1,767 matches
-
Prietenii mei se uitară Înăuntrul camionului. Marginile camionului erau din scânduri late, iar deasupra era o prelată Închisă la culoare, cauciucată, care, și-au imaginat ei, proteja de soare și ploaie. Pe ambele laturi ale camionului erau aliniate băncuțe din nuiele, cu multe adâncituri, iar În mijloc erau două baterii imense de doisprezece volți, una dintre ele fiind așezată Într-o drăcovenie lungă, și În jur se vedeau coșuri și genți Împletite din sfori Înnodate cu provizii de mâncare. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
două cărți bisericii sale, conform Însemnărilor sale de pe ele. Unele surse ne indică construirea bisericii cu hramul Sfânta Treime În august 1789 de biv vel paharnicul Alexandru Râșcanu pe moșia sa. Biserica a fost construită din vălătuci cu Îngrăditură de nuiele. Potrivit unui chestionar din 16 ianuarie 1948 . Alte surse consemnează construirea bisericii la 1790 (din 1962 datează Învelirea bisericii). Ctitorii sunt biv vel vornicul Alexandru și soția sa Casandra Râșcanu. În sinodicul bisericii din satul Frenciugi, completat de preotul Ioan
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
filială „Sfânta Treime” din Frenciugi, discută necesitatea reparației, a cărui deviz urma să fie trimis episcopiei. Acoperișul bisericii din tablă neagră deteriorată, uzat În Întregime, cu tabla atacată de rugină, permite pătrunderea ploilor În interior. Localul bisericii era construit din nuiele și vălătuci. Pentru Înlocuirea tablei de pe acoperiș și pardosirea exterioară a pereților cu scândură era estimată prin deviz suma de 9400 de lei. Se face apel la credincioșii satului (180 capi de familie), de la care s-a reușit colectarea a
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
1455, domnul întărește mânăstirii satul Băloșești, în urma judecății cu boierul Gostilă. La 20 decembrie 1455 se dă un privilegiu de întărire pentru satul Băloșești. La 1 martie 1456, era întărit mânăstirii iezerul Zagorna, cu gârlele, prisăcile, vadurile și gardurile de nuiele, interzicându-le dregătorilor domnești să ia desetina sau vama. Primul privilegiu, pe care îl primește mânăstirea Neamț de la Ștefan cel Mare, e din 13 februarie 1458, când îi sunt întărite mânăstirea Hangu, două sălașe de țigani și satul Băloșești. La
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu șube, cu pâslari, cu căciuli, iar noi În ce-aveam, cu zeghele ălea prin care bătea vântu’, fără nici un obstacol... Ne-a Încolonat și ne-a scos să cărăm fascine 1 să protejăm digu’. Ăstea erau niște maldăre de nuiele din salcie, lungi cam de șapte-opt metri, legate cu sârmă. Le cărăm, le punem la picioru’ pantei digului și puneam pământ peste ele, ca să nu rupă apa digu’... Era un viscol... Cum să zic? Ca de februarie... Venea ploaie stropi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
gardienii, și noi, fiecare cu bagajele În mână, ne-am dus pe jos. Acolo lângă gară era o fostă cazarmă, care s-o mutat, și era goală și acolo se făcuse o colonie de vară unde se Împleteau coșuri din nuiele. În jurul Aradului sunt foarte multe locuri mlăștinoase, unde crește multă răchită, din asta cu care se fac coșuri... Unde era cazarma asta era mai multe corpuri de clădire, și În una ne-o adus pe noi, iar la celelalte era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Era și un cuptor modern unde se coceau pâine și covrigi. Aici, niște fete tinere îmbrăcate în halate albe și cu mănuși în mâini (eleve la vreun liceu cu profil de industrie alimentară) ne au oferit zâmbitoare, din coșuri de nuiele, covrigi calzi. Mirosul era atât de îmbietor încât am fi luat coșurile cu tot cu covrigi, dar ne am amintit de indicațiile primite și ne-am mulțumit cu un singur covrig. L-am luat delicat cu două degete. Am urcat apoi la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să se salveze. Alerga pe strada ce ducea spre biserică, urmând zgomotul glasurilor, care devenea din ce În ce mai intens. Într-un loc unde strada se Îngusta, fu nevoit să se oprească, blocat de o femeie bătrână care, cocârjată sub o legătură de nuiele, abia se târa În aceeași direcție. Încercă să se strecoare printre Încărcătură și zid ca să treacă mai departe, Însă nu izbuti. După a doua tentativă eșuată, pufni disperat: - Lasă-mă să trec, babo! Să piei În infern cu lemnele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ea fără să dea semne că s-ar da la o parte. Sau poate că vrei să dai fuga În ajutorul lor? adăugă cu o străfulgerare de răutate care Îi Însufleți ochii acoperiți de albeață. Furios, Dante Împinse legătura de nuiele Într-o parte. Bătrână căzu În fund, afurisindu-l. - Blestemat să fii! Strigă ea, În timp ce el o lua din nou la goană. Străbătuse cel puțin două sute de pași când fu nevoit să se oprească din pricina gâfâielii care Îi tăia respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de la sine înțeles că nu avea cum să locuiască cu noi tot restul vieții, întrucât nu ne dovedisem în stare să ne ducem poverile până acum. În plus, Georgie trebuia să învețe și el o meserie, să împletească coșuri de nuiele sau să facă perii sau ceva în genul ăsta, lucruri pe care le învățau cei cu minte puțină, o slujbă care să-i asigure traiul. A terminat în forță, cu amenințarea că vecinii care aveau fiice erau deja furioși când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ți cer. Nenorocitule! am strigat, cu lacrimi în ochi. Ticălosule! Sper să crăpi! Padilla a venit în fugă după mine și m-a strigat din salon: Haide, nu mai sta la palavre. Am ieșit bocind, lovind cu piciorul mobila din nuiele și hârtie și am dat buzna afară: Ce-i cu tine? De ce plângi? Nu mai reziști? I-am răspuns când m-am simțit în stare: — Nu, m-am certat cu cineva. Haidem. Vrei să conduc eu? Nu, lasă că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
frumoasă are, numai bună pentru o bundiță modernă, de moare tot liceul! Ana: Și dacă Vulpea ne păcălește, ca pe omul cu căruța de pește? Șiretenia Vulpii este proverbială... Raluca: Ana, Vulpea asta e moartă definitiv...(o înțeapă cu o nuia) Vezi, n-are nicio reacție de viață. Gata, o luăm acasă; eu o iau de urechi și tu de coadă. Venim altă dată la mormântul lui Grivei. Hai Miki, acasă. Fetele au luat Vulpea și, cântând, se întorc acasă. Apare
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ca majoritatea fetelor -și văd și acum expresia de pe fața lui Seymour când m-a auzit râzând mânzește sau mai curând armăsăricește. (Cum pot evita să explic acest tip de adâncă analiză? Am depășit oare granițele? Trebuie să-mi agit nuiaua?) Gata! Lui Seymour îi plăceau sporturile și jocurile, atât de interior, cât și de exterior, și era, de obicei, spectaculos de bun sau spectaculos de prost la ele, și niciodată între aceste două extreme. Acum vreo doi ani, sora mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
rece, tocmai bună să ne ude până la piele... ceea ce s-a și întâmplat. Ei, acu-i acu', ne-am zis, ori acasă, ori ne descurcăm cumva! Acasă ne aștepta frecția (ca să ne încălzească), mierea, ceaiul de ceapă, ouăle crude și nuiaua de alun (ca să ne învețe minte, nu să ne încălzească, deși după aia o anumită parte a trupului zău că ardea ca focul... un timp). Tocmai ajunseserăm lângă casa nebunului. Poarta era deschisă. Am pășit cu fereală pe potecă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ești?!" Furioasă mai e mama! îmi zisei, iar de prins, ce să mă mai prindă, că-mi rupea urechea de tare ce mă trăgea. Ei, mi-am zis, nu-i nimic. Îmi dă ea drumul la ureche când o să găsească nuiaua că de!... "Îți arde de râs, derbedeule! Las' că vezi tu!" Zis și făcut. Mi-a lăsat urechea și dă-i și dă-i cu nuiaua subțire-subțire, se îndoia, nu se rupea și ustura. Parcă era dascălul nostru (ah! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
am zis, nu-i nimic. Îmi dă ea drumul la ureche când o să găsească nuiaua că de!... "Îți arde de râs, derbedeule! Las' că vezi tu!" Zis și făcut. Mi-a lăsat urechea și dă-i și dă-i cu nuiaua subțire-subțire, se îndoia, nu se rupea și ustura. Parcă era dascălul nostru (ah! și ăla, egiptean afurisit!). Auzi: una-două, cu nuiaua. Și-i mai învăța și pe părinți parcă părinții au vreodată nevoie să fie învățați: "urechea școlarului e pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
derbedeule! Las' că vezi tu!" Zis și făcut. Mi-a lăsat urechea și dă-i și dă-i cu nuiaua subțire-subțire, se îndoia, nu se rupea și ustura. Parcă era dascălul nostru (ah! și ăla, egiptean afurisit!). Auzi: una-două, cu nuiaua. Și-i mai învăța și pe părinți parcă părinții au vreodată nevoie să fie învățați: "urechea școlarului e pe fundul lui: dacă nu-i bătut, nu ascultă"15. Parcă așa, tare mai ascultam. Ei, da, de mama ascultam. Da' nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
numai coloanele, un peisaj echivoc în care luxurianța alternează cu ariditatea, sub o ploaie caldă, care pe nesimțite se transformă în lumină umedă. Din când în când, în marginea șoselei se văd locuințe modeste, simple, cu o singură încăpere, din nuiele împletite și acoperite cu frunze de palmier sau din cărămidă nearsă, înecate în ploaie sau strivite de lumină, înconjurate cu suliți de cactus și izolate într-o liniște pe care n-o tulbură nimic. Din păcate, n-avem vreme să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sărută, îi zîmbește, apoi se întoarce spre cursă, făcîndu-și loc. Puneți coșul la bagaje arată șoferul unei bătrîne, întinzînd mîna pe lîngă umărul Letiției, spre oblonul ridicat. Vreau să-l țin în brațe strînge bătrîna cu amîndouă mîinile coșul de nuiele, acoperit cu o broboadă. Ne incomodați, de ce nu vreți să înțelegeți?! Ce-i în coș? Tonul aspru al șoferului și, mai ales, întrebarea o sperie pe bătrînă, care se retrage, merge la burta mașinii, bagă coșul într-o margine, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mulțumesc, Corneluș! Și nu mă uita... Cu plăcere, dom' profesor! Cum să uit?! E-o plăcere să vă țin eu cursurile. Profesorul scoate biletul din buzunar, îl prezintă șoferului, apoi merge și-și ocupă locul lîngă bătrîna cu coșul de nuiele, potrivindu-și bine pe genunchi servieta din piele, absent la cei din jur. Jos, venind în fugă dinspre stația de tramvai, ducînd din greu geanta plină cu afișe, Lazăr s-a oprit o clipă lîngă mașina cu care a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
greu să nu-și certe vecinul, că nu-i tihnește calmul în care s-a retras. Din spate, un călător întinde gîtul să afle și el noutăți din presă. De partea cealaltă, lîngă bătrîna care a renunțat la coșul de nuiele, stă profesorul universitar, cu capul lăsat pe spate, cu ochii aproape închiși, trăgînd cu coada ochiului, nedumerit, spre vecină. Fata cu traistă de lînă citește de zor dintr-un caiet plin cu formule și calculează cu creionul pe o coală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ars, arătînd cu mîna: O dihanie în mașină, colo... Dintr-o singură mișcare, țăranul trage furca din coșul căruței, de sub fîn și se aține cu ea lîngă oblonul ridicat, iscodind cu privirea interiorul. Colo, între geamantan și coșul acela de nuiele arată șoferul. Un cîne de odaie, o fi ieșit din coș pufnește dezumflat bătrînul Neculai Vlădeanu, ducînd furca la căruță, luînd apoi un mănunchi de fîn cu care începe să șteargă spinările cailor. Șoferul urcă furios în mașină și aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai bine. "Ai s-ajungi și tu ca băiatul lui Săteanu, să-mi dai în cap spuneau mamele copiilor cînd erau obraznici. Las' că-ți rup eu fundul acum!" Și copiii ieșeau a doua zi în drum cu urme de nuia sau de curea pe fese, uneori și pe picioare. Un fel de isterie comună cuprinsese satul, că la cea mai mică obrăznicie copiii o încasau ca niciodată. Popa a aflat de asta, un popă bătrîn, slab, abia venit de la Canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-l usture, părinte s-a oțărît femeia. Să țină minte, să n-ajungă să-mi dea în cap, ca lu' Săteanu. Da' nici așa, Ileana, nici așa! O să ai păcat, mare păcat. Încă puțin și-i crăpai pielea cu nuiaua. Și la Biblie scrie, părinte, că cine cruță nuiaua nu-și iubește copilul a ripostat femeia. Biblia nu trebuie citită așa, orbește, Ileană i-a șoptit preotul, apropiindu-se de gard, să nu-i mai audă careva. Și-apoi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
țină minte, să n-ajungă să-mi dea în cap, ca lu' Săteanu. Da' nici așa, Ileana, nici așa! O să ai păcat, mare păcat. Încă puțin și-i crăpai pielea cu nuiaua. Și la Biblie scrie, părinte, că cine cruță nuiaua nu-și iubește copilul a ripostat femeia. Biblia nu trebuie citită așa, orbește, Ileană i-a șoptit preotul, apropiindu-se de gard, să nu-i mai audă careva. Și-apoi, să știi de la mine că Solomon spunea: Cine cruță toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]