1,735 matches
-
1657: “Prin prezenta mărturie și dovadă clară facem cunoscut eu, Gheorghe băcanul și soția mea, Marica, precum că prin proprie voință,... am închinat cele două prăvălii care sunt lipite de casă, atât cât se întinde locul lor până la gardul de nuiele, la baia de la Driano, jos în Rumelia, în patria mea, pentru mântuirea sufletelor noastre”. ― Când am citit “până la gardul de nuiele, la baia de la Driano”, mă întrebam dacă nu-i un loc prin vreo mahala de a noastră. Dar când
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
am închinat cele două prăvălii care sunt lipite de casă, atât cât se întinde locul lor până la gardul de nuiele, la baia de la Driano, jos în Rumelia, în patria mea, pentru mântuirea sufletelor noastre”. ― Când am citit “până la gardul de nuiele, la baia de la Driano”, mă întrebam dacă nu-i un loc prin vreo mahala de a noastră. Dar când băcanul spune mai departe: “jos în Rumelia, în patria mea”, m-am liniștit. ― Irina, fata Frâncăi, cu soțul ei Strani, împreună cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
observat că mai era un ins acolo, care supraveghea totul. Se vedea clar că era un fel de șef. Când unul dintre îmblînzitori nu se dovedea destul de zelos și nu cânta cu destulă pasiune, îl lovea peste mână cu o nuia. Imediat, cântecul izbucnea cu o energie sporită. Era și mai trist, mai tulbure și mai înfricoșător. Iar cobra simțea parcă schimbarea. Devenea și ea mai sprintenă, mai mlădioasă și mai docilă. Îmblânzitorii păreau membri ai unei secte exotice, organizată după
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de aceea preferau să-și impună credința cu ajutorul cobrelor cântecul șerpuitor care făcea cobra să se înalțe ținea loc de predică; nu discutau, dealtfel, nici între ei; poate renunțaseră demult și la cuvinte; poruncile se dovedeau mai limpezi date cu nuiaua și cu bățul, iar pentru altceva decât pentru porunci nu vedeau la ce-ar fi putut fi folositoare cuvintele... Toate acestea nu erau, bineînțeles, decât simple bănuieli și presupuneri. Dar ele se înșirau atât de logic în capul meu încît
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
așteptare. Căci religia lor, dacă aveau una, nu putea fi decât religia fricii. Cruciații acelei religii negre, îmbrăcați nu în armuri, ci în haine de cerșetori, visau probabil să vină o zi când n-ar fi nevoie decât de o nuia și de o cobră ca nimeni să nu mai crâcnească. Până atunci aduceau pe altarele lor de noroi ofrande de fluturi morți și cerșeau prin orașe, cum îi văzusem. Pe la răspântiile străzilor cântecul lor trist și amenințător le stârnea poate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-ți spui "în fond, nu despre gâtul meu e vorba" sau să fugi de-acolo și să te închizi în singurătate ca într-o grotă. În ambele cazuri, alegerea are urmări ușor de prevăzut: trăiești ca Sieyes, în timp ce coșul de nuiele se umple mereu. Fără îndoială, e greu să judeci limpede când sfoara de care trage călăul e atât de aproape și știi că totul se plătește cu un preț iremediabil. Dar e tot atât de greu să eviți multă vreme gândul că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
demonic de prejudecăți (stângist) ideologizante, tot așa cum noțiunea de dreapta a căpătat irepresibile valențe extremiste, echivalată fiind (mai întâi deliberat, sistematic, iar apoi instinctiv) cu nazismul și gardismul, de parcă între Marghiloman și Himmler n-ar fi decât un gard de nuiele. „Cei tineri și inocenți, subliniază Ioana Pârvulescu, ar trebui să știe că au existat două tipuri de ideologie care a respins dragostea, oricât de lucidă, față de trecutul relativ apropiat și relativ bun, în genere burghez, iar aceste ideologii exclusiviste au
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vechi, nu-s nici de, o treabă, nici trebui mării sali gazeturi de la domnii acei leșești, că mărie sa are de unde lua gazeturi, și s-au triimis înapoi. Nici să le de voie domnilor acelor leșești ca să taie lemni sau nuiele dincoace, sau să are nicidecum să îndrăznească a o face, că de a simți măria sa, să va scârbi asupra dumnelui.” „Iaca, fiule, că la acea vreme erau și „gazeturi”. Necazul lui vodă însă era că gazetele primite erau vechi și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
un cal țintat, că-i mai adevărat. C-un corn în frunte, mă rog, care-i inorog. Pe-un tobogan de curcubeu m-aș da și eu și m-aș legăna pe-un hamac de stele legate de nori cu nuiele. Și tumbe pe norii pufoși aș face, că doar nu-s colțuroși. Doar că-s prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
fusese refuzată, fără, măcar, să vadă ce i-ar fi putut oferi, se retrase, și-și văzu de drumul său. Trecură, mulți și mulți, alții, și-i deteră, care bani, care de-ale gurii, umplându-i-se, aproape, coșul din nuiele de mladă cojite. Omul nostru de la cerșit, având un oarecare răgaz, fu cuprins de meditații. Precum văd, și astăzi, îmi merge bine. Este o zi bogată. Și, să mai îmi spună, cumnată-miu, că, a cerși, este și rușinos și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cum trosnesc pașii gândacilor pe vreascuri ; iarba mă mângâia pe obraz. Către miezul nopții a ieșit luna luminând șesul pe deasupra pâclei. Din frunzișuri coborau paingăni care tremurau în lumină piciorușele de jar. Cracul de apă era iezit cu hatie de nuiele și bolovani ce țineau malurile lângă moară, să nu le rupă viitura. Peste hatie apa spumega, scânteind argint sfărmat. Prin sfor, plutea de-un timp o vârșă veche. Sărea peștele în spumă. Într-o găoace de piatră picura un fir
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
urcau carele spre pădure și se întorceau, spre seară, încărcate cu trunchiuri de brad sau de fag, precum și carele, cu loitre înalte, ce aduceau fânul ori otava din livezile de la poalele muntelui. De o parte și de alta, garduri de nuiele, întărite de tufe de mărăcini vii, separau drumul de fânețe. Pe locurile unde pământul nu era strivit de roțile carelor, nici amestecat cu bolovani, creștea iarbă, bună de păscut, cât permiteau ferigile care năpădeau părțile mai umede. Existau și mici
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trăiești, vei fi ce-ai fost minune în minunea lumii; de copii fug numai nebunii în viața lor fără de rost. Un pedagog - în ghilimele - și-a-mpins soția s avorteze și astăzi sunt două speteze la un gard putred de nuiele. Ce mărunțeii sunt unii oameni și câți mai sunt ai nimănui de n-ai cu cine să-i asemeni și nici n-ai ce să le mai spui! Atâtea rele comit unii cât izbutesc doar căpcăunii! E primăvară - înfloresc prunii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
din spate, din aprilie pînă-n august, pînă ce iarba crește frumos, iar apoi dă drumul la douăzeci de copilandri slăbănogi, negricioși și zdrențăroși s-o calce În picioare și s-o distrugă În douăzeci de minute În timp ce-i croiește cu nuiaua peste piciorușele jegoase; noi, acest bătrîn, fiicele lui și nepotul lui, trei funcționari de bancă, un desenator, doi tineri care lucrează la Hearst și cu noi, stimate domn, care uneori aducem cîte o fată În cameră, ne Îmbătăm, plîngem, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
asta, a fost în capitală, la centrul lumii și iarăși s-a întors, de prost ce era, la underground, adică pe ulița Economilor ca să păzească puii de găină afară pe bancă pe când intrau ei într-un fel de coș de nuiele ca să se hrănească cu pisat, iar găinile nu puteau să ajungă acolo și se învârteau a proasta pe afară. Na' vedeți, domniile dumneavoastră, cu ce se ocupă proza, cu daraveri de-astea în care desigur că or fi să fie
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sunt amintite în istoria primitivă a Geților, încă alte două: unul este orașul Helis unde Dromichete aduse pe Lizimac; celalalt Genucla al regelui get Ziraxis.Dacii care vin mai târziu au și ei construcțiuni de lemn făcute din garduri de nuiele căptușite cu lut. Cele mai adeseori ei clădeau zidurile prin lut apăsat între doi pereți de scânduri și apoi ars. Mai arareori întrebuințau piatra, însă așezată numai câte una peste alta și îmbinată, fără var sau ciment. Cărămida le era
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
De aceste fuseseră probabil carele acelea, pe care Geții le aruncaseră asupra lui Alexandru cel Mare din piscurile Hemului. Pentru a apăra mai ales intrările cetăților se construiau înaintea porților niște întărituri provizorii făcute din pământ întărit prin legături de nuiele (fașine) precum și prin bârne. Un asemene agger se vede lângă zidurile capitaliei regatului dac. Romanii întrebuințau însă aceste metereze și pentru a închide o cetate dușmană reducându-o prin foame, precum puneau în lucrare catapultele cu care bombardau cetatea. Este
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cum, în mlaștini, iernile sunt deosebit de aspre, ne-am pregătit pentru hibernare; am lărgit, cu mâinile noastre, scorbura, am căptușit-o cu crengile care ni se ofereau singure, n-am lăsat decât o ușă și o mică fereastră acoperite cu nuiele împletite, ca să putem deschide la nevoie, am presărat pe jos flori de câmp aproape veștejite, am săpat acolo, înăuntru, o gură de apă și, firește, o mică latrină; zilele se scurgeau lente, soarele devenea tot mai portocaliu. 8. Ajunși aici
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
clătinându-se în bătaia vântului și târându-și prin zăpadă pușca aia, avea ochii acoperiți de o crustă străvezie, ca orbii cei mari, ca Homer, de exemplu, iar noi, după ce ne-am îmbrățișat, am închis la loc fereastra făcută din nuiele. 10. Am scormonit intens, zile și nopți, cu mâinile noastre, eu și Zenobia, până când scorbura a devenit suficient de mare ca să încapă masa, atunci ne-am așezat umăr la umăr lângă fereastră, am depărtat câteva nuiele și am privit afară
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
loc fereastra făcută din nuiele. 10. Am scormonit intens, zile și nopți, cu mâinile noastre, eu și Zenobia, până când scorbura a devenit suficient de mare ca să încapă masa, atunci ne-am așezat umăr la umăr lângă fereastră, am depărtat câteva nuiele și am privit afară, peste întinderea de zăpadă; știam că se încheiase o primă etapă a imensei noastre iubiri și așteptam, așa cum unii îndrăgostiți așteaptă venirea copilului care să-i lege altfel și să umple un gol inexistent, văduvindu-i
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
întruna din cap, și țopăia în zăpadă, țopăia mereu, poate de frig. I-am poftit în scorbură și ei au intrat, cu masă cu tot, abia încăpeam toți patru înăuntru. „Cam pute aici“, a remarcat domnul Sima, deși ușa de nuiele rămăsese larg deschisă. Noi nu i-am răspuns, ne uitam la Dragoș cum clătina din cap și țopăia, cămașa lui de in se freca de zdrențele noastre, încercam să-i descifrez dansul, un fel de bătută pe loc cu salturi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sunt bun de nimic, nu vezi ? M-ai ales greșit și nu mă mai iubești, ți-ai dat seama că nu merit, degeaba zici, fiindcă nu mă iubești, asta e...“. Zenobia tăcea, m-am dus la fereastră, am depărtat câteva nuiele și am rămas acolo zile și nopți, ca să privesc afară, ziua vedeam cerul de plumb, zăpada și, câteodată, lupii; atunci, ce e drept, mă bucuram că sunt la adăpost, aveam mici sentimente; dar noaptea, când cerul își desfășura miriadele de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a-și reînsuși asemenea cartiere sau de a face din acestea rețele de străzi "în tendințe". Ei sînt așadar locatarii vechilor curți pavate din cartierul Saint-Antoine. Pe ziduri încă mai suie o iederă plină de viață. Însă în locul coșurilor de nuiele vedem biciclete olandeze înalte dotate cu panere de răchită. Atelierele devin apartamente, iar brutăriile sau băcăniile sînt transformate în cafenele și restaurante. Ca într-un ecomuzeu, pe pereți sînt expuse reminiscențele activității muncitorești: gealăie, ciocane, rindele. Urmele acestea ale unor
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
era o lumină care mă liniștea. Era lampa mea. Am putut să văd obiectele din jur: câteva pensule, niște cufere goale de piele, vechi, cu căptușeala ruptă, pietre de toate mărimile, haine zdrențuite, o sticlă goală, murdară, o mătură de nuiele, un ciocan, cuie și lucruri pe care nu le știam după nume. Le-am folosit totuși. Mi-am încălzit mâinile la candelă, apoi am strâns pietrele și am făcut din ele o vatră în care am pus hârtia ruptă a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Mi-am încălzit mâinile la candelă, apoi am strâns pietrele și am făcut din ele o vatră în care am pus hârtia ruptă a pachetului - era de ziar - și căptușeala smulsă de pe geamantane. M-am muncit o vreme să rup nuielele din mătură și-am făcut o grămadă bunicică. Nu mi-am irosit toate chibriturile al căror fosfor alb era în momentul ăsta mai prețios decât aurul, am aprins o pensulă care a răspândit un insuportabil miros de vopsea, înecăcios și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]