1,660 matches
-
de pe apă sunt galbene, sunt lumină. Lumina, căldura dragostei, își găsește desăvârșirea în infinitul albastru al apei, un element indispensabil vieții. Se pare că scriitorul pregătește elementele cele mai pure pentru o iubire eternă și unică, apa albastră și focul nuferilor. Luna și stelele, cerul, apele și florile albastre sunt lumina și infinitul ce își dau mâna în creațiile eminesciene „Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, / [...] / Flori albastre are-n păru-i și o stea în frunte
ALBASTRU ŞI GALBEN ÎN OPERA SCRIITORULUI MIHAI EMINESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375067_a_376396]
-
înțeles niciodată cum să o păstreze pentru eternitate. Floarea lui nebună, frumoasă, albstră, s-a pierdut ca o minune dulce de o clipă. Teiul cu florile lui galbene și parfumate, albinele ce „aduc colb mărunt de aur“, luna, lumina, stelele, nuferii cei galbeni aleargă după albastru în toată creația eminescină, iar albastru răspunde galbenului prin florile albastre, cer sau lacul cel albastru. Setea de albastru, de absolut, se desăvârșește prin galbenul luminii în creația eminesciană. Ana-Cristina Popescu Referință Bibliografică: Albastru și
ALBASTRU ŞI GALBEN ÎN OPERA SCRIITORULUI MIHAI EMINESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375067_a_376396]
-
uriaș de iubire care este inima existenței. Cu viața în pumni îi privesc și îi întreb ce să fac acum cu ea, când singurătatea sparge cadrele fericirii încercând să-mi ridice în privirile uimite bucuria, ca pe o floare de nufăr alb neîmbobocit încă, doar gândit de creierul din inima în care tot mai mult mă regăsesc cu toată emoția, cu toată sensibilitatea pe care o acuz pe nedrept că devine inutilă într-o lume a noroiului ridicat la rang de
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
în nemurire denaturat sunt , dar om bun, ceasul mai ticăie în turnul nopții timpul s-a oprit și odihnește în vale mai stau o clipă să îmi număr sorții, rămân în minus cu ai dumitale, mă duc spre lac sunt nuferii înfloriți și șipotește iar izvorul în noapte sunt anii primăverii înbobociți mă uit la ceas și limba bate ora șapte, e ziua ta femeie, veșnică făptură cu dalta ți-am cioplit trupul în stâncă surghiun mi-a fost visul, îmi
E ZIUA TA FEMEIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375436_a_376765]
-
cu o crenguță, își scoase rochia zdrențuită și prăfuită și intră în apă să se spele de toată funinginea. Și ce bine era să fie curată! Părul îi curgea atât de moale pe umeri încât, de bucrie, îl împodobi cu nuferi și începu să cânte cu glasul ei pe care nu-l mai folosise până acum decât la rostit descântece. Cântecul pluti peste lac, peste pădure și ajunse tocmai în locul unde vâna fiul Împăratului Verde, Prințul Codrin. Auzind acesta sunetele minunate
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
său alb ca zăpada și intră în ținutul vrăjitoarelor să salveze prințesa care credea el că se rătăcise pe acele meleaguri. Urmărind melodia, ajunse la lac și ce-i fu dat să vadă. O fată neasemuit de frumoasă înota printre nuferi și cânta cum el unul nu mai auzise vreodată o prințesă să cânte. - Hei, strigă prințul, cum ai ajuns aici? Fata se opri din cântat și îl privi speriată. - Nu te teme, am venit să te ajut ca nu cumva
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
Publicat în: Ediția nr. 2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului Iubito, mi-ar plăcea să te urc pe toartele cerului unde odată, Și tu m-ai urcat, dar te duc pe o planetă roșie, fardată. Nu vor fi nuferi și nici albe lacuri în care să îți scalzi genunchiul plin cu gărgărițe, cu maci sau cu macuri. (Nu știu exact pluralul), sun agil doar a te prinde-n zbor ca pe un flutur cu-n ochi albastru de cicori
ADRENALINĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375553_a_376882]
-
Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 2268 din 17 martie 2017 Toate Articolele Autorului GĂRGĂRIȚA PISTRUIATĂ Roșie și pistruiată, Pe petala unui mac Stă o gâză minunată, Lumea toată-i e pe plac. Sub lumina razei blânde, Ca un nufăr alb pe valuri Macul mândru se deschide Oferindu-i alte maluri. Și în lumea ei măreață, Fără grijă de dușmani, Gâza se știa în viață Nu se știe de câți ani... OMUL DE ZĂPADĂ Mulți oameni la viața mea, Dar
GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375615_a_376944]
-
îngerii ninsori, De fluturi ce pe aripi duc carul vieții mele. Cu brațe de lumină mă-mbrățișezi fierbinte, Nu-i anotimp să știe iubirea s-o picteze, Nici zile-n calendar să nu ne țină minte, Esti șoapta-n care nuferi fac cerul să vibreze. O viață nu mi-ajunge să picur din condei Splendorile ce-n iris cu zâmbete-ngerești, Pe rând le-ai descântat cu-ambrozie de zei, Nici clipele perechi ce-mi spun că mă iubești. Stăpân peste-al
MIRAJ PE TÂMPLA LUNII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371850_a_373179]
-
caznă. Dar frânt ca frunza în furtuni Și-n vijelii vrăjmașe, Brotacul nedormit de luni, Știind că patimaș e, Și mic și el, cum și tu ești, Și cum te știu și sufăr, La limitele-i brotăcești, Pe frunza unui nufăr A adormit și a dormit Pe-al lujerului umăr, Nopți după nopți neostoit Și zile fără număr... Și-n astă vreme a pierdut Din scurta vieții vară Atâția zori ce au trecut, Și-apusuri ce-i scăpară, Atâtea-nmiresmate flori
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
au arătat măiestria glasurilor și a instrumentelor muzicale ansambluri folclorice aparținând românilor, lipovenilor și ucrainienilor din Delta Dunării: „Armonicii” din Peceneaga, „Juraveli” (Cocor) din Jurilovca, „Katiușa” din Mahmudia, „Sinicika” de la Mila 23, „Bila Roja” (Trandafirul Alb) din Letea, „Bila Makovka” (Nufărul Alb) de la Chilia Veche. "Armonicii" din Peceneaga este o formație veche, de români, înființată în 1957, singura din țară care cântă numai la armonici moștenite din străbuni. Membrii ansamblului sunt îmbrăcați în costume specifice zonei nord-dobrogene: pantaloni albi, cămașă albă
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
care indiferent de starea vremii pleacă la pescuit. Este iarnă și în pofida gerului și a ceții, ei se întorc cu bărcile pline de pește. Bărcile plutesc ușor pe întinsul ghiolului în armonia cântecului și a vocilor puternice. Ansambul "Bila Makovka" (Nufărul Alb) de la Chilia Veche aparține Uniunii Ucrainiene și este alcătuit din 14 persoane: 12 adulți (3 bărbați, 9 femei), 2 copii. Poartă costume reprezentative pentru peisajul Deltei: coroniță cu flori asortate, fustă și vestă de culoare albastră, pe care sunt
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
Ori mă v-or prăștia-n povești ; Și cum ,și cănd , de ce, și dacă , Voi reuși puțin a "fi" Nu"a avea" ,voi răde printre picuri calzi de sănge Și lacrimi voi amesteca în ploi , Căzute-n ancestrale timpuri , fie pe nuferi ,fie pe noroi;... Și de v-a fi să mă lovească crivăț , Dinspre apus ,sau zeii morți , Nici nu voi băga de seamă Că-s cu stafia ta la porți ; Iubi-mă -voi ,cu ea , sau poate alta , Tooot înspre
SUFLET CĂLĂTOR de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372381_a_373710]
-
lumină, toate dorurile, Iar cu încercări, nereușitele. M-am decis să privesc răsăritul,în anotimpurile mele. Cu ochii încă încălziți de vise. Să-mi șoptească îngerii, Cântecele heruvimilor. M-am decis să port pe brațe tăceri. În păr,flori de nufăr, Pe suflet,fluturi, Iar fruntea să-mi fie umbrită de lumină. Citește mai mult M-am decis să bat la porțile timpului.M-am decis să-mi construiesc castele din așteptări,Și să-mi plătesc cu raze de lumină, toate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
lumină, toate dorurile,Iar cu încercări, nereusitele.M-am decis să privesc răsăritul,în anotimpurile mele.Cu ochii încă încălziți de vise.Sa-mi șoptească îngerii,Cântecele heruvimilor.M-am decis să port pe brațe taceri. In par,flori de nufăr,Pe suflet,fluturi,Iar fruntea să-mi fie umbrită de lumină.... XXXII. NĂZUINȚE, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 1345 din 06 septembrie 2014. Vântule hoinar! Du-mi gândurile înaripate, Spre tărâmuri acoperite de cântec, Și așteaptă primăveri de-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
un strop de roua, Să-l simt sub pasu-mi, prea grăbit, Și-n noapte, când e luna nouă, Să uit de rostu-mi mărginit. Sau ca un fir simplu de iarbă, Să mă înalt plăpând spre cer, Să fiu floare de nufăr albă, Uitată pe un lac stingher. Dar nu-s decât, un om cu dor, Cu luna-n lac, ma-mbat ades, Și-mi tângui rostul trecător, Crezând nătâng, c-am înțeles... De ce au stelele sclipire, Iar iarbă crește înspre cer
STROPUL DE ROUA de NICOLETA SIMIAN în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372435_a_373764]
-
Cu luna-n lac, ma-mbat ades, Și-mi tângui rostul trecător, Crezând nătâng, c-am înțeles... De ce au stelele sclipire, Iar iarbă crește înspre cer, Dar nu-i decât o amăgire, Căci totu-i vis, totu-i mister. Doar nuferii sunt albi pe lac, Si nu e nici o îndoială, Ei doar plutesc ușor, si tac, Uitând a lumii chibzuiala. Cât mi-aș dori stropul de roua, Să-mi mângâie privirea iar, Și-n noapte, când e luna nouă, Să uit
STROPUL DE ROUA de NICOLETA SIMIAN în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372435_a_373764]
-
un strop de roua,Să-l simt sub pasu-mi, prea grăbit,Și-n noapte, când e luna nouă,Să uit de rostu-mi marginit.Sau că un fir simplu de iarbă,Să mă înalt plăpând spre cer,Să fiu floare de nufăr albă,Uitată pe un lac stingher.Dar nu-s decât, un om cu dor, Cu luna-n lac, ma-mbat ades,Și-mi tângui rostul trecător,Crezând nătâng, c-am înțeles...De ce au stelele sclipire,Iar iarbă crește înspre cer
NICOLETA SIMIAN [Corola-blog/BlogPost/372438_a_373767]
-
Cu luna-n lac, ma-mbat ades,Și-mi tângui rostul trecător,Crezând nătâng, c-am înțeles...De ce au stelele sclipire,Iar iarbă crește înspre cer,Dar nu-i decât o amăgire,Căci totu-i vis, totu-i mister. Doar nuferii sunt albi pe lac,Si nu e nici o îndoială,Ei doar plutesc ușor, si tac, Uitând a lumii chibzuiala.Cat mi-aș dori stropul de roua,...
NICOLETA SIMIAN [Corola-blog/BlogPost/372438_a_373767]
-
i-am răspuns vieții: nu pot trăi la nesfârșit în fragmentat cuvânt, neîncăpător de întregirea sorții, sub riscul de cădere în tăceri, să-ngrop sub frunze vara sângelui din gând. Nu pot să pun lumina sub obroc, să calc pe nuferi fără milă și sfială, să biciuiesc cu necinstit avânt pământul gata de rodire fie ploaie, fie vânt. Nu pot să tai din carnea sufletului de la poalele nevoii, neobosita, rotitoarea dăruire, să fiu călăul ce ucide bucuria, când toate florile se
RĂSPUNS de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372492_a_373821]
-
Acasa > Poeme > Devotament > REVERIE Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1233 din 17 mai 2014 Toate Articolele Autorului Mă regăsesc pe-aceeași bancă La iazul nost´ de nuferi plin Din stațiunea seculară Și-ți ating iar obrazul fin, Revăd în ochii tăi iubirea Nestăvilită-n luna mai Și te sărut cu pasiune Simțind în piept un colț din rai. Tremurător,îți mângâi sânii Fierbinți și grei,cuprins de
REVERIE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372852_a_374181]
-
din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului E IARNĂ E iarnă-n amurg pe alei, pe drum Amintirile mocnesc, se zbat în scrum Printre stânci de gând curg șiroaie Vântul împletește-n păr arome de ploaie. Mi-a înghețat iarna nuferii la baltă La țărm naufragiez singură-n barcă, Îmi rătăcesc pașii în umbre uitate Printre frunze umede și moarte. În ochii mei se oglindesc izvoare Cerșesc clipe, zile inundate de soare În sinfonii de timp tânjesc după răsărit Cu sufletul
E IARNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371049_a_372378]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > RĂDĂCINI DE GÂNDURI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2036 din 28 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Câtă cădere să fi fost urcată din rana mea, pe lungi spinări de nuferi, ștergând tăcerea de pământ, când suferi, țipând a iarnă pe sub mâna-mi moartă. Alunecând pe-o lamă de cuțit, s-or îndoi zăpezile pe gene, pădurile, m-or strânge-n toc de lemne vrând, să mă spăl de tine-n
RĂDĂCINI DE GÂNDURI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371124_a_372453]
-
cântecul ce n-am cântat. Să nu mă-ntrebi, nimic, acum, când în răscruci se întretaie, atâtea drumuri neștiute și inima mi-e vâlvătaie! Amintiri din viitor Pe drum, viitorul m-a primit în brațele sale. Bucuria întâlnirii înflorea pretutindeni nuferii. Poveștile tale cu iz de mânăstire linișteau bătăile inimii. A urmat sărutul pecete, dulce izvor, aprigă sete. Însuși Dumnezeu ne-a mângâiat creștetul a mulțumire. Referință Bibliografică: LUMINI SI UMBRE / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234
LUMINI SI UMBRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371193_a_372522]
-
12 august 2011 Toate Articolele Autorului Ce tânăr pește mai eram...în spirintenele ape Nisipul din clepsidre îl săream în clipe albe Eram un păstrăv lin zburătăcind silabe Peste cascadele înlănțuite-n salbe. Ce curcubeu înmiresmat jucam în soare Ce nuferi de lumină în umbra serii mă doreau Eram un fluture rănit de-o albă floare Senine vânturi în tăcere îmi cântau. Ce pește tânar am murit Cum mă trăgeau la mal și mă răneau In ape limpezi, slobod am iubit
CE TÂNĂR... de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371241_a_372570]