2,847 matches
-
vor locui până în septembrie 1912. În scurt timp li se alătură și o menajeră, Maria Kirn. Eileen Joyce își amintește un eveniment care ar fi putut schimba într-un mod catastrofal cariera literară a lui Joyce. Într-o zi când Nora i-a imputat faptul că își pierde timpul cu scrisul, Joyce s-a înfuriat atât de tare încât a aruncat în flăcări manuscrisul romanului la care lucra ("Portret al artistului în tinerețe"). Din fericire, Eileen și Maria Kirn s-au
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
sale ca profesor în Italia. Deși obține un scor excelent (421 de puncte din 450), șansele lui de a se angaja sunt barate de o birocrație rigidă, care refuză să îi echivaleze diploma obținută în Irlanda. În vara anului 1912, Nora și fiica ei, Lucia, călătoresc singure la rudele lor din Galway, lăsându-l în Triest pe James Joyce. Măcinat de dor și gelozie, scriitorul decide să le viziteze și se îndreaptă, la 12 iulie, împreună cu Giorgio, spre Dublin. Aflând că
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
a decis să îi evacueze din cauza datoriilor. În lipsa lui Joyce, Stannie îi găsește o nouă adresă: 4 via Donato Bramante. Vizita scriitorului în Dublin, ultima pe care a efectuat-o pe pământ irlandez, se încheie în septembrie când, însoțit de Nora și de copii, revine în Triest. Nici măcar invitațiile ulterioare ale tatălui sau ale lui William Butler Yeats nu l-au mai determinat să se întoarcă în „insula sfinților și a înțelepților”. Începând cu 1913, Joyce lucrează ca profesor la un
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
este accentuată de "Giacomo Joyce" și își va atinge desăvârșirea prin "Ulise", romanul început în 1915. Între 1914 și 1915, autorul mai scrie o piesă de teatru, "Exilați" ("Exiles"), bazată pe un triunghi amoros și inspirată din relația sa cu Nora Barnacle. Destinul literar al lui James Joyce avea să se schimbe la sfârșitul anului 1913, când, printr-o scrisoare neașteptată, poetul american Ezra Pound l-a invitat să publice în două reviste cu care întreținea „conexiuni informale”: "The Egoist" și
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
austro-ungare pe toată durata războiului, din cauza opiniilor sale iredentiste. Filat de poliția secretă la rândul său, James Joyce este suspendat la 15 septembrie 1914 de la "Scuola Revoltella" și hotărăște să se exileze din nou, de această dată în Elveția. Împreună cu Nora și copiii, James Joyce se mută la 30 iunie 1915 în Zürich, unde locuiește timp de patru ani, schimbând pe parcurs șapte adrese. În timpul Primului Război Mondial, orașul elvețian se afla în plină efervescență culturală și politică, găzduind numeroși refugiați și figuri
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
îl respinge cu o intransigență dezarmantă. Devenind personajul Gerty MacDowell din "Ulise", tânăra va ocupa un loc central în capitolul "Nausicaa", în care pornirile sexuale ale protagonistului se reduc la stadiul de voyeurism. Corespondența din 1917 a lui Joyce cu Nora, trădează de asemenea interesul celor doi concubini pentru proza lui Sacher-Masoch. De altfel, niște scrisori impudice trimise Norei la sfârșitul anului 1909 constituie astăzi deliciul cititorilor indiscreți. Prea puțin receptiv la evenimentele războiului, Joyce se concentrează pe noul său roman
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
în capitolul "Nausicaa", în care pornirile sexuale ale protagonistului se reduc la stadiul de voyeurism. Corespondența din 1917 a lui Joyce cu Nora, trădează de asemenea interesul celor doi concubini pentru proza lui Sacher-Masoch. De altfel, niște scrisori impudice trimise Norei la sfârșitul anului 1909 constituie astăzi deliciul cititorilor indiscreți. Prea puțin receptiv la evenimentele războiului, Joyce se concentrează pe noul său roman, "Ulise", un melanj al tehnicilor literare existente în epocă. Intenția lui, destăinuită prietenului și biografului său de mai
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de cealaltă parte a străzii. Relația celor doi se limitează la o scurtă corespondență sentimentală în anul 1918 (o carte poștală, către „Nausicaa”, este semnată de romancier „Odiseu”), dar imaginea Marthei se va proiecta asupra personajelor feminine joyciene, împărtășind soarta Norei, a Amaliei Popper sau a Gertrudei Kaempffer. Sfârșitul Războiului Mondial (11 noiembrie 1918) surprinde Irlanda în pragul unor noi convulsii politico-sociale (Războiul Irlandez de Independență începe două luni mai târziu); întrebat de Budgen de ce nu se întoarce în patria mamă
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
putea comercializa liber, mulțumită deciziei judecătorului federal John M. Woolsey, care a respins acuzațiile de obscenitate în cadrul procesului "United States v. One Book Called Ulysses" ("Statele Unite versus o carte cu numele Ulise"). Printre admiratorii cărții nu s-a numărat și Nora Barnacle, despre care se spune că nu a citit niciodată "Ulise" sau, dacă a încercat să o facă, nu i-a plăcut și a rămas cu lectura undeva „la pagina 27, numărând și coperta”. De altfel, relația dintre cei doi
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
citit niciodată "Ulise" sau, dacă a încercat să o facă, nu i-a plăcut și a rămas cu lectura undeva „la pagina 27, numărând și coperta”. De altfel, relația dintre cei doi concubini devine din nou tensionată, iar în 1923 Nora întreprinde o călătorie în Irlanda, împreună cu copiii, sfidând sfaturile lui Joyce. Experiența devine traumatizantă, când, pe fondul Războiului Civil Irlandez, trenul care unește Galway de Dublin este atacat cu rafale de gloanțe, iar Nora și Lucia se culcă la podea
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
din nou tensionată, iar în 1923 Nora întreprinde o călătorie în Irlanda, împreună cu copiii, sfidând sfaturile lui Joyce. Experiența devine traumatizantă, când, pe fondul Războiului Civil Irlandez, trenul care unește Galway de Dublin este atacat cu rafale de gloanțe, iar Nora și Lucia se culcă la podea speriate. Nici sănătatea lui Joyce nu este îmbucurătoare: problemelor de vedere li se adaugă durerile de dinți, din cauza cărora Joyce suferă numeroase extracții dentare. La 28 aprilie 1923, Dr. Louis Borsch îi efectuează lui
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
după " Da"-ul final din "Ulise"”, așa cum se lăuda Joyce, erau deja schițate încă din luna martie și îl înfățișau pe regele Roderick O'Connor. Lor li se adaugă probabil o versiune timpurie a fragmentului despre Tristan și Isolda, dictat Norei în aceeași lună, din cauza incapacitantelor probleme de vedere. În 1924, Joyce promovează romanul vechiului său prieten, Italo Svevo, "Conștiința lui Zeno", reușind să stârnească interesul comunității literare pentru o capodoperă a modernismului ce părea să se stingă în anonimat. James
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
bani fiecare" ("Pomes Penyeach") este primit cu indiferență de critici. Frantisek Schaurek, soțul surorii Eileen, se sinucide în noiembrie 1926 din cauza problemelor financiare, iar în septembrie 1928, moare Italo Svevo, după un atac de inimă. Mai mult, tot în 1928, Nora Barnacle este internată în spital și operată, fiindcă se suspecta că ar avea cancer. Cea mai grea lovitură însă a fost, cu siguranță, moartea tatălui (29 decembrie 1931), care i-a declanșat lui Joyce un acut sentiment de vinovăție, pentru că
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
ar fi născut (credea în mod greșit Joyce) în aceeași zi de 2 februarie, ca cel a cărui operă trebuia să o continue. Din „motive testamentare”, pentru a asigura statutul legitim al celor doi copii, Joyce se căsătorește oficial cu Nora Barnacle la 4 iulie 1931, la un registru de stare civilă din Londra. Deși la începutul verii intenționa să se stabilească definitiv în capitala britanică, Joyce părăsește în toamna aceluiași an cartierul londonez Kensington, simțindu-se din nou atras de
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
A Chaucer A.B.C." de Geoffrey Chaucer și "Poezii de doi bani fiecare". Concomitent, ea este atrasă în mod obsesiv de tânărul Samuel Beckett; cei doi încep să se întâlnească în 1930, dar comportamentul ei bizar, anxios, nesigur, precum și intervențiile Norei, nu fac decât să-l îndepărteze pe Beckett. Lucia s-a simțit respinsă când Beckett i-a dat de înțeles că interesul lui pentru familia Joyce se datorează în principal tatălui. Furia fetei se abate asupra lui James Joyce, titanul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
respinsă când Beckett i-a dat de înțeles că interesul lui pentru familia Joyce se datorează în principal tatălui. Furia fetei se abate asupra lui James Joyce, titanul a cărui monumentalitate îi zădărnicește șansa afirmării artistice și sociale, sau asupra Norei, percepută ca o mamă prea restrictivă. La 2 februarie 1932, chiar de ziua scriitorului, Lucia aruncă, într-un acces de mânie, un scaun spre propria mamă, dând astfel primul semn clar al unei sănătăți mentale zdruncinate. Este internată, la inițiativa
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
un mod poate exagerat, același biograf numește relația dintre Lucia și James Joyce „una din marile povești de dragoste ale secolului al douăzecilea”. Mai mult, ea îi acuză pe Richard Ellmann și pe Brenda Maddox, biografii lui James Joyce, respectiv Nora Barnacle, pentru faptul că au stăruit fără milă pe ideea că Lucia ar fi fost nebună. Lor li s-ar fi adăugat și rudele sau prietenii lui Joyce care doreau să șteargă orice urme ale excentricei Lucia, considerată a fi
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
1988, Stephen James Joyce a distrus o colecție de aproape o mie de scrisori adresate de Lucia tatălui ei sau Luciei de către Samuel Beckett. În anul următor, tot el a fost responsabil pentru suprimarea unui epilog dedicat Luciei din cartea "Nora, adevărata viață a lui Molly Bloom" de Brenda Maddox. În octombrie 1932, Joyce declină invitația lui Yeats de a deveni membru al nou-fondatei Academii a Literelor Irlandeze, o organizație menită să apere drepturile scriitorilor din Irlanda de cenzura tot mai
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
naziști l-au determinat pe Joyce să caute un nou exil în Elveția. Procesul birocratic (obținerea permisului de ieșire din Franța și a unei vize pentru Elveția, precum și prelungirea pașaportului britanic) este anevoios, dar la 14 decembrie 1940, James și Nora, fiul lor Giorgio și nepotul Stephen părăsesc Franța prin Saint-Germain-des-Fossés (aproape de Vichy). Efortul lui Joyce de a o extrage și pe Lucia din acest mediu tumultos eșuează: la sfârșitul lunii noiembrie, când credea că toate formalitățile se rezolvaseră, naziștii au
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
revocat permisul fetei și ea a rămas la sanatoriul francez. Joyce credea că îi va fi mai ușor să o transfere în Elveția, odată ajuns în Zürich, dar moartea sa, survenită pe neașteptate în următoarea lună, a spulberat aceste planuri. Nora și Giorgio nu se arătau oricum interesați de soarta Luciei. La 10 ianuarie 1941, la ora 4:30 a.m. Joyce se trezește cu dureri de stomac insuportabile. După o radiografie, află că are un ulcer perforat și o hemoragie internă
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
operații și, cu toate că la început părea că își revine cu succes, după câteva ore intră în comă și este supus unor transfuzii. La ora 1 a.m., 13 ianuarie, Joyce își recapătă cunoștința și le cere asistentelor să îi cheme pe Nora și Giorgio, dar moare înainte ca aceștia să îl mai poată vedea. Cauza decesului, conform autopsiei, era peritonita. Masca mortuară a scriitorului, modelată de sculptorul Paul Speck, surprinde chipul lui Joyce într-o ipostază melancolică, extenuată, împăcată cu sine și
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Joyce într-o ipostază melancolică, extenuată, împăcată cu sine și demnă. Joyce a fost înmormântat la 15 ianuarie, fără ritual religios, la Cimitirul Fluntern din Zürich. Când i s-a propus ca soțul ei să fie înhumat conform datinilor catolice, Nora ar fi răspuns „Nu aș putea să-i fac așa ceva”. Mai târziu, ea ar fi vrut să transfere mormântul lui Joyce în Irlanda, dar s-a confruntat cu ostilitatea clerului catolic. Ca o răzbunare, a convenit cu Harriet Weaver ca
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
să transfere mormântul lui Joyce în Irlanda, dar s-a confruntat cu ostilitatea clerului catolic. Ca o răzbunare, a convenit cu Harriet Weaver ca manuscrisele cărții "Veghea lui Finnegan" să fie cedate nu Bibliotecii Naționale din Dublin, ci Bibliotecii Britanice. Nora Barnacle a murit zece ani mai târziu, la 10 aprilie 1951, fiind înmormântată în același cimitir. În 1966, cei doi au fost reînhumați împreună într-un "Ehrengrab" ("mormânt de onoare"), deasupra căruia tronează o statuie meditativă a scriitorului. "Ulise" este
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
expediție de pedeapsă împotriva plantației Camdless-Bay, în care foștii sclavi sunt vânați și uciși, iar colibele lor sunt incendiate, în ciuda apărării eroice a lui James Burbank și a apropiaților săi (cumnatul său - Edward Carroll, viitorul cuscru - Walter Stannard și viitoarea noră - Alice). Burbank speră să facă față dușmanilor săi până când armatele unioniste vor prelua controlul țării, vasele conduse de Dupont ajungând în Jacksonvillle cu ajutorul unei furtuni formidabile și avându-i la bord pe Gilbert, fiul lui Burbank și logodnicul Alicei, și
Nord contra Sud () [Corola-website/Science/321315_a_322644]
-
1925 a absolvit o școală medie electrotehnică. În același an s-a căsătorit. Iakov și tatăl său nu au fost niciodată în relații prea bune. Stalin nu a fost de acord cu această căsătorie și a refuzat să-și cunoască nora. Exasperat de lipsa de înțelegere a părintelui său, Iakov a încercat fără succes să se sinucidă folosind un pistol. Acest episod a schimbat în și mai rău părerea lui Stalin despre propriul fiu, dovadă fiind scrisoarea trimisă de dictator soției
Iakov Djugașvili () [Corola-website/Science/298890_a_300219]