1,090 matches
-
timpul dormind! Cândva după miezul nopții, o trezi telefonul. Clipi de câteva ori și își dădu seama că femeia de serviciu intrase în cameră pe când ea dormea și închisese televizorul, trăsese draperiile și aprinsese una dintre veioze. Un bilet de pe noptieră o anunța că dacă avea nevoie de ceva, trebuia să-l sune pe directorul serviciilor cu clienții. Cercetă acest bilet cu privirea împăienjenită și ridică receptorul. — Îmi pare rău că vă deranjez, domnișoară McGonigle, spuse femeia de la recepție. A sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sufletului, la deschiderea spre o dimensiune interioară. Asta mă aduce la întrebarea ta legată de „găsirea“ timpului pentru scris. Timpul orizontal curge de la nașterea copilului până când acesta devine tânăr adult, ori de la idee până la momentul în care cartea e pe noptierele cititorilor sau în biblioteci. Celălalt timp e timpul vertical, care stă, nu curge, fiind etern, iar eu îl numesc timp-ființă. E ca atunci când te îndrăgostești și tot ce se va întâmpla, tot viitorul relației, inclusiv copiii, este conținut într-o
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
scoate mâna de sub pătură, Victoraș! Crezi că nu te-am văzut? Mai du-te și la gagici, Victoraș tată!" Sau Lulu, mereu ca turbat, 34 fără să vadă nici în dreapta, nici în stânga, cu o țigară în bot, căutând ceva prin noptieră și ieșind apoi în fugă. O dată sau de două ori a băgat capul și câte o fată: "Paaaardon!" In boxe o voce caldă cânta ceva despre the summer of nineteen sixty nine. Ce amestec ciudat de dispreț și adulație aveam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
le purtau în gură le-ar fi substituit emoțiile cariate, ideile cu nervul necrozat, paradontoza vieții lor absurde. Am urcat în autobuz printre ultimii, și abia când m-am așezat mi-am dat seama că-mi lăsasem în dormitor, pe noptieră, Metamorfoza. Dacă m-aș fi așezat în spate n-aș mai fi reușit să cobor, fiindcă tot culoarul era ocupat de valize și genți așezate claie peste grămadă. L-am rugat pe șofer să aștepte și m-am repezit spre
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nesigur de pe pat, Noapte bună, Theo! Noapte bună! Ies, nu înainte însă de-a lua de pe măsuță caietul acela cu desene, Oare de ce?! Caietul arzându-mi mâinile, singur în cealaltă cameră, stând pe marginea patului, neîndrăznind încă, pun caietul pe noptieră, mai bine aș stinge lumina, m-aș putea dezbrăca și pe întuneric, inima îmi bate cu putere numai la gândul, Era seară când am intrat în dormitor și nu prea înțelegeam cum de e atâta liniște, de obicei băieții sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai găseam somnul tot încercând să înlătur din așternutul meu poza aceea ce părea că s-a prins cu un lipici puternic de cearceaful meu și n-aveam putere s-o dezlipesc, Pe marginea patului arunc ochii spre caietul de pe noptieră și cu lăcomie îl apuc în mâini, îl deschid, desenele lui Theo, Aida! e numele femeii dăruindu-se pe toate colile de desen, Aida acoperind cu părul ei obrajii lui Theo și ochii mei sorb cu nesaț fiecare linie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă reîntorc la mănăstire, părintele Varava, despre Theo, pictura din biserică, despre orbirea lui, el nu mai poate picta și cât de înverșunat e părintele Varava, despre comisia ce va veni să evalueze, scrisoarea Corinei, o am în caietul de pe noptieră, trebuie să i-o trimit mâine, soarele ce mi-a bătut în ceafă, postul, am postit astăzi, pentru Theo aș fi vrut să postesc, nu mi s-a arătat, Liniștește-te! de dincolo, prin ușa deschisă glasuri străine, de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
toată dimineața căutând unul nou și am ajuns să cumpăr exact aceeași nuanță pe care o aveam deja. Ashling era gata să se arunce în pat, cu un pasional Sunt atât de ratată, dar s-a auzit soneria. Ceasul de pe noptiera ei spunea că era opt și jumătate. Ceea ce însemna că era și douăzeci. Ar fi bine să nu fie Marcus la ușă, amenință ea. Dar era. — Ce fel de bărbat ajunge mai devreme? întrebă Joy. Un gentleman, spuse Ashling, deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tale să meargă mai departe? Nu. Și apoi, într-o zi, stând întins în pat, a spus: —Bine. —Bine, ce? —Bine, hai să facem un copil. Înainte ca Lisa să poată exclama de plăcere, el luase folia de anticoncepționale de pe noptieră și o aruncase în toaletă. — Fără măsuri de siguranță, iubita. În fanteziile ei, Lisa deja legăna un bebeluș de culoarea cafelei pe șoldul ei micuț. Nu e o păpușă, îi explică Fifi. E o ființă umană și presupune multă muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
K.O. pe gangsterii negri“ - și o frumoasă blondă cu trupul lui Kay. Mi-am închipuit că sunt ziariștii flămânzi după știri, care mă tot bătuseră la cap de când cu schimbul de focuri, așa că am pus pe bâjbâite receptorul pe noptieră și m-am reîntors pe tărâmul viselor. Apoi am auzit „Hopa sus, colega!“și am răspuns. — Mda, Lee. — Știi ce zi e azi? — Cincisprezece ale lunii. Zi de leafă. M-ai sunat la șase dimineața ca să... M-am oprit, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
m-am îndreptat spre cameră. Am bătut la ușă și am așteptat vreo cinci secunde, după care am încercat clanța. Ușa se deschise. Era o cămăruță înghesuită, fără nici o mobilă în afară de un pat nefăcut. Am verificat dulapul: era gol. Pe noptieră zăcea un teanc de ziare de ieri, deschise la prostia aia de articol despre „crima vârcolacului“, și dintr-odată mi-am dat seama că Linda Martin se ascunde de poliție. M-am lăsat în patru labe pe podea și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
droguri. Madeleine începea să semene cu caricatura făcută de soră-sa. Am întins mâna după întrerupător, ca să estompez totul, dar ea mă opri: Nu, te rog. Vreau să te văd. Tranzacția cu droguri degeneră într-o ceartă. Am văzut pe noptieră un aparat de radio și l-am deschis. O reclamă la magazinul Gorton’s Slenderline acoperi imediat cuvintele mânioase. Madeleine își scoase jerseul și-și rulă ciorapii de mătase, stând în picioare. Până să încep și eu să-mi scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
seara aia am auzit-o pe Kay umflându-se de plâns în casă, dar când m-am dus să stau de vorbă cu ea, am găsit ușa de la dormitor încuiată. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI ȘASE Telefonul sună. M-am întins spre noptieră, apoi mi-am dat seama că de o lună de zile dormeam pe canapea, așa că am orbecăit după el pe măsuța de cafea. — Mda. — Tot mai dormi? Era vocea lui Ray Pinker, superiorul meu de la Criminalistică. — Dormeam. — Bine spus - dormeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu atâta mândrie. Picasso-ul de pe peretele din fund - o sută douăzeci de miare. Două vase din dinastia Ming, de pe măsuța de toaletă - șapteșpe mii bucata. Maestrul olandez de deasupra patului costase vreo două sute de miare, iar oribilul grifon precolumbian de pe noptieră vreo douășpe jumate’. Emmett îmi spuse zâmbitor: — Văd că ești sensibil la lucruri frumoase. Admir treaba asta. Iar niște lucruri așa de frumoase chiar acum pot fi ale tale. Nu trebuie decât să-mi spui ce vrei. Am tras întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
scaunul pentru vizitatori și aruncându-se pe el la marginea patului. Pacientul nici măcar nu părea conștient de prezența lui. Doar zăcea acolo, privind ecranul silențios, iridiscent. Logan privi peste capul lui și apoi la agenta Watson. Ea luă telecomanda de pe noptiera de la marginea patului și Închise televizorul. Un oftat ușor, tremurător, scăpă bătrânului din pat. — Mă uitam la aia. Cuvintele-i ieșiseră dezlânate și silabisite și, pentru prima dată, Logan observă proteza care plutea Într-un pahar la marginea patului. — Puah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
chiar te trezești, Îți spui calm „Eu de fapt visez acum” și chiar În clipa asta deschizi ochii și observi că nu e nici lup, nici altceva, că te afli la tine În pat; pipăi cu mâna un obiect cunoscut (noptiera), te asiguri că ești În camera ta, Închizi ochii la loc, vrei să continui; ia să văd ce mai urmează, că tot nu mi se Întâmplă nimic, că doar știu că visez sau visez că visez; alteori, mergi să bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Trece pe lângă patul meu doar cu un prosop În jurul feselor către baie. Se Întoarce fluierând o arie din Nunta lui Figaro. „Ce faci, Martine? Nu mergi la dans?“ „Nu. Mai am de citit trei volume și termin.“ Se apropie de noptiera mea, ia două cărți, le răsfoiește. „Ți-ai propus să-l citești tot?“ „Da. Când termin vin și eu!“ Începe să se amuze. Mă privește ironic. „Și când termini?“ „În două-trei zile“. Râde În hohote. „Asta s-o crezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
odihnă. - Doar două telefoane. Apoi mă culc. Promit. Asistentul încercă să negocieze. - Te rog și mulțumesc? spuse Rhyme. Thom încuviință și ieși din cameră. După câteva momente, reapăru cu telefonul, îl conectă la priză și îl puse aproape de Rhyme, pe noptieră. - Zece minute, după care îl voi scoate din priză, spuse asistentul cu îndeajuns de multă hotărâre în glas încât să fie crezut de Rhyme. - De-ajuns. Sellitto își termină sandwichul și formă numărul primului asistent din lista lui Cooper. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îmbrăcată cu pijamalele ei favorite - tricou negru și boxeri de mătase - dar avea două accesorii atipice pentru dormit. Pistolul ei Glock și lanterna de forma unui tub lunguieț pe care o folosea și în timpul anchetelor. Le puse pe ambele pe noptieră. - Tipul ajunge în toate locurile mult prea ușor, spuse ea, urcându-se în pat lângă el. Am verificat fiecare centimetru din casă, am pus scaune la toate ușile și l-am instruit pe Thom ca dacă aude ceva, să țipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru lectură și veioza cu lumină albă, plăcută. Pilota uriașă — pe care o căutase săptămâni la rând, testând toate mărcile de pe piață ca să vadă cât sunt de moi și de groase — alunecă pe podea și aproape că doborî bonzaiul de pe noptieră. Russell păru că nu bagă de seamă. Ce-ar fi să-ți fac un ceai? Din nou, Leigh se strădui din răsputeri să nu țipe. Nu vroia să se culce. Nu vroia ceai. Nu vroia decât să nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tot felul de sculpturi moderne impresionante. Echipa instalase un uriaș pat matrimonial cu cadru metalic — din acelea care parcă au deasupra o imensă cutie goală — în camera de zi, în fața șemineului. Cu așternuturile foarte șic, maro cu verde lămâie, și noptierele scunde, arăta ca o fotografie din catalogul West Elm. Dar mult mai interesantă era actrița aproape dezbrăcată, întinsă pe el. — Liniște în platou! bubui o voce profundă de bărbat, de undeva, de deasupra. Gilles ridică mâna și o apucă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era ea să se plângă? — și se uita la el cum așează cu grijă pe farfurii diferite salate, pâine și iaurt. El a pus totul pe pat și a așezat un cocteil de fructe și o ceașcă de cafea pe noptieră, apoi i-a dat lui Emmy tacâmurile care erau de argint, înfășurate într-un șervet din pânză. — Poftă bună, a zis el ridicând ceașca de cafea lângă cea a lui Emmy. — B’tayavon, a răspuns ea cu un zâmbet. Rafi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Sau poate să ne uităm la ceva pe canalul ăla cu plată? Rafi o mângâie pe păr și se aplecă s-o sărute pe frunte. Mi-ar plăcea scumpo, dar trebuie să mă întorc acasă. Se uită la ceasul de pe noptieră. — De fapt, ar cam trebui să plec chiar acum. — Acum? tresări Emmy, aproape lovindu-l cu umărul în maxilar. Nu aveau să stea în pat toată după-amiaza, să facă dragoste, să facă baie și să bea cocteil din fructe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
deja lucrurile și nu părea deranjat de faptul că Emmy nu zicea nimic și era complet absorbită de planificările ei. — Știu că probabil ai mult de lucru, scumpo, așa că n-o mai lungesc cu despărțirea. Luă ochelarii de soare de pe noptieră și-i puse pe cap. Mmm, reuși să mormăie Emmy. Chiar avea de gând să se ridice și să plece? Vino încoace să te îmbrățișez. O strânse de braț ca să-i dea de înțeles să se ridice în picioare; când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
clubul de mahjonhgg al lui Irene? Și ea râdea acum. Hai, mă, zi adevărul! De fapt Îți place. —OK, poate doar puțin. Unele dintre femeile alea trecute de șaptezeci de ani sunt foarte „bune“. Ea se uită Înspre ceasul de pe noptieră și respiră adânc. — Știi, trebuie neapărat să plec acasă ca să mă pregătesc pentru serviciu. El Îi luă farfuria și cana de cafea din mână și le puse pe podea. Apoi o trase peste el. — Hai, mai stai Încă cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]