenstein, distincția dintre asemenea noțiuni și noțiunile comune se va șterge până la dispariție. Cu privire la cele din urmă, ca și la cele dintâi, singura întrebare care se
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
-l are nimeni altcineva, ca și cel al aceluia care îl neagă sunt în egală măsură absurde. «Numai experiențele mele sunt EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 225 reale.» și «Experiențele oricui sunt reale.» sunt în egală măsură nonsensuri.“53 Wittgenstein nu mai credea acum, așa cum a crezut atunci când a scris Tractatus-ul, că va putea fi găsită o metodă generală pentru identificarea și eliminarea problemelor filozofice. Există o mare varietate de căi pe care ajungem la asemenea probleme. Fiecare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
insista asupra deosebirii dintre enunțuri ale fizicii și enunțuri ale logicii și sublinia că nu există enunțuri sintetice a priori. Acele enunțuri care nu descriu stări de lucruri și nu reprezintă tautologii le califica, la fel ca în Tractatus, drept „nonsensuri“. Ele ilustrează ceea ce numește acum „alergarea spre granița limbajului“. Enunțurile eticii sunt exemplare în acest sens. „Alergarea“ însăși indică cât de puternică este tendința oamenilor care gândesc asupra naturii și sensului existenței de a spune ceva „ce nu se poate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
gramaticii expresiilor limbajului. Obiectul clarificării sunt propoziții separate. Multe întrebări și răspunsuri din text privesc clarificarea semnificației unor cuvinte. Se vorbește despre „folosirea corectă“ a cuvintelor. Filozofii păcătuiesc în această privință. „La întrebarea dacă filozofii au spus până acuma întotdeauna nonsensuri s-ar putea răspunde: nu, ei nu au observat însă că folosesc un cuvânt în sensuri cu totul diferite.“66 Propoziția va fi caracterizată, ca și în Tractatus, drept acea expresie a limbajului care este fie adevărată, fie falsă. „Propoziția
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
aplicate funcțiile de adevăr.“68 Multe analize sunt consacrate unor distincții conceptuale cum sunt cele dintre enunțuri care descriu date senzoriale și propoziții care descriu stări reale, dintre enunțurile limbajului „fenomenologic“ și ale limbajului comun, dintre propoziții cu sens și nonsensuri, modalităților de a stabili sensul unei propoziții care descrie realitatea. Sensul unei propoziții este dat de modul cum se decide asupra adevărului sau falsității ei. Înțelegem propoziția dacă știm acest lucru. „În acord cu principiul meu, EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este modul ei de verificare.»“74 De fapt, în primii ani după reluarea activității filozofice, Wittgenstein nu a ezitat să formuleze teze bazate pe argumente principiale. Mai mult, aceste teze nu au mai fost calificate, ca cele din Tractatus, drept nonsensuri care EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 235 sunt importante doar prin ceea ce se arată în ele. De altfel, dacă Wittgenstein nu ar fi crezut, în acei ani, în posibilitatea de a practica filozofia într-un stil argumentativ
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
unele din însemnările și din exprimările sale orale din primii ani după reîntoarcerea la Cambridge nu se mai integrează stilului de gândire care marchează filozofia lui de tinerețe. Bunăoară, în Observațiile filozofice, autorul explorează diferite căi pe care iau naștere nonsensurile de care este plină filozofia. El își notează: „Cele mai rele greșeli filozofice iau naștere întotdeauna atunci când vrem să aplicăm limbajul nostru obișnuit - limbajul fizicalist - în domeniul a ceea ce este dat în mod nemijlocit.“76 Este o abordare care contrastează
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
El își notează: „Cele mai rele greșeli filozofice iau naștere întotdeauna atunci când vrem să aplicăm limbajul nostru obișnuit - limbajul fizicalist - în domeniul a ceea ce este dat în mod nemijlocit.“76 Este o abordare care contrastează cu abordarea Tractatus-ului, potrivit căruia nonsensurile pot fi recunoscute și înlăturate considerând, pur și simplu, 236 GÂNDITORUL SINGURATIC forma logică a propoziției. Ceea ce este mai bine pus în evidență dacă acest pasaj va fi corelat cu unul care îl precedă: „De ce este filozofia așa de complicată
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein o asemenea pretenție se sprijină pe supoziția iluzorie că este posibilă și necesară o reglementare a folosirii cuvintelor, dacă facem abstracție de scopuri și contexte speciale, și că realizarea acestei reglementări ar intra în atribuțiile filozofilor. „Este așadar un nonsens să se încerce găsirea unei teorii a adevărului, căci în mod evident noi folosim cuvântul în viața cotidiană foarte clar și fără echivoc cu aceste semnificații diferite.“15 Există și alte folosiri ale cuvintelor adevăr și adevărat, unele care au
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
raportare la fapte care sunt accesibile examenului public. Orice descriere va putea fi greșită și va putea fi corectată. Cum am putea însă greși exprimând ceea ce simțim? Afirmația „Mă doare capul, dar poate mă înșel.“ 286 GÂNDITORUL SINGURATIC este un nonsens evident. Despre expresiile privitoare la ceea ce simțim se poate spune că sunt „adevărate“ sau „false“ doar în sensul că cel care le rostește este sincer sau minte. Aceasta este însă o folosire diferită a cuvintelor „adevărat“ și „fals“ în raport cu cea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
află un scaun.» doar atunci când acolo se află un scaun. Desigur că acest lucru este numai atunci adevărat, dar eu am dreptul s o spun când sunt sigur că se află unul acolo, chiar dacă nu am dreptate.“40 Este un nonsens să se afirme că atunci când vorbim despre ceea ce simțim exprimările noastre „descriu“ ceea ce simțim. Căci cu privire la ceea ce simțim nu putem avea îndoieli. Gramatica expresiilor care exclud îndoiala, cum sunt expresiile despre experiențele subiective, reprezintă cel mai clar indiciu că aceste
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
De fapt, lucrurile stau tocmai invers. „Știm“ ceea ce simt alții în măsura în care comportarea lor ne este bine cunoscută. Dar nu „cunosc“, nu „știu“ ceea ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 291 ce simt eu, ci simt pur și simplu. Este un nonsens să se spună că trebuie să-mi cunosc reacțiile comportamentale pentru a afla ce simt. Cuvintele a ști, a cunoaște, în folosirea lor primară, nu se aplică pentru jocurile de limbaj ale exprimării experiențelor subiective. Dacă spun că simt ceva
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
trebuie să-mi cunosc reacțiile comportamentale pentru a afla ce simt. Cuvintele a ști, a cunoaște, în folosirea lor primară, nu se aplică pentru jocurile de limbaj ale exprimării experiențelor subiective. Dacă spun că simt ceva anume, atunci este un nonsens ca cineva să mă întrebe „De unde știi asta?“. Are însă pe deplin sens să spunem că știm ce a simțit o anumită persoană, într-o anumită împrejurare. „În ce măsură sunt senzațiile mele private? Ei bine, doar eu pot să știu dacă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o anumită persoană, într-o anumită împrejurare. „În ce măsură sunt senzațiile mele private? Ei bine, doar eu pot să știu dacă am într-adevăr dureri; celălalt poate doar să o bănuiască. - Într-un fel, asta este fals, în altul e un nonsens. Dacă folosim cuvântul «a ști» așa cum este el folosit în mod normal (și cum altfel trebuie oare să-l folosim?), atunci ceilalți știu foarte des când am dureri. - Da, dar nu cu siguranța cu care o știu eu însumi! - Despre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
unei bune comunicări cu Russell. Într-o scrisoare, el îi reproșează lui Russell că nu a acordat atenția cuvenită unei observații cuprinse în notele dictate lui Moore, anume aceea că orice încercare de a enunța ceva despre limbaj reprezintă un nonsens. Fără a încerca să răspundă acestei observații, Russell a scris o carte care constă în cea mai mare parte tocmai din asemenea enunțuri! Wittgenstein nu-și ascunde decepția scriind că acum, după citirea cărții, speranța lui că Tractatus-ul ar putea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
asupra simbolismului ar fi preocuparea pentru stabilirea condițiilor care trebuie să fie satisfăcute de un limbaj perfect din punct de vedere logic: „Astfel, logica are de tratat două probleme privitoare la simbolism: (1) condițiile pentru sens mai degrabă decât pentru nonsens în combinațiile simbolurilor; (2) condițiile pentru unicitatea semnificației sau referinței în simboluri sau în combinații ale simbolurilor. Un limbaj perfect din punct de vedere logic posedă reguli ale sintaxei care previn nonsensul și are simboluri care posedă întotdeauna o semnificație
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
1) condițiile pentru sens mai degrabă decât pentru nonsens în combinațiile simbolurilor; (2) condițiile pentru unicitatea semnificației sau referinței în simboluri sau în combinații ale simbolurilor. Un limbaj perfect din punct de vedere logic posedă reguli ale sintaxei care previn nonsensul și are simboluri care posedă întotdeauna o semnificație definită și unică. Domnul Wittgenstein este interesat de condițiile unui limbaj perfect din punct de vedere logic, nu în sensul că orice limbaj este perfect din punct de vedere logic sau că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu a luat în considerare, cu seriozitate, precizarea de la 6.54 că toate afirmațiile care se fac în lucrare despre limbaj, despre lume, despre relații dintre limbaj și lume, despre știință sau filozofie în genere, ca și despre valori, sunt nonsensuri, că asemenea propoziții vor trebui să fie „depășite“ pentru „a vedea lumea în mod corect“. Atât prezentarea făcută ideilor Tractatus-ului în „Introducere“, cât și remarcile critice ale lui Russell i-au răpit lui Wittgenstein cele din urmă iluzii că ei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]