1,437 matches
-
niciun motiv să te invidieze, Ariald. L-am văzut în timp ce se spăla la râu. Faroald, așezat în dreapta lui, și-a înfipt ușor o mână în umărul acestuia, atenționându-l: - Nepoate, nu e frumos să te adresezi în acest mod unui oștean de vază. Cel puțin până mâine, când ai să poți să-i răspunzi prin bani sau arme. Rotari a făcut o strâmbătură de durere, semn că unchiul său îl strângea, nu glumă. - Nu-i nimic. Mâine puiul o să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
agitație haotică riscau să se lovească între ei ori de câte ori trăgeau. Cine găurea ținta se dădea la o parte. Rotari a coborât ultimul de pe cal, după ce săgețile lui ochiseră două piei. Copiii au alergat să le ia și să le aducă oștenilor, care au tăiat pe loc o bucată cu pumnalul, au înghițit-o, și restul l-au pus la păstrare la brâu. - Prinde bine să mănânci pielea aia. Te ferește de cele rele în bătălie, m-a lămurit Faroald. Rotari a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-se să se afle în fruntea longobarzilor. Dar cine cunoaște bine această stirpe, modestă ca număr, dar însemnată ca vitejie, știe cât de mult prețuiau frumusețea în natură și în lucrarea omului. Și are grijă să nu-i subevalueze pe oștenii neciopliți, deși i-a văzut trăind ca urșii în păduri. La nevoie, se strângeau laolaltă și luptau ascultând orbește ordinele, fără tărăgănări sau comentarii, ca degetele de la mână strânse în pumn. „Înconjurate de multe popoare puternice, își găsesc siguranța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și nu știi dacă să mergi mai departe sau să fugi. Toate astea le-am încercat trecând de poarta orașului meu natal, sub ochii gărzilor care n-au cutezat să-i deranjeze nici măcar cu o vorbă pe cei doi trufași oșteni cu pieptul bombat, cu frâiele în mâna dreaptă și cu stânga înfiptă în șold, cu cotul în afară. Imediat ce-am pătruns dincolo de ziduri, m-am simțit ca într-o capcană, și mi-a părut rău că m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fi fost în stare să satisfacă o femeie, deoarece era obsedat de mama sa. Și amândoi erau bănuiți că puneau la cale vânzarea libertății longobarde către bazileul de la Bizanț, prețul fiind unificarea creștinilor sub jurisdicția Bisericii de la Roma. Mai mulți oșteni de vază și duci, molipsiți de acel crez și de aurul Bizanțului, erau gata să-i sprijine. Împăratul voia înapoi Italia și era dispus la orice ca s-o aibă. Am stat de vorbă cu Rotari ca să-nțeleg dacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sosit un sol de la Cividale cu vești importante. Faroald ne-a convocat pe toți în sală. Am simțit un gol în stomac, de obicei prevestind evenimente nefaste. Nu era un sol, ci chiar judecătorul Saxo cu o escortă de patru oșteni aleși dintre cei mai apropiați ducilor. Stăteau în sală, în picioare, tăcuți. Judecătorul m-a privit cu răceală; doar un imperceptibil semn de surprindere în momentul în care, imediat după intrarea mea, Faroald l-a poftit, în sfârșit, să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ochii mi s-au umezit văzând cu disperare în spatele meu, în pâclă, malul drept al râului. Plecasem din Cividale ca un om de nimic, alungat și umilit. Iată-mă întors plin de respect și de onoare. Chiar dacă mai erau unii oșteni de vază care nu se bucuraseră de șansa mea, nici unul n-a îndrăznit să întoarcă spatele banchetului organizat în cinstea noastră și la care au luat parte toți nobilii longobarzi. Până și Grasulf m-a felicitat, Gisulf m-a lăudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
citeam o carte, De magistro, a învățatului Sf. Augustin, rezemat de grătarul de lemn cu perdea care despărțea grădina de micul chioșc unde Romilde obișnuia să se retragă în ceasurile de arșiță. Călugărul tocmai tratase două nepoate ale ei, un oștean și una dintre prietenele intime ale lui Romilde, care se credea stearpă. N-am să relatez ceea ce și-au spus Garibaldo și Romilde, dar pot să garantez că Gisulf era un soț blând și afectuos. Noapte de noapte, în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oameni și irosiseră mult aur, se rușinau să se întoarcă în țara lor ca învinși. Pentru a-și reveni, regele lor, haganul numit Bayan, rupsese unilateral alianța cu longobarzii și hotărâse să răpească ducatul friulan. Gisulf și-a convocat degrabă oștenii de frunte, dar nu a dorit ca nepoții, eu și cu Rotari să-l însoțim. Ne-a poruncit să organizăm încă o chemare la oaste a longobarzilor care locuiau în afara zidurilor orașului și să fortificăm Cividale. Grasulf, în ciuda protestelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de avari. Când ni s-a relatat bătălia, ni s-a descris eroismul lor, precum și pilda lui Gisulf care, străpuns de o groază de săgeți, și-a dat duhul, spintecat de spada haganului. Noi reușiserăm să convocăm doar șaizeci de oșteni, fie prea bătrâni fie prea tineri. Rotari era furios și a trebuit să mă stăpânesc ca să-l conving că situația nu s-ar fi schimbat cu nimic dacă el, în loc să fie reținut pe loc să-i ocrotească familia, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ne-a spus, și acolo numiții kavhan și tarhan aveau să-și împartă între ei femeile și copiii; în ceea ce ne privea, urma să fim jertfiți zeițelor lor, femele care, dacă nu sunt adăpate cu sânge, îl sug noaptea de la oșteni, provocându-le o moarte lentă. Trebuia să fac ceva, și asta cât mai iute. M-am înfierbântat și, în cele din urmă, mi-a venit o idee legată de femei: în seara aceea ne vom preface doar că mâncăm puii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
până pe litoralul Romei, unde ne aștepta o escortă bizantină călare, prea puțin prietenoasă. Un soldat a galopat până la Roma spre a ne vesti sosirea. În suita mea se aflau un scrib, doi funcționari regali de nație romană și șase tineri oșteni de vază. După ce văzusem Bizanțul, spre deosebire de tovarășii mei de drum, n-am rămas uluit dinaintea Romei ce ne aștepta la capătul unor pământuri părăsite, insalubre și înțelenite. Dacă de departe totul părea grandios, pătrunzând între ziduri, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a arătat ornamentele dăruite de papa Onoriu. Ceea ce frapa cel mai mult era ferecătură în argint bătut ce îmbrăca în întregime altarul cel mare, deasupra căruia se aflau două candelabre de aur. Însoțitorii mei romani erau mișcați de atâta splendoare. Oștenii longobarzi scrutau toate cele cu expresia celor care în sfârșit descoperă unde sfârșiseră bogățiile de care fuseseră lipsiți. Eu, după ce văzusem Sfânta Sofia, eram dezamăgit. - Până sosește Sanctitatea Sa apostolică, doriți cumva să vă rugați la mormântul Sfântului Petru? m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-a poftit să-l urmez. După ce-am ajuns la ușa care despărțea refugiul nostru de restul palatului, m-am codit să-i pășesc pragul, dar el a spus: - Fii liniștit, fac ce mi-a spus Cracco. În spatele meu oștenii longobarzi își scoseseră deja săbiile să mă apere. Le-am ordonat să rămână unde se aflau și să nu facă nimic, indiferent de ce s-ar fi întâmplat. Cu mare fereală, l-am urmat pe preot, după ce-mi ascunsesem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
grăbit să se-ntoarcă pe via Traiana. Între timp însă, câteva iscoade ne-au informat că slavii, după ce s-au prefăcut a fugi, navigau de zor spre Siponto, important oraș din golful de sub Gargano. Oricât de mult, încurajat și de oștenii săi de frunte, l-am rugat să aștepte întoarcerea lui Rodoald și a lui Grimoald, Aio a dorit cu încăpățânare să-și adune restul armatei și să plece imediat la Siponto. În starea în care se afla, era ca și cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mercenari samniți. Am decis atunci să-l însoțesc. Într-un moment de luciditate, mi-a dat o armură și un cal de luptă; după câteva ore, m-a întrebat cine eram și de unde am apărut. În timp ce înaintam pe via Traiana, oștenii care călăreau alături de mine mi-au povestit că Rodoald și Grimoald au fost pentru Rachis adevărați fii, încât aceștia erau peste poate de credincioși lui Aio, la care țineau ca la un frate. Am sperat tot timpul să ne întâlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tabăra cu șanțuri adânci, acoperindu-le cu crăci, pământ și frunze. Aio, care călărea în fața armatei, s-a repezit în galop, învârtind în aer spada, neștiind de șiretlicul acela defensiv. Încât, căzând astfel în cursă, a fost omorât împreună cu alți oșteni de frunte care-l urmaseră. Alți câțiva au fost luați prizonieri, și samniții s-au retras înfricoșați, încetând orice atac. Dacă aș mai fi avut vreo îndoială privind dragostea lui Rodoald și a lui Grimoald pentru Aio, lacrimile lor ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
CARTEA A CINCEA I Am plecat în ziua în care am aflat, cu întârziere, ce-i drept, vestea că patriarhul Primigenio din Grado murise și că în locul lui fusese ales Massimo. Era cu mine tânărul Astolfo, nepotul vasalului Pertarito, un oștean de vază care avea datoria să-mi asigure paza în timpul călătoriei mele până la Bobbio. Am ajuns la Grado pe la sfârșitul lui aprilie. Patriarhul Massimo, aflând că veneam la el să-i cer iertare pentru păcatul meu față de biserica din Grado
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
printre care le pitea. După ce am trecut pe la Amos, am revenit la curte. Pe când străbăteam culoarul ce ducea la odaia de lucru a Gailei, iată-l pe Rotari, care mi s-a postat în față. Amenințător, a poruncit celor patru oșteni care-l escortau: - Percheziționați-l, dacă e cazul, până la piele. Au găsit numaidecât flacoanele, și am fost nevoit să-l rog cu cerul și cu pământul: - Îngăduie-mi doar atât, o, tu, rege al longobarzilor, las-o pe soțioara ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ceasuri. Întâlnirea aceasta l-a făcut să se simtă viu. Vorbea cu un suflet de pe lumea cealaltă, dar era ca și cum s-ar fi întâlnit cu un prieten într-o răscruce. I-a povestit ce știa, cum îl aduseseră cei doi oșteni, cum îl îngropaseră, cum a țâșnit deasupra mormântului, ca o scânteie vrăjită. Dimineața, îndată ce a ieștit pe poartă primul călugăr, fantoma s-a repezit spre el, mai mult așa să-și încerce puterile. Dar aventura a fost un dezastru. Atingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ieri o carte Biserica, în grai medieval, Și l-au rugat de-acolo, de departe, Să ni-l trimită-acas pe mareșal. Pe Țepeș,pe Mihai Întregitorul, Pe Decebal, Mușatini, Brâncoveni, Cândva veni acasă visătorul Să-l apere o țară de oșteni. La Dor Mărunt câmpia știe rostul A toate câte sunt și câte-au fost, La Dor Mărunt, pe lângă „Tatăl nostru”, Se spune Eminescu pe de rost. LaDor Mărunt, precum cândva-n Flămânzi, Românii tăinuiesc o socoteală, Pe Eminescu n-ai cum
La Dor mărunt. In: Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/269_a_514]
-
-mi place să vorbim așa... — Nici mie. Nu-mi place să vorbesc despre morți în vreun fel. E vina voastră că nu i-ați îngropat destul de adânc. Pe vremuri, obiceiurile erau mai bune. Morții de soi erau îngropați laolaltă cu oștenii și curtenii, cu mai toți cei care i-au cunoscut... Rămânea în urma lor doar ce voiau ei înșiși să se scrie pe pereți... Diferența n-ar fi mare, numai că pe atunci ritualul se săvârșea când amintirile erau încă proaspete
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
EminescuOpIX 385} purtarea sa estravagantă trebuie atribuită și existenței unor cauze patologice. Ieri după-amiazăzi a avut loc înmormîntarea la cimitirul " Eternitatea", în asistența unui public puțin numeros, dar distins. [27 mai 1877] TURBURĂRI COPILĂREȘTI Cu ocazia venirii împăratului Rusici, puținii oșteni din oraș și corpul serjenților de uliță au făcut la gară onorile militare. Stradele erau pline de public și de băieți din gimnazie, școale primare și alte institute. Acești din urmă, nefiind poliție care să-i puie la cale, a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
EminescuOpIX 386} purtarea sa estravagantă trebuie atribuită și existenței unor cauze patologice. Ieri după-amiazăzi a avut loc înmormîntarea la cimitirul " Eternitatea", în asistența unui public puțin numeros, dar distins. [27 mai 1877] TURBURĂRI COPILĂREȘTI Cu ocazia venirii împăratului Rusici, puținii oșteni din oraș și corpul serjenților de uliță au făcut la gară onorile militare. Stradele erau pline de public și de băieți din gimnazie, școale primare și alte institute. Acești din urmă, nefiind poliție care să-i puie la cale, a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Plevna printre rândurile cavaleriei rusești cu 10. 000 (poate și mai mult) de oameni și cu celelalte trebuincioase lui Osman Pașa. Poarta despre Vidin n-a putut fi deschisă până acum și detunările din apropiarea Rahovei face să bănuim că oștenii noștri să măsurau cu păgânii, cari veneau să împuterniceze corpul din Plevna. Zgomotul s-a răspândit că între câțiva ambasadori pe lângă Poartă idei au fost schimbate în ceea ce privește condițiunile unui armistițiu eventual între beligeranți; dar nici o demarșă oficială n-a avut
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]